comentarii

frumusetea curcubeului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Sexy: definitia mea - de LMC la: 27/07/2004 23:40:20
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
La virsta mea sint in competitie cu frumusetile fetelor de douazeci si ceva de ani sau mai putin. Nu ma tin frumoasa si nici sexy, si nu tin minte sa fi exagerat vreodata prin imbracamintea mea sau prin machiajul meu, dar stiu ca am fost intotdeauna invidiata pentru ceea ce am fost si sint. De cind ma stiu nu m-am simtit niciodata bine in pielea mea. Am avut un milion de complexe ca sint prea grasa, ca pielea nu-mi este perfecta, ca am fundul prea mare, si asa mai departe. Deci, departe de mine de a-mi scoate in evidenta figura. Totusi ochii oamenilor ma urmareau si complimente mi se faceau de la cel mai mic pina la cel mai mare, de la copii de 5 ani pina la batrini de 80 de ani. Intotdeauna imi aleg hainele care-mi stau bine si in care ma simt comfortabila. Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii. Imi aleg culorile care mi se potrivesc cu pielea, parul si ochii si binenteles cu personalitatea mea. Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta. Toate astea le-am invatat de cind eram de 8 sau 9 ani si si acuma le practic. A fi sexy nu inseamna sa-ti arati buricul si trei sferturi din sini, a fi sexy inseamna sa te stii comporta ca o femeie de clasa, si intr-un fel si un pic misterioasa. Nu vorbesti timpenii, nu injuri ca un marinar, nu bei pina nu mai stii cit e ceasul, nu te destrabalezi. Cind esti sexy esti sexy 24 din 24, si a ajunge sa fi sexy iti trebuie munca si efort, fizic si dar si mintal.

Intrebati orice barbat cu clasa cum defineste o femeie sexy, si toti vor raspunde la fel. Toti va vor spune despre experienta lor cu o anumita femeie care de la departare parea a fi zina zinelor dar in momentul cind si-a deschis gura a devenit muma padurii. Deci dejeaba esti "sexy" daca nu ai nimic in cap. Voi ce ziceti?
Alex, nu Mya cita ci eu citam - de gabriel.serbescu la: 30/07/2004 10:10:38
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Alex, nu Mya cita ci eu citam pe scriitorul francez, respectiv pe Michel Houellebecq pentru posteritate.Viziunea lui porneste de la Auguste Comte, trecand prin restul parintilor sociologiei, trecand prin biosociologie si sfarsind invariabil in societatea de consum.
Reply-ul dumitale este unul frumos fara doar si poarte, dar daca vi se pare sexy o statuie greceasca inseamna ca stampele kamasutra le-ati califica ca porno, ori nu e vorba despre asta.
Daca sarbatorile care le invocati, vechi ca si umanitatea sunt incarcate, exact cum spuneti, de mister si de simboluri, azi impreunarea nu are nici un final, domnule draga.
Simplificat, exista un cult al sexului atata vreme cat isi avea radacini in matriarhat si in cultul pentru viata in genere.
Antropologii pot consemna azi, ca in societatile primitive africane, desi indivizii umpla cu doamne iarta-ma afara, cate ziua de mare, nu au o aceiasi frecventa a rutului, a actului sexual in sine, precum il pot avea doi tineri occidentali, familiarizati cu hedonismul si narcisismul.
Astfel copularea e esentiala pentru perpetuarea vietii, dar formele prin care ea se realizeaza difera de la o societate la alta.
Inainte femeile erau dame chic, azi ele sunt sexy. Sex-sexy...

Respectivul frantuz nu facea referire la antichitate ci doar la dimensiunea umana NATURALA, si cea care apartine socialului si constructiilor specifice. Astfel, natural e sa iubesti un corp frumos, rubicondu sau nu, doar pentru ca e uman sa fi indragostit de echilibrul proportiilor, de voluptate, de catifelare, si o constructie sociala moderna este un concurs de miss, de fapt milioanele de astfel de concursuri care impun un standard (!) de frumusete, adica un standard estetic, ori asa ceva nu mai este natural.
Personal am tot respectul pentru femei, insa siliconul, fitness-ul, liftingul, libidoul cultivat, senzualitatea de parada si ¨pozele sexy¨ coboara femeia de rangul de mama la acela de papusa Barbie. Acelasi lucru e valabil si pentru barbati, si as vrea ca aceste cuvinte sa nu fie interpretate ca venind de la un frustrat, pentru ca lumea in general nu ma striga Quassimodo, ba dimpotriva. Numa bine

#18576 (raspuns la: #18539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Pisicutza e intr-o mare dilema... " - de DESTIN la: 03/08/2004 01:33:33
(la: Pisicutza in dilema...)
...si cati alti dintre semenii nostri nu pot fi?

