comentarii

frumusetea padurii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fiecare varsta are frumusetea - de Daniel Racovitan la: 04/09/2003 05:16:36
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Fiecare varsta are frumusetea ei, nici una nu semana cu celelalte, si are particularitatile ei. Ideal e sa stii sa iei ce e mai bun din fiecare etapa a vietii.
Testamentul lui Arghezi...intreg - de Madalina la: 22/11/2003 20:45:05
(la: Poezii !!)
Poezia se numeste "Testament" si este intr-adevar superba! Asa incit, iat-o intreaga...cu toata placerea!

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sã le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sã schimoam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut în versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat în miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am fãcut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand în varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera în cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat în cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.

#4953 (raspuns la: #4935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnitorul stefan - de (anonim) la: 10/07/2004 18:31:27
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Interviu cu Inalt Prea Sfintia Sa Pimen, Arhiepiscopul Bucovinei

Anul Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfint

Pe Arhiepiscopul Pimen l-am intilnit prima data in vara lui 1991, in timp ce era cocotat pe un acoperis. Venisem impreuna cu profesorul de teologie si preotul Constantin Hrehor la Suceava, din parohia sa, Granicesti, apartinind judetului sucevean, ca sa vad eforturile de construire a primului azil de batrini finantat de catre biserica ortodoxa româna.

Sus acolo, pe acoperisul locuintelor pentru batrini, in constructie, I. P. Sfintia Sa aruncase un halat colbuit peste sutana preoteasca si cu doua cuie infipte la briu, se muncea sa bata pe un al treilea cu un ciocan, in tigla noua, cot la cot cu muncitorii tocmiti sa construiasca azilul. Acest azil este construit in stil brincovenesc, cu o splendida capela bizantina in centru, cu peretii de var, noi, albi ca neaua si ingrijeste deja pe cei batrini si ramasi fara suport, la scurta distanta de chiar cetatea lui Stefan.

O data cu planificarea Jubileului Domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna, pe 2 iulie a.c., am intocmit cu parintele Hrehor urmatoarele intrebari, la care I. P. Sfintia Sa a avut bunavointa sa ne raspunda.

intrebare: Sfintia Voastra, sinteti pastorul sufletesc si un bun patriot al Sucevei si al Radautului. Sub patronajul dumneavoastra si al Bisericii Ortodoxe Românesti se va organiza in luna iulie a.c., in Bucovina, un eveniment important pentru neamul, cultura, istoria si biserica româneasca, si care are si importanta europeana: Sarbatoarea dedicata Voievodului Sfint Stefan cel Mare. Va invitam sa rostiti un cuvint, in acest sens, pentru cititorii români din America, si din restul lumii, mai ales ca in activitatea monahala din tinerete ati servit si ca ghid al Manastirii Putnei! De asemenea, va rugam sa ne spuneti cum prevedeti ca se va desfasura acest eveniment, si din punct de vedere bisericesc si din punct de vedere laic!

I. P. S. Sa Pimen: Stefan cel Mare este prezent in inima fiecarui român. Stefan cel Mare a fost, in mod ecumenic, chiar aparatorul catolicilor, in lupta sa contra paginilor, fiind numit atit de catre Papa de la Roma cit si de catre cronicarii straini "atletul lui Christos". Domnitorul a avut o asprime foarte mare fata de invadatori, trecindu-i prin ascutisul sabiei, si care a dus, la multi români slabi, sa se intrebe de ce a trebuit sa fie atit de aspru cu localnicii tradatori si cu strainii invadatori. Acesti oameni insa au uitat sa (si sa-si) aminteasca de patimile poporului român suferite din cauza acestor tradari si invazii. Stefan cel Mare nu lua prizonieri si asta se datora nu atit razbunarii, cit factorilor de inspaimintare a dusmanilor, dar si factorilor economici, de a nu trebui sa ia din soldatii de pe front ca sa-i transforme in gardieni de prizonieri.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Voievodul lupta cu invadatori care l-au atacat, citeodata, chiar simultan, din 3 parti si au fost veniti de la 7 natiuni, ca sa atace pe pamintenii români din Moldova. insa Stefan cel Mare n-a facut moarte de oameni nevinovati si nici n-a fost un sadic; folosea executarea invadatorilor si pe a tradatorilor ca arma de aparare si atit. Stefan s-a luptat si cu boierii mai slabi, care cereau predarea Tarii strainilor in schimbul mentinerii confortului si a privilegiilor lor, insa poporul in mare, l-a judecat prin prisma luminii crestine si Biserica l-a declarat Sfint din motive bine intemeiate, atit istoric cit si spiritual. Desigur ca si Stefan cel Mare a gresit, ca om, citeodata, insa ca Voievod si ca Aparator al neamului românesc n-a gresit niciodata! in privinta greselilor omenesti Dumnezeu l-a iertat; in privinta meritelor ca domnitor si crestin, poporul românesc si Biserica l-au sanctificat.

