comentarii

frustare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Aha ! - de papadie67 la: 18/10/2003 17:36:31
(la: File-Swap: Arta, Politia, Banul si Justetea.)
Tocmai am citit (Time Magazine) ca Napster-ul "nou", cu plata, este pe cale sa-si faca debutul, cu cca 500 de mii de cantece disponibile pt download, urmand exemplul unui serviciu identic oferit deja de Apple Mac ( 200 de mii) si despre care nici nu stiam.

Si care credeti ca e pretul pt. un cantec?
99 de centi!
Aha ! deci nu vorbeam in vant, cineva acolo-mi auzise frustarea inainte chiar s-o constientizez!! (((:
Ceea ce raspunde punctului "justete" din blog.

ps: se pare ca Apple lanseaza si o versiune Windows pt. serviciul lor de music dwnload "a la carte".
Mai e mult pana departe, desigur, dar se apropie ziua cand vom putea asculta la comanda, ieftin si-n mod cinstit, fara piraterie, aproape orice muzica - acest "obiect de lux" ce da vietii multora sare si piper, nu-i asa, Daniel? (:
Apropos, ai reusit sa gasesti muzica din acel commercial, pe care-o cautai? De ce nu-l pui intr-un attached video-file...poate ti-o gasesc..
M-am distrat pe cinste. Frust - de My la: 10/12/2003 12:44:56
(la: Lucrul la stat. Statul francez.)
M-am distrat pe cinste. Frustrarile unora care au ramas pe dinafara ...
#6388 (raspuns la: #6371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Stimate Domnule Belazur, Rusia va trebui sa ne preocupe mereu - de ema word la: 25/03/2004 06:34:03
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Stimate Domnule Belazur,
Rusia va trebui sa ne preocupe mereu. Usurarea pe care o resimtim nitelus in prezent prin crearea unei distante fata de Rusia, este datorata unei cojuncturi cu dubla cauza: decizia de moment a Americii si UE de a stavili expansiunea rusa si razboiul mondial de tip nou, antiterorist. Pe acest dublu front, antirusesc si antimusulman, ne/am angajat si noi. As spune, cu curaj.

Cit despe chestiunea sentimentelor antiamericane(in a caror geneza, indirect, a contribuit si Kremlinul), marturisesc ca eu cred ca proliferarea lor reprezinta un pericol pentru toata lumea. America are si defecte(mici si mari, recunosc), dar trebuie sa nu ne prefacem a nu observa ca fara America, fara sansa evolutiei civilizatiei pe acel continent, fara experienta americana a libertatii fiintei umane, planeta noastra ar arata un pic mai tragica. Am fi fost o umanitate aflata inca la cheremul dictaturilor singeroase, pe considerentul necesitatii intrarii in eternitate a doctrinei extremiste nationaliste. Am fi fost o civilizatie fara virfuri, fara elite reale, cita vreme majoritatea comunitatilor cultiva in prezent dictatura stupida a majoritatii, nenuantat, fara viitor. Iar experienta europeana a socialismului triumfal(care a inchis mereu ochii in fata crimelor si genocidului comunist totalitarist) este, in opinia mea, un esec pina acum. Mi se pare, iarasi, grav ca sentimentele americane irump cu forta exact in tari ce au construit democratii social-liberale ce pareau temeinice.

Revenind cu picioarele pe pamint, adica in miezul realitatii fruste, am colegi care se bucura oridecite ori "i se mai da peste bot lui Bush" sau israelienilor. Cu o superba timpenie (cu un cumplit mestesug de timpenie, cum ar fi spus Creanga), acestia dau apa la moara terorismului islamic, si nu vor sa vada ca, prin prisma noilor doctrine(adecvate realitatilor momentului), o interventie straina importiva unui dictator poate si asimilata cu un act moral(daca astfel este sanctionat un regim care incalca grosolan drepturile fundamentale ale omului), in timp ce deplingerea la nesfirsit a sacrificarii unor teroristi nu este un gest de mila, ci chiar unul de permisivitate fata de terorismul insusi.
Largind un pic chestiunea, sa ne amintim , totusi, ca civilizarea presupune rigoare, legi, idee de stat democrat si multe alte chestii ce fac parte din alta familie de idei decit cele legate de dicatura, de clan, de relationari cvasimedievale intre indivizi.

Uneori, ca si in domeniul evolutiei spirituale, cineva trebuie sa te ajute sa devii ceea ce esti(in cheie socratica, maieutica), chiar daca din afara procedeul pare "amestec in treburile interne" iar metodele folosite trec drept "abuzive". Dar va rog sa cititi ultima mea fraza cu mare atentie la o subtilitate: cred in rigoare, nu in dictatura.


Cordial,

Ema Word
#12799 (raspuns la: #12795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a te fi intors - de Aminda la: 15/07/2004 19:32:46
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Ciudat ca dau acum de subiectul acesta, cand am un fel de plumb in piept si ceata in minte. Dupa un an minunat dar greu in Munchen a venit vremea sa ma intorc in Clujul meu prafuit. Ma incearca diferite sentimente: de frica, groaza chiar, de fericire, de melancolie... Termin in curand o facultate cu care aici as avea mai multe sanse insa mai modeste, pe cand acasa, as putea sa fac o cariera imensa. Ma intreb doar cate trepte ale scarii mele de valori trebuie sa sacrific pentru asta. Inca nu e destul de subreda...

Am fost acasa in anul acesta de doua ori. Imi fusese dor de fiecare data si nu m-am intors decat la ceea ce cunosteam eu. Iubesc tara aceea enorm, insa nu ma dezic nici de sentimentele placute pe care mi le-a trezit Munchenul. Nu imi place sa generalizez, unul dintre cuvintele mele preferate fiind "depinde" si tot asa imi doresc sa ii atac pe cei care judeca din auzite sau vazute in singuratate despre poporul german sau despre viata de aici. Spun "singuratate" fiindca a fost probabil singurul lucru care in primele luni mi-a tinut ochii si inima inchise. In momentul in care au inceput sa vina primii prieteni, atunci cand s-a format gasca, am uitat de frust. Oricum, acestea sunt lucruri subiective.

Ceea ce ma intristeaza e faptul ca nu Romania s-a schimbat, ci eu. Nu vreau sa par snoaba, dupa randurile anterioare mi-e teama ca nici nu as putea, avand in vedere ca am declarat ca imi iubesc tara. Asadar, nu vreau sa par snoaba, insa intr-adevar diferenta dintre cele doua tari e imensa si aici m-am simtit oarecum rasfatata, desi a fost probabil cel mai greu si saracios an din viata mea. Paradox peste paradox, stiu.

In incheiere ma rezum doar la a spune pe de-o parte fericita, pe de alta parte melancolica si chiar trista, ca eu mi-am pierdut notiunea de "acasa" - asta in sensul mai peiorativ. In sensul bun, am devenit o cosmopolitana.
MINCIUNA COMUNISTA! - de kradu la: 31/07/2004 07:34:23
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Prin nemarginita bunavointa a Dl. Daniel Racovitean putem comunica!
Ghe. Doja si Kradu nu au puncte de vedere comune dar ei pot comunica liber!
Asa ceva ar fii fost cu neputinta in timpurile de trista amintire pe care le regreti!
Traind sub presiunea permanta a minciunii comuniste, vicimele ajung in timp sa creada o parte din avalansa de minciuni! Cu greu mai face diferenta intre bine si rau, intre alb si negru!
I-mi spui ca in Romania comunista nu exista criminalitate:
Nu am avut acces la statisticile din acele vremuri si nu-mi amintesc sa se fii dat publicitati vreo statistica! Se traia din lozinci!
Chiar daca ar fii existat o statistica aceasta ar fii fost mincinoasa!
Totul a fost o minciuna! O minciuna mare!
Minciuna poate fii inselatoare! Ea poate sa placa! Asta nu face din minciuna un adevar! Minciuna e o iluzie si comunismul e tot o iluzie!
Minciuna comunista e insa o minciuna foarte periculoasa cind e experimentata! Din pacate a fost experimentata si dupa cum se vede nu s-a uzat!
Ca vorbim de experimentari,.......
-Experimenteaza asta:
I-a o coala de hirtie alba! Scrie pe ea ce stii sa faci, ce ai dorii sa faci
si care e tinta destinului tau! Scrie toate refularile pe care le ai!
Pune aceste insemnari intr-un sertar si citestele peste o saptamana!
Poti face discernamint intre ce e fals si ce e adevarat? Daca reusesti macar o clipa sa te indoiesti de gindurile tale insemna ca mai e ceva de facut!
Scre-mi, poate te pot ajuta!
Sentimentul antiamerican de care esti stapinit e doar o frustare trecatoare! Daca ai stii adevarul despre tara asta, precis o vei iubi!