Cu cât omul si-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stapân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul sau aparent înaltat, devenise lipsit de putere, se subtiase si se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoaba, si-a pierdut adevarata frumusete si tarie. Viata interioara a omului a avut toate aparentele unei cresteri adevarate ; in realitate s'a petrecut o saracire si anume din cauza ca aceasta crestere nu era organica ci era o adunare, o adaugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile si gusturile nenumarate, tot rafinamentul intelectual si estetic, l-au sedus si l-au îndemnat catre o lume a decorativului si inutilului.
Gandesc a nu fi numai filozofie in cele de mai sus,este o "frantura" a "imaginii"omului actual.
Retete de uz comun nu gandesc a fi folositoare,fiecare fiinta umane este un mic univers.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Priviri din interiorul fiintei umane... - de DESTIN la: 03/08/2004 01:44:57
(la: Cum gandim?)

Cu cât omul si-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stapân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul sau aparent înaltat, devenise lipsit de putere, se subtiase si se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoaba, si-a pierdut adevarata frumusete si tarie. Vieata interioara a omului a avut toate aparentele unei cresteri adevarate ; in realitate s'a petrecut o saracire si anume din cauza ca aceasta crestere nu era organica ci era o adunare, o adaugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile si gusturile nenumarate, tot rafinamentul intelectual si estetic, l-au sedus si l-au îndemnat catre o lume a decorativului si inutilului.
Gandesc a nu fi numai filozofie in cele de mai sus,este o "frantura" a "imaginii"omului actual.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Parisul.. - de Jimmy_Cecilia la: 04/08/2004 13:31:16
(la: Paris)
Parisul, trebuie sa-l cunosti ca sa poti aprecia frumusetea lui..
Trebuie ani întregi, asa cum spunea Daniel, si inca dupa 10-20 de ani mai gasesti ceva care nu cunosti..

Mi se pare pretentios aprecierea Parisului, doar dupa câteva zile petrecute ca turist...

A nu se confunda prima impresielasata de un hotel sau un cartier, in cateva zile , cu o cunoastere profunda de câtiva ani ...

Parisul este Paris, un altul ca el nu exista..
iar gurile rele pot critica, o fac din gelozie...ca nu traiesc aici...

Francezii? acelasi lucru..calitatea noastra de viata este greu digerata de multe natzii...
Dar nu înteleg de ce pricopsitii din alte tari occidentale se îmbulzesc tot timpul in Franta si-si petrec putinele vacante printre francezi...???
este un non sens..

Da, PARISUL ESTE CEL MAI FRUMOS ORAS DIN LUME,
dar ca sa-ti poti da seama trebuie sa-l cunosti bine,
si apoi mai trebuie ca admiratia sa fie lipsita de urce urma de invidie si gelozie... :))
si mai trebuie inca si o capacitate spirituala si sufleteasca pt a putea aprecia ce este frumos... fara partimire...
#18971 (raspuns la: #103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lumea zilelor nostre pare pri - de carmentopa la: 05/08/2004 14:23:39
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Lumea zilelor nostre pare prinsa de mirajul imaginii! Totul e imagine!
Din vremuri biblice...femeia a fost creeata pentru ca "omul" (barbatul) sa nu fie singur! La o atenta analiza se poate remarca faptul ca menirea femeii e sa procreeze si barbatul sa...creeze! El are grija de familie, de cetate, duce razboaie, vaneaza, in fine...el are alte griji!
Pentru ca femeia sa-si poata atinge menirea, ea trebuie sa atraga, deci sa se faca observata! Pana aici este povestea primara a "sexapilului"
Pana la Revolutia franceza lucrurile au mai mers cum au mai mers dar de atunci in coace...ceva a scapat de sub control!
Nu vreau sa mai intru in analize care , poate, cer timp si dispozitie pentru a fi analizate! Doresc insa sa-mi exprim compasiunea pentru barbati! Da! Ii compatimesc!
Femeile au patruns definitiv si iremediabil in spatiul lor fara sa renunte la atributul atragerii , al atractiei! Problema e insa grava caci la o asa "expunere" ce mistere mai putem, noi femeile, sa dezvaluim?
Totul e la vedere!
O femeie adevarata nu e necesar sa umble pe strada aproape goala ca sa fie remarcata, cum nu e necesar sa ai pete pe rochie si sa mirosi a ceapa pt. ca sa fii o buna gospodina! mergand mai departe...nu trebuie sa gemi ca sa inebunesti un barbat! Sunt taine ale instincului cu care Dumnezeu a ceeat-o pe Eva pentru ca omenirea sa nu-si piarda farmecul! Barbatul e facut pentru razboi! Cucerirea unei femei e si ea un razboi! Lasa-ti , doamnelor, domnisoarelor, barbatilor bucuria sa fiti cucerite, sa fiti descoperite in spatii intime, nu pe strada! Concurenta e mare si s-ar putea ca in lupta asta...sa ajungeti sa fiti comparate cu "profesionestele"
Consider ca drumul pe care se merge azi e unul gresit! Orice femeie are ceva de la Dumnezeu pt. a fi remarcata! Orice femeie are frumusetea ei!
Pe vremuri gleznele femeilor au iscat razboaie si au curs tone de cerneala scriindu-se poezii si romane!
Azi...daca se merge tot asa...sa fim multumite daca ne mai alegem cu ceva in afara de fluieratul a paguba!
Le doresc barbatilor puterea de a nu-si pierde interesul pentru apropierea de femeie caci asta e pericolul ce ne paste!
ULTIMUL ROMANTIC - de enigmescu la: 08/08/2004 09:48:15
(la: BULUMACUL LUI FUNDULEA)
Curcubeul marii,
Linistea-nserarii,
S-au oprit o clipa
Pe sub bolta zarii
Si-si intind in pripa
Cate o aripa.