Maria Sa a dus si o viata predominant religioasa si crestineasca de-a lungul intregii sale vieti. Acesta este Voievodul Sfint Stefan cel Mare: OM credincios, OM milostiv, OM postitor, OM rugator, neintrecut patriot român.

Românii l-au simtit ca pe un parinte, si cind si-a dat obstescul sfirsit, a fost doliu national, dupa cum bine spun si versurile: "Plinge dealul, plinge valea, pling padurile batrine, si poporul - in hohot plinge, «Cui ne lasi pe noi stapine?»".

Paradoxul este ca in ciuda numeroaselor lupte duse contra invadatorilor de-a lungul deceniilor sale de domnie, arta pictoriala sacra, metalurgia, textilele, si arhitectura, au fost dezvoltate de românii din Moldova la culmi care mai inspira si astazi lumea intreaga si care a dus ani de-a rindul la obtinerea a prestigioase premii acordate de diferite state europene, cit si de catre organisme americane, in particular minastirilor si bisericilor din Bucovina. De fapt, arta bisericeasca româneasca a avut o "renastere" pe timpul marelui domnitor, pentru ca portretele sfintilor parinti, ascetici in arta anterioara, medievala, au dat loc in biserici portretelor frumoase de oameni reali, in costume folclorice românesti, in cadre românesti si pedepsind pe adevaratii tartori ai timpului, turcii, chiar in ilustrarea bisericilor. Astfel, de la notiuni mai abstracte, atit biblice cit si filozofice, cu care credinciosii se conectau mai greu, s-a trecut in ilustratia bisericilor românesti, la notiuni reale, nationaliste si autohtone, de prezentare a oamenilor si a sufletului românesc crestin, in toata frumusetea si meritele lor. Biserica Româneasca a continuat sa inspire crestinii, insa de asta data in mod indulcit, mai pozitiv si mai in ton cu spiritul neamului. Voievodul Stefan cel Mare si Sfint este, pur si simplu, unul dintre MARII OAMENI AI LUMII.

intrebare: Ati reusit sa condensati 500 de ani românesti in acest tribut miscator inchinat Marelui Domnitor Viteaz si Sfint. La poarta acestui jubileu, cum vedeti, in contemporaneitatea noastra, fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, reflectat in realitatea noastra ?

I. P. S. Sa Pimen: in ziua de 2 iulie a.c., va veni multa lume la Putna ca sa-i aduca un bine-meritat omagiu Domnitorului Stefan cel Mare. in primul rind, va veni marea masa a oamenilor care l-au inteles si il iubesc pe marele nostru sfint. Acestia sint constienti de enormul aport al Voievodului Stefan cel Mare la istoria neamului românesc. Vom avea o rememorare a cine a fost si ce a fost fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, si vom inalta rugi pentru intercesiunea acestuia in favoarea mult patimitului neam românesc. Vor veni si fratii si surorile noastre de neam din Nordul Bucovinei si Basarabia, compatrioti români carora li se spune in secolul XXI ca sint un alt neam si ca vorbesc o alta limba decit neamul si limba României. Vor veni si oameni care vor incerca sa cistige capital politic prin asocierea lor cu asemenea eveniment, desi altfel, poate lucreaza si gindesc contra intereselor neamului românesc.

Sigur ca va veni si clasa politica, guvernul, Parlamentul, presedintele. Sint bineveniti. Pe acestia insa ii consideram datornici lui Stefan cel Mare. Ei trebuie sa-si ceara iertare Domnitorului ca n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, adica unificarea completa a neamului si ingrijirea potrivita a bunurilor manastiresti lasate de Stefan cel Mare posteritatii. Bunurile bisericesti, de exemplu, paduri si ogoare, furate de comunisti in 1945, nu ne-au fost retrocedate nici pina in ziua de azi; in schimb, sint folosite in chip mafiotic s-au lasate in depravare, de catre comunistii de "ieri", care sint occidentalii de "azi" de la putere.

Incheiere: Prea Sfintia voastra, va multumim pentru candidul si miscatorul interviu! Mult succes la aniversarea domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna!

Gabriel Gherasim, New York
#17612 (raspuns la: #9415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stefan cel Mare - de (anonim) la: 10/07/2004 18:32:30
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Interviu cu Inalt Prea Sfintia Sa Pimen, Arhiepiscopul Bucovinei

Anul Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfint

Pe Arhiepiscopul Pimen l-am intilnit prima data in vara lui 1991, in timp ce era cocotat pe un acoperis. Venisem impreuna cu profesorul de teologie si preotul Constantin Hrehor la Suceava, din parohia sa, Granicesti, apartinind judetului sucevean, ca sa vad eforturile de construire a primului azil de batrini finantat de catre biserica ortodoxa româna.

Sus acolo, pe acoperisul locuintelor pentru batrini, in constructie, I. P. Sfintia Sa aruncase un halat colbuit peste sutana preoteasca si cu doua cuie infipte la briu, se muncea sa bata pe un al treilea cu un ciocan, in tigla noua, cot la cot cu muncitorii tocmiti sa construiasca azilul. Acest azil este construit in stil brincovenesc, cu o splendida capela bizantina in centru, cu peretii de var, noi, albi ca neaua si ingrijeste deja pe cei batrini si ramasi fara suport, la scurta distanta de chiar cetatea lui Stefan.

O data cu planificarea Jubileului Domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna, pe 2 iulie a.c., am intocmit cu parintele Hrehor urmatoarele intrebari, la care I. P. Sfintia Sa a avut bunavointa sa ne raspunda.

intrebare: Sfintia Voastra, sinteti pastorul sufletesc si un bun patriot al Sucevei si al Radautului. Sub patronajul dumneavoastra si al Bisericii Ortodoxe Românesti se va organiza in luna iulie a.c., in Bucovina, un eveniment important pentru neamul, cultura, istoria si biserica româneasca, si care are si importanta europeana: Sarbatoarea dedicata Voievodului Sfint Stefan cel Mare. Va invitam sa rostiti un cuvint, in acest sens, pentru cititorii români din America, si din restul lumii, mai ales ca in activitatea monahala din tinerete ati servit si ca ghid al Manastirii Putnei! De asemenea, va rugam sa ne spuneti cum prevedeti ca se va desfasura acest eveniment, si din punct de vedere bisericesc si din punct de vedere laic!

I. P. S. Sa Pimen: Stefan cel Mare este prezent in inima fiecarui român. Stefan cel Mare a fost, in mod ecumenic, chiar aparatorul catolicilor, in lupta sa contra paginilor, fiind numit atit de catre Papa de la Roma cit si de catre cronicarii straini "atletul lui Christos". Domnitorul a avut o asprime foarte mare fata de invadatori, trecindu-i prin ascutisul sabiei, si care a dus, la multi români slabi, sa se intrebe de ce a trebuit sa fie atit de aspru cu localnicii tradatori si cu strainii invadatori. Acesti oameni insa au uitat sa (si sa-si) aminteasca de patimile poporului român suferite din cauza acestor tradari si invazii. Stefan cel Mare nu lua prizonieri si asta se datora nu atit razbunarii, cit factorilor de inspaimintare a dusmanilor, dar si factorilor economici, de a nu trebui sa ia din soldatii de pe front ca sa-i transforme in gardieni de prizonieri.

Sa nu uitam, de asemenea, ca Voievodul lupta cu invadatori care l-au atacat, citeodata, chiar simultan, din 3 parti si au fost veniti de la 7 natiuni, ca sa atace pe pamintenii români din Moldova. insa Stefan cel Mare n-a facut moarte de oameni nevinovati si nici n-a fost un sadic; folosea executarea invadatorilor si pe a tradatorilor ca arma de aparare si atit. Stefan s-a luptat si cu boierii mai slabi, care cereau predarea Tarii strainilor in schimbul mentinerii confortului si a privilegiilor lor, insa poporul in mare, l-a judecat prin prisma luminii crestine si Biserica l-a declarat Sfint din motive bine intemeiate, atit istoric cit si spiritual. Desigur ca si Stefan cel Mare a gresit, ca om, citeodata, insa ca Voievod si ca Aparator al neamului românesc n-a gresit niciodata! in privinta greselilor omenesti Dumnezeu l-a iertat; in privinta meritelor ca domnitor si crestin, poporul românesc si Biserica l-au sanctificat.

Maria Sa a dus si o viata predominant religioasa si crestineasca de-a lungul intregii sale vieti. Acesta este Voievodul Sfint Stefan cel Mare: OM credincios, OM milostiv, OM postitor, OM rugator, neintrecut patriot român.

Românii l-au simtit ca pe un parinte, si cind si-a dat obstescul sfirsit, a fost doliu national, dupa cum bine spun si versurile: "Plinge dealul, plinge valea, pling padurile batrine, si poporul - in hohot plinge, «Cui ne lasi pe noi stapine?»".

Paradoxul este ca in ciuda numeroaselor lupte duse contra invadatorilor de-a lungul deceniilor sale de domnie, arta pictoriala sacra, metalurgia, textilele, si arhitectura, au fost dezvoltate de românii din Moldova la culmi care mai inspira si astazi lumea intreaga si care a dus ani de-a rindul la obtinerea a prestigioase premii acordate de diferite state europene, cit si de catre organisme americane, in particular minastirilor si bisericilor din Bucovina. De fapt, arta bisericeasca româneasca a avut o "renastere" pe timpul marelui domnitor, pentru ca portretele sfintilor parinti, ascetici in arta anterioara, medievala, au dat loc in biserici portretelor frumoase de oameni reali, in costume folclorice românesti, in cadre românesti si pedepsind pe adevaratii tartori ai timpului, turcii, chiar in ilustrarea bisericilor. Astfel, de la notiuni mai abstracte, atit biblice cit si filozofice, cu care credinciosii se conectau mai greu, s-a trecut in ilustratia bisericilor românesti, la notiuni reale, nationaliste si autohtone, de prezentare a oamenilor si a sufletului românesc crestin, in toata frumusetea si meritele lor. Biserica Româneasca a continuat sa inspire crestinii, insa de asta data in mod indulcit, mai pozitiv si mai in ton cu spiritul neamului. Voievodul Stefan cel Mare si Sfint este, pur si simplu, unul dintre MARII OAMENI AI LUMII.

intrebare: Ati reusit sa condensati 500 de ani românesti in acest tribut miscator inchinat Marelui Domnitor Viteaz si Sfint. La poarta acestui jubileu, cum vedeti, in contemporaneitatea noastra, fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, reflectat in realitatea noastra ?

I. P. S. Sa Pimen: in ziua de 2 iulie a.c., va veni multa lume la Putna ca sa-i aduca un bine-meritat omagiu Domnitorului Stefan cel Mare. in primul rind, va veni marea masa a oamenilor care l-au inteles si il iubesc pe marele nostru sfint. Acestia sint constienti de enormul aport al Voievodului Stefan cel Mare la istoria neamului românesc. Vom avea o rememorare a cine a fost si ce a fost fenomenul Stefan cel Mare si Sfint, si vom inalta rugi pentru intercesiunea acestuia in favoarea mult patimitului neam românesc. Vor veni si fratii si surorile noastre de neam din Nordul Bucovinei si Basarabia, compatrioti români carora li se spune in secolul XXI ca sint un alt neam si ca vorbesc o alta limba decit neamul si limba României. Vor veni si oameni care vor incerca sa cistige capital politic prin asocierea lor cu asemenea eveniment, desi altfel, poate lucreaza si gindesc contra intereselor neamului românesc.

Sigur ca va veni si clasa politica, guvernul, Parlamentul, presedintele. Sint bineveniti. Pe acestia insa ii consideram datornici lui Stefan cel Mare. Ei trebuie sa-si ceara iertare Domnitorului ca n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca, adica unificarea completa a neamului si ingrijirea potrivita a bunurilor manastiresti lasate de Stefan cel Mare posteritatii. Bunurile bisericesti, de exemplu, paduri si ogoare, furate de comunisti in 1945, nu ne-au fost retrocedate nici pina in ziua de azi; in schimb, sint folosite in chip mafiotic s-au lasate in depravare, de catre comunistii de "ieri", care sint occidentalii de "azi" de la putere.

Incheiere: Prea Sfintia voastra, va multumim pentru candidul si miscatorul interviu! Mult succes la aniversarea domnitorului Stefan cel Mare si Sfint de la Putna!

Gabriel Gherasim, New York





In ultimile 30 zile In ultimile 90 zile In ultimile 180 zile In ultimile 365 zile ---------- In 2004 ---------- In toate numerele
[ Optiuni ]




Arhiva

Redactia

Link-uri

#17613 (raspuns la: #8637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sexy: definitia mea - de LMC la: 27/07/2004 23:40:20
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
La virsta mea sint in competitie cu frumusetile fetelor de douazeci si ceva de ani sau mai putin. Nu ma tin frumoasa si nici sexy, si nu tin minte sa fi exagerat vreodata prin imbracamintea mea sau prin machiajul meu, dar stiu ca am fost intotdeauna invidiata pentru ceea ce am fost si sint. De cind ma stiu nu m-am simtit niciodata bine in pielea mea. Am avut un milion de complexe ca sint prea grasa, ca pielea nu-mi este perfecta, ca am fundul prea mare, si asa mai departe. Deci, departe de mine de a-mi scoate in evidenta figura. Totusi ochii oamenilor ma urmareau si complimente mi se faceau de la cel mai mic pina la cel mai mare, de la copii de 5 ani pina la batrini de 80 de ani. Intotdeauna imi aleg hainele care-mi stau bine si in care ma simt comfortabila. Nu-mi place cind ma aplec sa mi se vada chilotii sau cind ma inclin sa mi se vada sinii. Imi aleg culorile care mi se potrivesc cu pielea, parul si ochii si binenteles cu personalitatea mea. Cind pasesc imi tin capul sus si umerii drepti si intotdeuana pasesc ca si cind as merge pe o birna, in felul acesta mersul devine feminin si postura mai confidenta. Toate astea le-am invatat de cind eram de 8 sau 9 ani si si acuma le practic. A fi sexy nu inseamna sa-ti arati buricul si trei sferturi din sini, a fi sexy inseamna sa te stii comporta ca o femeie de clasa, si intr-un fel si un pic misterioasa. Nu vorbesti timpenii, nu injuri ca un marinar, nu bei pina nu mai stii cit e ceasul, nu te destrabalezi. Cind esti sexy esti sexy 24 din 24, si a ajunge sa fi sexy iti trebuie munca si efort, fizic si dar si mintal.

