comentarii

fruntea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare III) - de DESTIN la: 14/09/2004 00:43:31
(la: Cum gandim?)



Urmează cea de-a doua domnie a lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino.

În timp ce Miron Costin fugise împreună cu Petriceicu-vodă , marele vornic, Gavriliţă, cumnatul cronicarului, sfătuit de Buhuş hatmanul, care îl avertizează că Dumitraşco-vodă plănuieşte să-i taie pe toţi boierii filo-poloni, fuge, împreună cu fiii săi şi cu alţi boieri gioseni, în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino, vărul şi rivalul domnului moldovean .

În Muntenia, boierii fugiţi îl aleg domn pe Constantin Cantemir:

“Şi au socotit cu toţii pre Costantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de şaptedzăci de ani, şi om prost, mai de gios, că nice carte nu ştié, socotind boierii că l-or purta precum le va fi voia lor […]. Că alţii mai de cinste şi mai de neam nu priimié să fie domnu” .

Tot în Letopiseţul lui Neculce (care, de altfel, nu le este deloc favorabil Costăcheştilor, din pricina propriului diferend al autorului cu Lupul Costache; este interesant de remarcat cât de mult influenţează interesele personale viziunea de ansamblu a acestui cronicar) găsim o nouă probă a uriaşei influenţe la care ajunseseră Gavriliţă şi ai săi - noul domn, Constantin Cantemir, jură în faţa marelui boier:

“Aşijdere au mai giurat Cantemir şi lui Gavriliţă: luund domnia Cantemir, să nu să atingă sabia lui de dânsu sau de vreun ficior a lui”,
după care urmează nelipsitul comentariu maliţios al lui Neculce, care îl vizează, desigur, pe duşmanul său de moarte, Lupul, fiul lui Gavriliţă:
“pentru căci el vidé Gavriliţă pe ficiorii lui că nu sunt toţi aşedzaţi la minte, ce o samă sunt şi can zlobivi” .

După mazilirea lui Dumitraşco-vodă Cantacuzino, ieşenii se revoltă împotriva grecilor, iar armaşul Fliondor, Gheorghiţă Ciudin, căpitanul Mitre şi Mileştii, în fruntea “burzuluirii”, îl caută cel mai vârtos pe Sarăieni “carele au fost de au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc”, dar grecul scapă .

În 1685 începe domnia lui Constantin-vodă Cantemir. Gavriliţă este ţinut la mare cinste (vel-vornic de Ţara de Jos) şi atinge punctul maxim al puterii:

“Şi din toţi boierii era mai ales la acest domnu Gavriliţă vornicul şi cu ficiorii lui. Era el boieriu şi chivernisié precum îi era voia. Şi era o samă din ficiorii lui can făr’ de ispravă , zlobivi: Lupul şi Solomon şi Costachi. Avé slugi tălhari la casăle lor, de ţiné drumurili, de ucidè turcii şi fura bucate din Bugeac, cai, iepe. Şi să făce farmutale totdeuna şi slimuri cu tătarâi pentru fapteli lor, şi nu puté să dzică nime nemică de frica lui Gavriliţă.. Şi domnul, de şi ştié, răbda”.

Vrând-nevrând, cronicarul depune astfel mărturie, printre obişnuitele insulte, pentru măreţia la care ajunseseră Costăcheştii în timpul domniei lui Constantin Cantemir.

Deja nu mai este vorba doar de o familie bogată şi influentă, ci de un adevărat spirit de clan, pe care îl dezvoltă Gavriliţă şi ai lui.

Încercând o comparaţie puţin cam excentrică, am putea sesiza asemănările dintre aceste mari neamuri din Moldova şi clanurile din Scoţia medievală.

Costăcheştii au ştiut cum să-şi apere interesele spiţei şi au avut un “rol pe care nu l-a avut nici o familie boierească din trecut, pentru o perioadă atât de lungă” .

Vodă Cantemir îl trimite pe Gavriliţă cu solie în Ţara Românească, la Şerban-vodă Cantacuzino .

La scurtă vreme de la întoarcerea în Moldova, Gavril Costache, unul dintre cei mai puternici boieri din istoria Moldovei, trece la cele veşnice.

Au existat şi voci care au susţinut că marele boier ar fi fost otrăvit la ordinul domnului Munteniei (şi, mergând mai departe, însuşi Constantin-vodă Cantemir ar fi avut de câştigat de pe urma morţii omului care avusese o atât de importantă influenţă în cadrul procesului de stabilire a candidaţilor la domnie, care îl ţinuse, până atunci, sub control şi peste al cărui cuvânt nu putuse trece; uciderea ulterioară a cărturarului Miron Costin, la ordinul aceluiaşi domnitor, face această supoziţie şi mai plauzibilă: cei doi domnitori, înţeleşi pentru a suprima un personaj devenit mult prea incomod).