Adierea calda
Pajistea o scalda,
Salbaticele flori
Se intind la sfada
Tremurand usor
Petalele-n culori.

Valurile sparte
De un tarm, departe,
Canta melancolic
Pe un vers de Dante
Si revin metodic
La marsul haotic.

Plaja-nfierbantata
Sufera uscata.
Pe obrazu-i galben
N-are nici o pata,
Fondul ei de ten
Parca-i din polen.

Papagali flecari
Locali si/sau hoinari
Croncane sfatosi
-Ca sunt carturari
Chipesi, inimosi-
Despre mosi-stramosi.

Cateva ferigi
Frunzele-si fac brici
Iar pe sub un tui
Armii de furnici
Cauta hai-hui
Hrana pt. pui.

Un pudel roscat
Este acrobat
Si sare de zor
Dupa un vanat
Ce-l ataca-n zbor
Zumzaind sonor.

Un motan ghidus,
Negru ca de tus,
Se joaca-n nestire
Cu un ghem de plus,
Pisiceasca-i fire
Atragand uimire.

Iata, un mosneag
Chel si cam beteag
Amintiri aduna
Si le face cheag
Ca vrea sa ne spuna
O poveste buna.

Blondul baietel,
Carn si subtirel,
Si-a gasit iubita,
Asa crede el,
Iara cea gasita,
Zice, se marita

Dara vrea ca zestre
Lucruri tot maiestre:
Pantofiori de lac,
Margele albastre,
Rochii de bumbac
Si papusi un sac.

Brazdele de spuma
Rad fatis in gluma
Despre un pescar
Care de o luna
Cearca in zadar
Sa prinda homar.

Dar el innadeste,
Da nada la peste,
Vorbeste cu sine
Sau numai gandeste
Ca trofeul vine
Cand ai stat mai bine.

M-am intins pe jos
Sub un pom scortos
Si ma uit ferice
Cat e de frumos...
Cine poate zice
De-i magie-aice'?
#19357 (raspuns la: #19356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeia - de carmentopa la: 09/08/2004 12:23:42
(la: Femeia)
Un baietel isi intreaba mamica :
-De ce plingi ? –
-Pentru ca sint femeie ! - raspunde mamica.
-Nu inteleg ... - zice micutul. Mamica il imbratiseaza si spune :
-Si n-ai sa intelegi niciodata ...
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
-De ce plinge mamica ?
-Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! - a fost tot ce i-a putut spune taticul.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
-Doamne, de ce pling femeile asa de usor? Si Dumnezeu raspunde :
-Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea propriii copii. I-am dat forta care-i permite sa continue cind toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cind ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramine alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa plinga atunci cind simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.
"Rautaciuni" - de mya la: 09/08/2004 18:13:21
(la: Vedete fara fitze)
De regula "vedetele" provin din medii modeste. Nu toate, desigur!
Daca luam starurile de la Hollywood sa zicem...din care mare parte (90%) nu si-au terminat nici liceul, nu e de mirare ca atunci cand ajung vedete, li se urca la cap.

Acum...imaginati-va o proasta de la Bolintin (luat numai ca exemplu, fara intentie!), care ajunge la Bucuresti si dupa eforturi sustinute, se lanseaza in cinematografia romaneasca (si apoi mondiala...hm.. ma rog). Toata lumea se uita in gura ei, o urmaresc fotografii in nestire, etc. Da in balbaiala la un moment dat (ca e mai saraca cu duhul in sufletul ei, de acasa...deh...traita la tara - din nou fara intentii!).