Intrebati orice barbat cu clasa cum defineste o femeie sexy, si toti vor raspunde la fel. Toti va vor spune despre experienta lor cu o anumita femeie care de la departare parea a fi zina zinelor dar in momentul cind si-a deschis gura a devenit muma padurii. Deci dejeaba esti "sexy" daca nu ai nimic in cap. Voi ce ziceti?
Veni, vidi, ... - de desdemona la: 19/08/2004 16:17:35
(la: Cine merge vara asta in România? si unde?)
Am fost la munte in zona Padis (asa cum imi dorisem) insa n-am gasit zmeura, fiindca nu era coapta inca. In schimb am gasit muulte-muulte fragutze si le-am mancat din mers. Vai, ce bine a fost! Am stat doar de luni pana vineri, si ne-a si plouat un pic (dar am stat in cort, la cald) insa am ramas complet invinsa de farmecul padurilor de brad cu covor de muschi pe jos. In locuri ca acelea poti sa iti imaginezi inca zanele dansand la rasaritul soarelui.
Pe de alta parte m-a ingrijorat putin prea marea afluenta de turisti, nu toti respecta muntele. Pe traseele cele mai usoare se gaseau ambalaje de plastic in tufe tot la 10 metri, pe cele mai grele cam la 100 de metri. Si la unele obiective a fost limitat accesul spre a le proteja, dar mai bine asa, decat sa le pierdem prin poluare.
Pamantul si frumusetea lui e una din cele mai mari mosteniri ale oamenilor, fie ei in Romania, Franta sau aiurea. Sper ca 'salbaticii urbani' sa invete sa aprecieze si sa pastreze natura.

___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
Mya si casutza in padure.. :)) - de Jimmy_Cecilia la: 07/10/2004 12:34:18
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
sa stii ca nu esti singura care visezi la casutza in padure.. :))
intzeleg foarte bine ce vrei sa zici...
inca o data bafta multa!
frumusetea si pretul ei, - de anisia la: 27/10/2004 15:57:02
(la: Prietenia si prietenii)
Draga Anca,

din vorbele tale reiese caldura si bunatate a sufletului. Frumusetea de care imi povestesti se gaseste cu siguranta in interiorul fiintei tale. Eu nu m-am studiat inca, nu in felul in care sa ma ajute sa imi descopar calitatile. Poate pentru ca am considerat un firesc sa fiu abandonata de cei din jur din pricina ciudateniei mele. Sau poate din comoditate, pur si simplu.
dialogul nostru este un punct de pornire. Sfaturile tale sint pretioase. Doresc sa incerc. Cel putin acele artificii tehnice (coafura, machiaj, imbracaminte) merita sa fie incerate. Chiar daca in adincul sufletului meu le consider accesorii artificiale, pentru ca eu consider ca frumusetea naturala este cea ce trebuie admirata. Se pare insa ca in lumea in care traim, aceste accesorii artificiale sint foarte importante pentru cei ce ne privesc.Si spun asta cu gindul la petrecerea de absolvire a facultatii. Imi amintesc cum toate fetele din clasa straluceau. Erau cochete. Gata, acum inteleg...! Trebuie sa invat sa fiu cocheta!!! Nu e asa, Anca? Nu la asta te refereai?

Coltul Pasarii Phoenix exista in mine de demult. Chiar daca nu l-am constientizat pina acum sau nu i-am dat un nume, refugiul exista. Cred ca el s-a format involuntar de-a lungul anilor si a dezamagirilor.