Nu simturile, ura si frustarile ar trebui sa ne controleze gindurile ci
adevarul si ratiunea!
S-auzim numai de bine!
DR

#18672 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucrurile pe care nu vrei sa le stii! - de kradu la: 19/09/2004 06:56:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Romania comunista a ajuns la productia anului 1938 prin 1968 s-au 1969 daca datele sunt corecte! E posibil ca acest lucru sa se fii intimplat dupa 1972 dar intr-un regim de minciuna cifrele sunt si ele mincinoase!
Istoria Romaniei de la Cuza ne-a fost ascunsa la toti! Nu se pomenea nici de M. S. Carol I creatorul Romaniei moderne. Saream la miscarea muncitoreasca si la rascola de la 1907, s-au se pomenea de internationala I-a si de manifestul partidului comunist Asa ca traind in minciuna zilnica incepi sa o si crezi! E pacat ca in incercarea de a devenii un intelectual nu ai facut nimic pentru tine in a descoperii adevarul! Acum batrin, frustat, scormonind in mucegaiul comunist esti cuprins de regrete si de amintiri din ce in ce mai ROZ.
Adrenalina si poate colesterolul au si ele partea lor in regretele tale!
Ura ta impotriva Americii e nejustificata! Cunostintele tale despre acesta tara de fapt nu exista!
Am tone de rabdare si sunt dispus sa-ti dau cele mai acurate informatii daca mai ai un oarecare interes in a afla lucruri pe care nu le stii! Asta depinde de tine! Poti trai cu frustarea care te domina, dar iesirea din depresia asta in fond depinde numai de tine!
I-ti urez sanatate si noroc! Nu ezita sa intrebi despre lucruri pe care doresti sa le afli!
S-auzim numai de bine!
"K".
#22856 (raspuns la: #22223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
definitie - de AlexM la: 01/10/2004 18:28:39
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Belle zise:
"nu vreau sa spun insa cum se numeste "a nu simti" asa-zisa frustrare.........."

Stai ca-tzsi zic io: se numeste "alexandrita" Daca nu ma crezi, cata sa vezi cum e cu boala aia care face individul sa nu simta durere nici la cele mai tragice evenimente din pura protectie (for his own soul)
A nu se confunda cu nesimtirea. O astfel de confuzie poate apare la anumiti subiecti (in general de sex feminin) datorita unui surplus de frustare care le face sa nu mai deosebeasca cele doua notiuni :-))

P.S. ce coincidenta.. "alexandrita" ziceam?
#23911 (raspuns la: #23909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
real si virtual - de donquijote la: 01/05/2005 00:33:47
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
chestiunea asta cu separarea intre real si virtual imi aminteste de "Dr. Jekill and Mr.Hyde", in sensul ca numai cei ce sufera de 'dedublarea personalitatii' pot fi diferiti pe net si in viata de toate zilele. pentru persoane normale e foarte greu de separat. pana la urma sau obosesti si te lasi pagubas, sau te dai de gol.
cu aceeasi ocazie raspund si anisiei (#46313 din 29/04) la exemplul cu 'intalnirea' intr-o cafenea adevarata. singurul pericol e sa dai peste un psihopat care da, poate sa-si ascunda adevarata personalitate si dupa aia tine-te necazuri...
cand ai trecut pragul cafenelei (aia unde te intalnesti, nu asta virtuala) e deja prea tarziu. ca sa ajungi acolo oricum trebuie sa dai niste amanunte intime, deobicei ascunse ochiului public in cafeneaua virtuala. la aceast aspect al increderii ma refeream.
intradevar, daca nu e 'click' si esti dezamagit/a, intotdeauna exista solutia sa faci stanga imprejuri si sa dispari, dar ramai cu simtamantul de frustare, legat de faptul ca numai pentru a bea o ceasca de cafea nu s-a meritat efortul.
p.s. m-am referit nu numai la varianta romantica 'fat frumos' si 'cosanzeana' ;)
don' zice ca - de anisia la: 01/05/2005 08:19:42
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
dar ramai cu simtamantul de frustare, legat de faptul ca numai pentru a bea o ceasca de cafea nu s-a meritat efortul

- nu intotdeauna castigam la loterie (unii, niciodata). si totusi continuam sa jucam!!
#46556 (raspuns la: #46541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra te susţin şi te pup. - de spinroz la: 17/05/2005 16:16:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Într-un anume fel toţi suntem implicaţi în homosexualitate, toţi care scriem aici, fie că o recunoaştem sau nu, fie că ne ascundem după pulpanele grele de păcate ale slujitorilor bisericii catolice. Inclusiv SDS şi mai cu seamă el, are porniri homosexuale. Chiar dacă se ascunde după deget... observatorii îl văd; totdeuna există o legătură între ceea ce gândim şi ceea ce facem. Ea izvorăşte din inconştientul nostru , dar ne cramponăm să credem că e doar gândirea noastră conştientă. Toate ideile noastre poartă girul psihicului nostru,a dorinţelor naostre mai mult sau mai puţin ascunse sau refulate. Cei mai vehemenţi acuzatori ai homosexualităţii sunt cei mai tentaţi de fructul oprit. Mulţi din cafeneaua asta recunoaştem, prin implicarea noastră o anumită înclinare, dacă nu spre homosexualitate cel puţin spre bisexualitate; alţii au recunoscut deschis orientarea lor pidosnică,( îmi scot pălăria pentru sinceritatea lor frustă). Ipocrizia şi duplicitatea au fost şi vor rămâne pietrele de căpătâi ale moralei catolice. Poate să ne spună Sergiu cum îşi reprimă preoţii catolici sexualitatea? Refuzul căsătorieii nu are oare drept consecinţă homosexualitatea? În absenţa femii, bărbaţii devin ,,automat'' homosexuali, adică fie se mulţumesc cu descărcarea tensiunilor sexuale prin autoerotism(ceea ce este o formă de homosexualitate), fie apelează la un ,,amic''. Cum ar putea oare preoţii catolici să rămână puri? Parcă îmi amintesc de nişte scandaluri şi acuzaţii grave de pedofilie îndreptate împotriva unora... asta oare nu spune nimic? D-le SDS, hormonii trebuie reciclaţi, altfel sfârşim...în nebunie.
#49500 (raspuns la: #49444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sad_Sand l Sad_Sand l Sad_Sand l Sad_Sand l - de kradu la: 28/05/2005 03:57:24
(la: Romancele - neam de curve ??)
Cum sunt incluse (in pertinenta intrebarii tale) si femeile din familia ta, surori, verisoare, matusi, bunici, intrebarea ramane alaturi de comentariul o pata in parte aceea cea mai de jos a Limbii Romane!
Stii Sad_Sand prima greseala pe care o faci e generalizarea! Bagi partea feminina a tribului in aceeasi galeata!
A doua (greseala) vine de la imaginatia ta! Tu i-ti imaginezi ca italienii " fac absolut tot ce vor" fara sa fii de fata, fara sa ai idee despre ce se intimpla in realitate! Ori iei birfa ca adevar ori frustarea si neputinta personala adunata cu imaginatia despre care am amintit te fac un tablou din care tu scoti generalizari in comentarii!
Pe urma vii cu stupiditatea exceptiei, care face generalizarea sa mearga la limita!
Ce ti-ai dorii tu? Ca toate aceste fete pe care nu le stii si despre care vorbesti cum vorbesti sa fie in dragoste cu tine! Ori asta nu se poate
draga Sad_Sand l!
In primul rind trebuie sa fii barbat pentru a cucerii increderea unei Romance,
ori din cele spuse de tine si poate si prin fizionomia ta esti departe de un astfel de rezultat!
Atunci vii cu frustarile tale pe net. Si asa gasesti raspunsul meu!
cauza si efectul!
S-auzim numai de bine!
"K".
Sad_Sand Sad_Sand Sad_Sand Sad_Sand - de kradu la: 28/05/2005 04:14:15
(la: Romancele - neam de curve ??)
Cum sunt incluse (in pertinenta intrebarii tale) si femeile din familia ta, surori, verisoare, matusi, bunici, intrebarea ramane alaturi de comentariul o pata in parte aceea cea mai de jos a Limbii Romane!
Stii Sad_Sand prima greseala pe care o faci e generalizarea! Bagi partea feminina a tribului in aceeasi galeata!
A doua (greseala) vine de la imaginatia ta! Tu i-ti imaginezi ca italienii " fac absolut tot ce vor" fara sa fii de fata, fara sa ai idee despre ce se intimpla in realitate! Ori iei birfa ca adevar ori frustarea si neputinta personala adunata cu imaginatia despre care am amintit te fac un tablou din care tu scoti generalizari in comentarii!
Pe urma vii cu stupiditatea exceptiei, care face generalizarea sa mearga la limita!
Ce ti-ai dorii tu? Ca toate aceste fete pe care nu le stii si despre care vorbesti cum vorbesti sa fie in dragoste cu tine! Ori asta nu se poate
draga Sad_Sand l!
In primul rind trebuie sa fii barbat pentru a cucerii increderea unei Romance,
ori din cele spuse de tine si poate si prin fizionomia ta esti departe de un astfel de rezultat!
Atunci vii cu frustarile tale pe net. Si asa gasesti raspunsul meu!
Cauza si efectul!
S-auzim numai de bine!
"K".
touche...am citit o gramada d - de ALEGRIA la: 29/05/2005 15:25:30
(la: Cine-i mai fericit? Cel ce iubeşte sau cel iubit?)
touche...am citit o gramada de carti ce tratau despre iubirea neconditionata...insusi Dalai Lama...cind a fost intrebat...a spus ca nu trebuie sa asteptam sa fim corespunsi in sentimentele de iubire pt.o persoana...si totusi,atunci de unde vine sentimentul de frustare si neimplinire...cind nu sintem iubiti...se zice ca intr-un nivel.,profund,metafizic...inainte de a nu incarna pe pamint..cit sintem inca spirite pure...alegem ce vrem sa experimentam...asa ca trecem prin toata gama sentimentelor...vrem,nu vrem...pina ne desteptam(iluminam)
#52140 (raspuns la: #51682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filozoful Adam si conceptul urii! - de kradu la: 30/06/2005 17:45:57
(la: Gabriel Liiceanu)
Biografia lui Adam: citez: "La 15 ani am descoperit ca am in mine un fond de bunatate si de simpatie pe care doream sa-l daruiesc.Si in urmatorii 50 de ani mi-am gasit fericirea dand ,fara sa pretind ."

Nu vad bunatatea si fondul ei in ura si frustarea TA personala cu Dl. Gabriel Liiceanu! Si nu vad ce dai in afara urii tale fara un sens real!
Cind vorbesti de bagatele si de felul cum securistul aparator al Romaniei impotriva Romanilor isi slavea munca masturbindu-se,
si apara patria chiar in momentele cele mai intime, gasesti ca asta nu e traba unui filozof, dar a cui e dom'le a Evei?????????????!
Vorbesti de esecuri, dar nu de ale tale, de ale altora! De ce? Te identifivci cu securistul masturbator? Ori esti aparatorul moralei filozofilor Romani incepind cu Radu Florian?
Ce filozof spunea sa citesti carti foarte bune si nu pe cele bune?
Daca tu citesti numai carti foarte bune si pe cele bune le eviti cum se face ca poti aprecia o carte bune fara sa citesti una proasta sa zicem?
Un pic de logica...
Acum te las cu nonsensul urii si-ti urez numai bine si s-auzim numai de bine,
Mr."K".
#57538 (raspuns la: #45662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Umor real:) - de Shtevia la: 18/10/2005 09:34:51
(la: Va place literatura umoristica?)
Cele ce urmeaza sunt adevarate !!!
Se intampla intr-o firma oarecare din capitala.
“Asta nu e banc! Se intampla la noi, in firma.Noi mancam la servici, prin 2 firme de catering.
Si in interior, comunicarea se realizeaza prin lansarea de e-mailuri. O colega de la depart. administrativ trimite urmatorul mesaj urmat de o reactie in lant:
"Dragii mei,
Va rog sa nu mai mancati mancarea altor colegi decat daca le cereti acestora permisiunea. Daca ei lipsesc, va rog s-o intrebati pe Nina daca mai e ceva in plus, daca nu, va rog sa nu mancati sub nici o forma ce nu va apartine. Mie astazi mi-a mancat cineva 2 mere mari, mari de tot (care erau ale
mele, ma intelegeti, repet, ale mele).
Sunt frustrata si mi-e greu sa cred ca cineva poate manca ceva, asa, la intamplare fara sa verifice ce e cu mancarea.
Sper c-ati inteles mesajul si pe viitor n-or sa mai fie astfel de probleme penibile.

Multumesc,
Alina"

Primul raspuns propmpt (Alex Dumbrava) :
"Alina, imi pare sincer rau pentru frustarea ta (de fapt pentru faptul ca tzi-au disparut merele, cele doua mere mari, mari de tot, ale tale, repet -ale tale - te inteleg).
Subscriu sugestiei tale de a nu manca orice SUB ORICE FORMA – unele produse alimentare trebuie despachetate si/sau semi-preparate/incalzite etc - pe mai departe.
Stiu cat suferi - este intr-adevar frustant. Dar poate te ajutam cumva acuma: pot sa-tzi ofer un mar mic, mic de tot - al meu, repet, al meu. Si galben. da' nu shtiu daca-i spalat. Aceasta oferta este valabila pana azi la ora 16:35."

Urmatorul (Bogdan Rauta) :
"Bai, cine mi-a mancat banana bai, aia mare, mare de tot, a mea, repet a mea...
Sunt frustrat si mi-e greu sa cred ca cineva poate manca asa ceva la intamplare fara sa verifice bla bla...nu ma mai joc...Vreau banana, vreau banana inapoi, repet bai, inapoi..."
La care altul :
"In problema asta, mai draga, tre' sa vorbeshti cu SUZANNA!"..revenind la oaia noastra :
"Bai, care va jucati ba cu merele Alinei alea mari ale ei, ma intelegeti, repet ba, repet ale ei? Aveti dreptul de a va juca ba dar nu de a le minca, ba. Dati-i-le ba inapoi, ba! Ba, voi nu puteti intelege frustrarile sa te trezesti fara mere....
Marian" Etc.
Yuki - de Maria Palaria la: 07/11/2005 08:49:07
(la: frustrarea de duminica seara)
Ok. E duminica. Maine e luni. Incepe o noua saptamana, groaznica. Ia partea faina din lucruri, ce naiba, sa traim cu inca o frustrare in plus, ca e duminica si maine incepe o noua saptamana? Nu avem destule alte frustari?
E scurta viatza, alt motiv de frustare...
#85396 (raspuns la: #85325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noica:jurnal de idei - de om la: 20/11/2005 17:55:33
(la: Lume, lume, soro lume!)
de aici am luat acesta fraza. De cate ori o citesc de atatea ori "vad" altceva si totul se invarte in jurul unui cerc vicios:fericirea si uciderea sunt "evenimente" sociale, + iertarea care este doar a ta (interior).
In momentul cand ierti PUBLIC (in societate) te tradezi pe tine insuti...ajungi "la mana regulilor nescrise ale societatii". Din acest moment fericirea "neimpartasita si altora" devine FRUSTARE.
Prin simpla iertare poti sa ajungi fericit sau "ucigas" al ei !

PS: va multumesc pentru comentariile voastre interesante...care mi-au inspirat acesta "viziune"
#89126 (raspuns la: #88993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zarazei - de Sebesthai la: 25/11/2005 18:41:17
(la: Doar femeile sângerează)
Zaraza,

regret daca intentiile mele au fost rastalmacite. Point was: maan a avut o atitudine critica ambigua, nefundamentata, si nu in ultimul rand NEINTELIGIBILA. Poate aceasta frusta enumeratie va ajuta la eludarea unor viitoare malantendu-uri.

Cat despre asociativitatea multimii Sebesthai+Nonverba+whoever, ea se explica prin stilul deja devenit trendy al tineretului "with an atitude", insiropat de lirica nonconformista si de romanele aidoma (vezi seria tanara de la Polirom si nu numai). Cat de epigoni suntem, asta se va vedea mai tarziu.

Si inca ceva: ironia ta e cam subtire, "diluata" ai zice tu. Vezi Monty Python pentru umor de calitate. Buna seara.
#90573 (raspuns la: #90564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...