Uite asa i se urca la cap si se crede desteapta pamantului, frumusetea frumusetilor, intr-un cuvant - buricul pamantului.

Starurile adevarate (putine la numar e drept) sunt oameni facuti pentru asta, nu pot trai fara profesia lor. Sunt nascuti pentru actorie, muzica, etc. Daca se nimereste sa fie si inteligenti (nu tre' sa fie genii!) atunci isi constientizeaza pozitia, sunt modesti, recunoscatori, retrasi si nu ies in fata reflectoarelor in particular decat foarte rar (Gene Heckmann si mai sunt si altii).

Sunt si staruri talentate pe bune insa oameni de nimic in viata particulara, personalitati slabe. Astia impreuna cu cei contrafacuti (din prima categorie) isi pierd repede busola si isi cauta substitut al fericirii in alcool, droguri, sex/promiscuitate, mancare sau altele. Unii dintre ei reusesc totusi sa-si depaseasca crizele si spre batranete se mai lumineaza.

Dar din pacate, predomina "geniile" care simt nevoia nestapanita sa-si impartaseasca din cunostiintele nemarginite (din toate domeniile ...?!?!?) lumii, mapamondului, omenirii tampe. De aici ridicolul si prostia fara de margini ce reiese - mai pe scurt FITELE!

Sunt rea...stiu..."umblu cu rautaciuni"...ca sa-l parafrazez pe Gh. Hagi!

...Firenze... - de Little Eagle la: 11/08/2004 20:50:48
(la: Tinerii de azi)
Dear Irina,
In primul rand trebuie sa spun ca nu m-am putut abtine sa nu-ti scriu,si recunosc...din motive sentimentale si putina invidie...Firenze....ce frumusete de oras.Sa stii ca m-am simtit acolo cel mai bine si poate Venezia ar fi alt oras.

Marilyn,sotia mea este italianca la origini dupa ambii parinti si cu rude peste tot in Italia,in Napoli,Firenze,Roma,Sardinia.Veri ,verisoare,nepoti,unchi...daca e sa se puna masa....fara misto iti zic ca exista ...9-10 feluri diferite de mancare si...trebuie sa le mananci...altfel...inseamna ca jignesti pe gazde..

Mie personal imi vine sa fug,sunt bairamuri si felurile nici ca sunt in ton...nu se potrivesc,adica ai manca vinete prajite si cu sos de tomate si apoi,peste prajit,urmat de ...carnati si spaghetii?Si astea ar fi doar 3 feluri....

Dar nu asta vroiam sa scriu ci despre textul tau.
Ai dreptate despre tineri...oricine insa a fost candva tinar,unii au fost belele sau golani,la scoala,la liceu,repetenti,batausi,drogati si betivi...parca vorbesc aici de cineva ce-si face autoportretul...

Si ei trebuie intelesi,e perioada aia tampita a hormonilor a sangelui ce fierbe in vene,a vietii sexuale,a nebuniilor...a rebeliunilor de orice fel.
Sa traiesti cu altii in acelasi apt.ce nu-s evident pe aceiasi unda cu tine e o greseala.Nu stiu precis cine v-a pus pe toti in apt.?

Chestia e ca inainte de a sta cu cineva strain,trebuie sa te interesezi si eventual poate tu personal sa dai un anunt,sa-l postezi la intrare si sa sc rii ce fel de oameni cauti sa fie ca si tine in comportament,atitudini etc.
Unele fete tinere,poate aduc in camera lor baieti si au sex si asta nu vrei,caci auzi ce fac ei dincolo de perete,altii fumeaza,ori mai trag ceva pot in piept si rad prosteste ori te poti trezi cu ei in camera ta...nu stii.

In plus ei te cred stuck up si fac misto de tine.
Cauta sa te muti,este un pensionne unde stai?Atunci cere sa fii mutata cu alti oameni ce sunt ca tine.
Stii ca cine se aseamana se aduna...atat cei rai cat si cei buni.

Unii oameni se maturizeaza mai incet fata de altii,stiu ca-i greu sa te cobori la mintea lor,dar daca nu ai incotro macar incearca si poate chiar ii poti schimba,mai bine a middle way than the extremes.Trebuie ca este ceva gri si nu ori e alba ori e neagra.

Poate altii vor scrie parerile lor si poti alege un drum de la unul sau altul ori faci un combo si iese ceva in final.
Peste cativa ani,noi plecam din USA si ne mutam definitiv in Italia si chiar in Firenze!Nu-i rost de trait aici,crede-ma.Poate ne intalnim,cine stie?Lumea nu e chiar asa de mare cum se crede.

