comentarii

frumusetea sufletului uman eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ah, frumusetea, frumosul… - de Cassandra la: 20/09/2005 18:48:29
(la: Ce este frumosul?)
Ah, frumusetea, frumosul…
Frumusetea este strins legata de simturi, perceptie si de senzatia de placere. Bineinteles este un concept subiectiv dar se pare ca sintem programati sa avem o serie de criterii obiective in perceptia a ceea ce este frumos. De exemplu fara sa ne dam seama ne atrage cel putin in cazul corpului uman, simetria si anumite proportii – probabil din instinctul biologic de a selectiona ceea ce este “sanatos” si are sanse de supravietuire.

Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filozofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici “proportia de aur” care este confirmat, ne atrage mai mult. Estetica este partea filozofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cind mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica, si ... mai nou se vorbeste de neuroestetica.

Este o tema vasta si ne putem extinde indefinit, dar ma opresc deocamdata aici. :)
Cineva spunea ca frumusetea e - de Cassandra la: 22/09/2005 15:27:26
(la: Ce este frumosul?)
Cineva spunea ca frumusetea este cea care da placere simturilor si mintii sugerind ca obiectul placerii se apropie de conceptul ideal al fiecaruia. Felul in care se creeaza aceasta idee mi se pare mie cel mai interesant in estetica, si incercam sa spun inainte ca se pare exista anumite “reguli” innascute si altele dobindite pe parcursul vietii. De exemplu, s-a demonstrat (exista multe studii psihologice) ca copiii chiar foarte mici sint atrasi de anumite fizionomii si respinsi de altele. Sau de ce marea majoritate a celor care nu sint cunoscatori in materie, se simt atrasi de gargarita cea rosie cu puncte negre dar nu de alte insecte cu culori si modele diferite.

“frumosul se formeaza in ochiul fiecaruia, diferit” sugereaza dupa parerea mea ideea de subiectivitate a conceptului de frumos. Standardele de frumusete variaza in functie de epoca si cultura. De exemplu sint triburi in Africa care isi perforeaza buzele, nasul si alte parti corporale ca sa-si inserteze tot felul de obiecte cu cit mai mari cu atit mai bine, pentru ei fiind maxima expresie a frumosului. Pentru civilizatia europeana insa ma indoiesc ca cineva sa gaseasca frumusete in asemenea podoabe. Si sint multe exemple similare – in China, picioarele infasate pentu a ramine mici erau (si inca mai sint in anumite zone) considerate un standard important de frumusete si statut social. Grecii si romanii isi stabileau standardele de frumusete pe reguli de proportie si combinatie. Iar eu ma refeream la “proportia de aur” care este o proportie nu un punct nici o zona in jurul unui punct. Si da, este adevarat exista proportii faciale, corporale si pentru tot ce vrei care sint si azi considerate standart de frumusete. Exista tratate intregi pentru cine e interesat. Frumusetea umana a fost si este foarte studiata, de cind primii oameni au inceput sa-si dea cu pamint pe fata si sa admire efectul rezultant, dar mai interesanta este reactia psihologica pe care ea o trezeste in noi. Un criminal frumos trezeste altfel de reactii printre jurati in comparatie cu unul urit. O persoana frumoasa are mai mult succes social oricit s-ar sustine contrariul.

Ah, si afirmatia lui Freud: "suntem nascuti cu aceasta capacitate de a recunoaste frumosul" poate sa insemne de exemplu ca toti ne nastem cu simturi si cu capacitatea de a simti. :)
"Natura" umana - de rast la: 09/11/2005 16:30:30
(la: Autismul)
Am gasit pe net niste informatii despre aceasta boala. Emit ipoteza ca nu este o boala. Nu aruncati co bolovani (pietre) in mine, doar discutam.... Eu cred ca acesti copii "nu invata" regulile de comportament social, inclusiv un limbaj articulat. Ei raman "asa cum se nasc". S-ar putea sa nu fie o deficienta ci o "protectie". Ei "sufera", sau sunt fericiti asa cum sunt. Uite!!!! Pun pariu ca ei nu au "motivatie de viata". Toti oamenii au niste motive, mai mici sau mai mari, ca sa traiasca. Chiar daca unii isi propun, pentru a smulge vietii, cat mai multe placeri (bautura, femei, bogatii). Copii nu isi propun teluri. Ei, pur si simplu, "fac". Ma uitam odata la niste copii pe plaja. Faceau castele de nisip. Venea un val mai mare si... gata, munca lor de cateva minute era... in apa. Razand o luau de la capat. Dar daca, facem noi un document in Word si uitam sa-l salvam si vine o pana de curent... mama mama ce na enervam!!! :-)
Cand Iisus a spus "fiti asemenea copiilor" nu cred ca se referea la "puritatea si candoarea sufletului" copiilor ci se referea la aspecte ale fiintei umane, gen: motivatie de viata, scopuri in viata, a judeca si incadra faptele in bune si rele, etc.....
Ziceai ca "te scaneaza". Eu as incerca o experienta. Stand odata langa un astfel de copil, nu i-as vorbi nimic, dar l-as ruga in gand sa-mi aduca un pahar/cana cu apa. Oare nu cumva acesti copii comunica telepatic? Noi oaqmenii am uitat "limbajul" telepatic, comunicam doar prin "limbaj articulat". Dar se pare ca ne-am dezvoltat acest limbaj pe seama "pierderii" abilitatilor native de a "sesiza" anumite energii/ganduri.
O alta intrebare. Manifesta ei, aversiune pentru anumiti oameni? Cum se inteleg intre ei? Hmmmm!!!!! noi oamenii normali, cand intram in contact cu o alta persoana, discutand diverse chestii, manifestam fata de persoana respectiva oarecare aversiune sau simpatie, functii de anumite lucruri comune pe care le constatam (verbal).
Dar de ce sa nu reunoastem, sunt oameni, pe care numai vazandu-i, manifestam fata de ei simpatie sau antipatie. Nici la noi aceste "simtaminte" nu s-au atrofiat chiar total. Ele mai "functioneaza", dar nu la mai dam noi crezare.

