comentarii

fruntea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
fratele meu cu destin incert - de enigmescu la: 05/08/2004 05:28:09
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
citindu-ti mesajele ma gandesc adesea la tine ca la o persoana ce vrea sa vada cu tot dinadinsul soarele fara a tine ochii deschisi. nu stiu care a fost scopul editarii ultimului tau mesaj aici dar ce stiu e faptul ca exista in el destul de multe inadvertente pe care le poti descoperi, numai sa vrei asta, citind de pe un site (http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel48.htm spre ex.) informatii legate de gnosticism, ce a fost, cand s-a format, ce a propovaduit si cum a fost combatut de Biserica primara. n-am sa ma lungesc dandu-ti explicatii legate de acesta ci am sa concluzionez doar spunandu-ti ca exista enorme greseli in invatatura gnostica, o invatatura sincretista, un fel de ghiveci, de amalgam fara gust si forma certa. dealtfel chiar si descoperirea textelor pomenite de tine vine in ajutorul intelegerii ariei de care s-a folosit acest curent sectar care nu este nicidecum infatisat ca unul ce are legatura cu invaturile Bisericii Apostolice. este o erezie ca toate celelalte sprijinita pe teze gresite si interpretari sterile. ce e mai rau e faptul ca aceste texte sunt considerate originale in sensul ca ar fi scrise de persoane sfinte ce s-ar fi aflat in preajma lui Hristos. dar uitam asa usor ca inca din timpul vietii Mantuitorului au existat schisme si voci care I-au rastalmacit invaturile? uitam ca pana si intre Apostoli au existat unele disensiuni si neintelegeri care au fost mai apoi rezolvate IN SOBOR? da, soborul episcopilor a avut si are menirea de a tine credinta dreapta, nealterata si nedistrusa de viermele trufiei sau al neintelegerii. acele texte sunt vadit contrare invaturilor Scripturii si de aceea n-au fost admise in canonul ei. si da, sunt originale, dar in sensul ca apartin unor persoane ce au trait in primele secole, persoane ce s-au considerat destul de sfinte si de mature dpdv teologic pt. a da sentinte si a explica relatia noastra cu Dumnezeu prin prisma unor idei preconcepute si subiective.
un aspect f. f. important imi pare a fi faptul ca nu-ti pui o intrebare pe cat de decenta pe atat de simpla: cum se face ca aceste texte au fost combatute de atatia oameni sfinti ai Bisericii, in timp ce adeptii lor n-au fost decat cativa, chiar si aceia fara a avea un numitor comun? adica ti se pare normal sa dam crezare unor texte, cum am mai zis, indoielnice (de calitate indoielnica, nu cu vechimea indoielnica!) si sa ne indoim de mesajul biblic actual fiindca cineva s-a opus mediatizarii lor? pai bine mai, pana si o carte cu continut fanatic (nu neaparat religios) sau care incearca sa scimbe invataturile bune si folositoare de veacuri va intampina o rezistenta acerba chiar in zilele noastre, pt. ca cenzura functioneaza si trebuie sa functioneze daca vrem sa avem traditiile si invataturile vechi de milenii.
zici urmatoarele: "creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe""... cum sa se transforme intr-o institutie cand ea exista deja inca de pe vremea Apostolilor? citeste istoria bisericii, dragul meu, si vezi ca Andrei, primul chemat de Hristos in ceata Apostolilor, a propovaduit cuvantul in partile Dobrogei de azi hirotonind episcopi. la fel au facut toti Apostolii, pe unde au trecut au pus episcopi, preoti si diaconi. si ca sa te convingi de adevarul acesta citeste in Faptele Sfintilor Apostoli despre primul act martiric mentionat dupa crucificarea lui Hristos, act pastrat in aceasta Biblie pt. unii fara valoare. e vorba de martiriul Sf. Ap. si Arhidiacon Stefan. vezi ce spune el acolo si gandeste mai profund inainte de a trage concluzii. apropo, vezi ca pana si diaconia era o treapta cu subtrepte, asadar sistemul exista deja pe vremea cand probabil nici nu se scrisesera macar acele suluri (cu valoare istorica si fara valoare teologico-dogmatica pt. crestinism).
in plus mai tine cont de acestea: -"manuscrise copte scrise in sec.3-4 in dialect sahidic" (gnosticismul a fost combatut pe la mijlocul secolului al doilea); -"par a fi traduse din greaca". asadar nu sunt chiar asa de originale cum se spune. apropo, ca tot am ajuns la capitolul vocabular, pana si in limba romana cuvantul "original" poate sa insemne nu numai originea (de la...) ci si originalitate, adica noutate.
mai multe despre toate acestea numai daca va fi necesar. astept si de la altii ceva completari, nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me
#19055 (raspuns la: #18940) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
identitatea - de AlexM la: 12/08/2004 14:26:33
(la: Ce parere ai despre administrarea autonomica regionala?)
Da-mi voie te rog sa-ti spun ca nu au ce cauta secuii , svabii sau maghiarii intr-o ecuatie de identitate alaturi de banatseni, olteni, maramuresheni, ardeleni sau munteni. Toti vorbitorii nativi de limba român au acel ceva al lor cultural care-i leaga, i-i identifica si-i separa de restul lumii de mai bine de 1000 de ani al epocii moderne. Identitatea culturala este un lucru care nu are ce cauta aici si pentru asta dau exemplul Elvetiei unde sint Italieni, Francezi, Germani si Romanshi ca "etnii" diferite cu limbi diferite si culturi diferite. Dumneata cred ca vroiesti a vorbi despre identitatea statala, ori aceasta identitate statala româna poate fi in anumite circumstante considerata fragila dat fiind istoricul ei. Are trebui sa-i intrebam pe artizanii unirii in frunte cu Ion Budai Deleanu, de ce au stabilit ei ca tsara sa se numeasca România cand la Paris tineretul Român striga di demonstra ca tsara este si trebuie sa se numeasca "Dacia"? Sint lucruri care s-au intamplat, care acum au cam 200 de ani vechime si care s-au incetatsenit asa, la fel ca si francofonia de care vorbeati mai inainte.
Ce sistem as aplica eu? Eu l-as aplica pe cel German cu autonomie comunelor pentru intretsinutul comunelor si a celor care au nevoie de ajutor social. Probabil ca la implementarea sistemului German la români este necesara o "complicare" a mecanismelor de control. Adica primarul nu face ce vrea el, dar pentru distributia fondurilor are nevoie de o comisie a societatii civile, pentru a evita frauda. Ma rog, sint lucruri care trebuiesc elaborate detaliat pentru ca o idee chiar daca e buna, poate deveni proasta daca detaliile sint proaste. Ori , cum spune un proverb german, "dracu sta in detaliu" si acolo trebuie lucrat marunt si tenace.