Ciao,
LOVE&PEACE,
Ozzy































Frumos spus Carmen - de solitaire la: 11/08/2004 22:54:03
(la: Femeia)
"frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei - locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima."

Oare cati gandesc asa? Probabil ca foarte putini din pacate.
#19601 (raspuns la: #19431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si ce daca nu este o poezie... - de LMC la: 18/08/2004 19:07:15
(la: Cele mai frumoase poezii)
...ceea ce am aflat in textul scris mai jos este tot la fel de poetic ca orice alta poezie indragita. Sper sa va placa
__________________________________________________________
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei , care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea in picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp incerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau in floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor indragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase...

Zilele trecea parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu infrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minuntata este lumea de afara. Incet cu incetul, dorinta de a trai se trezea din nou in el. Simtea un freamat de viata in oasele lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara.

Intr-o noapte ingrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a inceput sa tuseasca infiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.

Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l multe in patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti a reusit sa se ridice intr-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.

In fata ferestrei era un perete mare si gol...

Petru Lascau - din Intre zambet si suspin

Veni, vidi, ... - de desdemona la: 19/08/2004 16:17:35
(la: Cine merge vara asta in România? si unde?)
Am fost la munte in zona Padis (asa cum imi dorisem) insa n-am gasit zmeura, fiindca nu era coapta inca. In schimb am gasit muulte-muulte fragutze si le-am mancat din mers. Vai, ce bine a fost! Am stat doar de luni pana vineri, si ne-a si plouat un pic (dar am stat in cort, la cald) insa am ramas complet invinsa de farmecul padurilor de brad cu covor de muschi pe jos. In locuri ca acelea poti sa iti imaginezi inca zanele dansand la rasaritul soarelui.
Pe de alta parte m-a ingrijorat putin prea marea afluenta de turisti, nu toti respecta muntele. Pe traseele cele mai usoare se gaseau ambalaje de plastic in tufe tot la 10 metri, pe cele mai grele cam la 100 de metri. Si la unele obiective a fost limitat accesul spre a le proteja, dar mai bine asa, decat sa le pierdem prin poluare.
Pamantul si frumusetea lui e una din cele mai mari mosteniri ale oamenilor, fie ei in Romania, Franta sau aiurea. Sper ca 'salbaticii urbani' sa invete sa aprecieze si sa pastreze natura.

___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
Muresh - de (anonim) la: 22/08/2004 11:43:16
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu
#20109 (raspuns la: #20102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filek - de (anonim) la: 23/08/2004 06:39:38
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
esti de mult timp la cafenea? daca esti de putin timp atunci se explica intrucatva "atacul" tau. altfel ai fi vazut din mesajele anterioare ale celor ce-si invart coada pe-aici ca nationalismul si valorile care tin de el sunt incontestabil tinute cu strasnicie ca o zestre de mai toti romanii. nu vreau sa fac comparatii cu alte tari, discrepantele si deosebirile dintre culturi si/sau mentalitati nu ne avantajeaza in tragerea unor concluzii stricte si universal valabile cu referire la nationalism. in orice caz, m-as feri din start sa compar Polonia (polonezii) cu Romania (romanii). dintr-un simplu principiu: suntem unici! in felul nostru, atat de neplacut si de scarbos pt. altii care se cred mai europeni decat noi.

vorbesti de "prostitutie mentala"... acelasi dezgust ca si tine pt. oamenii care se prostitueaza (si la propriu si la fiurat) incerc la randul meu, mai ales cand vine vorba de AI MEI. dar stii ceva, concetatenii mei nu se prostitueaza mai mult decat altii. asta e doar o parere subiectiva, crede-ma. sunt convins ca au si polonezii destui prostituati de cand cu intrarea asta grabita in...stim noi ce structuri.

snobismul de care pomenesti mataluta se vede clar in chiar mesajul tau. insa cel mai "jalnic" nu e snobismul, ci e faptul ca tu cataloghezi romanii care te-au primit, te-au omenit si te-au instruit cum poate n-ar fi facut-o nici propria ta tara, dupa un singur individ. asta nu mai e prostitutie, sa injunghii pe la spate pe cei care ti-au deschis ochisorii tai patrunzatori in tainele omenirii? "jenant", mai jenant decat orice pt. noi, cei care ne ofensam vrem nu vrem la auzul unor astfel de cuvinte izvorate parca dintr-un fel de dezgust fata de romani, este faptul ca instruim strainii in scolile noastre ca mai tarziu acestia sa ne scuipe in fata, comparativ cu posibilitatile copiilor si studentilor romani care sufera la propriu de lipsuri acute. jenant este sa fim oropsiti economic pt. ca nu vrem sa renuntam la principiile si aspiratiile noastre, la ortodoxie si la datinile strabune, ca sa fim "ca ceilalti", toti o apa si-un pamant.