radu s.
#86094 (raspuns la: #85994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tot mai multi uita ca avem si suflet - de Shtefy la: 17/02/2006 22:41:21
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
Daca am face un sondaj sau daca pur si simplu am intreba oamenii pe strada pot sa jur ca mai mult de 50% vor spune ca sufletul unei persoane este cel mai important. Sunt de acord si eu dar oare cati din acesti oameni cred cu adevarat sau pun in practica ceea ce spun... Probabil foarte putini. Orice am spune in ziua de azi fizicul a capatat o importanta foarte mare. Pentru fiecare persoana conteaza sa "arate bine". Prima impresie a devenit foarte importanta. Aceasta este realitatea. Cu toate aceste insa cred ca degeaba esti frumos la chip daca in momentul in care deschizi gura ies numai prostii.... degeaba esti frumos la chip daca sufletul tau este urat. Sa nu uitam ca frumusetea, chipul sunt doar aparente in spatele carora se ascund mult mai multe. Daca ne vom opri in fata lor nu am vazut nimic. Sufletul este cel care ne defineste cu adevarat. Din pacate insa tot mai multi in ziua de azi uita ca mai avem si asa ceva.
o lume de basm - de proletaru la: 21/02/2006 16:25:51
(la: Eternul feminin ?)
ne invartim in metafore cu "eternul feminin". in plus de asta e destul de neclar ce vrei. mit sau inventie.... mai exista ceva?
care etern feminin???????
eu, ca muncitor, vad femeia doar ca pe un un tovarash util societatii pe santierele patriei, mama a 5 copii, gospodina aceea dedicata unicului om pe care l-a intalnit.
fara telenovele, farduri scumpe, tzoale de la Mango si plimbari inutile prin mall, fara chat sau forum, fara cluburi exclusiviste sau sau saloane de transforma uratul in frumos pe bani grei.
in opozitie cu "dorinta" mea, femeile (unele) isi doresc toate astea. e un trend la un anumit strat social. nu cumva iluzia de a fi mai frumoasa (pentru ca frumusetea este un atribut al sufletului) mai scump imbracata, vizibila in locuri in care majoritatea pietonilor doar se uita si trec mai departe, conducand masini luxoase si frecventand cercuri "inalte", induce acest etern feminin invocat?
de acord ca ceea ce am spus mai sus e mult exagerat pentru noi oamenii din stratul cel gros care inca nu ne-am capatuit cu averi, masini de curse sau concedii la Burj Al Arab, dar simtt ca exista aceasta tendinta si tentatie precum lumina pentru fluturi.
e fericirea mai babana daca te dai jos din Mercedes si nu din Cielo? daca mananci stridii in loc de friptura? daca iesi de la salonul X unde ora de ingrijire costa cat 3 salarii medii?
eu cred ca civilizatia e o inventie, un experiment al umanitatii si ca aceste spoieli care induc ideea de fericire "mai beton", nu fac decat sa intoxice bunul simt, simplitatea si frumusetea fireasca, sinceritatea si modestia.
tu vorbesti de eternul feminin ca de ceva ce se "lipeste" de femeie, un atribut sau o stare pe care ea ar trebui in mod natural sa si-o asume. eu asa deduc din ce ai scris.
suna rautacios ce spun acum dar dilema e cum sa ajungem inapoi la simplitate, bun gust, modestie, optimismul si bucuria aia marunta care ne ajuta sa tinem capul sus. lucrurile astea au consecinta asupra celor mai putin vizibile dar importante: demnitate, loialitate, sacrificiu, iubire, toleranta. mi se va replica probabil ca "eternul feminin" ca atribut al unui construct social artificial nu exclude ceea ce am spus mai devreme. mai cugetati si voi... ca mie mi-a obosit neuronul
frumusetea unei lumi cu iz de cafea - de proletaru la: 07/03/2006 08:40:29
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
... am plecat! cheia e sub prag!