De pe urma lui Gavriliţă Costache, familia va fi poreclită, în cronicile vremii, şi Gavriliţeşti.

După moartea lui Gavriliţă, îi urmează în dregătoria de mare vornic de Ţara de Jos, fiul său, Vasile (Vasâlie, Vasâlaki), care însă nu mai avea la fel de multă trecere la Domnie, ca tatăl său.

Încet-încet, şi ceilalţi Costăcheşti sunt decăzuţi din demnităţile avute anterior .

Vasile, căsătorit cu Catrina, născută Cantacuzino , a fost un personaj ceva mai şters şi mai neinteresant pentru cronici , dar un dregător iscusit şi onest, de care nu prea s-a plâns nimeni.

Acum încep să se profileze unele nemulţumiri faţă de Constantin Cantemir, care se înconjurase de mujici şi nu mai cinstea neamurile (există o radicală conştiinţă elitară în rândul boierilor moldoveni; pentru ei, celălalt nu este neapărat străinul, ci necredinciosul şi, poate în primul rând, mujicul.

De multe ori, boierii moldoveni se identifică mai lesne cu, să zicem, nobilii polonezi, decât cu ţăranii de pe propria moşie). În acest context, mai mulţi boieri de frunte ai Ţării de Jos se strâng, în 1690, la Băcani, lângă Bârlad, la nunta lui Ion Pălade. Printre ei: Costăcheştii şi vornicul Velicico Costin. Ei hotărăsc să fugă în Ţara Românească, unde să îi ceară ajutor domnului Constantin Brâncoveanu, pentru a-l instala domn în Moldova pe Velicico. Trădată însă de boierul Ilie Ţifăscul, zis Frige-vacă, conjuraţia a dat greş.

Velicico şi Miron Costin sunt ucişi din ordinul lui Cantemir (care va fi măcinat, mai apoi, de remuşcări), iar Vasile, Solomon şi Costachi Costache, împreună cu Gheorghiţă Mitre, spătarul Dedul, cei trei fii ai lui Miron Costin şi Nicolae Costin sunt închişi.

Aceeaşi soartă o va avea şi un alt grup de boieri, fugiţi în Muntenia şi readuşi: Lupu Costache, cumnatul său, paharnicul Lambrino, Antiohie Jora şi Bujorăneştii.

Cantemir are ordin de la Poartă să nu-i omoare pe prinşi; în plus, îşi aminteşte şi de jurământul făcut faţă de Gavriliţă, acela de a nu-şi atinge sabia de neamul său. Aşa că le cere să plătească, unii zece pungi, iar alţii cinci şi îi eliberează .

Vornicul Vasile o va găzdui în casa sa pe Maria, fiica lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în timpul nunţii acesteia cu Constantin Duca, noul domnitor instalat în Moldova .

La 1696, este vel-vornic al lui Antioh-vodă Cantemir .

În anul 1701, revine la domnie Constantin-vodă Duca.

Vasile Costache se încuscreşte cu vistiernicul Iordache Ruset, care îl convinge la nuntă să se rupă de Duca şi să fugă în Muntenia, la Brâncoveanu.

Pleacă în Muntenia toţi Costăcheştii, împreună cu Mihalache Racoviţă, Ilie Ţifăscu, Lupu Bogdan şi alţi aproape 50 de boieri .

Boierii pribegi ţin sfat, împreună cu vodă Brâncoveanu şi hotărăsc să îşi aleagă domn dintre ei.

Până la urmă, Vasile Costache moare în pribegie, în Ţara Muntenească:

“Şi n-au apucat să-ş vie la pământul lui şi la casa lui, nice să să bucure de sfatul ce-l începusă” .


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22130 (raspuns la: #21846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu placere... - de LMC la: 14/09/2004 22:02:35
(la: inginer mecanic)
Adevarul este ca daca nu ai un sot care sa te sprijineasca si care sa-ti creeze atmosfera cuvenita pentru studiere atunci ai dat-o in bara. Singurul ajutor vine de la familie si de la Dumnezeu, iar daca mai sint si altii sa te ajute sau sa-ti dea un sfat bun asta este un bonus in plus pentru tine. Fii cu inima impacata ca o sa-ti tinem pumnii cind vei fi la examen, cel putin eu daca imi permiti ma voi ruga pentru tine. Ma bucur nespus de mult cind vad Romanii ca se straduiesc sa ajunga mai presus decit asteptarile altora, cind sint in frunte si sint apreciati de tara in care locuiesc. Mult spor la invatat.
#22301 (raspuns la: #22286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Destin, - de Denysa la: 15/09/2004 23:07:40
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Acest minunat subiect ma fascineaza,credinta in Dumnezeu si dragoste face ca viata noastra a oamenilor sa fie un dar minunat de la Creator.
Am venit cu aceasta poezie a marelui poet national Eminescu.


Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

#22434 (raspuns la: #22333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Gabi cu mesajul lui a adus un - de Ivy la: 16/09/2004 22:59:22
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
Gabi cu mesajul lui a adus un zimbet Bellei, mie mi-a descretit fruntea..Absolut haios. Gabi, sa speram ca e o gluma ci nu o problema adevarata..nu ca nu ai gasi rezolvari..

..Insa, anonimul e....probabil unul din categoria "barbatilor adevarati"..adica, ma frate nu numa ca nevasta vrea dimineata, prinz si seara dar mai are si coada mandrelor de rezolvat. Hmmm, asta da problema..bietul om..
:-)
#22565 (raspuns la: #22554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
No, amu' la subect. - de carapiscum la: 17/09/2004 12:56:02
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
Eu zic ase: sa fie ales domnu' acela grasunel, rumen si rosh la fata (ca doar n-o sa ascultam de sfatul ala: sa te feresti de omul rosh) si sa fie lasat sa faca ce vrea el in tara aia. Nu o spun la misto. Probabil ca singura modalitate de desteptare a constiintei romanilor ar fi sa o duca si mai rau fiindu-le ingradit dreptul la autodeterminare garantat de tara muma. Asta ar fi picatura ce-ar umple si bineinteles ar revarsa paharul. Atunci si numai atunci s-ar termina cu laietii din fruntea statului roman, si-ar gasi in sfarsit nasii...de botez cu...foc si pucioasa (ca si-asa sunt destui sodomiti si gomoriti pe-acolo).

Da Doamne sa iasa presedinte Horty! Sau RasPutin! Sau macar Ariel Sharon, ca asta spala bine si improspateaza! Si de ce nu chiar un Bush, macar sa avem unde merge la nevoie (fiziologic vorbind)!... Da' cel mai bine, Doamne, ar fi sa lasi tara fara presedinte, sa o conduca toti. Si in loc de Palavrament sa infiintam un comitet al oamenilor de bine...pt. altii.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22602 (raspuns la: #22601) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, - de DESTIN la: 19/09/2004 01:15:41
(la: sentimente!)
Dear Belle,

Sure, acolo cu tactica am gandit la regina ...sa mai ne descretim fruntile... Cand totul este OK! desigur...

Zambeste,

se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22852 (raspuns la: #22850) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este firesc... - de ampop la: 20/09/2004 09:21:35
(la: Vot 2004? Pe naiba!)
Comunistii din Romania si-au schimbat doar eticheta. Spuneam mai demult ca partidele din Romania sunt ca niste borcane de gem, cu etichete de mure, capsuni,caise, piersici care contin rahat/shit adica, tot acelasi comunism transformat in economie de piata. Ce va mirati ca tovarasii vor incerca sa-i impiedice pe cei ce gandesc normal sa voteze? Ca doar pentru ca majoritatea celor din diaspora gandesc normal au parasit "Patria" comunista. Frauda sau nu, tot "partidu'" este-n frunte. Si cei care-l pupa-n dos. Azi maine Nastase va fi carmaciul mult iubit...Uraaa....Nastase si poporu'...Uraaaa....Liniste maica....
Mario
Spirite Intelept...stii mai multe? - de ampop la: 20/09/2004 12:42:02
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Recent in mass media se face o legatura intre Grieg si fratii Camataru, Sile si Nutu. De astia m-am cam saturat, caci in ultima vreme ( mai bine de 2 luni) nu este jurnal fara fratii Camataru, lupta PNA-ului cu fratii Camataru si dai si lupta neicusorule, puicusorule...Niste romi din Ferentari care au luat legatura cu lumea interlopa occidentala (unul din ei a fost chiar in Legiunea Straina)...si au aplicat cele "invatate" acolo, de parca doar ei ar fi esenta coruptiei si criminalitatii din Romania si nu baietii pe care "sistemul" ii sustine si apara. Oricum "camatarii" trebuie sa plateasca dar destul cu stirile despre ei, ca e de-a dreptul gretos.
Daca sistemul este asa de brav si mai mult, il leaga pe Grieg de Camatari, cum se face ca nu-l gasesc...imi vine in minte vorba lui Dinescu despre Bebe Carabina prins de un paznic comunal :"Sapte domni cu fruntea lata n-au putut sa ...o fata, Si-o venit un ciobanas si-o...mintenas". Stii mai multe brother?
Shalom,
Mario
#22891 (raspuns la: #22347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Myosotis - de dinisor la: 22/09/2004 13:17:45
(la: sentimente!)
Iubirea aceea absoluta sau totala despre care vorbesti, nu este imposibila ci doar greu de intalnit. se intampla de asemenea sa o intalnim si sa o lasam sa treaca pe langa noi. momentul intalnirii neprielnic, conjucturi sociale si asa mai departe. Fericiti sunt cei ce au cunoscut-o si admirati sunt acei batranei care merg mana in mana ca doi adolescenti!

Da! cred in soarta sau destin, cum vrei sa o numesti. Cred in ceea ce se spune cum ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus. Intamplari aparent obisnuite isi au izvorul in destinatii prestabilite. Ele pot si influenteaza drumul vietii noastre. Unii realizeaza asta imediat, altii au nevoie de timp pentru a intelege. Cert este ca ele au consecintze. Si ca acestea influenteaza drumul despre care vorbeam. Uneori putem sa punem un scut in fatza noastra, alteori ne iau pe nepregatite. In fiecare caz insa suntem noi cei ce vom fi sortiti sa traim cu consecintele lor. Si chiar de sunt un om transant (ceea ce stabiliram deja!) nu inseamna ca sunt protejata de soarta. Inseamna doar ca uneori reusesc sa activez scutul de care vorbeam. Sau sa ma ascund in spatele lui!


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23017 (raspuns la: #22815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de Ivy la: 23/09/2004 01:28:12
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
De ce iti complici tu viata? Iti face bine sa iei fiecare fraza scrisa de o alta persoana si sa o analizezi?
Parerea mea e ca nu face bine, de fapt nu cred ca iti face bine.

Nu am sa ma apuc sa explic ce inteleg eu prin cramponare, pentru ca banuiesc ca ai mai mult chef si mai mult timp de analiza decit mine si probabil eu nu am nici talentul... sa dau cuvintului ?cramponare" definitia care tu o doresti..
Cred cu ..indirjire ca ti-ar sta tare bine sa incerci a copia un pic stilul..vesel de la cafenea...tu analizezi prea mult vorbele celorlalti, esti mult prea serios (stiu, seriozitatea e un lucru bun, este de apreciat..desigur) dar un pic de descretire a fruntii cred ca ar prinde bine...Cel putin eu asa te vad, stind la birou, cu incordarea citinduti-se pe chip..pleeaaseee relax.. Ti-am citit in mare toate textele (la unele e adevarat ca nu am rezistat pina la sfirsit..)..sunt interesante..dar stii ce, cele mai interesante erau dialogurile cu dinisor, si stii de ce?!?..pentru ca ea reusea sa-ti mai ia din incordare...
In fine, m-am lungit destul, si imi cer scuze...

Desigur ca propunerea ta e de luat in considerare. Dinisor o pune la dosar, si vom vedea ce se alege pina la urma. Toate propunerile sunt luate in considerare.

Hai, zimbeste acum ca aproape ai terminat de citit si ai sa vezi ca e mult mai bine...si nu ma lua in seama de te-am suparat.

toate bune,

Ivy
#23116 (raspuns la: #23110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiar ma intrebam cum de s-a ocupat Sava si de biserica Sf. Nicolae, fiindca nu stiam de asa ceva. Tin sa precizez ca prefer discutia in acest mod, liber si democratic, pe forum, in nadejdea ca s-or mai gasi si altii sa intervina cu lucruri interesante. Altfel iti dai seama ca noi doi expunem opinii diferite si f. probabil subiective.

Ai dat contra-exemplu biserica Stavropoleos. Ce vreau eu sa te intreb este urmatorul lucru: starea picturilor murale era la fel cu a celor din biserica despre care vorbim noi acuma? Tine cont si de anvergura lucrarii de la Sf. Dimitrie, fata de aceea de la Stavropoleos. Si mai tine cont si de aspectul pt. care dealtfel am si inceput aceasta discutie: lipsa totala a fondurilor din partea guvernului roman in frunte cu acest Mos Natafleata care nu pierde niciodata prilejul de a face act de prezenta la orice eveniment religios important in care adesea sunt implicate biserici monumente istorice.