tu esti frapat? ce sa mai zicem noi? ca nu noi am colorat tara asta in negru, ci cei ca tine, scoliti pana la genunchiul broastei. sa-ti dau un ex. acu` vreo 2 ani am vazut niste nemti care iesisera dintr-o biserica voevodala cum luau fotografii unor cersetori mizerabili care-si faceau veacul pe la poarta ei. ce crezi tu ca am simtit atunci fata de acei nemti? o repulsie totala! pt. ei a avut o mai mare importanta ce-au gasit in fata portii decat ce era in spatele ei, ma-ntelegi? asa si tu, la randul tau faci fotografii pe aiurea fara a te durea macar capul de valorile adevarate.

"ce ajunge sa fiu un magnes pentru Romani"- expresia asta n-am prea inteles-o, ce inseamna "magnes"? magnat, ori ce anume? bre frate, daca nu ti-a zis-o nimeni pana acum, apoi afla de la mine ca nu esti tu nici buricul pamantului si nici nu se invarte soarele dupa tine. esti cat un fir de praf in bataia vantului, nimic mai mult. si tare as fi eu curios sa aflu de la colegul tau cam cum vorbeai tu despre tara ta. ai zugravit-o in culorile curcubeului? inseamna ca ai fost un mincinos fiindca stii la fel de bine ca si mine ca Polonia, ca multe alte tari europene, are destule probleme, nu e fruntasa lumii.

da, din pacate in Romania e viata grea si multi decid sa emigreze din cauza asta. apoi o parte dintre ei uita sau se fac ca au uitat de unde au plecat. totusi, pe cuvant de onoare iti spun ca aceia nu au mai multa liniste decat tine insuti. ei nu vor fi niciodata in tara lor, oricat de danezi sau polonezi ar deveni peste noapte! fiindca vor fi ceea ce se cheama la noi "VENETICI" (veniti de aiurea). si tara asta pe care o reneaga acum, ii va primi din nou ca o closca puii sai atunci cand se vor razgandi si vor vrea sa revina la ea, indiferent in ce imprejurari. pun pariu pe ce vrei tu ca daca maine Romaniei i s-ar declara razboi de nu stiu cine, mai toti romanii din diaspora ar dori si chiar ar sari in apararea ei.

nu stiu ce ai invatat la scoala aia mare la care mergi, dar se pare ca istoria noastra nu ti-a prea placut. altfel ai fi stiut unde trebuie sa-ti cauti stramosii: imprastiati pe la Codrii Cosminului. si in acelasi timp ai sti si unde ti-e locul: sub oblancul seii lui Stefan cel Mare si Sfant. scurt pe doi.

impartasesc intrucatva "temerile" unor forumisti de aici asupra faptului ca ai fi una si aceeasi persoana "romana"... si tare imi semeni, prin continutul mesajelor tale, cu Filip Antonino. il cunoaste cineva pe acest individ?

just me- enigmescu
Uritenia - de dacia1300 la: 24/08/2004 16:29:40
(la: Viata in Germania)
Nu inteleg care-i supararea cu uratenia nemtoaicelor ?? Bineinteles ca nu se poate generaliza si pe de alta parte, bineinteles ca nemtoaicele nu sint nici pe departe niste frumuseti. Asta-i adevarul. Intimplator eu stau in Germania si din nefericire nu pot decit sa confirm asta :-(((

Alta chestie care pe mine ca tip ma deranjeaza la nemtoaice e ca parca ar fi femei-barbat. Nu au feminitate domne'. (Exceptii exista insa!). Nemtii cu care am fost in RO in vizita isi rupeau gitul pe strada in Bucuresti (fara sa fie porci). N-aveti decit sa va certati pina va saturati, chestia cu (lipsa de) frumusete a nemtoaicelor e adevarata. Nu poti sa condamni pe nimeni insa de "lipsa de frumusete". Fiecare sintem cum ne-a facut Dumnezeu. Dar cel putin o delicatete feminina, acolo...
Ambalaj vs. continut - de mya la: 26/08/2004 15:15:18
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Totul e relativ, ce inseamna tinerete dar batranete? E ca un film la care te uiti (plangi, razi, suferi acolo in sala, etc.) si cand s-a terminat filmul pleci acasa si gata, l-ai uitat. A fost doar un film...ce mare lucru, oricum nu era adevarat iti spui...