eu ma simt bine in ambele lumi.... cu conditia sa nu se incurce.
simt ca aici, in virtual, pot fi mult mai sincer, sa abordez pe indelete un subiect, simt si descopar parti din frumusetea umana.
in lumea reala lucrurile stau altfel. o singura data m-am intalnit cu cineva din virtual si asta doar pentru a-mi confirma intuitia. ceea ce intuiam s-a adeverit a fi real. a fost ultima data cand am corespondat.
ar fi interesant sa ne intalnim odata, dar nu cred ca e prea sanatos... unii care nu se agreeaza aici probabil se vor agrea mai mult decat necesar in real dar este posibil ca cei care ne simpatizam aici, sa nu ne suportam in real.
proiectul asta cu cafeneaua mi se pare numa' bun in spatiul virtual.
e doar o umila parere!
Ce intelegeti prin suflet? - de jeniffer la: 21/03/2006 19:59:39
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Nu inteleg ideea ca este un al doilea in noi, care simte si este nemuritor. Ce ar fi, constiinta si sentimentele? Sufletul : principiu spiritual care, alaturat corpului, constituie omul in viata, sufletul reprezinta deci ceea ce gindim si simtim. Nemuritor ar fi cel al umanitatii, achizitia cunostintelor si sentimentelor umane in timp? Nu cred. Ideile insasi schimba in timp, oamenii le schimba, pentru ca nu tot ceea ce a fost gindit in trecut este corect.
cu ce va hraniti sufletul? - de ancuta morar la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Da, chiar si sufletul, poate mai mult el are nevoie de hrana! Muzica este o solutie cand esti singur, cand lumea ta se prabuseste incet si nu o poti opri. Muzica este pentru momentele cand esti fericit si acest preaplin nu mai are loc in tine. Muzica este solutia de margine cand vrei sa fugi de tine si te asimilezi cu oricine si oriunde numai sa nu te mai vezi in oglinda virtuala a nedreptatilor care ti s-au facut, a pierderilor,care pentru moment pare irecuperabile. Muzica este balsam universal, ne petrecem cu muzica bunele si relele din viata, ne defineste ca mod de identificare cu cei din jur, ne acopera cand nu vream sa fim cunoscuti cu adevarat.
Cu ce ne mai hranim sufletul, azi, cand pe fiecare ne coplesesc griji si intrebari fara raspunsuri imediate, sau cu raspunsuri care ne sperie?
V-ati intrebat vreodata de ce tot mai multe persoane recurg la acest mod de comunicare impersonal, care este internetul? Oare nu pentru ca isi cauta o hrana pentru suflet?!
Dorim sa ne identificam cu noi insine tot timpul vietii; unii au curajul sa se dezvaluie public, sa afirme ce doresc, ce simt, de ce au nevoie si poate nevoile le sunt recunoscute si satisfacute,pentru simplul motiv ca
tin de natura primara a individului; altii, realizeaza ca pentru a-si hrani sufletul au nevoi speciale, unele privite ca ciudatenii si manifestari maladive de cei din jur si atunci cauta drumuri indirecte acoperiti de masca omului comun care merge la munca si participa la viata sociala etic si doar atat.
Normele impuse de mediu ne incatuseaza inca. Mentalitatile epocilor ne directioneaza inca. Ce ramane de facut? Undeva, cumva trebuie sa fii tu, sa te regasesti si sa-ti oferi un premiu pentru ca existi. Acel premiu este hrana pe care o dam fiecare sufletului nostru.
Nestiuti de nimeni, sau oricum de cei foarte putini care ne accepta neconditionat, cautam insula noastra pierduta unde renastem in interior.
Care este insula fiecaruia? O stie fiecare. Acolo sufletul noastru de dezvolota asemenea unei crisalide si apare un fluture a carui timp de viata este conditionat de terte imprejurari, dar acel zburator este sufletul nostru adevarat, puternic si real in timp si spatiu.
Ce reprezinta covorul frunzelor ruginite de toamna pentru cei mai multi dintre noi? Gunoi, munca, amentarea unei perioade complicate din an.
Pentru un suflet iubitor de natura este frumusetea culorilor, belsug de amintiri din lunile care au trecut, bilant al anilor pentru ca este toamna.
Si fiecare culoare ne alinta cu cromatica ei, ne intareste la gandul ca mai vine o regenerare la primavara.
Ce hrana ieftina pentru suflet si cat de durabila!
Mediul acesta virtual imi hraneste sufletul pentru posibilitatile multiple de a comunica dupa nevoi. Am gasit persoane care simt la fel ca mine, care nu ma judeca. Mi-am satisfacut curiozitati despre care cu greu as fi cerut cuiva parerea de teama ridicolului.
Cand totul parea pierdut, fara sanse am gasit hrana pentru sufletul disperat in rugaciune. Credinta este hrana nobila pentru orice suflet, dar oferita cu daruire si nicidecum ca un exercitiu ritualic.
Ce sa va oferiti sufletului drept hrana?
Orice are nevoie, o floare, un miros de parfum, o culoare, o melodie, o cuvantare biblica, un film, intr-un cuvant, orice, dar oferiti-i ceva care sa-l renasca, sa-l implineasca, sa-l odihneasca.
Comunicati virtual cu amicii, daca asta va doriti si va jenati sa o faceti!
Hraniti-va cu tot ce va face sufletul mai bun, mai indurator, mai aproape de imaginea perfecta care ne-am creat-o fiecare despre noi.
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
precizari privind stiinta si religia - de casandra_radu la: 18/07/2006 08:53:41
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
Religia autentica nu este o dogma, nu este o scriptura, nu este un ritual. Toate acestea sunt lucruri exterioare si nu are importanta daca faci un anumit ritual. Bunaoara, cum aminteam intr-un forum, putem sta cu totii 6 ani sub un copac precum Buddha dar nu ne vom ilumina in mod cert. Nu conteaza ceea ce faci. Conteaza cum faci. Conteaza ceea ce este in interior, evolutia interioara. Oricine poate actiona precum un iluminat, dar nu se va ilumina. Oricat am posti, oricat ne-am tortura, oricat am ajuta efectiv pe altii. Dar in sufletul nostru suntem aceeasi oameni! Sau putem merge pe Himalaya si sa renuntam la aceasta lume. Ca suntem la piata sau pe Everest suntem aceeasi oameni, cu aceleasi dorinte, cu aceleasi neimpliniri. Vorba lui Osho - "ba mai si strici frumusetea muntelui cu mintea aia proasta".
Religia autentica este sinonima cu spiritualitatea si nu este nici crestina, nici de sorginte orientala. Acestea sunt toate creatiile mintii umane.
Religia autentica este un mister, este o stare, asa ca si iubirea... Prin iubirea ajungi sa cunosti, prin religie ajungi sa cunosti..insa intr-un alt plan, intr-un plan al inaltimilor si adancimilor. Metoda stiintei de a cunoaste adevarul lucreaza intr-un alt plan - in planul orizontal, in planul fizic, de aceea ea foloseste metode, tehnici, dovezi - pentru a demonstra adevarul.
In plan vertical, adevarul nu are nevoie de dovezi, adevarul este.
Fara a se dori o precizare exhaustiva, astept cu interes parerile voastre.
ce fel de frumusete? - de Dumitru Hritac la: 04/08/2006 20:00:52
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