Dar ca sa revin la problema initiala am sa te mai intreb un lucru: ai vazut ce s-a intamplat la rusi si ucraineni cu unele biserici monumente istorice ramase pana astazi? Probabil ca da. Dar pt. cei care nu stiu trebuie sa specific: multe dintre ele au fost transformate in muzee in care, ca o paranteza, trebuie sa platesti ca sa intri. In plus, pt. a se face slujba in acele locasuri de inchinare altadata ticsite de credinciosi, acuma episcopia trebuie sa plateasca la randul ei o taxa pt. a avea dreptul din cand in cand sa slujeasca acolo. Cica in felul asta se protejeaza monumentul! Sa fie protejat de ce, de slujbele pt. care a si fost creat? Deasemenea am vazut capodopere crestine scoase din biserici cu sutele si duse in muzee care n-au nici o legatura cu biserica. ...impresionant a fost sa vad o cruce de statura unui copil de 7 ani, facuta din argint, aurita si batuta cu pietre pretioase, care altadata odihnea pe Sfanta Masa (in Sf. Altar) a vreunei biserici. Ori ce vreau eu sa scot in videnta aici este un principiu de la care trebuie sa plecam: scopul obiectelor de cult si al bisericilor in general nu este de a oferi incantare si admiratie ochilor sau mintii umane, ci acela de a sfinti si de a transfigura sufletul omului, de a-l indemna la meditatie. Daca stii cam care a fost starea de facto la Sf. Dimitrie, atunci stii si faptul ca, spre ex., de pe unul din peretii ei au fost scosi (la propriu) toti ochii sfintilor. Acuma te intreb eu pe tine: cum crezi ca ar fi trebuit sa arate acele picturi murale dupa restaurare, mai exact acei sfinti?- ca daca nu s-ar fi integrat picturile ar fi ramas desigur peticiti ca vai de mama lor. Si ce crezi ca ar fi trebuit facut acolo unde frescele au cazut de pe cupole din cauza intemperiilor? Sa se dea cu var, sau sa fie lasata doar o fresca NOUA (!?!)?

"dar enoriasii sunt multumiti sa se roage intr-un astfel de ..muzeu." Stii tu sigur? Eu iti spun din experienta proprie alaturi de alti enoriasi ca NU ne-am fi bucurat sa vedem o astfel de pictura peticita. E adevarat ca cine are de mers la biserica, merge oricum, indiferent de starea picturii, dar nu e mai putin adevarat ca pictura bisericeasca isi are rostul ei in iconomia mantuirii oamenilor, ea fiind creata, asa cum probabil stii, cu scopul de a invata neamurile istoria faptelor crestine. Asa se face ca icoana a mai fost numita si "fereastra catre cer" iar unii au interpretat zicand ca este "cartea celor nestiutori de carte". Sigur ca acuma nu se mai pune problema analfabetismului, dar principiul ramane: ea se face mijloc de comunicare "interactiva" cu Dumnezeu si cu toti sfintii.

"si asa cum se poate face educatie pe detergenti se poate face educatie si pe arta." La care detergenti te referi si de fapt care este rostul acestei remarci, ca eu nu inteleg. Este o insinuare sau ce? Ai lucrat pe repectivul santier si stii cu date certe cum s-a facut restaurarea? Sau o fi tot din auzite, ca si asa de la inceputul lucrarilor si pana la terminarea lor anul acesta s-au gasit destule guri "bune" care sa faca abuz si sa scorneasca tot felul de idiotenii. Apropo, iti place marmura de pe jos? Dar stii ce era inainte de marmura? Dale de piatra roasa si stirbita, nici macar veche, pe care n-ai fi putut sa te asezi in genunchi decat daca voiai sa-ti iei cununa de mucenic- sau daca dupa Liturghie tineai sa-ti arunci pantalonii. Si stii cum s-a pus marmura? Pe ascuns, noaptea, ca sa nu afle "naimitii". Cica ar distruge monumentul...! Da, ce sa mai zic, din afara e usor de vorbit.

Hai ca nu vreau sa te stresez prea mult, ma opresc aici. Sa stii ca ce ti-am scris vine din dorinta mea de a pastra valorile crestine intacte si din dragoste pt. Casa lui Dumnezeu. N-are nici o legatura cu persoana ta si prin urmare nu vreau sa interpretezi gresit mesajul meu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23531 (raspuns la: #23450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmacpan - de carapiscum la: 28/09/2004 04:35:37
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Am citit cu interes mesajul tau si cu oarece satisfactie. Si dupa toate cele citite singurul meu gand a cazut asupra unei poezii de Eminescu, nu stiu de ce. Redau poezia mai jos in totalitatea ei.

JUNII CORUPTI

"La voi cobor acuma, voi suflete-amagite,
Si ca sa va arat fierea, o spirite-ametite,
Blestemul il invoc;
Blestemul mizantropic cu vanata lui gheara,
Ca sa va scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiara
Cu fierul ars in foc.

Desi stiu c-a mea lira de-a surda o sa bata
In preajma mintii voastre de patimi imbatata,
De-al patimilor dor;
In preajma mintii voastre ucisa de orgie
Si putreda de spasmuri, si arsa de betie,
Si seaca de amor.

O, fiarba-va mania in vinele stocite,
In ochii stinsi de moarte, pe frunti invinetite
De sange putrezit;
Ca-n veci nu se va teme Profetul vre odata
De bratele slabite, puterea lesinata
A junelui canit.

Ce am de-alege oare in seaca-va fiinta?
Ce loc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta,
O, oameni morti de vii!
Sa va admir curajul in vinure varsate,
In sticle sfaramate, hurii nerusinate
Ce chiuie-n orgii?

Va vad lungiti pe patul junetii ce-ati spurcat-o,
Sufland din gura boala vietii ce-ati urmat-o,
Si arsi pin-in rarunchi;
Sau bestiilor care pe AZI il tin in fiara,
Cum lingusiti privirea cea stearpa si amara,
Cum cadeti in genunchi!

Sculati-va!... caci anii trecutului se-nsira,
In siruri triumfale stindardul il resfira,
Caci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calca cu fata inzeita,
Cu faclele nestinse, puterea-i impietrita,
POPORUL IMPARAT.

Sculati-va!... caci tromba de moarte purtatoare
Cu glasul ei lugubru racneste la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respira-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Incingeti-va spada la dantul cel de moarte,
Aci va poarte vantul, cum stie sa va poarte
A topai in joc!
Aci va duceti valuri in mii batalioane,
Cum in paduri aprinse, manat in uragane,
Diluviul de foc.

Vedeti cum urna crapa, cenusa reinvie,
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbraca in zale ferecate,
Si fruntile carunte le nalta de departe
Un Cesar, un Traian.

Cad putredele tronuri in marea de urgie,
Se sfarma de odata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier;
In doua parti infernul portalele-si deschide,
Spre-a incapea cu mia rasufletele hade
Tiranilor ce pier!

In darn rasuna vocea-mi de eco repetita,
Va zguduie arama urechea amortita
Si simtul lesinat;
Virtutea despletita si patria-ne zeie
Nu pot ca sa aprinza o singura scanteie
In sufletu-nghetat.

Si singur stau si caut ca uliul care cata
In inima junimii de viata-i dezbracata
Un starv spre-a-l sfasia;
Ca pasarea de zboru-i din ceruri dismetita,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri incretita
Un trasnet ar purta.

Dar cel putin nu spuneti ca aveti simtiminte,
Ca-n veci nu se imbraca in vestede vestminte
Misteriul cel sint;
Caci vorba voastra suna ca plans la cununie,
Ca cobea ce ingana un cant de veselie,
Ca rasul la mormant."

Nu mai fac nici un comentariu fiindca e de prisos. Atat doar mai intreb: stia (avea premonitia) ceva despre zilele noastre?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23537 (raspuns la: #23514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un nou slagar al lui O-Zone - de Pasagerul la: 28/09/2004 22:59:42
(la: Videoclip "Dragostea din tei", O-zone)
O-Zone sint imposibil de oprit. Dupa succesul neasteptat pe care l-au avut cu piesa “Dragostea din tei”, cei trei basarabeni au patruns in topurile europene cu al doilea cintec, “Despre tine”.
In majoritatea clasamentelor, O-Zone este singura formatie care figureaza in primele zece pozitii cu doua cintece. De remarcat este si faptul ca ambele sint cintate in romaneste. Si daca in aceasta perioada “Dragostea din tei” coboara incet din topuri, in ascensiune se afla cea de-a doua promovata, “Despre tine”.

Nici o alta trupa romaneasca nu s-a bucurat pina acum de un succes precum cel atins de O-Zone.
Pe 25 septembrie, in Europe Top 100, O-Zone, in coborire cu “Dragostea din tei”, urca pe locul 12 cu “Despre tine”. De asemenea, “Despre tine” este in urcare, pe 21, in World Singles Official Top 100. Si exemplele ar putea continua. Noul succes O-Zone este deja number 1 in Norvegia.

In numarul din 25 septembrie al revistei “Billboard”, O-Zone se situeaza cu ambele piese in Eurocharts, clasamentul de vinzari singles compilat pe baza datelor furnizate de 18 tari europene: “Dragostea din tei” figureaza pe locul 3, iar “Despre tine”, pe 6.
In Franta, O-Zone au fost 17 saptamini numarul 1 la vinzari, “Dragostea din tei” ajungind la peste 1.000.000 de unitati vindute. Numarul impresionant de exemplare achizitionate de francezi le-a adus in aceasta tara Discul de Diamant.

De asemenea, in Marea Britanie se afla pe locul 3 la vinzari, iar in Germania, de 9 saptamini, “Dragostea din tei” este cel mai bine vindut single. O-Zone figureaza pe locuri fruntase la vinzari si in alte state europene, precum Spania, Norvegia, Danemarca si Elvetia.
Francezii continua sa prefere ca telefonul mobil sa le sune pe ritmuri O-Zone. In Top 100 paroles, trupa figureaza pe locul 1, cu 10.663 de solicitari, urmata de Aventura cu “Obsession”, cu numai 1.760 de solicitari.
:-) Chestia cu succesul s - de mya la: 05/10/2004 22:13:09
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
:-)

Chestia cu succesul si prinsul in vraja lui e nula pentru mine. Cine ma cunoaste stie ca nu (ma) mint. Nici treaba cu banii nu e o problema, pot sa-i fac prin mai multe metode (cinstite, prin sudoarea fruntii mele ;-)…). Eu insa vreau sa-i fac din arta mea…cel putin sa incerc. Banii, profesia, copiii, succesul, toate astea nu sunt chestii care sa ma faca dependenta de ele. Nu ele ma fac fericita. Stiu ca suna foarte abstract la prima vedere dar asa este. D-aia am zis ca sunt genul care s-ar retrage la manastire. Stiu exact la ce manastire m-as duce da´nu pot sa scriu pe forumuri chestiile personale..:-). Deocamdata ma retrag in manastirea din cap…asaaaa, zilnic. E perfect pentru mine.

Nici chestia cu plictiseala nu e la fel la mine. Eu nu ma plictisesc prea des, rar de tot si atunci nu pentru mult timp. De regula intru in manastirea din cap …;-)…si se termina brusc cu plictiseala.

Cat despre munca ca adictie e si ea ca un fel de drog. Stiu un tip foaaaaaarte activ care tocmai a iesit la pensie. Munceste de rupe in continuare (preda la facultate, pleaca in tara, tine prelegeri, azi e in Iasi, maine la Sinaia..etc.). Daca se opreste - moare. Stiu asta, stie si el asta. Nu e in regula si nu-mi place ce zaresc in viitorul lui. Intelegeti unde bat?

Zile placute (si pline de satisfactie!)!!! ;-). Sanatate multa si sa auzim numai de bine!

P.S. Ma gandesc asa…ca poate mai vrea lumea sa intre pe subiect si sa povesteasca despre idei de afaceri si au retineri cand vad aici atatea mesaje in sir indian (despre mya si casuta ei din padure). Poate moderatoarea le sterge pe astea daca i se par ca nu mai sunt la subiect. Zic si eu…
#24276 (raspuns la: #24270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trustman, cateva raspunsuri - de Belle la: 08/10/2004 15:21:17
(la: Reorganizare)
pana apuca admin sa-ti raspunda la toate cele, m-am gandit sa raspund eu la cateva la care ma pricep, din experienta proprie.

- topul zilei arata cele 7 texte/conferinte care au fost accesate cel mai des in ziua respectiva, topul absolut e un clasament general al textelor/conferintelor accesate cel mai des (prin acces ma refer si la simpla citire a comentariilor).

- ultimele citite sunt cele care au fosat accesate ultima data, lista se reinnoieste de fiecare data cand cineva da click pe un anumit subiect... nu e musai sa fie "clickate" de utilizatorii inregistrati, sunt foarte multi "vizitatori" care citesc ce trancanim noi pe-aici (de exemplu, in acest moment sunt 5 utilizatori si 70 vizitatori!).

- exista favorities da' trebuie sa ti le creezi, asa cum faci cand adaugi ceva in favorities la browser-ul de internet
uite cum arata in stanga sus:

TRUSTMAN
publica un text nou
create poll
adauga o reteta
afisare texte personale
subiecte favorite
mesajele noi din favorite
utilizatori ignorati
mesaje private (0)
afiseaza ultimele mesaje din sit
activitatea pe subiectele mele
setari notificare email
editare date personale
de-conectare

pur si simplu trebuie s-adaugi la "subiecte favorite" sau "mesaje noi favorite" (nu stiu la care e mai bine, personal nu folosesc aceste optiuni).

- conferinte active sunt cele la care s-a scris un comentariu nou cel mai recent... de exemplu daca m-as duce acum pe pagina n-shpe si as scoate de la naftalina o conferinta mai veche prin a adauga un comentariu, dintr-o data ar deveni conferinta activa si ar trece in fruntea listei ... trebuie sa tii cont ca intre "ultimele mesaje din sit" si "conferinte active" e un scurt delay cauzat de viteza de "refresh" a server-ului. si nu uita ca e vorba NUMAI de conferinte, multe subiecte arata ca niste conferinte dar autorul le-a publicat ca "text personal" si deci nu vor face parte din lista de conferinte acive, chiar daca cineva a adaugat un comentariu nou la acel subiect.

- "conferinte noi" si "texte publicate" sunt acele texte sau conferinte noi, ultimele adaugate pe sit in numar de 10 (la care s-a comentat ceva sau nu, n-are importanta, e vorba de ordonarea in functie de data publicarii, de la cel mai nou la cel mai vechi). unii publica un subiect nou fie ca text, fie ca conferinta, de aici vine diferentierea. n-are nici o legatura cu topul absolut sau topul zilei care indica cel mai mare numar de accesari intr-un timp dat, ci e in functie de data aparitiei/publicarii.

- informatiile care vrei sa le vezi pe verticala pot fi modificate daca te duci in lista afisata la un raspuns anterior (cel despre favorities) si dai click pe "editare date personale" ..acolo poti selecta dintre urmatoarele categorii

Configurarea casetelor cu informatie:
Calendar pentru navigare in arhiva
Texte publicate
Forumuri
Jurnalul National feed
Stiri SoftPedia feed
Slashdot feed
Stiri Agora feed
Cine e online

asta-ti raspunde si la intrebarea despre stirile softpedia

- pentru "Citeste: eseuri / poezii / proza scurta"... asta e in functie de categoria aleasa de autor atunci cand publica un text, pentru ca trebuie sa selectezi o anume categorie deci clasificarea nu e facuta de admin ci de cel care publica.

astea au fost doar cateva din raspunsuri, restul il las pe admin ca el oricum stie mai bine, eu doar ti-am explicat ce-am constatat eu de-a lungul timpului referitor la modul de functionare/organizare al sit-ului

#24472 (raspuns la: #24375) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeile din diaspora(romince) - de (anonim) la: 10/10/2004 17:53:02
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
da ,buna ziua ,domnilor si domnelor sau mai bine zis dupa articolul care l-am citit adineaori era cazul sa pum doamnele pe primul loc...asadar constat cu stupoare ca anumite comentarii la tema romin in diaspora este cam aceeasi (vazuta de femeile din diaspora,si asta doar de o anumita categorie si anume BRITNEY SPEARS GENERATION sau chicks'beechees!!!!!!)majoritatea romincelor din diaspora se redescopera cind ajung in occident si dau de fundalul extremelor in gindire...si anume de sentimentele emanciparii pe baza de mult consacrata a feminismului(indeosebi in tariile germanice si intr-un anumit grad in statele unite)domniilor nu trebuie analizat cu prea multa seriozitate articolul ca atare pt. ca doamne ajuta exista femei si cu un avansat grad DE INTELIGENTA,cei drept un fenomen destul de rar intilnit,daca s-ar putea evalua cazurile in parte.dar doamne ajuta ca nici dumneata si nici eu ,d-na comentatoare nu avem puterea sa schimbam lumea asta ca a-r fii cam periculos sa traim in acele societatzi.sa acuzam barbatzii in general este cam aceeiasi greseala ca si aceea sa acuzam femeile in general...in primul rind sint doua emisfere total diferite in gindire si in a-se orienta in spatziu atit pt.femei cit si pt. barbatzi...cei ce vad dupa un anumit tipar totul sint cei ca si d-na de mai sus care a cazut in extrema ponegriiri neamului din cauza unor intimplari atit de normale ca si la alte popoare si anume moi rominii sintem de o rasa inferiora iar cei de acolo de unde e cumatra respectiva(depinnde de la caz la caz)sint cu stea in frunte si deosebitzi de tandrii...de aceea cind vin asa zisele din stainatate acasa se arunca la primul romin care ii zimbeste...(ca-i de-al meu...zise cumatra,si oricum nu afla nimeni...)asta e valabil pentru cele din categoria mai sus numita care si-au gasit barbatul viselor(de tip breloc...nu are opinie nici ce sa spuna in cele mai multe cazuri si e dependent de cumatra)care rezolva tema finantzelor dar nu intodeauna si cel de multzumire sufleteasca(pt. ca e "cam moale" si atunci e bun rominul ca produce "senzatzii tari"in pat si in mediul inconjurator...eu cred ca o relatzie cu adevarat reusita e pe baza intzelegerii reciproce,a avea o imagine clara a realitatzii despre societatea in care traim si cei ce au prejudecatzi sint cei care merg cu succes pe drumul ce ingusteaza adevarul despre viatza intr-un cuplu ,rolurile care se impart,cum sa privim de fapt viatza....intr-o societate exista oameni inteligentzi sau mai putzin inteligentzi,depinde ce vrei sa ai ...ce itzi alegi in viatza ta (cu cine sa-tzi impartzi viatza)e doar vina ta ca nu tzi-ai dat seama cu cine stai de vorba...din timp.asadar d-na cutare generalizeaza linistit ca cei care nu fac parte din categoria ta stiu cum fuge iepurele chiar daca au citit si articolul dumnevoastra...oricum nu dumnevoastra a-tzi pus coada la cireasa in viatza asta...cu drag un barbat din diaspora care traieste cu o rominca (care nu e inferioara mintal,chiar daca nu are stea in frunte...).
Omul perfect Adam - de ampop la: 13/10/2004 08:22:50
(la: Eugenia)
Dupa cum spunea si Paianjenul omul a fost creat perfect dupa Biblie. Toate transformarile si degenerarile specie umane au avut loc ulterior expulzarii din Eden. Jocul de-a "creatorul" al omului nu este decat o amagire. Eternul miraj de a-L depasi pe G-d, care i-a pierdut si pe o seama de ingeri cu Lucifer in frunte. Asta pentru cei ce nu se cred darwinist doar niste maimute graitoare.
Mario



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...