Oare nu si viata e doar un film, ceva nereal in mintile oamenilor? Daca te duci in cosmos si privesti de acolo galaxiile, infinitatea spatiului si timpului...ce mai inseamna destinul marunt al unui om? Nimic, e ca un graunte daca-l compari cu lumea cosmica, cu lumea astrala sau cu alte lumi din alte constelatii.

Vad mereu tineri care sunt deja batrani asa cum intalnesc si batrani tineri. Le citesti asta in ochi imediat. Sau exista tineri foarte intelepti dar si batrani inchistati (desi au trecut prin experiente de viata multe si teoretic inspirante). E relativa treaba.

Ambalajul (corpul) in care este spiritul uman se degradeaza de cand apare si pana la moarte, trece prin diverse cicluri. Nu exista ciclu rau si ciclu bun, noi le percepem asa...ele insa sunt mereu la fel din punctul de vedere al spiritului. Ce treaba are sufletul cu forma si starea ambalajului/corpului? Cand zic spirit ma gandesc la sufletul din fiecare om si nu la Ego-ul lui care e cu totul si cu totul altceva. Sufletul e tot timpul fericit si nu are varsta.

Oamenii traiesc astazi ingrosati in Ego-urile lor. De aici apar dorintele (diverse) si stresul continuu pentru satisfacerea lor. Daca imi doresc ceva cu mare ardoare , sa zicem o pereche de pantofi mai hoti...imi pun mintea si energia (munca adica bani) si pana la urma ii cumpar. Imediat ce mi-am luat pantofii uit de ei si vreau altceva...si tot asa. Pot sa o tin asa pana mor ca tot nu ma satisfac deplin si fara de sfarsit urmatoarele: lucrurile, cariera, banii, copii, tineretea si frumusetea prelungita cat de mult posibil. Vreau mereu mai mult ci vreau ceva care sa tina - nu ceva trecator sau care ma plictiseste.

Sufletul e fericit mereu, Ego-ul isi baga insa coada. De aici rezulta toate dezamagirile, ororile si nedreptatile din lume. Oamenii au uitat de sufletele lor. Pe urma cand le moare amantul, copilul sau si-au pierdut banii dand faliment - se incranceneaza impotriva lui Dumnezeu/mama natura si sunt suparati foc ca i-a lovit asa de dur tocmai pe ei. "De ce tocmai pe mine?", "De ce a facut Dumnezeu atatea orori pe lume?"...etc., cunoasteti placa. Cine sta sa se gandeasca ca el s-a nenorocit singur, ca-si plange de mila inutil si ca e cazul - poate - sa VADA ce e important si ce nu in lume, in viata, in viata lui. Dumnezeu (sau mama natura sau cum vreti sa-i ziceti) saracul tot incearca sa-i reantoarca la el...da' cine-l aude?!

Omul e extraordinar de egoist...isi da singur cu tesla in cap zilnic si pe urma vrea explicatii rapide si exacte, de ce are rani la cap, da' de ce sangereaza...etc.

Cel mai bine e sa te intorci la suflet (in suflet) si sa fii cu El mereu. Satisfactiile castigate sunt de nedescris si mereu noi, fara de sfarsit! Si apoi ... doar acolo nu esti niciodata singur ;-).


SB_one - de Florin si atat la: 29/08/2004 22:25:01
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
"eu cred ca (recunoastem sau nu) avem o problema si -neputind-o rezolva- batem apa-n piua. "

Nu stiu cu cine ai tu vreo preblema. Daca n-o puteti resolva si bateti apa in piua, eu, si sper ca Muresh mi se alatura, o sa incerc sa va dau o mina de ajutor...:)

"as enumera doua dintre putzinele lucruri care care conteaza cu adevarat : "love & peace"( citat Ozzy)si satisfactzia lucrului implinit. Dindu-ne silintza sa facem cite ceva cu cele doua, vom vedea lumea altfel ( ...hm, hm...mie-mi reuseste...:-))"

Billy Connolly a spus: "Beauty is only skin deep but ugly goes right to the f***ing bone"
adica " Frumusetea (infatisarii) dispare dincolo de piele dar uritenia (uritenia in suflet) merge pina in maduva oaselor.

:)...Nu lua conversatia dintre mine si Muresh dincolo de ce s-a scris. Am scris un mesaj, Muresh mi-a raspuns si atit.
Citind raspunsul lui Muresh catre mine si apoi citind cele anterioare (lista a fost 'up-dated' dupa ce am trimis mesajul meu) am inteles ceva la care nu ma gindisem.
Si da, imi pare acum rau ca l-am pus pe Muresh sa se justifice mai mult decit am intentionat.