Cu totii suntem tributari acestui tip (malitios) de gandire...E vremea sa lasam aceste intrebari e rutina in secolul trecut. De multe ori arta a cautat frumosul si omul s-a angrenat intr-un joc periculos de a "vana" frumusetea si tot ceea ce tine de ea. Care frumusete?!?...E vorba in sens profan de frumusetea exterioara, de "invelis"...norme aplicate des in lumea de azi, mai ales in societatea de consum(capitalista). Eu nu vreau sa fac apologia frumosului, desi femeile sunt mai specialiste la asta, dar as pune pe "masuta de cafea" o alta paradigma: "Uratul frumusetii sau frumusetea uratului"...asta da tema de discutie...Cat priveste frumusetea exterioara la om, asta se stinge rapid si ramane doar o mapa cu poze de la diverse prezentari de moda si multe suspine de fata mare. Depinde de consumatorul de arta ce gusturi are, dar asta nu inseamna ca sa creem un sablon, un standard de frumusete ("un pat al lui Procust" in moda sau arta)..ca altfel intram in kitch.
De buna seama ca exista pareri care vor spune ca va conta doar frumusetea interioara la om, ca numai caracterul e cel luat in calcul,bla,bla,bla...legea moralitatii inca salasluieste in noi...dar in concret, atunci cand ne confruntam cu situatia reala(de pe teren)...se cam schimba valorile...Pai, oameni buni, ce impresie va face un cersetor adevarat de pe trotuar?...Vedeti?...Va mai intereseaza daca are suflet bun sau caracter?...NUUUU!...Ce folos ca din bucata lui de paine da si la un caine de pripas?...ce folos ca are suflet bun sau sentimente frumoase? Ce folos ca are inima si o lacrima in ochi?...mmm.Pe nimeni nu intereseaza...Dar in schimb, cautam sa-i facem pe plac celei mai mari vedete, sa o laudam , sa-i aducem flori, etc...desi ea nu ii pasa deloc de tine...In mintea oricarei vedete e scopul sa fie sus cat mai mult timp, fara scrupule, calcand pe cadavre daca e nevoie, iar restul e filosofie goala pt ea...Si e frumoasa...foc! Dar cand deschide bzele sa rosteasca niste cuvintele, pleci din zona cat mai repede...Asa ne-a facut Domnul!..La unii a dat mai mult, la altii mai putin sau deloc. Asa ca bariere asta dintre frumos si urat nu va dispare niciodata, asa cum nu va dispare de pe pamant invidia ca cineva arata mai bine ca tine. de buna seama ca sunt si complexati care arata rau...si sufera o tragedie in inima lor...Eu de aia mi-e frica, de "razbunarea " lor...Multi nu -si accepta situatia si mor de inima rea. Asta datorita societatii noastre care promoveaza doar frumusetea fizica cu orice pret. Niste fetite care au inca inghetata copilariei la gura, devin vedete peste noapte (ooo, dar ce noapte!) , numai ca au placut unor libidinosi la angajare sau pe platouri de filmare, dar restul fetelor sau femeilor talentate sunt complet neglijate, desi au mult mai multe de spus in arta sau cultura. De aceea as vrea sa aud pareri despre tema anuntata mai sus de mine, care discutii vor intra in sfera artelor si a culturii in general, asta ca sa nu suparam pe unii (care se simt cu musca pe basca). Cu bine, ca raul vine!
...frumusetea.... - de twin_angels la: 07/08/2006 15:23:38
(la: Ce este frumosul?)
Cu putina rabdare am sa va copiez ce a scris Kahlil Gibran despre frumusete...imi place mult...
" Unde cautati voi frumusetea si cum o gasiti, daca nu este ea insasi calea si cel ce va indruma spre ea? Si cum puteti vorbi despre frumusete daca ea insasi nu e tesatoarea cuvintelor voastre?
Cei mahniti ca si cei loviti zic: " Frumusetea este buna si dulce; Asemeni unei tinere mame,speriata de propria-i glorie,ea trece printre noi."
Iar cei pasionati spun:"Nu, frumusetea este un lucru care tine de putere si teroare. Asemeni furtunii, ea zdruncina pamantul sub picioarele noastre si cerul deasupra fruntilor"
Cei obositi si cei slabi zic: "Frumusetea este facuta din dulci murmure;ea vorbeste in spiritul nostru.Vocea-i se daruie tacerilor noastre,precum lumina subtire care freamata in teama-i de umbra."
Iar zgomotosii spun: " Noi i-am auzit strigatele printre munti.Si cu strigatele-i venira bocanitul copitelor, vajaitul aripilor si ragetele leilor."
Noaptea, cei ce vegheaza cetatea zic: " Frumusetea se va arata din rasarit o data cu aurora."
In timp ce la amiaza,muncitorii si drumetii spun: " Noi am vazut-o aplecandu-se peste pamant din ferestrele apusului."
Iarna,cei indrazneti spun: "Ea va veni odata cu primavara zburand peste coline."
Iar in zapuseala verii seceratorii zic: " Am vazut-o leganandu-se cu frunzele toamnei si am zarit apoi o pulbere de nea in pletele sale."
Toate aceste lucruri le-ati spus despre frumusete;dar, de fapt, nu ati vorbit desprea ea, ci despre dorintele voastre neimplinite.
Iar frumusetea nu-i o dorinta ci un extaz,
Ea nu-i gura insetata,nici mana care cere,
Ci, mai degraba,o inima inflacarata si un suflet vrajit.
Ea nu are chipul pe care ati dori sa-l vedeti,nici vocea pe care ati dori s-o ascultati.
Ci, mai degraba, este chipul pe care-l vedeti chiar daca va inchideti ochii,sau cantul pe care-l auziti chiar daca va astupati urechile.
Frumusetea nu-i seva de sub coaja crapata a trunchiului, nici aripa alaturata unei gheare,
Ci,mai degraba, o gradina mereu inflorita, un nor de ingeri fara oprire zburand.
Frumusetea este VIATA aratandu-si sacrul ei chip...
Ci voi sunteti viata si voi sunteti voalul pe chipu-i.
Frumusetea este eternitatea contemplandu-se intr-o oglinda.
Ci voi sunteti eternitatea si tot voi oglinda. "
Sper sa va placa...
Foarte frumos!!! - de For ever la: 26/09/2006 05:20:48
(la: Oracolul Cafenelei)
Micul dejun:1.For ever
2. Rac
Aperitiv:3.Cangurul,dragostea materna intrece orice limita a umanitatii.
4. Toamna,e momentul in care nostalgia pluteste in aer.
5. Portocala - :) intr-o zi ti-am daruit o portocala,soarele era si el o portocala! Floarea - liliacul,atat de imbietor ca o noapte romantica plina de dragoste
6. Bacovia,imi aduce toamna in suflet;Dostoievscki - dilema,
emotii,regasire;dintre cafengii alex andra,foarte serios1
7. Actori,Angelina Jolie(desi sunt foarte multi preferati);Cristi Minculescu- se citeste pasiunea pentru muzica in privire; Picasso, Brancusi.
8. Fara filme ca sunt prea multe :)
9. Crima si pedeapsa,Cel mai iubit dintre pamanteni,Maitrey,Rosu si negru, Alchimistul etc
10. Plumb.
DELIKATESSEN: 10. Cercul, imi place formula ariei:)
11. Oricare in afara de Pamant, imi place misterul.
12. Nu, nu ar avea rost.
13. In general doar cele pozitive:)
INTERMEZZO,GUSTARICA: 14. Drum adevarat 0,de obicei ma aduce acasa:)
15. Om,gresesc ades,iubesc,traiesc fiecare clipa,sper.
16. Gri
17. Amperul
DELIKATESSEN II: 18. Focului
19. Salcamul
20. Barbat,ca sa-i inteleg!!!
CEAIUL DE DUPA AMIAZA: 21. Apa!
22. Margareta
23. Viata!
CINA ROMANTICA: 24. Sa ma plimb pe Atlantic cu un velier,spaima - sa nu fie mare de gradul 9!
25. Sotul meu!
26. Cafeaua!:)
27. Din pacate cam toate le accept!
28. Evul mediu,gatind vanatul adus de sot la foc de lemne
29. Seara,sunt alaturi de sufletul meu.
30. Marea,ma face sa visez,imi ofera liniste, libertate,relaxare
31. Joe Dassin - Et si tu n'existais pas
LAPTICU DE SEARA:) : 32. " Nu vei şti niciodată câte gulere desuete
îmi vor croi valurile speranţei
din câte meduze îmi voi grefa arsurile privirilor tale
şi câte compromisuri sentimentale voi face
ascultând coloana sonoră a ropotului caluţilor de mare
prin sufletul meu....
ne-am întalnit când aşteptările nu mai stăteau pe-acasă
şi nici răbdarea începutului discret n-o mai aveau

în jurul meu vibra o constelaţie sau doar o stea
nici nu mai ştiu mă simţeam punctiformă
când îmi arătai cum curge asfinţitu-n mare

îţi adresam obsesiv în gând o întrebare ipotetica
inspirată din episodul sorescian
"ce"-ai lua cu tine dacă acesta ar fi ultimul drum pe mare..." Codrina Verdes
33. Solida:)
34. Fata verde,naturalete,frumusete; barbatul ghiurghiuliu - un model al barbatilor:)
Foarte frumoasa provocarea ta!Mi-a placut si parca vroiam ca intrebarile sa se inmulteasca!Mi-ai oferit cateva minute bune de relaxare,mersic!




Muzele au vorbit - de Andre29 la: 26/11/2006 12:40:31
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...

Era sa spun centura de castitate, citisem „mana de catifea in manusa de otel”.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
Cerinte minime de sistem :
procesor de 2 Mhz
64 RAM de imaginatie
50 MB de timp liber
Umansoft

2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

Pe patul de moarte in caz ca voi muri in pat si nu in alt mod si in caz ca voi mai fi suficient de lucida si ca Altzheimerul nu-mi va fi luat deja mintile imi voi aduce aminte de cei dragi, de momentele cand am zambit, am plans... si chiar si de o zi insorita de duminica in care am raspuns intrebarilor unor domni inteligenti, cu sarm si umor carora le multumesc si le ofer un zambet larg virtual si un dans la sfarsitul concursului.

2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)

As zice ca ma regasesc in regina seducatoare, povestitoarea noptilor, ingerul cu arma in mana, feminista, printesa inimilor, actrita, amanta, poeta, revolutionara, misionara dar cum aceasta se intampla rar ma aseman cu femeia din fiecare.

3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?

Straine pentru cine?

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?
Hm... cred ca saritorul in inaltime prefera o prajina lunga decat groasa, neaparat insa sa fie flexibila si miscarea potrivita.

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
Morcaba – fructo-leguma ideala, recomandata la orice varsta. Aspectul deosebit si aportul de vitamine, minerale si oligoelemente fac ca Morcaba sa fie revelatia virtualului. Consumul excesiv este indicat.

4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

Extremele.

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
Huh... aa... ihh... stiti ... m-ati prins .... eu venisem pregatita sa va spun cum o sa salvez lumea de foamete si toate animalutele pe cale de disparitie si cum o sa gasesc leacul pentru bolile lumii si o sa refac patura de ozon si la anul o sa fac in asa fel incat sa ia Intruder titlul de mister ...

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
Sunt doi, la care din ei sa va spun ce-mi place?

5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.

Goodmorning beautiful, how was your night?
Mine was wonderful with you by my side
Open my eyes and see you smile
It's a good morning beautiful day


- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
O laba nu stiu insa doua stiu cum: rad din tot sufletul.

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.
Pacino dansand tango in Parfum de femeie

6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:

D - Batranica de langa mine cred ca s-ar bucura daca s-ar putea odihni putin pe scaunul lasat liber de acest domn galant.

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."
Ati omis ceva la sfarsit: „... si majoritatea si inteligente si frumoase”

7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata

Nu intreba ce pot face ceilalti pentru tine ci ceea ce poti face tu pentru ceilalti.

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?
Eva a muscat din mar si l-a convins si pe Adam. Unde am fi ajuns daca totul era perfect ca in paradis, nu am mai fi descoperit binele din rau, frumusetea din urat si soarele dupa ploaie, unde ar mai fi fost omul astazi?

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena
Nu porno desigur, de parca noi ne-am fi putut gandi la porno sau ca voi v-ati fi putut gandi ca noi ne gandeam ca voi va gandeati la porno fara sa faceti diferenta filosofic-existentialista si situational-contextuala intre porno si erotica si ... aaa.. care era intrebarea?

8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

Daca ma intrebati cand fac dragoste v-as fi raspuns ...

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?


Varianta d – vezi raspunsul la 8.1 insa ma intreb, daca totul este minunat cine mai are timp sa vada ca silicoanele au luat-o razna, poate ca asa trebuie sa faca, de unde stiti voi ca nu?

9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Griji? Aaaah, voi nu stiti. A sunat intre timp spunandu-mi ca intarzie pentru ca vine cu o surpriza. Ma duc sa ma pregatesc. Poftim? Lumanarile, sigur vom avea grija sa nu dam foc casei.

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?

Beneficii in co-participatie, dobanda avantajoasa, contract pe termen nedefinit.



________
los fantasmas no lloran
Dear ma'am - de Astoniu la: 22/01/2007 20:35:54
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)

Dear ma'am : te văz că eşti cam cinică, dar oare întotdeauna cinicii cred că deţin răspunsurile absolute
la toate problemele ? Oare n-ai înţeles că n-am întrebat "de partea cui te situezi ?" , ci "de care parte te situezi" ?
Deci dacă n-ai fi partizană şi dacă ai fi înţeles că la mine totul este relativ, ai fi văzut că eu (re-)pun totul în discuţie.
Nu vorbesc de căi bătătorite şi nu mai aduc aminte de lucruri demult gîndite.
Situează-te, de exemplu, din unghiul de vedere al gnoseologiei, caută opinii despre spirit, suflet, duh, inteligenţă
şi cunoaştere , apoi ai curajul reformulării originale a ceea ce ai înţeles. Vei vedea că nu e aşa de greu să-mi acorzi atunci
circumstanţe atenuante.
Apoi vina mea poate că este faptul că nu am adus în discuţie teoriile psihofizice, (ştiai că şi un român , pe nume Zapan,
a făcut o încercare de formulare a unei asemenea teorii ? ), din punctul de vedere al cărora mă situez şi eu de multe ori
când vorbesc despre spirit. Poate ţi se va părea forţat să spun că spiritul uman este o rezultantă a devenirii ontice (sau ontologice dacă vrei ),
iar materia organizată este suportul pentru orice spirit. Aşa am îndrăznit să văd în Dumnezeu un spirit universal ordonator, nu neapărat
creator, pentru că în sferele existenţei atemporale este un fapt caduc să mai vorbeşti de creaţie. Ia situează-te acum dincolo de timp,
de orice determinare temporală şi vei vedea că spiritul nu mai are nevoie de timp ca să ajungă la esenţele pure ale existenţei, iar creaţia
oricărui tip de univers devine nu numai posibilă ci şi imuabilă. Cine se mai amăgeşte azi că suntem singuri în Univers ?
Câţi nu au ajuns la concluzia că alte spirite şi alte duhuri decît cele cunoscute de noi , mai sunt încă posibile ? Iar pentru mine, un relativist
convins, dacă e posibil în conştiinţă e posibil ( odată şi odată ... ) şi în fapt.
Dacă până acum nu s-a născut cineva care să unifice toate teoriile cunoaşterii umane, asta nu înseamnă că nu este posibil.
Iată că noosfera terestră creşte pe zi ce trece. Iar timpul devine din ce în ce mai puţin o barieră de netrecut. Va veni şi ziua în care
vom vedea sensul devenirii umane. Dar acela nu va fi sfîrşitul... ci va fi un nou început. ( curat aquarian , nu-i aşa ? )

Totuşi azi sunt constrîns de timp să-mi închei disertaţia. Poate voi posta un eseu dacă voi avea timp să-l scriu.
Iar cu gramatica, las-o baltă, că nici tu nu-ţi corectezi toate postările...

Cu stimă, al tău aston...



---------------------------------------------------------------
Toate-s noi şi vechi sunt toate...
#170489 (raspuns la: #170450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca nu te-as simti atat de uman as spune ca esti un inger! - de Lady Allia la: 20/03/2007 20:15:55
(la: hai acasă)
... uneori simt cum fereastra se ingusteaza si imi sufoca sufletul, iar visele se termina in reflexia propriilor ganduri ..., incerc sa-mi ating fata de geam ... nu gasesc dincolo decat un ecou ... Mi-e atat de dor de palma de dincolo de fereastra si de atingerea ei pe sufletul meu!

Si cum spuneam ..., daca nu te-as simti atat de uman as spune ca esti inger si...si asa...uneori prin creatiile tale simt falfairi de aripi... Sa fie oare sufletul care simte atat, atat de frumos?

Multumesc din suflet pentru creatiile minunate!
de ce iubim "barbatii|-- - de lorelai175 la: 02/05/2007 17:18:36
(la: CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu)
Iubim barbatii pentru ca niciodata nu avut timp pentru noi dar au destul de mult timp ramas ca sa conduca lumea si sunt destul de imbufnati atunci cand nu reusesc sa ne conduca .Traim in urma obiceiurilor lor ,incercam sa alergam atunci cand nu cer decat o mica schimbare.Suferinzi de hipotermie ,ei inoata in ghetarii subconstiintei noastre doar doar au sa ne inteleaga.In inimile noastre de brocart, magnetii nostri cei de toate zilele nu mai functioneaza ..in timp ce ei reusesc o tesatura ce ne incununeaza lumile imaginare cu o fragila incercare de real.Nu raspund niciodata la numele mic ,intorc mereu capul pe strada simt u efect narcotic sa ne falsifice cu o noua schimbare .Unul din patru gasesti sa-ti fie pe plac intr-atat variaza in diferente.Se descompun cand proverbul "dragostea trece prin burta"functioneaza. Ei fiind convalescenti ne place sa ii ingrijim ,umani cautam sa-i intelegem prietenii.Daca nu au nimic le place sa creada ca vor trai pana la adanci batrantete.Daca le ceri se compromit dar niciodata nu o vor recunoaste si iubim minciunile atat cat adevarul niciodata nu ne va face sa suferim.Protectivi ne construiesc gandurile si ne infasoara in iubire si nu ne inchipuim ca ei ne daruiesc fructul iubirii:copilul.
Stalpi si dovezi ca isi vor pastra eul indiferent de timpuri dau lumii imaginea ei fidela si cumpara din
amintirile ei curajul de a fi mai mult decat ceea ce sunt.
Iubim ceea ce ii face ca pe timp de ploaie sa ne acopere cu umbrelele lor si ne place sa credem ca niciodata nu se vor mai pune mai presus de Dumnezeu
Iubesc un om pentru ca e sincer pentru ca nu a cutezat sa nuimi dea inima atunci cand i-am cerut-o ,iubesc umorul lui dezvoltat,increderea ca sufletul lui e nemuritor inconjurat de aura adevarului frumuseti si intelepciunii
Honey - de Lady Allia la: 10/05/2007 16:32:48
(la: toate încep şi se sfârşesc în mine...)
"probabil te-ai simti multumita sa crezi ca mi se par amuzante sentimentele tale" - nu, nu ma simt multumita deloc!
De ce m-as simti multumita cand cineva s-ar amuza de sentimentele mele sau ale altcuiva?
Ar trebui sa ma simt?
Crezi sau simti cumva ca pentru mine este totul un joc copilaresc, o sarada in care neaparat cineva trebuie sa iasa la surafata si cineva are de pierdut?
Eu nu m-am inscris pe acest forum pentru a iesi in evidenta sau pentru ca m-a apucat asa brusc dorul de "ma juca pe contre" asemeni unui copil! Nu m-am inscris nici pentru a primi replici acide sau pentru "a ma inscrie la replica"! Nici nu ma intereseaza sa concurez cu cineva de aici la categoria "care pe care"! In primul rand pentru ca eu nu am texte cu care sa concurez! Nu am texte de valoare literara! Eu...doar scriu si atat! Apreciez insa cand cineva se opreste si asupra textelor mele: pozitiv sau negativ!
In ceea ce privesc raspunsurile am mai spus si bvad ca trebuie mereu sa ma repet: este dreptul fiecaruia de a scrie ceea ce simte cum simte!
Daca picky simte sa fie acid e problema lui sau...ma rog...e treaba lui! Scrie ce vrea si cum simte el ca vrea! Pe el nu il ia nimeni la "bani marunti" pentru ca ataca mereu, dar eu sau altii de pe forum daca spunem ce simtim si nu se incadreaza normelor de replici dure sau acide fiind mai sensibile...ne victimizam!
Zau ca eu m-am saturat de porcaria asta!
E chiar asa de greu de crezut ca cineva scrie exact ceea ce simte? E chiar atat de greu sa luam cuvintele exact asa cum sunt fara sa le interpretam si sa etichetam?
Daca a descrie o anumita stare sufleteasca inseamna a "te victimiza"...imi pare rau ca am facut-o de atatea ori!
Pentru a fi victima inseamna ca exista cineva care iti vrea raul! Eu...nu cred sa existe cineva de genul asta aici! A, ca sunt persoane care se joaca prin cuvinte, prin raspunsuri, care fac misto sau raspund rautacios...da sunt destule, dar asta nu inseamna ca suntem impartiti in doua tabere: atacatori si victime! :))! Deja...devine absurd si de-a dreptul hilara situatia asta!
Nu stiu draga mea! Poate sunt o egoista! Poate intr-adevar sunt o egoista, dar uneori simt sa scriu aici...nu in alta parte, nu pe hartie...aici! O fi masochism sufletesc poate...pentru ca sunt atat de rare cuvintele frumoase incat uneori nici nu stii ce sa faci: sa te bucuri sau sa disperi?
Poate ca textul acesta ca si multe altele nu o fi eseu, nu o fi nici poezie, nici proza ritmata poate nu este nimic!
Poate este o stare de moment pe care am simtit egoist sa o pun aici pe cafenea!
Asta este: sunt o egoista!
Imi place sa scriu ceea ce simte pe moment sufletul meu ma descriu ca si multi altii in cuvinte, ma alint, ma plang, imi dau palme!
Si...Da!!!
Eu cred ca toti care scriu o fac egoist: recunosc sau nu, majoritatea scriu egoist! O fac in primul rand pentru ei!
Iar referitor la critici...de cele mai multe ori nu a contat si nu conteaza atat de mult critica de specialitate, valoarea literara a celui criticat ci...MODUL DE PERCEPTIE...al textului sau de catre cititori!
Fara cititori cel care scrie mereu va ramane doar un egoist anonim! De ce? Pentru ca inainte de toti si toate el scrie si va scrie mereu pentru el, pentru a se descatusa!
Poezia, scrisul nu sunt altceva decat o prelungire pe hartie a unor sentimente si trairi! Parerea mea!
In ceea ce priveste cititorii...nu ii poti multumi pe toti! Nu ai cum! Si astfel se ajunge la o departajare de cititori! Unora le place Jazz-ul nu?
Valoarea textuala mai este data si de comparatie! Ca orice lucru, ca orice sentiment sau traire!
Pune doua poezii ale unor poeti diferiti una langa alta si fara sa vrem vom stii care este cea mai buna o vom compara - este iremediabil umana comparatia! Care ne va place? Cea care ni se va mula cel mai bine starii noastre sufletesti!
Nu mi-e frica de comparatii! Nu mi-e frica nici macar sa stiu ca un text de al meu nu merita nici macar vizualizat! De ce?
Pentru ca nu scriu pentru a face impresie, desi DA, RECUNOSC mi-ar placea, dar eu scriu pentru ca asa ma eliberez de unele stari sufletesti!
De ce o fac public?
Pentru ca de cele mai multe ori un strain are capacitatea de a te trezi mai repede, mai dur sau mai frumos la realitate decat un apropiat!
#195904 (raspuns la: #195351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexule drag... - de Lady Allia la: 01/12/2007 22:36:54
(la: Harnicia suficientei)
tin minte ca si cum ar fi azi...
intr-o zi, pice fiind eram tare necajita pe faptul ca eu incercam zilnic sa imi fac verisoara o persoana "mai buna" (batea toti copii, chinuia animalele, rupea florile, jucariile...etc :D) si vazand ca nu am nici o sansa sa o fac sa inteleaga...am inceput sa plang.
bunicul meu...care pentru mine a fost si va ramane mereu un exemplu de intelepciune si dragoste umana m-a sarutat pe frunte si luandu-ma de mana m-a dus pana in fundul gradinii langa vale si punandu-ma sa ma uit peste albia apei departe m-a intrebat simplu:

- spune-mi draga mea elfisoara...ce vezi?

i-am spus:

- un palc de maci rosii si albastrele!

iar el razand mi-a raspuns:

- asa este, dar pana sa ajungi la ele sa stii ca vei da si peste spini, neghina, scaieti..., dar sa nu uiti niciodata ca fiecare are un rol in natura, la fel ca si oamenii...cei rai scot din noi la suprafata ce e mai bun, pentru ca ne obliga oarecum sa vrem sa ii facem si pe ei mai buni si mai la urma reusim sa vedem ceea ce sufletul nostru isi doreste cel mai mult...palcul de maci si albastrele...

asa e si cu "balariile" acestea alexule draga... cu cat sunt mai multe, cu atat te fac sa vezi mai bine "macii si albastrelele" care chiar daca sunt mai rare...sunt... - asta oarecum le face mai valoroase.
mie cand mi-e lehamite sa tot vad balarii...rascolesc arhivele :) si gasesc lanuri intregi de adevarata frumusete... :) si ma rasfat :D.
balbaiala semidocta - de proletaru la: 07/12/2007 08:58:20
(la: teorii intunecate ale lumii)
stimabile, te rog sa ma scuzi ca sunt scortzos! am insa motive temeinice. am facut efortul sa-ti citesc bezmetismele si am pierdut vremea degeaba.

subiectul propus de tine e un fel de bashcalie ce se vrea serioasa. nu-i nici bashcalia lui Intruder si nici vreo chestie serioasa a Alexandrei.
mi se pare ca esti cumva pe acelasi tip de neseriozitate ca sirotlica (doar ca originalitate si nivel de abordare, nu ca prost obicei). luam de undeva o chestie, o mozolim un pic si o aruncam la lei.
tratarea subiectului "facerea lumii" prin prisma teoriilor antropologiei culturale este o chestie serioasa si nu poate fi abordata aici.

hai sa-ti spun doar cateva lucruri din care poti sa inveti: in unele pasaje mi se pare ca ai acelasi stil ca RH - un terci enorm de cuvinte. numai ca baiatul ala are un pic de bun simtz in timp ce tu vorbesti in stil Vacanta Mare despre lucruri pe care probabil ti-e greu sa le discuti. atentie, nu vorbim despre credinte:
"Cei doi, Fărtache si Năfărtache nu reuşesc sa se inteleagă in numele cui sa infaptuiască această magie. Se lasă seara si cei doi inca nu au gasit o inţelegere comună. Intr-un târziu Dumnezeu creează un petec de pământ pentru a avea pe ce să se culce la noapte"
... asta nu e deloc parte de eseu. mai citeste un pic ce e eseul ca specie literara. asta e scriptul la o sceneta de brigada artistica a combinatului de fosfati.

"Tabuul incestului.Adam si Eva au avut doi fii: Cain si Abel. O intrebare ce se poate sustrage din aceasta afirmatie ar fi:Bine si totusi cum s-a populat lumea?"
... daca aveai un minim bagaj de carti citite si lucruri vazute, nu ai fi pus asemenea intrebari. de metafore si simboluri ai auzit? ce inseamna Adam si Eva, Cain si Abel in simbolistica religioasa? care e cheia de interpretare? ma gandesc cu groaza ca faci entorsa la emisfera dreapta incercand sa pricepi mitologia egipteana, doar citind traducerile hieroglifelor.

"In anumite societăţi spirituale e elogiată prostia pentru simplul fapt ca e considerată direct proporţională cu insuşirile sufleteşti superioare."
... zi si mie cateva din "anumitele societati" in care e elogiata prostia!

"Personal nu cred ca prostia a dus la dezvoltare, poate doar la nepăsare si cred că dacă Durkheim ar fi trait suficient timp pentru a fi citit acele randuri cu siguranţă ar mai fi descoperit incă un motiv al umanităţii de sinucidere."
... era sa ma bucur. una din cartile valoroase ale lui Durkheim nu este "Suicidul" ci "Diviziunea sociala a muncii" unde se vorbeste despre dezvoltare si puteai sa legi cumva "prostia" de acest concept. evident, ar fi trebuit sa fii un pic dibaci ca sa faci asta. ori acum ai dat-o cu bata in balta.
sa inteleg ca vrei sa demosntrezi ca prostia inferata in nepasare duce la sinucidere?... poate pe Marte, ca pe Pamant nu cred. astept inca demonstratia ta! apuca-te repede de treaba ca nu-ti va ajunge viata asta pentru o tema asa mare!

"Viteza informaţiilor din ziua de azi va duce la un colaps".
... mai sa fie! cum masori tu viteza informatiilor si impactul acestei viteze in acel ceva (care se presupune din context ca e creierul) astfel incat sa colapseze?
daca reusesti sa sustii prin demonstratie o chestie din asta, ai dat lovitura cea mare. punem pe shine o informatie, o impingem pana prinde viteza aia, stie ea care si o infigem in cerebelul cui trebuie. acolo face bum si noi facem ordine pe lumea asta.
revin la intentiile tale initiale... daca era bashcalie, acum radeam.... dar pari a fi serios, asa ca ma apuca plansu'.

"[...] pană când vom reuşi sa ne folosim ambele emisfere la capacitate maximă vor mai trece câteva generaţii"
... te hazardezi in domenii in care esti pluta. citeste cateva lucruri marunte despre fiziologia creierului si vei intelege ca ai spus o idiotenie.

M-a dezamagit atat continutul cat si modul tau de abordare. Multa tocana de cuvinte si nici o idee.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...