AlexM
#19652 (raspuns la: #19650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iepuroaica lu AlexM - de AlexM la: 12/08/2004 22:49:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
e tare agresiva. Daca te prinde ca incerci sa bagi mana la puii ei uita de "frica iepureasca" si sare la tine sa te zgaraie si pufneshte si se zbarleshte de numa numa. Este alba, are ochio albastrii si urechile mici. M-am shi mirat ca a prins pui cu clapaugul de Coco. Coco, asta fiind iepuroiul, este foarte mare in comparatie cu Sisi (Sisi e numele la iepuroaica, dat de fi-miu. De fapt el e nashul la toate orataniile din casa, el e cu botezul acolo).Coco nu numai ca e mare, dar are si urechile mari si acum sinat asa de mari incat nu mai poate sa le tsina drepte ci atarna amandoua ca doua aripi de cioara obosite de caldura.
Mai.. asta cu spalatul si samponatul m-a uimit. Io mai spal catselul din cand in cand ( am un York Shire Terrier australian ) dar nu iepurii!!. N-am auzit in viatsa mea sa speli iepurii pana acu. Si nici cand eram copil desi am avut o gramada de iepuri , nu spalam iepurii. Ma rog, la mine la tsara nici cainii nu-i spalam dar cel putin aia nu traiau in casa cu mine ca nemernicul asta mic care toooot tsi se incruca printre picioare cand tsi-i lumea mai draga de-tsi vine sa-l iei la omor. Pisici am avut doua, de fapt cu alea a venit nevasta-mea ca "zestre" cand ne-am luat. Au dat ortul popii si nu am mai cautat sa iau altele ca desi aveau copacul lor unde sa-si ascuta ghearele, ele tot pe canapelele de piele si le ascute-au pana s-au dus pe pustii ca nu mai aveau fatsa deloc.
Acu.. treaba cu sexul... nu stiu mai. Habar nu am ca io nu sint Coco si in general cand vin eu de la servici ziua e consumatat si probabil si actul in sine. Stiu numai ca Da. Sisi era si cu Coco tare sclifosita. Il repezea. Ala tot se dadea pe langa ea, o amushina, se invartea, se gudura pana cand cand dadea sa se suie pe ea, batea asta odata cu picioarele din spate, shi scotea un sunet a la a " termina-te ca nu am chef", dadea cu labele din fatsa in el si se muta in alt colts. Io ziceam ca nu o sa fie nimic, da cumva ( in somn probabil? loooooooooool) se pare ca tot a reushit Coco sa-i faca sarmaua. io oricum ma ocup mai mult cu Robert ( asta e un papagal cu verde cu fruntea albastra , ceva amazoanian) care steie numai sa zica ca-i e foame si face ca toate orataniile electronice. Zau, daca nu stii cine e, crezi ca iar s-a pornit vreo jucarie aiurea prin camera la copil ca asa de corect reda tampeniile alea de zgomot elctronice de numa numa. Acvariul mei este iar unul din hobiurile mele dar nu am unul excesiv de mare care sa-mi umple toata casa. E unul obishnuit care de fapt este acolo pentru a ma destine.. Dai drumul la muzica "dead can dance for example with "Persephone" si asculti muzica si te uiti la pesti. Relax total:-))

AlexM

#19691 (raspuns la: #19681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homosexualitate si preotie - de carapiscum la: 25/08/2004 09:58:00
(la: Preoti homosexuali?)
Pt. mine, ca si pt. alte nu stiu cate zeci sau poate sute de milioane de pe planeta, homosexualitatea este o degenerare, un pacat ce stapaneste pe oamenii bolnavi sufleteste, oameni fara credinta si chiar fara convingeri religioase. Singura lor credinta este aceea a implinirii propriilor lor placeri, atat. Incercarea de a-i da o oarecare aura de nevinovatie si de martiraj este, nici mai mult nici mai putin, expresia recunoasterii ca sunt minoritate (cei care intretin astfel de relatii). Ori minoritatea nu poate avea dreptate inaintea majoritatii, dupa cum ma duce pe mine logica.

Am vazut ca s-au adus niste argumente si din regnul animal din care, chipurile, am face si noi parte. Insa, dragilor, noi suntem oameni si nu ne tragem din regnuri, nici animale si nici de alta natura. Nu suntem maimute ce zboara prin copaci. Dar chiar si asa, ca sa putem face totusi o distinctie si diferenta sa ne fie clara, din cate cunosc eu intre animale (de fapt intre pasari) se cunoaste un singur caz de homosexualitate. E vorba de ratoi, singurul homosexual... Si se mai stie dealtfel ca acesta este intre cele mai proaste animale! Plecand de la acest aspect putem trage o concluzie simpla si anume ca intre toate vietuitoarele pamantului numai omul s-a gasit sa fie mai "cu mot in frunte" si sa sfideze nu numai legile bunului simt, dar si legile firii.

Referitor la homosexualitatea din sanul "bisericii" Anglicane (am pus in ghilimele fiindca in opinia mea este de fapt o schisma si nu reprezinta in nici un fel spiritualitatea crestina, nici moderna si nici trecuta!) am sa aduc in atentia voastra intamplarea cu femeia ce a fost fugarita de evrei pt. ca a fost prinsa in adulter, femeie ce a stat pur si simplu la propria judecata in fata lui Hristos atunci cand parasii ei pusesera mana pe pietre sa o omoare. Raspunsul Lui a fost acesta: "cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra in ea". Si dupa catva timp ridicandu-si ochii n-a mai vazut pe nimeni dintre aceia, ci doar pe femeia plansa. Si atunci o intreaba: "femeie, unde sunt parasii tai?" Iar in final ii spune clar, dupa ce-i da iertarea: "ia seama, de acum SA NU MAI GRESESTI"! Si intr-un alt dialog biblic Acelasi Iisus ii spune altuia "de acum sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie si mai rau"!!

Ce vreau eu sa spun e urmatorul lucru: orice pacat se va ierta oamenilor, inclusiv homosexualismul, cu conditia ca sa-si lepede calea gresita pe care au pornit si sa-si spele pacatele in cainta pt. vremea savarsita astfel. Pt. ca putem trata homsexualitatea ca si pe orice alt viciu. Amintiti-va ca nu bogatia este un rau in sine, ci reaua intrebuintare a lucrurilor, in scopuri gresite. Dar homosexualismul este un rau in sine fiindca se savarseste in firea umana interioara, pornind de la placerile trecatoare. Nu este precum fumatul unei tigari (desi, daca stam bine sa ne gandim, si fumatul este un fel de anomalie acceptata in mod constient- din "fite", din prostie, din relele "insotiri" s.a.).

Daca este important ca acest pacat se impune ca "necesar" in "biserica moderna"... Este important in sensul ca e bine sa luam aminte la ce se petrece si sa incercam sa ne ferim pe cat posibil sa cadem in plasa acestor "eliberatori din chingile traditionale". Biserica este mai moderna acum decat niciodata tocmai prin faptul ca nu accepta aceste aberatii in sanul ei. Stie ca exista dar nu le accepta ca normalitati. Cine zice ca un preot homosexual este un om cu totul normal care trebuie acceptat din varii motive, eu ii raspund asa: un homosexual NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA PREOT PT. MINE, chiar daca este imbracat si are acordul nu stiu carei instante omenesti. El poate fi doar cu titlul, cu denumirea, dar nu si cu lucrarea sa. Sincer, un astfel de om este de plans si nici nu vreau sa ma gandesc la ce-l asteapta. N-as vrea sa fiu in pielea lui si nici el intr-a mea.

Si ca la sfarsit, tin sa precizez ca pt. o asa zisa "biserica" ce a rupt legatura ei cu traditiile si canoanele insirate de-a lungul a zeci de veacuri faptul ca hirotoneste nu numai homosexuali, dar si femei, si caini, si pisici si maine vom auzi ca hirotonesc niste extrarestri, acest aspect aproape ca nu mai are relevanta. Fara continuitatea apostolica ea ramane exact ca acel bec instalat pe tavan dar caruia nu i s-au facut legaturile la curent. Asa ca ea nu mai poate sa lumineze pe nimeni, ci doar sa dea impresia in timpul zilei (si ziua se face din cauza ca rasare soarele, nu din cauza ca se aprinde un bec!) ca peste noapte se va aprinde. Iar asta e o cumplita inselare draceasca fiindca ramanem in bezna completa.

So far, so good.
Hai si eu, ma bag in seama. - de LMC la: 26/08/2004 20:31:51
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radule, ce sa-ti spun, sint destul de impresionata de munca depusa pina in prezent. Faptul ca esti in frunte la virsta ta de 34 de ani si nu te dai inapoi imi face o impresie destul de buna despre tine. Totusi sint unele aspecte ale vietii care poate inca nu ai ajuns sa le intelegi. Dar ramine pentru alta data sa-ti spun de ce cred eu asta.

Conversatia cu Jay se pare ca a fost cam aprinsa si poate de aceea ma bag si eu in seama acuma. Cred ca toata chestia a inceput cu analiza ta a starii sufletesti al oamenilor din America. Poate din punctul tau de vedere este adevarat, dar 5 luni de stat in America, doar in vizita, nu poate sa-ti dezvaluie aproape nimic. Iti sugerez sa mai stai de vorba si cu alti oameni despre chestia asta, sint sigura ca vei auzi 1001 de versiuni si opinii. Toti vorbim din propria noastra experienta, de aceea nu se poate generaliza nimic. Adevarul este, cum iti asterni asa dormi. Deci, fiecare isi face viata cum vrea, si America se pare ca este una dintre cele mai solicitate tari pentru emigrare, deci s-ar putea cu adevarat sa fie tara de vis. Binenteles, nimic nu se primeste pe tava, oriunde ai fii. Muncesti si te lupti sa-ti faci un viitor tie si copiilor tai, daca ii ai, si asta o faci fie in Romania, fie in America.

Cum am mai zis si pe un alt forum, eu aleg America deocamdata, ca tara unde poti munci cinstit si fara sa trebuiasca sa te lupti cu coruptia sau cu alte chestii care iti sint in afara puterilor sa le combati. Cit priveste relatiile mele cu cei din jurul meu, eu si sotul meu am ales sa traim o viata mai privata. Nu ne prea socializam dar avem destui prieteni cu care ne intelegem foarte bine. Tinem legatura, dar nu ne ducem la 100 de evenimente de an ca sa ne mentinem relatiile. Tu, fiind un om al mediei, poate nu te-ai simtii prea bine in locul nostru. Sint sigura ca menirea ta nu este pentru a trai in America sau in alta tara in afara de Romania. Ce faci tu, nu poate avea aceleasi roade care le ai in Romania. Competitia este prea mare in America si de multe ori trebuie sa dai prea mult din coate sa ajungi in fata. Talentele tale sint mult mai stralucitoate in Romania, unde se duce lipsa de asa ceva, decit in America unde intr-un fel sau altul suferim de explozia Hollywood-eana sau al vedetelor de 15 minute.

Cit priveste persoana lui Jay: desi in unele chestii (nu toate) are dreptate si eu sint de acord ca dumnealui a cam intrecut masura. Eu zic, daca vrei sa-ti cistigi argumentele, cunoaste mai bine cu cine stai de vorba. Faptul ca nu a fost interesat sa mearga sa se documenteze de persoana lui Dinu Lazar sau al lui Radu Herjeu, decit numai in ultima instanta, da dovada de ignoranta. Don't take it personally Jay, dar banii nu fac pe om, si nici masina care o conduce. Totusi, tot respectul pentru reusita ta si pentru faptul ca te descurci mai bine decit altii. In acelasi timp sint sigura ca iti place ce profesezi, deci o steluta in plus pentru tine.

Sper ca sintem cu totii prieteni, si in viitor vom putea "vorbi" omeneste si respectuos. Ramine sa vedem.
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



"Am inlaturat" - de geani la: 29/08/2004 17:56:47
(la: Evoluam?)
1. Da, stiintific, teoretic, practic, exista foarte multe dovezi ale evolutiei speciei umane. De ura, violenta, invidie, nu avem cum sa fi scapat deoarece ele nu sunt atributele inceputului omenirii pe pamant ci ele sunt specifice evolutiei acesteia. Pe masura ce omenirea inregistreaza mai multi ani de existenta, aceste "calitati" umane apar, evolueaza si se "rafineaza", se educa. Prejudecati si tabuuri? Da, multe prejudecati si tabuuri au ramas amintire. Nu pot acuma sa-ti dau un exemplu edificator, multe tineau de religie si credinta, ah da, vrajitoarele nu se mai ard pe rug, nu? Da, cu siguranta, putem spune ca s-a schimbat modul de comunicare. Foarte important modul verbal, care conteaza din ce in ce mai mult. Ca sa nu mai vorbim de stiinta si tehnologia comunicarii despre care nu putem spune ca nu a inregistrat salturi dupa salturi, incepand cu ultima decada a secolului al XX-lea. Minciuna? "Calitate" a omului. Cu cat este omul mai educat, cu atat mai "elevata" e minciuna. Minciuna nu exista la formele primare de existenta umana - la copilul de 1-3 ani. Dar altfel, intriga si minciuna au tinut locul de frunte al tuturor epocilor istoriei omenirii. De ce ar disparea? Ura, violenta, invidia, minciuna - sunt actori pe scena vietii omenesti, sunt stimulente pentru autodepasire, pentru autointelegere, pentru autoevaluare. Daca ele n-ar exista, cum am sti sa facem diferenta?
Dar, Ayda, dincolo de aceste raspunsuri, fara exemple concrete, eu as vrea sa pun o intrebare. De ce? De ce toate aceste intrebari, pe care ti le pui si le expui? In spatele acestor intrebari, a enumerarii tuturor acestor "meschinarii", eu cred ca se ascunde mai mult. De ce esti atat de dezamagita de viata ta?
Saga Continua !!! - de desdemona la: 31/08/2004 14:12:22
(la: Saga 'Carte de Sejour')
Spre usurarea inimii mele si descretirea fruntilor voastre, continui povestea intamplarilor la prefectura din Rouen, in scopul obtinerii cartii de sejur pe 10 ani. Pai da, de cand am implinit doi ani de casatorie am dreptul sa imi fac o carte de sejur pe 10 ani. Ca oricum ar fi, cea pe care o am acum expira in februarie.

Pentru a-ti face o carte de sejur pe 10 ani, primul lucru e sa iti ceri o data de rendez-vous de la sectia straini. In acest scop nu poti folosi telefonul, trebuie sa te duci in persoana (plus consortul) la receptia prefecturii dept 76, inarmati cu pasapoartele aferente si ... certificatul de casatorie. Si ti se da o data si o ora (peste cam 3 saptamani) la care, prezentandu-te la ghiseul straini ti se da O LISTA CU DOCUMENTELE DE CARE AI NEVOIE !!! Pentru lista asta ai avut nevoie de 3 saptamani si doua 'plimbari' la prefectura. In fine, odata ce ai lista amintita iti faci alt RDV la receptie, si dupa alte 3 saptamani vii (cu inima cat un purice) cu dosarul completat, sperand ca nu mai trebuie nimic. In care caz, verificarile si eliberarea cartii dureaza inca vreo 6 saptamani. Normal, daca o carte de sejur de un an dureaza sase luni pana se elibereaza, ar trebui sa astepti cam 5 ani pentru una de 10 ani. Insa ... ca norocul, nu sunt de asteptat decat 3 luni. Rezonabil.




Desdemonovici
Doamne-Doamne,Bunul meu prieten! - de dinisor la: 05/09/2004 01:25:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal"
spui printre altele. Este foarte adevarat. Sunt putini cei ce inteleg asta!.

Nu sunt genul care sa merg la biserica in fiecare duminica sau sa plec capul cand preotul vorbeste. Credinta mea este in mine si nu in felul cum urmez traditiile batranesti. Consider ca e mai important sa ai sufletul deschis, sa urmezi sfatul Domnului si sa fii om bun, decat sa mergi la biserica in fiecare duminica cu sufletul gol si privirea stearpa. E mai important sa iti ajuti aproapele cand ii e greu, decat sa te prefaci ca esti darnic. Sa spui adevarul cand deschizi gura, decat sa iti poleesti vorbele pentru a-ti face bine. Sa nu iei ceea ce nu ai muncit pentru a avea, sa nu privesti catre omul care nu-i singur si sa privesti cu bucurie catre bucuria celui de langa tine.

Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede, pentru mine insa Doamne-Doamne este Bunul meu prieten. A venit in sufletul meu intr-o clipa cand toata lumea mea se prabusise. Mi-a mangaiat fruntea si mi-a daruit liniste. De atunci , sufletul mi-e fara grija, problemele ma ocolesc si viata imi decurge in armonie. Un miracol facut de El, nu de oameni!

De aceea iti dau dreptate cand afirmi : credinta are caracter personal!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21046 (raspuns la: #21025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."pentru AlexM, - de DESTIN la: 06/09/2004 00:06:00
(la: Cum gandim?)

Marginalizată în vremea regimului comunist, pentru că se ocupa supărător de mult de familiile nobile care trebuia să fie scoase din istorie, genealogia încearcă de câtva timp să îşi recapete locul cuvenit în cadrul efortului de cercetare a trecutului.

În acest context, după 1990, s-a reluat tradiţia studiilor de genealogie, atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti, afirmându-se nume importante de cercetători în domeniu, precum domnii Ştefan S. Gorovei sau Mihai Sorin Rădulescu.

Timp de veacuri, marea politică a fost, în Ţările Române, apanajul unui grup destul de restrâns de mari familii boiereşti.

Dacă, în primul rând, vom depăşi prejudecăţile anti-boiereşti inoculate cu atâta insistenţă de către ideologii comunismului, atât de preocupaţi de promovarea teoriei luptei de clasă şi dacă, mai apoi, vom admite că a existat şi la noi o nobilime (chiar dacă există importante diferenţe faţă de tipul apusean de nobilime; boierii moldoveni şi munteni au fost, iniţial, marii proprietari ai pământului, doar ulterior fiind aşezaţi de către domnitori în dregătorii. Astfel, boieria a precedat dregătoria ; în plus, la noi dregătoriile nu au fost, în general, ereditare), va trebui să ne aplecăm cu mult mai mult interes şi cu sporită grijă către aprofundarea istoriei familiilor şi a vieţii oamenilor care s-au aflat, aproape în exclusivitate până la mijlocul secolului al XIX-lea, în prim-planul vieţii politice şi sociale .

Una dintre cele mai importante familii ale marii boierimi moldovene este cea a Costăcheştilor.

Interesul pentru genealogie (apărut, ca mai totdeauna, prin interesul pentru rădăcinile propriei familii) s-a îndreptat spre neamul Boldur-Costache mai ales după citirea letopiseţelor lui Ureche, Costin şi Neculce, unde această familie este destul de bogat reprezentată (cu precădere în letopiseţul lui Ion Neculce).

Desigur că s-a scris despre Costăcheşti. Receptarea lor, totuşi destul de firavă în comparaţie cu rolul de marcă pe care l-au avut în istoria Moldovei.

Unul dintre semnele cele mai sigure ale nobleţii este vechimea .

De aceea, multe dintre familiile mari au încercat să îşi dovedească o origine cât mai îndepărtată, pierdută în legendă.

De altfel, mai toate familiile care îşi arogă o cât de mică nobleţe au parte de legende de apariţie sau de căpătare a prestigiului aristocratic .

Costăcheştii se plasează, deci, printre întemeietorii de ţară.

Primul strămoş istoric (chiar dacă incert) în a cărui descendenţă se plasează familia Costache este Sima Boldur, vornic în timpul lui Ştefan cel Mare .

A fost căsătorit cu Knejina Marina, fiica lui Dragomir banul şi este considerat “trunchiul familiei”.

Mare dregător în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în anul 1460 este mare vistiernic, iar din 1491 ocupă dregătoria de mare vornic al Moldovei (până în 1513).

În această calitate, el este şi voievod (conducător de oaste; bellidux), pe timp de război13 . A rămas în istorie datorită rolului pe care l-a avut în înfrângerea polonezilor, la 1497.

După ce trece Prutul în seara lui 28, în fruntea oastei pe care i-o încredinţase Vodă Ştefan, vornicul Boldur “cu suflet îndrăzneţ” repurtează o victorie strălucită asupra oastei Regelui polon, Ioan Albert, în dimineaţa zilei de duminică, 29 octombrie 1497, la Lenţeşti (Lănţeşti):

“le-au datu războiu şi pre toţi i-au răsipit îndată şi i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan vodă şi mare moarte şi tăiere s-au făcut atunci în oastea leşască” .

De mâna vornicului Boldur căzuse, la Codrii Cosminului, hatmanul-conte Herbor Lucasiewitz. După victoria de la Lenţeşti, Boldur risipeşte resturile armatei polone în bătălia de la Şipinţi .

A devenit un personaj binecunoscut şi datorită lui Vasile Alecsandri, care l-a descris în al său poem eroic “Dumbrava roşie” .

Fiii lui Boldur au fost Andruşco, mare medelnicer sub Ştefăniţă-Vodă, la 1518 d.Hr. (7026 de la Facerea Lumii) şi Giurgea. Fiul lui Andruşco s-a numit Ioan şi, în urma unor greşeli faţă de Domnie a fost silit să se popească la vechea moşie a familiei, de la Epureni .

O altă variantă ar fi că un anumit Costache Boldur ar fi fost nevoit să se pună sub protecţia Mitropolitului şi ar fi trecut la preoţie (de la el ar proveni porecla de Costăcheşti) .

Fiul lui Ioan a fost Costachi, de la el provenind numele de familie. El este pomenit la 1598, în câteva hrisoave ale Voievodului Ieremia Movilă şi a fost căsătorit cu fiica vornicului Cârstea Ghenovici, Călina .

(Va urma)

Bibliography:

Ştefan S. Gorovei

Mihai Sorin Rădulescu.

Filip Lucian IORGA

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21140 (raspuns la: #21134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare) - de DESTIN la: 06/09/2004 15:29:16
(la: Cum gandim?)
Au fost si romani...si boieri si conducatori de neam,


Pornit din curtea mănăstirilor,invatamantul era dat de cler, s-a format sufletul românesc cu o puternică notă de religiozitate, pe care o găsim vibrînd pînă şi în filele vechilor cronicilor.

Prestigiul pe care-l dobîndiseră mănăstirile era aşa de mare, încât domni şi boieri se întreceau să le înzestreze cu sate şi moşii, cu mori şi prisăci şi cu sălaşe de robi.

Între zidurile acestor lăcaşuri de asistenţă şi rugă, de cultură şi de artă, şi-au căutat în anii bătrîneţii, pacea, în pregătirea pentru viaţa viitoare, membri ai familiilor domnitoare şi fruntaşi ai marii boierimi, precum:

marele logofăt al lui Mircea cel Bătrîn, Filos;

mama lui Ştefan cel Mare, Oltea Doamna;

mama lui Mihai Viteazul, Theofana;

Nistor şi soţia sa Mitrofana, părinţii marelui cronicar Grigore Ureche;

marele logofăt al lui Nicolae Mavrocordat, cronicarul Radu Popescu, şi mulţi alţii."

Cu bine,

Bibliography:
(N. Cartojan - Istoria literaturii române vechi)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21173 (raspuns la: #21140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hmmmm, dinisor - de AlexM la: 06/09/2004 17:38:07
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
zise :
"Tot timpul parea pus pe shotii, lua viata usor, cu zambetul aproape. Parea ca nimic nu-l doboara. Avea calitatea de a fi cinic cu sine insusi, de a face haz de necaz. Admir oamenii care au aceasta putere.Ma intreb dar cum reusesc?"

Nu pot vorbi de altii, pot vorbi numai de mine. La mine "puterea" vine din sprijinul pe care mi-l da o veche zicala româneasca. Este vorba de celebra zicala despre taiatul capului sau alternativa sa. Si cum capul nu are cum sa ti-l taie nimeni, ramane numai alternativa... Daca nu o stii, o sa ti-o spun, dar te anunts ca este o zicala "suculenta" româneasca. Sper sa o stii si sa nu fiu nevoit sa o repet.

De fapt cred ca este vorba de un fatalism si o acceptanta a la "orice ai face tot nu scapi" pentru ca "ce ti-i scris in frunte-i pus" si "de ce ti-e frica de aia nu scapi". Ce-ti ramane atunci? Sa razi si sa cauti sa iei lucrurile cat mai usor cu putinta chiar si atunci cand de fapt iti vine sa urli. Vorba aceea .. "ce am avut shi ce-am pierdut" si "xxx-a si cãciula". Probabil e o retseta de supravietsuire strashnica, retseta care a ajuns sa dea zicala cu "apa trece, pietrele rãmân" si "ce e val ca valul trece..."

Stiu, e confuz, dar ce vine din adanc e mai mereu, greu de exprimat.

AlexM
#21177 (raspuns la: #21174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acum inteleg, AlexM - de dinisor la: 06/09/2004 18:35:34
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Mda, ma pot considera lamurita.E bine ca poti sa-ti tragi puterea din resemnare. Caci asta resemnare consider eu ca exprima zicale ca: "orice ai face tot nu scpai" si "ce ti-i scris in frunte ti-e pus". In aceeasi masura in care ele ne anunta clar ca destinul ti-e prescris si de intamplat tot se intampla. E important ca ai ajuns la nivelul la care iti accepti destinul, chiar si atunci cand iti vine sa urli.

Acum ca discutam de asta, realizez ca am reusit si eu odata sa iau lucrurile relativ usor intr-o situatie in care ar fi trebuit sa urlu. Asta face din mine o cinica fata de mine insami sau o persoana ce a reusit sa se controleze dincolo de extrem? hmm...sunt in dubiu...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21179 (raspuns la: #21177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Facultatea - de Pisicutza la: 07/09/2004 14:30:13
(la: Facultati particulare)
Trebuie sa recunosc ca m-am amuzat copios cand am citit-scuzati va rog domnilor de pe vremea lui Ceausescu-unele comentarii.Ca sa imi expun si eu punctul de vedere nu va voi plictisii cu abertii gen:ce preferi...un angajat care a invatat la o facultate de stat sau unul care a invatat la una particulara.Domnilor...in Romania totul este pe bani!Oricat am dori noi sa schimbam asta nu se va intampla.Si eu sunt la facultate.De fapt una dintre facultatile la care sunt este particulara...si credeti-ma...daca vrei inveti oriunde ai fi, daca nu nu.Cunosc studenti care desi sunt la facultatile de stat nu au mai dat pe la un curs de nu mai tin minte...si au trecut examenele.Asa ca ...sa nu vorbim despre asta.Totul se rezuma la doua lucruri in viata...si asta e TRIST...foarte TRIST!!!BANI...ei sunt pe primul plan.Iar pe al doilea plan esti TU.Daca vrei sa inveti ceva ok...daca vrei sa muncesti undeva OK!Atata ca trebuie sa te straduiesti...sa depui efort...Nu scrie pe fruntea omului la ce facultate a terminat sau ce nota a luat la licenta!!!Omul se cunoaste dupa vorba,dupa port...daca mai tineti minte vorba marelui poet!
Love ,Pisicutza
Destin - de carapiscum la: 08/09/2004 05:39:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"- Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Daca-oi fi eu sau altul?

Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece." (Luceafarul)

..."Critici voi, cu flori deserte,
Care roada n-ati adus-
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus." (Criticilor mei)

"Ai nostri tineri la Paris invata
La gat cravatei cum se leaga nodul,
S-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor istet de oaie creata.

La ei isi casca ochii sai nerodul
Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Ducand in dinti tigara lungareata...
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se stramba:
Stalpi de bordel, de crasme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc- si-o plimba.

S-aceste marfuri fade, usurele,
Ce au uitat pan' si a noastra lima,
Pretind a fi pe cerul tarii: stele." (Ai nostri tineri)

Mai am un singur dor: sa ma lasi sa mor usor! Dupa aia n-ai decat sa joci pe mormantul meu, nu-mi trebuie nici o floare, nici o lacrima de la nimeni. Si nici sa nu arunci cu mana ta uscata tarana peste mine zicand: "sa-i fie usoara!" ...ma tem ca voi iesi si din mormant.

Candva, poate, vei intelege firescul ce ma misca, acel "primum movens" fara de care n-as mai fi EU. Candva, poate, te vei intelege chiar si pe tine. Candva, poate, vei intelege ca limitele noastre se vor face cunoscute lumii intregi si ca lumea intreaga va intelege cat este de limitata. Candva, in mod sigur, iti vei aminti de mine cu parere de rau, asa cum si eu imi voi aminti de tine, dar va fi prea tarziu! Si atunci vei vrea, poate, sa schimbam locurile, dar intr-un univers stramt nu m-as putea odihni.

"Pe langa plopii fara sot / Adesea am trecut"... Dar nu i-am vazut ca au crescut si ca din vlastarele rasarite ieri s-au facut copaci vigurosi. Eu m-am uitat mereu in jos. Acum sunt garbov, si nici daca as vrea nu-mi mai pot ridica fruntea spre varfurile lor.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21309 (raspuns la: #21136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
back'p pentru dinisor - de Belle la: 09/09/2004 03:09:22
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
sustin constatarea c-o dai cotita (sau incerci numai crezand ca pana la urma o sa cedam).

dinisor are dreptate, de ce s-ar fi gandit la sansa, cazul era unul real si concret nu ipotetic (cati n-am visat la fat-frumos din lacrima?)

destin, nu e logic ca nu cunosti nimic, cunosti exact subiectul in propozitie ca de acolo porniram (lasand la o parte abureala ca sa ne mai treaca timpul si sa ne mai descretim fruntile).

mmmm... ultima fraza n-am prea pricipit-o da' merg cu valu' si vad eu unde-ajungeti :)
#21471 (raspuns la: #21462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si pleci ca frunzele-aurite....... - de cosmacpan la: 09/09/2004 17:24:27
(la: Despre prietenie)
"si pleci ca frunzele-aurite,
si te inalti ca strai de funigei
prin toamna zilelor tristetii
te strig, te caut.....te gasesc?
Prietenie?
prea mult si prea putin pentr-un miracol. pleaca-ti fruntea ta in taina, cauta-i puterea sfanta, lasa-te purtat de valul, retrairilor eterne.
Fie ca voi muri, fie ca voi ramane, voi trai vesnic in amintirea ta."
Nu stiu de ce dar imi plac aceste vorbe si parca tot mai mult cautam pacea si linistea prieteniei. sentiment mutilat de trecerea nebuna a tiompului calau asa cum spui si tu. sentiment regasit, redescoperit, azi si ieri si maine si totdeauna. "iubeste-ti aproapele mai mult ca pe tine insuti" - poate fi prea mult pentru bietele noastre inimi si suflete dar totusi cat de bine ne simtim in intimitatea clipelor petrecute in "cercul poetilor disparuti". (mie chiar mi-a placut acest film teribil). incearca sa fii tu insuti si cauta sa te oglindesti in sufletele celorlalti. Poate fi o definitie a prieteniei?
PENTRU ADMIN, BELLE, DINISOR..SI TOTI CEILALTI MAI VECHI LA CAFE - de Ivy la: 10/09/2004 21:45:48
(la: Barbatul roman din diaspora)
fetelor acu' chiar ma intristati. :-(( Serios, adica ce, cei ce nu sint recunoscuti or whatever..ca nu stiu prea exact ce tre' sa se intimple ca sa ma recunoasca si pe mine adminul asta ca's fata buna..:-)), deci, ce adica, aceia nu pot intra si ei in "lumea buna"..Hmmm si cind ma gindesc ca tocmai incepusem o zi buna cu voi, si m-a pus naiba sa intru si pe subiectul asta ca sa citesc ca voi de fapt nu vreti si oameni noi..

Hmmm, that's to bad mai oameni buni. really...pai hai ca asta imi aduce aminte de venirea mea in tzara de adoptie acum citva ani bunicei. Deci, incercam si eu sa-mi gasesc un job, si peste tot mi se cerea acea experienta... a tzarii de adoptie. pai cum mama ma-sii sa o am daca nimeni nu ma angaja. So, la un interviu, dezamagita si amarita totodata, dupa ce ei "intervievatorii" mi-au zis ca sunt buna, minunata si cu trei stele in frunte, dar ca le pare rau si ca nu ma angajeaza ca nu am acea minunata experienta, so atunci le-am zis ca nu am cum sa o capat in veci daca totzi or sa faca ca ei. Imi amintesc ca m-am ridicat in picioare si fara sa rasuflu le-am zis ce am avut de zis, mi-am luat toate cele ale mele (jucariile..:-)) si am plecat..in drumul spre usa, unul din ei m-a oprit si mi-a spus ca sint angajata. Si uite asa am avut eu primul job in tara de adoptie.

Acum, vin eu aici la cafenea si zic ca as vrea sa fiu si eu "in lumea buna"..ca deh, imi place sa va citesc, imi place sa stiu ca existati, imi face bine la moral..really..si imi atenueaza dorul de acasa...deci, ma bag si eu pe diverse subiecte, ca de..TREBUIE SA AM EXPERIENTA"..incerc usor sa ma bag in discutii, mai raspund la cite un subiect dar nimeni nu raspune...ignorare si iar ignorare..so..Stau eu si ma intreb, sau va intreb, sau IL INTREB PE ADMIN SAU PE ADMINI SAU PE CINE TREBUIE INTREBAT.. cum sa fac eu acea experienta oameni buni?

Desigur, nu ma astept sa cistig asa cum am cistigat cu jobul..:-), dar sper totusi la un raspuns din partea cuiva..a voastra (Belle, Dinishor) a adminilor..a lui Daniel....whatever..dar vreau sa inteleg.

Nu sint chiar nervoasa, ci doar dezamagita.

Va urez un weekend placut.
___________________________________________-
"when you cease to dream you cease to live"
#21683 (raspuns la: #21679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare I) - de DESTIN la: 11/09/2004 03:23:26
(la: Cum gandim?)
După opinia lui Ion T. Sion, preotul Ioan a mai avut un fiu, pe Albu, iar Costachi s-ar fi născut în jurul anului 1588 şi nu ar fi fost căsătorit prima oară cu Călina Ghenovici, ci cu altcineva; a doua oară a fost căsătorit cu Tofana Bujoreanu, care descindea din Ion Frunteş stolnicul, boier al lui Ştefan cel Mare.

Cu Tofana i-a avut pe Gavriliţă şi pe Tudosica.

Şi din prima căsătorie, Costachi a avut un copil, pe Antiohie Costache, care se va căsători cu Alexandra Ureche, fiica lui Grigore Ureche.

Familiile Costache şi Ureche vor rămâne foarte apropiate, iar unele dintre manuscrisele cronicarului vor ajunge în posesia lui Gavriliţă Costache.

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, situaţia economică a Moldovei se înrăutăţeşte. Totuşi, ascensiunea unor familii boiereşti, care se adaptează mai bine noilor condiţii, continuă.

Una dintre aceste familii va fi şi cea a Costăcheştilor care, se va impune, din ce în ce mai mult, ca una dintre cele mai prospere şi mai influente ale Moldovei.
De la acest moment sau poate chiar dinainte (de la preotul Ioan din Epureni) porneşte controversa legată de continuarea neamului Boldur în familia Costache.

Absenţa numelui de familie Boldur de la începutul sec. al XVIII-lea până la mijlocul celui de-al XIX-lea (când reapare la hatmanul Iordaki Kostaki Lăţescu-Boldur) îi face pe unii genealogi să respingă legătura dintre Boldureşti şi Costăcheşti .

Tradiţia de familie susţine că între 1711 (când Ţarul Petru I al Rusiei a afurisit neamul din cauza atitudinii lui Lupu Costachi) şi 1830-40 (când Veniamin Kostaki a obţinut ridicarea blestemului), familia şi-a schimbat voluntar numele din Boldur în Costache, pentru a se feri de blestemul puternicei biserici pravoslavnice ruse, care ar fi riscat să îi transforme membrii în nişte proscrişi; după ridicarea blestemului, unii membri ai neamului şi-au reluat vechiul nume. Printre aceştia, Iordaki Kostaki Lăţescu-Boldur; el locuia la moşia de la Hudeşti, unde a ctitorit şi o Şcoală Costăchească, pe al cărei frontispiciu este scris numele ctitorului, conţinând şi patronimicul Boldur.
Or, dacă el ar fi fost exclusiv Costache, cum ar fi putut să îşi adauge un alt nume, cu totul străin (regimul acordării numelor nu era chiar atât de permisiv) ?
Şi, pe lângă aceasta, numele Costache era un nume mare, iar Costăcheştii nu ar fi avut nevoie să se legitimeze prin preluarea numelui unei familii dispărute .

Este cert că nu au fost descoperite documente (cel puţin deocamdată) care să dovedească în mod limpede continuitatea Boldur-Costache.

Nu trebuie pierdut însă din vedere nici faptul că tradiţiile nu se nasc, de obicei, din neant.

Este bine să ne bazăm întotdeauna pe documente autentice, dar uneori (şi poate mai ales în studiul genealogic care, la noi, nu beneficiază de suficiente mărturii scrise) trebuie să apelăm la intuiţie, chiar dacă riscăm să greşim în mod flagrant.

(va continua)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21759 (raspuns la: #21140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Giocondel - de Florin si atat la: 12/09/2004 23:00:43
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
Daca ti-au spus:...you are a fool...ar aavea inteles de fraier, nu prost. Nu sint totuna....:).

Destin are dreptate: banca ar fii aflat foarte repede si ar fii trebuit sa dai banii inapoi.

Ai scris:
'...in adancul sufletului meu ca ceea ce am facut este corect...'
si
'...impartasim experienta cu cativa prieteni
( americani toti!!) si astia ne tot zic ca suntem prosti...'

ai facut ceea ce este normal desi te vad cam buimacit dupa ce s-a intimplat....:)

De obicei eu cind ma duc la banca mi se numara banii in fata la ghiseu si apoi ii numar si eu in fata ei. Greseli se pot face.
Ma surprinde foarte tare ca ati plecat cu banii si apoi v-ati intors.
Adica casiera n-a numarat banii in fata voastra si apoi voi ati verificat ce vi s-a dat? Mmmmh! Ciudat. Si daca va dadeau mai putin? Daca se facea o greseala pe 'cheque'?

Inapoi la subiect:
Da-mi voie sa ma indoiesc de moralitatea 'prietenilor' tai. Esti sigura ca n-au spus-o in gluma?

A doua parte a subiectului tau :'...Exista exceptii cand omul...omul testat si impins in ispita' este mai dificila.
Personal cred ca ispita nu ar infringe un om cinstit.
Destul de greu de spus daca disperarea i-ar cobori fruntea.
Am citit cindva ca 'razboiul nu schimba oamenii, le dezveleste doar adevarata fata'.

Cam atit deocamdata.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...