Eu iti multumesc din nou pentru ca acorzi timp dialogului nostru... este pentru mine un important punct de pornire.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26474 (raspuns la: #26461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vulpea se plimba prin padure. - de Little Eagle la: 10/11/2004 16:58:33
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Vulpea se plimba prin padure.Cind se uita pe cer,ce vede?O cioara zburind de-a-ndaratelea.
V:Ce faci soro de zbori inapoi?
C:Pai mai vulpe,tu n-ai auzit de democratie?Zbor cum vreau eu.
Ce se gindeste atunci vulpea?'pai hai sa merg si eu cu spatele daca e democratie'.
Zis si facut.Si tot mergind asa ,da ursul peste ea.O prinde mos Martin si-i trage pe la spate de-i sar capacele vulpii.
Asa ca mergea saraca cracanata prin padure,cind vede iar cioara cum zbura cu spatele.
V:Pai bine soro,uite ce patii cu democratia asta!
C:Mai vulpe,apoi am uitat sa-ti spun ca democratia e aici sus,jos e f....taiul.

LOVE&PEACE,
Ozzy




in padure lupul o vede pe Scu - de jazz la: 13/11/2004 17:23:59
(la: Femeia)
in padure lupul o vede pe Scufita Rosie si, incercand sa o violeze, o fugareste. Scufita reuseste sa scape.
concluzia: cele mai bune prietene ale unei femei sunt picioarele.
a doua zi lupul reuseste sa o prinda si o violeaza
concluzia: si cele mai bune prietene se pot desparti...
Noutati - de fefe la: 23/11/2004 02:19:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC
Andrei Plesu- Despre frumusetea uitata a vietii - de (anonim) la: 19/01/2005 22:10:51
(la: Despre frumusetea uitata a vietii-Andrei Plesu/Opinii-Jurnalul N)
Superb bun simt in Despre frumusetea uitata a vietii a lui Andrei Plesu din Jurnalul National. Minunat text pentru ca reflecta perfect viata de la noi ca si din societatea occidentala dupa care alergam si tanjim. Umanitatea adevarata e intr-adevar in alta parte, nu in vestul imbelsugat- pe masura ce ne apropiem de "Europa", noi ne instrainam inconstient de fiinta omeneasca care salasluieste in fiecare din noi.
frumusete sau uratenie? - de 26octombrie la: 01/04/2005 11:24:58
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Cred ca Belle are mare dreptate. Si pe mine m-au deranjat greselile de pe acest site. Mai mult decat in alte locuri, pentru ca aici se presupune ca intra oameni ceva mai “spalati”. Nu vorbesc de litere mancate, cuvinte pocite, astea vin din tastatura si din neatentie, e normal ca, daca te concentrezi pe continut, sa nu mai dai atentie formei; vorbesc de greseli de exprimare (“nu ma risc”, “nu se merita”, “ca si “ folosit total aiurea, nu pentru comparatii, cum ar fi normal, “am decat doua mere” etc.) Nu sunt cusurgioaica, insa mi se pare inadmisibil ca oameni care citesc sa se exprime astfel. De cratime puse gresit nici nu mai pomenesc…
Pe un site de vanzari-cumparari nu comentez, acolo intra tot soiul de oameni, poate nu toti au avut posibilitatea de a ajunge la un nivel de cultura decent; nu mi-ar trece prin minte sa ii condamn nici pe cei plecati din tara, e evident ca o limba nevorbita capata o rigiditate, iar ceea ce mi se pare minunat in cazul lor e ca nu aluneca in uitare.
Insa greselile de care vorbeam mai sus sunt greseli de fond, nu de forma, cum spunea cineva mai sus!! Si, poate gresesc eu, dar cred ca limba unui popor e cel mai de pret bun; si mai cred ca poti judeca foarte repede un om dupa cum se exprima !! … si, poate si mai bine, dupa cum accepta o observatie…
Felicitari lui Bluey pentru cele scrise, sunt intrutotul de acord cu tine. Si nu inteleg de ce multa lume se ia de Belle, ea a pus doar aceasta problema, n-a dat cu parul.
Pentru Rangi: nu te obliga nimeni sa scrii/vorbesti corect limba romana, nici daca traiesti aici, daramite acolo; insa, daca cineva iti face o observatie nu ai voie sa te superi, limba e un loc comun in care ne intalnim toti, cu regulile sale (de aceea exista aceste reguli!!). Cand cineva intra pe un forum, isi insuseste regulile acelui forum, de ce crezi tu ca nu e acelasi lucru si in cazul limbajului ?! Iar greselile de care vorbea Belle sunt greseli de FOND nu de FORMA. Mi se pare o dovada de superficialitate in gandire catalogarea ta gresita.
Bravo, Paianjenule.
Dar e ceva aici care m-a uimit: comentariul acesta era legat de utilizatorii de aici, din Romania; majoritatea raspunsurilor (si polemicilor) au venit din partea celor plecati. Nu voi erati cei vizati! Si inca un amanunt: voi nu mai locuiti aici, nu stiti ce inseamna sa mergi in fiecare zi cu RATB-ul si sa te crispezi auzind sute de poceli senine!!! E ingrozitor, putine lucruri te-ar putea deprima mai mult in aceasta tara. Politica si economia, chiar de lasa de dorit, se presupune ca sunt perfectibile si ca lucrurile se vor imbunatati de la un an la altul. Dar faptul ca lumea nu mai vorbeste corect romaneste, ca fenomen, e un lucru care pe mine ma sperie; si totul e pe o panta descendenta….
Asadar, ne puteti intelege si pe noi, cei de-aici, ca suntem sensibilizati si ca locul acesta doare, ca o vanataie??
Asa cum un mesaj scris sau vorbit poate degaja frumusete prin forma si continut, un mesaj scris/vorbit cu greseli de exprimare degaja uratenie..
Despre istorie, frumuseti tur - de cico la: 04/06/2005 19:41:02
(la: de ce nu ne uitam la lucrurile care sunt cu adevarat serioase)
Despre istorie, frumuseti turistice samd se scriu tone. Ajunge sa cauti pe internet. Despre sex, homo, prostitutie se scriu iar tone, dar la modul gazetaresc de scandal. Gen publicitate negativa sau senzational de prost gust.