Nu crezi ca sintem pe Cafenea sa discutam? Sa intrebam si sa raspundem? Si daca nu intrebam, nu mi se raspundea. Nu asa invatam unii de la altii?
Eu cred ca da.

P.S. Billy Connolly este un comedian scotian...nu-mi este un idol...dar injura...ca si adevaratul Ozzy Ozborne.









#20615 (raspuns la: #20609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inimi si minti mult prea mici - de giocondel la: 02/09/2004 23:12:10
(la: Existenta divinului?!)
Desi am fost creati in esenta Nobili si inzestrati cu pretioase daruri Divine: ratiune si liber arbitru , in ultima instanta, inimile si mintile noastre sunt mult prea neincapatoare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu in intregime sau pentru a-L explica.

Cu cat incerci sa explici mai mult ceva ce nu poti intelege sau imagina, cu atat de indepartezi de adevar. Frumusetea consta in preocuparea in sine: de a dori cunoastere, constientizare, de a fii indragostit de ceea ce nu poti cuprinde in intregime in fiinta ta..astfel de mii de ani, de cand lumea, oamenii si-au dat cu parerea despre esenta Divinitatii...Multi au pornit razboaie in numele a ceea ce ei credeau ca este Adevarul despre Dumnezeu...majoritatea omenilor insa prefera sa discute, sa faca speculatii, sa isi lase imaginatia sa zboare in lumi cat mai metafizice, poate-poate ca vor prinde o sclipire a ceea ce ESTE de Fapt...

Si eu am parerea mea despre Divinitate, despre Dumnezeu..ca toti ceilalti oameni.Numai ca simt ca din moment ce L-am numit, am cazut intr-o grava eroare: am limitat ceea ce nu are limite ...si totusi cum altfel poti comunica, decat cu ajutorul cuvintelor,nu???Oricum,imi place sa asist la conversatii pe aceasta tema desi trebuie sa recunoastem ca a incerca sa Explicam Natura Divinitatii este ca si cum ai incerca sa explici unuia ce nu a vazut niciodata o portocala,gustul acesteia: "pai sa vezi mai ca portocala e rotunda, si are o culoare...portocalie desigur..si are un strat de coaja, care nu se mananca..si apoi fructul in sine care e dispus in mici felioare si foarte zemos in mod ideal...etc etc....omul va sfarsi prin a crede ca stie totul despre portocala dar nu va fi simtit gustul....va fi pierdut esenta portocalei".

Celor ce Cred nu voi decat a le spune ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propriile noastre vene si sange.Nu trebuie decat sa continuam sa cautam,sa fim insetati dupa aroma Sa si vesnic indragostiti de Creatie in totalitatea Ei.. candva ceea ce ne apare astazi ca mister,va fi dezvaluit..cel mai sigur in viata de dincolo cand totul va deveni evident .Pana atunci,Rabdare si consecventa si fermitate in Incercari si dificultati.!!

Celor ce nu cred, le amintesc acel pariu al lui (descartes???- e mult timp de cand am facut liceul): decat sa nu cred in Dumnezeu si El sa existe, mai bine sa cred si sa nu existe...ceva de genul asta oricum...In final insa (de aia e frumoasa viata noastra) fiecare alege ce il taie mintea si pana la urma tot Acolo vom ajunge cu totii, poate mai repede sau mai incet unii decat altii, in functie de cum Hotaraste Cel ce ne-a creat.Totul tine de evolutia noastra spirituala si de darurile Divine.De aceea e mai bine sa ne abtinem de la a ne judeca unii pe altii, pentru ca niciunul dintre noi nu stie care ii va fi sfarsitul.De multe ori s-a intamplat ca pe patul mortii un om ferm in credinta sa isi intoarca fata de la Dumnezeu, pe cand un altul ce nu credea in nimic sa si-o intoarca spre Oceanul Milostivirii Sale...

Suntem cu totii creati din aceeasi esenta si inzestrati cu capacitati spirituale similare.Rangul nostru difera si se masoare prin : apropiere sau departare de noi Insine,deci de Dumnezeu.Tinta si drumul sunt aceleasi , doar drumetul difera si in functie de alegerile pe care le facem,ajungem cu efort mai mult sau mai putin ACASA.Dar tot Acolo vom ajunge cu totii.In Unitate, imuabilitate,unde nu exista limitari temporale sau spatiale,unde nu exista nume, religie, culoare, gen sau conturi bancare.

Exista speranta atat timp cat intelgem ,simtim intim in sufletul nostru ca Dreptatea lui Dumnezeu ( pentru cei ce cred in judecata) este intrecuta de Iubirea si milostivirea Sa.

Ciao, ne vedem Dincolo:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: