comentarii

frustrare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
alexoiu si frustrarea! - de dinisor la: 01/10/2004 16:49:30
(la: despre barbati ... fara suparare :))
pai tu te intrebasi daca sunt multe femei frustrate pe lumea asta...dar nu te intrebasi si de ce sunt ele frunstrate?
poate chiar cele scrise de sis sa fie explicatia...

hehe...tinere (imi dai voie sa te numesc asa, sper)...greu sa intalnesti berbantul care stie sa reduca din frustrarea muiereasca...

#23893 (raspuns la: #23892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Masochism , frustrare ? - de RSI la: 21/08/2005 08:58:15
(la: O romanca il asasineaza pe fondatorul comunitatii de la Taizé)
Masochism , frustrare ?
M-am uitat prin presa internaţională,să văd cum este prezentată ştirea, şi peste tot se scrie cam aşa: fratele Roger, întemeietorul comunităţii din Taize a fost asasinat de o femeie bănuită a fi dezechilibrată mintal, sosită din România. Cum se prezintă la noi ştirea : "O româncă a asasinat pe fondatorul ....". Cu accentul pe româncă, de parcă asta ar fi punctul important, locul de unde a venit dezaxata. Este clar pentru toată lumea că până la dovada contrarie, crima nu are legătură directă cu originea criminalei. De ce trebuie noi să subliniem originea ei ?
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
frustrare vs. agresivitate - de kidu la: 19/09/2006 23:18:46
(la: Despre agresivitate)
frustrare vs agresivitate.Comportamentul agresiv nu se manifesta datorita unui impuls instinctiv ci ca rezultat al unor circumstante frustrante.Daca oamenii nu sunt capabili sa atinga scopul la care aspira,at ractioneaza cu furie sau agresiv.Astfel este probabil ca un individ care se simte nefericit si frustrat din cauza somajului mic sau conditiilor sociale precare sa actioneze mai agresiv decat un individ care are un trai confortabil:)
Despre mizantropie - de Puiu Constantin la: 24/08/2003 08:59:35
(la: Mizantropia)
Pentru a intelege mai bine termenul ar trebui sa-i aflam intai etimologia.Oricum opusul mizantropului este bonomul care poate fi si el deasemeni bonom din egoism,mai bine zis se poate afisa o grija si un interes fata de semneni ca tehnica in atingerea unor scopuri personale.Mizantrop va fi mai intai acel om care considera ca are niste dezavantaje fata de semenii sai.Acestea ar putea fi saracia,boala,pozitia sociala inferioara,lipsa talentului,ghinionul. Aceste neajunsuri il vor face sa ii urasca pe cei din jur ,si in lipsa puterii de a trece peste aceste handicapuri le va dori celorlalti sa ajunga la nivelul lui.Subliniez ca va deveni mizantrop acea persoana care CONSIDERA ca are aceste neajunsuri.Pentru ca un om bolnav poate fi fericit pentru ca inca mai traiesete,saracul se poate bucura enorm daca mananca o friptura,muncitorul se poate bucura vazand ca ministrii nu pot dormi de griji iar violonistul ratat se poate consola castigand un meci de biliard.Secretul este in arta de a te multumi cu ce ai ,fara a te limita la atat.

De aceea nu cred ca putem asocia termenul "mizantropie" cu "egoism" ci mai degraba cu "frustrare".De fapt termenul "egoism"poate fi indelung comentat,el fiind asociabil aproape oricarui cuvant ce defineste un sentiment uman si in primul rand termenului "iubire"
Tolanici - de papadie67 la: 25/09/2003 22:21:56
(la: Greseli?)
Noi suntem unde suntem deoarece pretindem in continuare ca am inteles ce-nseamna DIALOG, desi continuam sa-l confundam cu monologul.
Arunc un comentariu cam shuchiu-mea culpa-la care cineva-mi raspunde mentionand o Isabela.
OK.
Ca sa stim despre ce vorbim, intreb: Isabela..who? De Castilia? etc.
Raspunsul vine prompt, in spiritul dialogului/versiunea Carpatina, cu-a sa originala logica: e vorba despre capra vecinului si neadaptarea la stiluri de viata diferite, precum si de vanturi prin calculatoare.
OK.
Lejer frustrat si ca frustrarea sa-mi arat, o referire (da, rautacioasa, fiind lejer frustrat) fac eu atunci la felu-n care pe moment percep neuronala interlocutorului arhitectura. Si zic: Creier pane...asa cum am vazut ca unii asiatici lovesc maimuta vie-n crestet cu ciocanul, extrag inc-aburinzii-i creieri si-i fac pane, pe loc, la masa ne-obezului consumator. Asiatic. Nu chinez!. Asiatic.
Raspunsul vine prompt, de logica-ncarcat si in aceasi Carpatina viziune despre Dialog:
..e foarte sanatoasa mancarea chinezeasca...whatever...si da-i si lupta si mai adu si-o capra de-a vecinului, pe Misu si pe Fane, un morcov, telina si pastarnac...
Si-am pus din nou si iar again, encore, de-o ciorba.
Carpatina, in care pe la fund, cu ochii bulbucati, hipoxic si fara speranta, se zbate iarasi DIALOGUL.

DIALOG care, on-line, este de doua feluri, si nu mai multe:

1. eu scriu, tu citesti ce-am scris, incerceci sa-ntelegi ce-am scris, te-asiguri c-ai INTELES ce-am scris, raspunzi sau nu, dupa puteri si pohta inimii.
2. tu scrii, eu citesc ce-ai scris, incerc sa-nteleg ce-ai scris, m-asigur c-am INTELES ce-ai scris, raspund sau nu, dupa puteri si pohta inimii.

Mai e si-al treilea fel de dialog, de tipul Carpatin, in care toti vorbesc deodata si nimenea n-asculta ce zic altii. Si care se numeste MONOLOG.
#455 (raspuns la: #437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aia-i! - de Alice la: 17/10/2003 10:30:02
(la: Viata gay...romaneasca!)
Nivelul intelectual nu se "vede" dupa trei mesaje. Am observat (oho, si-adesea!) ca oamenii vehiculeaza sabloane siguri ca "teoriile" le apartin. Nu te combat ca n-au cu ce - iti servesc "platouri" - se vede atunci cand nu reusesc sa-si sustina parerea (s-au s-o continue pe-a ta!)ci doar o continua (alt semn ca nu-i a lor!) si ai senzatia ca vorbesti singur.

Mi-amintesc de discutiile intre gospodine: dupa ce tace una, cealata isi continua disertatia ca si cand prima n-ar fi zis nimic...Culmea-i ca fiecare pare c-a fost f.atenta: "Asa, si cum iti spuneam..."si se despart multumite.:)

Stiu ca nu pozezi in "erou civilizator"...
Teoria cu "samanta roditoare" insa o resping. Odata ingurgitata va fi eliminata "fiziologic", fiinca "pamantul" nu-i fertil! Si de-aici frustrarea!
Ce vrei tu sa faci e demn de toata lauda. Ce vreau eu sa-ti transmit e ca NU VEI REUSI, hélas!, decat daca-i scolesti de mititei.
Chiar si-atunci dai,vere, de buba aia de-i zice "memorie colectiva"...fermitatea abia aici da masura adevaratei ei valori: in pruncie!

PS. Ca gluma: cred ca se lasa mai usor convinsi, doar sa nu fie pusi sa gandeasca de capul lor.

Macar tu incerci....Bafta zic, si de convingi unul capos, da-mi de stire! Preiau si stafeta si algoritmul!:)
#1550 (raspuns la: #1543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O intrebare foarte buna - de gabi la: 17/10/2003 18:32:31
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Good Point (!), la cateva mile de Funeral Hills si cu vedere la Death Valley, pentru sublinierea atmosferei generale... (: (http://www.americansouthwest.net/california/death_valley/zabriskie_point.html).

Raspunsurile posibile/simultane, pe care le stim cu totii, sunt:
-cozile din '90 au fost expresia incantarii vremelnice in fata unui lucru nou (libertatea presei) si au avut ca obiect mai putin publicatiile de substanta (rare, e-adevarat) si mai mult ziarele de scandal.
-potentiala audienta pentru ziare de informare obiectiva si de analiza, deja redusa, nu a facut decat sa se subtieze: prin emigrare masiva si prin frustrare cotidiana => neputinta => "la ce bun?".
-majoritatea ziarele care au supravietuit fiind nevoite sa functioneze SI dupa criterii economice, au ales sa functioneze EXCLUSIV dupa aceste criterii, favorizand senzationalul ieftin, substantei.
-au fost rare (a fost, de fapt, vreunul?) ziarele ne-partinice, prin urmare adevaratii intelectuali (principalii "consumatori", de fapt, in Romania pre si post'89) s-au scarbit repejor, ei fiind in continuare putin inclinati sa "adere".
-si mai ales, dar mai ales, romanul mediu evita presa deoarece nu vede in informare o solutie la problemele vietii cotidiene iar "politicul si socialul" ii accentueaza gustul de cenuse care i-a cotropit simtirile si papilele in mod cronic.

Sau poate ma insel...
Sa fie doar un "joc" divin?! - de Madalina la: 15/11/2003 11:22:20
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!
#4310 (raspuns la: #570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zabriski - de Radu Herjeu la: 29/11/2003 03:30:28
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
1. Am facut Facultatea de Chimie-fizica. Trebuia sa ies profesor. A venit revolutia si, imediat dupa ea, posturile de profesor in Bucuresti erau foarte rare. Asa ca... m-am indreptat spre singurul lucru pe care mai stiam sa-l fac: scrisul. De aici pana la radio si, ulterior, televiziune, n-a fost decat un pas.
La Antena am ajuns dupa o scurta trecere prin radio Total (am pus umarul la lansarea lui, de la care se sarbatoresc acum 10 ani). Am batut la usa. Dupa 2 saptamani am ajuns la pupitrul Observatorului pe care nu l-am mai parasit 6 ani. A fost o perioada extraordinara. Eram o mana de oameni entuziasti. Nu se facea totul pentru a castiga audienta.
2. Am predat doua cursuri: Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune si Televiziune, Cultura, Societate.
3.Nu cred ca exista vedete autentice in Romania. Nu numai in televizune. Pentru ca la noi nu exista un star-sistem ca in occident. Cat priveste asa numitele vedete din televiziune... sunt niste oameni obisnuiti luati de valul celebritatii. Faptul ca, dintr-un om obisnuit, te trezesti recunoscut pe strada, acceptat de cercuri inchise, plin de bani, capabil sa deschizi usi la care altadata ai fi asteptat cu lunile, privit de catre cei multi ca detinatorul marelui adevar, puterea si influenta pe care ti le dau un microfon si ecranul, te pot face foarte usor sa-ti pierzi busola. Daca nu erai, inainte de a intra in sistem, un om echilibrat, constient de calitatile dar si de limitele tale, bine ancorat in realitate, capabil, pe baza unei culturi solide, sa discerni intre bine si rau, risti sa te pierzi si sa te crezi deosebit doar pentru ca ai avut sansa de a fi de cealalta parte a micului ecran.
4. Da, stirile noastre sufera de asa numitul sindrom al "datului cu parerea". Exista o frustrare la nivelul prezentatorilor de televiziune pentru ca fisa postului ii obliga sa fie neutri cand ei ar dori sa spuna natiei care este si parerea lor importanta. Eu m-am apucat de emisiuni cand m-a apucat frustrarea. EPntru ca stirile trebuie sa fie exact ce trebuie sa fie: un mijloc de informare cat mai obiectiv.
5. Din pacate, nu-i vad. Eu am avut studenti foarte buni (putini, e adevarat) dar care n-au reusit sa patrunda in sistem. In schimb patrund cei cu tupeu si cu relatii. Si, din pacate, nu sunt cei care au o cultura generala solida si o ierarhie exacta a valorilor umane. Si ne trezim cu cineva platit cu mii de dolari care spune senin "Naveta a aterizat in desertul din Austria". Ca sa fiu sincer, eu ii indemn pe toti cei care ma intreaba, sa nu dea la jurnalism. Sa faca orice altceva. POt lucra in mass media, daca doresc, absolvind literele, dreptul, ase-ul. Orice. Dar nu pot face nimic altceva cu diploma de jurnalist. Si, din pacate, facultatile de jurnalism nu ii pregatesc pe tineri pentru adevaratul profesionalism. Si nici o baza de cultura generala nu le ofera. Ci doar o bucata de hartie de care nu tine nimeni seama in redactiile serioase.
Imi place foarte mult sa predau. Am senzatia ca nu stiu degeaba toate lucrurile pe care le-am acumulat in 10 ani de presa. Si as vrea sa fac ceva pentru ca viitoarele generatii de jurnalisti sa fie capabile sa-si asume responsabilitatea rolului important pe care societatea li-l atribuie.
#5479 (raspuns la: #5441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Din Romania Libera - de anita47 la: 17/12/2003 23:48:51
(la: 14 ani de la Revolutie)
La 14 ani de la revolutie, societatea romaneasca, desi directionata clar catre integrarea in sistemul de valori euroatlantic, nu-si gaseste echilibrul. Coruptia, birocratia excesiva, slabiciunile structurale ale statului de drept, economia de piata nefunctionala s.a.m.d. au ca efect un nivel de trai extrem de scazut pentru majoritatea populatiei. Nu numai ca nu putem vorbi de existenta unei clase mijlocii, dar milioane de oameni abia supravietuiesc de la o zi la alta, devenind total dependenti de diversele pomeni guvernamentale. Pomeni care deja si-au pierdut caracterul de protectie sociala a unor restranse categorii defavorizate din moment ce au devenit uzuale pe o scara atat de larga. In loc sa se creeze locuri de munca, sa se stabilizeze economia, sa se elimine "gaurile negre" si tunurile financiare, astfel incat sa ajungem a trai intr-o lume normala, unde omul obisnuit sa-si poata recapata demnitatea, sa poata trai decent din ceea ce castiga, nu din ceea ce "i se da", asistam la o perpetuare a starii de nesiguranta si, cel mai grav, nu vedem nici o raza de speranta. Societatea romaneasca este grav bolnava - boala se numeste anomie, nu dezvolt subiectul pentru ca am scris de nenumarate ori despre el -, iar cetateanul mediu vietuieste intr-o permanenta stare de nesiguranta, de frustrare tocmai din cauza faptului ca nu s-a cristalizat noul sistem de valori la care sa se poata raporta. De aceea constatam o crestere alarmanta a agresivitatii, a numarului de bolnavi psihic sau a apatiei ori a dorintei de a evada din acest mediu mocirlos catre alte zari.
Socul tranzitiei este cu atat mai grav cu cat sistemul comunist le-a inoculat timp de aproape o jumatate de secol cetatenilor credinta intr-un anume set de valori: cinste, egalitate, etica si echitate socialista s.a.m.d., in timp ce construia inegalitati flagrante intre marea masa a "oamenilor noi" si casta privilegiatilor. Acum respectiva casta a preluat fraiele puterii politico-economice, a jefuit economia, a calcat in picioare idealurile utopice in numele carora si-a marcat ascensiunea si a refuzat cu obstinatie sa reconstruiasca sistemul de valori specific unei societati normale. Inexistenta acestui sistem perpetueaza si accentueaza boala societatii romanesti. Tragedia este ca fortele politice nu par nicidecum interesate sa iasa din cercul vicios. Fie ca sunt incapabile de pasi radicali, fie ca, pur si simplu, nu vor pentru ca in aceasta stare de dezagregare sociala, de lipsa a competitiei valorilor se pot castiga marile averi. In consecinta, asistam la aceleasi dispute sterile, la aceeasi batalie pentru imagine, la aceleasi artificii menite sa ascunda lipsa de proiecte politice serioase, dar sa mascheze si lacomia funciara a celor care cu cat au mai mult cu atat vor mai mult. Nu-i de mirare ca in sondajele de opinie numarul nehotaratilor e urias, la fel cum este si numarul nemultumitilor. Si pentru ca vine anul electoral pericolele cresc exponential. Faptul ca se mizeaza doar pe imagine, pe manipularea opiniei publice prin tot felul de metode, fie grosiere, fie subtile, nu poate decat sa sporeasca probabilitatea unor surprize de proportii. Nu poti controla o societate instabila, frustrata, fara sperante, oricati batrani specialisti in diversiuni ai avea.
Este pacat ca nu putem incepe cu sperante de mai bine noul an. N-avem motive sa credem ca vom asista la schimbari fundamentale menite sa aduca Romania intr-o minima stare de normalitate. Fete noi nu sunt, iar cele deja cunoscute nu mai inspira incredere. Cei care au puterea sa schimbe in bine societatea nu vor s-o faca, iar cei care ar vrea nu pot. De fapt, ce sa mai doresti, ce sa mai speri cand pana si Regele Mihai a ajuns sa vina special de la Versoix pentru a-i inmana, din partea unei reviste mondene, premiul "Omul anului 2003" premierului Adrian Nastase?!

#6810 (raspuns la: #6802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hey ! - de Ly la: 10/02/2004 12:34:12
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Ia scuturati-va voi capusoarele si realizati ca aici vorbim de citeva lucruri diferite. Despre profitorii de proasta factura si despre cei care in mod normal si fara alte intentii ar beneficia de un sfat de la cineva care a trecut prin respectivele experiente.

Acum maniera nesimtita de a sari pe om - nu e tolerabila. Jimmy_Cecilia eu le-as spus sau transmis prin secretara ca nu ii pot ajuta dar ii sfatuiesc sa se duca la Biserica X - cea romaneasca de care vorbesti.

Si as fi incheiat subiectul. Daca persoanele erau intr-adevar disperate ar fi mers si sa speram ca preotul ar fi putut sa le dea o idee sau sfat. Daca erau excroci nu s-ar fi dus la biserica in cauza, asa ca nimic de pierdut....

Acum cu bisericile astea romanesti iar nu e cum trebuie sa fie. Si nu e bine din doua motive. Unul ar fi ca multe doar inchiriaza un spatiu la o anumita ora si zi intr-o biserica de alt rit (Catolica, Ucraineana etc) si in rest nu e nimeni acolo.

Plus ca ora, ziua si locatia slujbei sunt total misterioase celor care nu sunt insideri adica informati cumva, prin intamplare (au auzit cintari romanesti dintr-o biserica ei doar plimbandu-se pe strada in cauza), ziare (pe care ca nou venit nu stii de unde sa le cumperi) sau telefonul fara fir. Asa ca e ca si cum ai fi grav bolnav si ai incerca sa ai un glob de cristal si sa ghicesti cind si unde va fi doctorul !

APOI - multi preoti au reputatia de a fi colonei de securitate si drept urmare sub suspiciunea enoriasilor. Asa ca se ajunge la putini enoriasi si si aia suspiciosi.

Asta peste problema clasica peste tot in lume de certuri in cadrul bisericii si de unii preoti - persoane de proasta calitate.

Si acum o sa fiu acuzata de negative.

SINGURA MEA POZITIVA E SA VIN CU O INTREBARE SAU PROPUNERE. Exista oare (ma indoiesc) in fiecare tara vestica un numar de telefon al bisericii romane unde omul in nevoie sa sune si sa i se spuna unde sa mearga in vecinatatea locului unde e daca vrea sa mearga la o biserica romaneasca si sa primeasca un sfat sau eventual ajutor ? (sau macar sa primeasca la telefon un sfat ?)

Un fel de misiune in tara respectiva.

SINCER MA INDOIESC.

Da stiu , biserica nu are bani etc, etc.... Sigur ca nu are daca nu are enoriasi prea multi pentru ca nu face mare lucru si e mai preocupata de lupte interne. Mai multi enoriasi ar veni de la o atitudine mai constructiva. Mai multi enoriasi inseamna si mai multi bani sau donatii.

Oricum pentru probleme de genul nevoi primare tot biserica ar fi locul cel mai potrivit.

(asa ca da, eu daca si cind - ma trezesc cu cineva in telefon pentru similare ca in cazul Ceciliei - promto directia biserici. EI.)

---------------------------

SI ACUM SA VORBIM DESPRE LUCRURILE MAI ELEVATE. Nevoia de un sfat intr-o profesie, pentru alegerea unei scoli sau doar pentru ca e intotdeauna bine sa ai prieteni sau cunostiinte in meseria ta (sau potentiala viitoare meserie)

Sau un zimbet intre oameni care au trecut prin aceleasi probleme.

Si asta la romani e superba, minunata - dar LIPSESTE CU DESAVARSIRE vorba lui nenea Iancu. Si va pot spune ca alte natii o au.

Pentru un alt roman, romanul de linga el e in mod instantaneu un excroc DOAR pentru ca e roman. Si auzim tone de povesti de groaza DAR nici una pozitiva. NU VI SE PARE CIUDAT ? Statistic vorbind. CHIAR TOTUL E NEGRU ? (promit sa ofer un premiu pentru PRIMUL DE PE SITE-UL ASTA CARE SPUNE O POVESTE POZITIVA )

Acum nu vorbesc deloc din frustrare - nu am avut niciodata nici un fel de asteptari de la romani. Si slava Domnului m-au adoptat in grupurile lor diverse alte natii asa ca am compensat din plin.

Nici o problema ca toti din grupul in cauza erau Argentinieni ori Mexicani ori Bulgari, Malayezieni, Danezi sau whatever.

Dar tot trebuie sa ma intreb - ce e cu noi baieti (si fete) ?

Ca daca vad un roman si pe cineva din Pago-Pago - daca e sa aleg cred ca sunt mai multe sanse de un sfat si un zimbet de la Pago-Pago. (plus ca e si interesant cultural !!!!)

Dupa ani de auzit plingerile romanilor ca au fost DERANJATI (apropo nu am cerut niciodata ajutorul unui roman si sunt plecata de ani. Si tot apropo nu sunt mindra de asta, e doar un fapt - dar cind vad cum doua grupuri de romani intamplator intr-un magazin pe meridianele lumii fug instantaneu in colturile opuse ale magazinului cind aud romaneste - e chiar hilar ! Singura exceptie - noii veniti.). Deci cind aud de romanii care au fost deranjati si despre toti ceilalti de proasta calitate romani - cred ca mi se intareste reactia naturala sa o iau in caz de nevoie catre oricine altcineva, etnic al unui stat de pe toata lista ONU, mai putin roman. (SI E TRIST)

DA STIU. De ce nu fac ceva ??? Intai ca pentru a face ceva ai nevoie de oameni - mai multi- care vor sa faca ceva.

DAR poate o sa fac ceva ca m-am enervat numai scriind comentariul asta.

-----------

Si m-am saturat de auzit si de toate povestile cu printi si cersetori. Si apropo in poveste printul si cersetorul tot schimba locurile - asa ca nu se stie niciodata.
(si acum subliniez inca o data ca sunt FOARTE impotriva povestilor cu EXCROCI si potentiali excrocati si ca asemenea tendinte trebuie taiate dur.)

------------
Si acum puteti sa bu-hu-hu la mine !!!! :))
Mi se pare cam dur comentariu - de Crisa la: 13/02/2004 06:59:12
(la: Sfantul Valentin)
Mi se pare cam dur comentariul cu "copierea occidentului"! La urma urmelor fiecare e liber sa sarbatoreasca sau nu orice sarbatoare. Faptul ca se discuta mai mult despre acest subiect acum nu cred ca trebuie sa deranjeze. Despre orice fapt se discuta mai mult atunci cand e pe cale sa se intample sau cand s-a intamplat deja.
Personal cred ca e un motiv de bucurie in plus. Multi nu isi serbeaza ziua de nastere sau sunt chiar tristi atunci, pentru ca se gandesc ca au mai imbatranit cu un an. Pentru mine ziua mea de nastere, zilele mele de nume nu sunt numai ale mele, sunt si ale celor din jurul meu. La fel cum ei imi fac placerea sa fie alaturi de mine, la fel le fac eu bucuria de a-i scoate din cotidian, de a face altceva decat facem in fiecare week end.
Imi place sa ma bucur de orice ocazie mi se ofera si sa o impartasesc cu cei de langa mine.
JCC spunea bine ca oricand poate fi o zi frumoasa, oricand ne putem face cadouri, dar atunci e doar surpriza ca ai primit ceva, pe cand de Sf. Valentin stii ca urmeaza sa primesti ceva, e curiozitatea momentului, e misterul a ceea ce urmeaza. Poti sa fii primit lunea asta ceva si maine sa ti se spuna "pai n-ai primit la inceputul saptamani?" Nu te incearca un usor sentiment de frustrare, o dezamagire ? Pe mina una sigur m-ar incerca. Si cand spun a primi ceva nu trebuie sa fie neaparat un obiect. Poate fi o seara romantica, poate fi floarea preferata, un gest. Sora mea a fost ceruta in casatorie pe 14 februarie... Pentru o asemenea cerere orice zi e buna, dar asa... are o semnificatie in plus.
Un buchet de trandafiri, oricat de mare, pe care l-as primi miercurea viitoare n-ar avea aceeasi valoare cat ar avea un trandafir primit maine.
Pt CORE! - de Cristian C. FRANCU la: 19/02/2004 05:50:10
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
E intelept sa te grabesti incet!
Dar cred ca e, pe cat posibil, mai pragmatic si mai eficient sa incerci sa faci lucrurile sa se intample intr-un timp cat mai scurt!

Nici nu cer nimanui sa ma voteze. Iti multumesc fie si numai pt ca m-ai citit si te-ai obosit sa imi raspunzi!

Despre majuscule...am sa incerc sa ma analizez...poate exista ceva adevar in afirmatia ta si e nevoie sa ma schimb...sau poate ai fost un pic cam dur fara sa ai un motiv real si bine fundamentat!

Cauta te rog fondul nu forma!
Spui ca am de lucru cu gramatica...sau ortografia limbii romane...

Crede-ma Core...sunt la birou si scriu pt ca imi pasa!!!! Pt ca simt ca e important sa va raspuns!
Scriu fara sa pregatesc inainte un mesaj, fara sa scriu inainte pasaje..scriu ca si cum as vorbi...liber! Spontan! RAPID!

Nu am timp! Si asa cred ca rapesc destul de mult timp businessului scriind aceste mesaje...dar o fac fiindca aleg sa o fac!
Insa ...nu am timp...sa corectez ce am scris!!

Prefer sa public un mesaj in care am scapat un 'sa fi' in loc de 'sa fii', un 'aa' in loc de 'asa' samd...decat sa recitesc si reeditez.
Marea majoritate din greseli, de gramatica sau ortografie le fac nu din nestiinta ci din graba...nu sunt cel mai bun dactilograf si nu a deveni un dactilograf bun nu e neaparat un obiectiv al meu.

Sper ca ma intelegi un pic!

Cred ca 'desanta' e un cuvant destul de dur...poate nu-l meritam!
Despre economia de piata...
nu sunt un expert, profesor sau specialist. Nu sunt Daniel Daianu, sau Ilie Serbanescu...dar cred ca sunt capabil sa o inteleg!
Sunt om, sunt TANAR si mai fac inevitabil greseli. Daca mi le arati, daca susti cu argumente afirmatiile tale le accept si iti multumesc!!!
Altfel ... nu mi se pare fair!

Doar declaratiile de intentie NU AJUNG! Stii daca m-ai citit ca sunt de aceeasi parere!
Prefer insa o declaratie de intentie pozitiva, entuziasta, sincera, orientata pe actiune, unei declaratii de RESEMNARE, FRUSTRARE sau unor texte revoltate de pasive.

Daca eu unul voi trece la fapte, ceea ce promit...daca eu unul voi reusi (ceva de care nu imi permit sa ma indoiesc!) asta vom vedea!

Dar e posibil ca declaratii, texte, discursuri...sa puna pe ganduri, dea o idee, inspire pe unii...Fie si numai pt asta, cred ca merita sa scriu si sa continui!

NU sunt enul si stiu ca nu voi putea deveni un ignorant...care dispretuieste din Mercedes.

Ramane sa vedem.


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#10011 (raspuns la: #9987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
[Istoria nu este dreapta cu n - de SB_one la: 23/02/2004 13:23:59
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
[Istoria nu este dreapta cu noi, nu fiindca suntem mici intre cei mari, ci fiindca suntem prea toleranti cu greselile noastre sau ale altora fata de neamul nostru. Suntem contraproductivi. Trebuie sa ne schimbam si mentalitatea si felul de a actiona, dar nu vad multi dispusi sa faca asta.....
Hypatia ]

Hypatia, cita dreptate ai!

[Eu unde merg imi asum romanismul. Am scapat insa in acelasi timp de tarele lui, pentru ca incerc sa nu ma mai impiedic de mitologie, de promiscuu si de complexe.
gabi.boldis]

Gabi,citind ce-ai scris ,sint convins ca pina acum nu a fost decit o neintzelegere. Ma bucur sa te "revad"

Insa, poporul roman e ca un copil mic ce trebuie educat; si asta nu-i treaba tocmai usoara care se face peste noapte. Timp de 2000 de ani -in afara limbii si a credintzei in Dumnezeu- i sa furat mai tot.

Pentru asta nu sint de acord cu discursul filozofic al D-lui Plesu( de altfel corect, dar...cu prea multe batai colaterale nefaste) . Si pentru ca treaba asta m-a ros mult, uite ce spune un prieten( publicist):

["problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Cu privire la Liiceanu ai dreptate; dar parca nu suna asa grav ca la D-l Plesu.

Numai bine
Sandu


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10379 (raspuns la: #10301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabi, [E absolut necesar ca - de SB_one la: 23/02/2004 15:19:51
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Gabi,
[E absolut necesar ca un individ sa apartina unei natiuni si sa se indentifice cu ea]

Pai dupa fraza asta nu potzi spune ca nu potzi fi mindru ca esti roman! Pur si simplu nu se potriveste!

Locuiesc in Germania din `88 si nu mai am cetatzenia romana din `90; din `98, cetatzenia germana. ( romanii-ca si altzii; mai putzin nemtzii venitzi- sint obligatzi sa renuntze la cetatzenia proprie)
In ce ma priveste, imi e perfect egal ce natzie sint. Trebuie sa duc o viatza demna si atit!
Daca insa tot mi-a fost "harazit" sa ma nasc in Romania, nu pot decit sa fiu mindru ca sint roman. Nu voi spune nici-odata ca sint altceva decit roman; si nu din asa zisul patriotism ci din respect ptr. natzia germana. Ei au ceva ce eu nu am; eu am ceva ce ei nu au. Si uite asa facem un cuplu reusit.

Am senzatzia ca locuiesti in RO si itzi intzeleg oarecum pozitzia, ptr. ca si eu sint de acord cu D-l Plesu; dar numai in principiu . Consider o greseala insa ca o asemenea filosofie sa fie lansata -cu nonsalantza academica- in lume. Nu numai ca nu aduce nici-un serviciu; nu face decit sa darime sufletele si-asa prea tulburate de vremurile atit de grele.

Ai rabdare, te rog, si mai citeste ce scrie amicul publicist.

[problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Nu esti de acord cu el?

Daca nu locuiesti in RO, te intzeleg ; dar altfel!

De cind sint pe aici( si ma simt f. bine din prima zi; retzine insa ca am venit ca strain aici si nu am fost "recunoscut" de nici un fel; si f... pe toate partzile de legislatza germana!)
am intzeles si intzeleg multe lucruri altfel!Sint prea multe de enumerat.E viatza de zi cu zi.

Am intilnit prea multzi care-si ponegresc natzia cu o perseverentza greu de conceput. Am intilnit prea multzi oameni( de la copii la oameni de pensie) ajunsi la debusolare din cauza acestei rupturi( sigur ca ai greptate: se numeste "dezradacinare")... ca sa mai intzeleg si sa accept cel mai mic lucru ce ar duce la patarea neamului.

Nu am intilnit neamtz, francez, ungur, sirb, croat, polonez grec, englez....(numarai tu mai departe)sa nu fie mindru de natzia lui.
Un de se potriveste atunci filozofia D-lui Plesu?
Nici-unde.

Sint de acor ca e f. bun, dar ce a facut practic ptr. natzia lui? Daca teoria asta e filozofia vietzii lui....nu mai am nimic de spus.

Sint un inginer pirlit care nu stie decit sa traga "linii" si pe care viatza ( si poate nu numai) l-a invatzat sa deosebeasca binele de rau.
Si am invatzat ca vorbele " e grele a' dracului" cite-odata.( ca sa-l parafrazez pe Danilel).

Sa ne ferim de situatiile astea.

Sandu



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10390 (raspuns la: #10385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr. gabi.boldos - de SB_one la: 27/02/2004 12:57:01
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Ptr. ca de la un inginer nu te potzi astepta la prea mult in materie de "intelectualitatzi" mi-am zis sa fac putzina cirdasie cu un filozof si un istoric; hai sa le zicem Eugen si Mihai.





Si uite ce scrie Mihaitza al nostru( Dr. bla,bla,bla.. in .../ Strassbourg)




[In tot ce publica gabi.boldis aici se vede cu usurintza omul jenat oarecum de situatia actuala a Romaniei – de ce o Romanie unita, si nu trei provincii romanesti ? – fiind cu siguranta un partizan al ideii dezlipirii Ardealului de Romania mare.

Sunt tipi care gandesc astfel si incearca sa-si fundamenteze ideile pe interpretari eronate ale unor evenimente istorice trecute, pe care le exploateaza in directia nuantei lor politice. Ca istoria Romaniei a fost rescrisa de mai multe ori in functie de o tendinta politica sau alta, este un mare adevar. Dar care popor se poate lauda ca istoria consemnata in carti este adevarata istorie, ce infatiseaza realitatea evenimentiala à la lettre ? ! Nici evanghelistii n-au consemnat mesajul lui Hristos à la lettre, ca de aia sunt mai multe Evanghelii…

Tonul articolului mi-aduce aminte de un ungur pe care l-am intalnit la Strasbourg si care combatea teoria clasica a genezei poporului roman, punand sub semnul intrebarii tot ce se scrisese in domeniu, dar fara sa fundamenteze cu nimic parerea lui contrara. La fel si tipul cu articolul : Stefan nu-i sfânt, Mihai Viteazul nu-i primul unificator s.a.m.d. Darama totul, sau cel putin incearca s-o faca, ca sa-si creeze esafodajul propriei sale demonstratii…

Uite Sandu, de aia nu citesc eu niciodata ziarele – dai peste niste indivizi de genul acesta si-ti pierzi timpul cu neroziile lor…

In plus, nici penelul nu-l are prea maiastru…comparativ cu cel al lui Plesu, de exemplu. La cel din urma gasesti idei si stil…In afara de faptul ca este un bun filosof , autorul este si un fin psiholog, cu care impartasesc ideea ca romanii, ca multi din cei de azi in Occident, traiesc prea mult prin " delegatie "as spune eu… Isi proiecteaza toate neputintele lor intr-un model, de pilda cel al invingatorului, la umbra caruia stau cu bratele incrucisate. Articolul sau este un indemn la mobilitate, la actiune, la devenire : nu ne laudam cu palaria tatei sau a bunicului, ca deja ei nu mai sunt, ci ne laudam cu ceea ce am devenit noi insine prin meritele noastre personale ; ele sunt cele care dau putere sau subrezesc ceea ce generic insemna roman, in fata judecatorului nemilos numit lume…]

Sint perfect de acord cu el.
O singura remarca insa: D-l Plesu nu vine aici cu nimic nou ci preia o veche filozofie franceza( Sartre , cred) care spune ca omul nu este cea ce este ci cea ce devine. Si una e sa-i spui francezului asta si alta e romanul din ziua de azi. Tot transplantul asta se potriveste ca nuca-n perete. Asa ca sa ne gindim ca un ginditor nu e si el decit om si mai trebuie sa ne si uitam in jurul nostru sa vedem daca ce gindeste omul ( cite-odata) se si potriveste.

Si ca sa-l ami ascultam inca o data pe Eugen :
["problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Tja...acum va las pe voi , dragilor!




SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
Azi noapte intr-un moment de - de gabriel.serbescu la: 27/02/2004 14:00:24
(la: Neocrestinii)
Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.
Dictionar - de SB_one la: 07/03/2004 14:44:39
(la: Femeia)

ARHITECT = cineva care n-a fost destul de 'macho' ca sa devina inginer, dar nici destul de 'homo' ca sa se faca designer vestimentar.

BANCHER=cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si apoi ti-o cere inapoi cand incepe sa ploua.

BOY SCOUT = un copil imbracat ca un tampit sub comanda unui tampit imbracat ca un copil.

CONSULTANT = cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta.

DIPLOMAT = cineva care-ti spune sa te duci dracului intr-un fel care te face sa-ti incepi ziua cu dreptul.

ECONOMIST = un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri nu s-a intamplat azi.

PRIETEN = definitia unei persoane de sex opus care are acel 'Nu stiu-ce' care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea.

PESIMIST = un optimist cu experienta.

PROGRAMATOR = cineva care rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un fel pe care nu-l intelegi.

PSIHOLOG = cineva care se uita la oricine altcineva cand o femeie frumoasa intra in incapere.

STATISTICIAN = cineva care e bun la cifre dar nu are pic de personalitate ca sa fie inginer.

PREOT = cineva caruia toti ii spun 'parinte', in afara de copiii lui, care ii spun 'unchi'.

DRAGOSTE (LOVE) = cuvant din 4 litere, 2 vocale, 2 consoane si 2 idioti.

DANS = Frustrarea verticala a unei dorinte orizontale.

DURERE DE CAP = metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei.

INTELECTUAL = cineva capabil sa se gandeasca mai mult de 2 ore si la altceva decat la sex.

NANOSECUNDA = fractiune de timp intre momentul in care lumina devine verde si masina din spate te buseste.

NIMFOMAN = termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei careia ii place mai mult sexul decat lui.

MUNCA IN ECHIPA = posibilitatea de a da vina pe altii.

INTERVIU = ceva ce poate fi vazut intre picioarele celei intervievate.

USOR = termen aplicat oricarei femei care are aceeasi morala sexuala ca a unui barbat.

FOTBAL = ceva cu care toate femeile s-au maritat fara sa stie.

HARDWARE = partea uni calculator pe care o lovesti cand apar probleme de software

NERABDARE = a astepta grabit.

INDIFERENTA = atitudine adoptata de o femeie catre un barbat care n-o intereseaza; interpretata de barbat ca 'se da greu de cucerit'.

INFLATIE = a trebui sa platesti preturile de la anul cu salariul de anul trecut.

FIZICA CUANTICA = un negru, se uita in penumbra dupa o pisica neagra care nu e acolo...


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11552 (raspuns la: #11551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am reintors fiindca imi fac - de miramash la: 09/04/2004 04:30:23
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
m-am reintors fiindca imi face o mare placere sa vorbesc cu tine arcturus si vad ca ai reluat o idee pe care incepusem innainte sa o "dezbracam".

In existentza umana existe citeva limitari fundamentale, care ne definesc. Una este timpul care ne obsedeaza, toate mintzile luminate au incercat sa-l combata, sa-l stapineasca si pina in ziua de azi nu stim cum. Calatoria in timp ne fascineaza nu ca simplu experiment stiintzific ci pentru ca tozti suntem programatzi sa traim un numar de ani si incercam cu disperare sa desfacem aceasta limita umana. Singura calatorie in timp care ne este accesibila este memoria, amintirile care domina viatza umana, primii pasi, mama, prima calatorie... prima iubire. Sunt amintirile care dupa ani si ani ne fac sa plingem sau sa ridem. Putem schimba o multzime de lucruri azi, miine dar niciodata IERI. Ieri era astazi acum o zi dar intre timp...
Totzi iubim perioada asta de 15-25 pentru ca este cea mai lipsita de constringeri si de responsabilitate( ma refer la constringerile sociale nu la ce blugi am sa port sau cine este cool sau nu - munca ca mijloc de existentza, raspunderea fatza de o familie, materiala si psihologica, educatzia copiilor, bunastarea parintzilor...). Este perioada in care suntem preocupatzi numai de noi, avem tot timpul din lume numai pentru noi, constientizarea mortalitatzii nu s-a petrecut inca (decit inncazul depresivilor...) deci timpul nu este inca o limitare. Dupa aceasta perioada, poate inconstient pentru un numar de ani percepem o schimbare, un fel de inceput al numaratoarei inverse. Incepem sa intzelegem ca timpul nu mai este cu noi ci impotriva noastra, nu mai putem incepe lucruri noi, nu mai putem schimba profesia, nu mai putem face studii pentru a recupera ceea ce am abandonat cu ani in urma fiindca perceptzia lumii fatza de noi este diferita. Suntem consideratzi orice numai tineri nu fiindca tineri sunt altzii. Este rindul altora sa fie tineri! Este ca un joc in care nu te potzi intoarce niciodata inapoi.
Si am sa-tzi spun un secret. Peste 10 -15 ani ai sa-i privesti pe "tineri" si ai sa te intrebi ce s-a intimplat, de ce nu mai esti unul de-al lor, de ce te trateaza ca pe un "inamic" care nu intzelege nimic si le aduce mereu aminte ca sunt "prea" tineri!

Viatza nu este sluta, viatza este asa cum o facem si de cele mai multe ori nu arata rau de loc, depinde de o multitudine de factori de care suntem mai mult sau mai putzin responsabili.
Cind ne uitam in urma nu spunem viatza mea a fost pina acum mizarabila ci doar "daca as fi facut ... ar fi fost mai bine. Daca! Stim cu totzii ca daca as fi facut nu stiu ce poate ca tot nu ar fi fost mai bine, poate chiar mai rau dar este modalitatea umana de a visa. Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai mic,...
Poate peste 4 luni ai sa-tzi spui, daca nu mi-as fi pierdut timpul pe siteul asta as fi intrat la facultate... etc poate, cine stie dar sunt sigur ca ideea de a-tzi imagina ce ar fi fost daca ne stimuleaza pe totzi. Desigur ca exista regrete pentru o multzime de lucruri in viatza dar asta nu inseamna ca a visa de a fi tinar dinnou vine dintr-o frustrare profunda. Este mai degraba o cochetarie.


Woody allen cred spunea ca "viatza este o boala mortala transmisibila prin sex".



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...