Nu discutiile pe o tema or sa schimbe ceva, ci modul in care se discuta. Progresul nostru mental si de comportament n-o sa evolueze decit atunci cind vom descoperi cum se poate vorbi normal, fara emfaza, exagerari si certuri, despre orice.
uneori e multa frumusete in t - de zaraza la: 08/07/2005 20:18:21
(la: Vanatoare de ingeri)
uneori e multa frumusete in tristete
#58763 (raspuns la: #58761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Lac - de fefe la: 08/08/2005 19:18:55
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
Horica stie de ce zic asta. :))))

Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

La un moment dat, ce credeti?

Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
barca.

Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.
de-ale padurii - de cico la: 13/08/2005 05:37:46
(la: "Academia Cafeavencu")
Comentariu la textul http://www.cafeneaua.com/node/view/4624 publicat de user-ul lupul_cel_rau :

#50015, de muma padurii la Fri, 20/05/2005 - 15:47
las' ca vi tu acasa!
:)
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
Frumusetea e in ochiul celui - de Daniel Racovitan la: 20/09/2005 18:25:10
(la: Ce este frumosul?)
Frumusetea e in ochiul celui care priveste.
Cu alte cuvinte: "nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-i place omului".

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
Ah, frumusetea, frumosul… - de Cassandra la: 20/09/2005 18:48:29
(la: Ce este frumosul?)
Ah, frumusetea, frumosul…
Frumusetea este strins legata de simturi, perceptie si de senzatia de placere. Bineinteles este un concept subiectiv dar se pare ca sintem programati sa avem o serie de criterii obiective in perceptia a ceea ce este frumos. De exemplu fara sa ne dam seama ne atrage cel putin in cazul corpului uman, simetria si anumite proportii – probabil din instinctul biologic de a selectiona ceea ce este “sanatos” si are sanse de supravietuire.

Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filozofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici “proportia de aur” care este confirmat, ne atrage mai mult. Estetica este partea filozofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cind mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica, si ... mai nou se vorbeste de neuroestetica.

Este o tema vasta si ne putem extinde indefinit, dar ma opresc deocamdata aici. :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: