comentarii

frustrata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
2 x frustrat - de AlexM la: 01/10/2004 17:31:41
(la: despre barbati ... fara suparare :))
ca sa nu le zic pe nume, ash spune numai ca nu are nici o importanta care e motivul frustrarii. Problema este ( recunoashtere indirecta din partea a doua placute conlistashe) ca femeile sint frustrate. Amin

:-)
#23900 (raspuns la: #23893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu sintem frustrati, sintem prea oscilanti! - de Dr Evil la: 18/02/2005 01:14:08
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Nu sintem o natiune de oameni frustrati, sintem o natiune care nu-si poate fixa un TZEL. Nu avem mindrie nationala si nu avem curaj sa ne mentinem idealurile decit cind ajunge "cutitul la os".
Din dorinta de a nu fi categorisiti "NATIONALISTI" renuntam pina si la patriotuismul de baza. O sa ajungem la situatia in care privind la un meci de fotbal intre echipa Romaniei si o echipa straina o sa tzinem cu echipa straina numai ca sa demonstram cit sintem de NE-NATIONALISTI si cita constiinta internationala avem.

Va amintiti cind, pe vremea lui Ceausescu, aveam uleiul, zaharul si carnea rationalizate? In urma tulburarilor din Polonia am fost solicitati sa renuntam la parte din ratie ca sa o donam Polonezilor. Cind noi nu aveam destul sa ne hranim copii, nimeni nu s-a ridicat improtriva "ideii generoase" (actually odioase) de a rupe de la gura copiilor nostri si a da polonezilor, care de fapt aveau mai mult decit noi.

Nimeni nu s-a ridicat sa puna capat problemelor nationaliste cu ungurii. nemtzii si tziganii din tara. Francezii au avut curajul sa legifereze interzicerea folosirii simbolurilor religioase in scolile de stat. Noi nu avem nici macar curajul sa impunem respectarea limbii oficiale. In nici o tara din lume nu exista scoli de stat (scoli gratuite) decit in limba oficiala a tarii. Noi oferim scoli si universitati in limba maghiara. Creem cetazeni care nu vor fi in stare sa vorbeasca limba oficiala a tarii.
Are cineva curajul sa spuna sus si tare ca limba oficiala in Romania este LIMBA ROMANA? Nu ne alienam singuri in tara noastra.

Nu am auzit nici un tzigan cintind muzica populara romaneasca... dar majoritatea romanilor cinta muzica tziganeasca. Roamnii asculta manele mai mult decit muzica romaneasca si Adrian Copilul Minune a devenit Erou National. Asta este rusinos si frustrating.

Nu sintem frustrati, sintem slabi, lashi si ne frustram singuri!

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
Frustrat? Nu. - de darianne la: 01/03/2005 18:18:22
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Observ cateva voci pe aici care dau cu kktzei in stanga si in dreapta dupa cei care din punctul lor de vedere ori au plecat din tara pt. ca sunt "bozgori" or "schwabo" ori pt. ca sunt ingineri fara capacitatea de a se adapta la furatul stil post-decembrist. Well, eu nu sunt nici una nici alta si am plecat nu din frustrare ci din dorinta de a face putin mai mult decat puteam acasa (a se observa ca si acum dupa multi ani spun "acasa"). Asta pt. ca am invatat sa fiu inginer acasa si am observat ca am capacitatea de a face mai mult decat mi se oferea acolo pe moment. Probabil am sa ma reintorc daca mi se vor oferi aceleasi posibilitati si acasa in viitor. Nu sunt frustrata si nu am nici o problema a spune ca sunt roman. De fapt multi din jurul meu nu stiu pe unde exact e Romania (se uita ei pe harta dupa aceea) si nu ma considera cu nimic mai mult decat "doar de o alta natie". Dar, e bine de mentionat ca sunt in Canada, unde sunt toate natiile Pamantului locuind impreuna. Ar fi total aiurea se se ia unii de altii pe motive nationale. Dar, cand vorbim de romanii plecati in Austria... cu aceia e alta poveste. Acolo au ajuns loazele mai repede ca inginerii, si au lansat ideea ca "romanii fura". Cum majoritatea austriecilor nu sunt doctori, au si ei atata minte incat sa generalizeze. Si noi, romani cu obraz, ne simtim. Si in consecinta ne comportam in asa fel incat sa nu fim considerati loaze, adica ne negam nationalitatea, chiar daca pt. o secunda, cand intram in magazinul nemtesc pe care scrie la intrare "romani si turci, va rugam nu furati".
Eu am prieteni in Austria. Buni prieteni, dar ii consider ac sunt peste media de inteligenta generala a celor care considera ca toti romanii fura. Si chiar si ei recunosc ca altii ii considera pe romani asa cum ii considera. Deci, persoana care vorbea de schwabo care isi reneaga nationalitatea, vezi? Si tu ai face la fel daca ar trebui sa locuiesti acolo. Nu cred ca ai intra cu mandrie intr-un magazin in care esti tratat ca ultima loaza doar pt. ca vorbesti romaneste. Asta e, asa cum ai tu preconceptii despre tigani, asa au si ei preconceptii despre tine, ca roman. Ce poti face e sa mergi acolo si sa dovedesti ca sunt romani care fac si stiu si altceva decat sa fure. Daca vrei sa faci ceva deosebit, fa un doctorat in cea mai buna universitatea de la ei si dovedeste-le ca esti mai bun ca ei; fa ceva deosbit in Romania si mergi la o conferinta internationala si arata-le ce poti ca roman; inventeaza ceva si arata intregii lumi ce poti ca roman; SAU convinge pe cei din jurul tau ca impreuna pot sa faca foarte mult, sa ajunga sa dovedeasca lumii ca nu mai au nevoie sa se ascunda si ca pot fi mandri de ei. Dand din gura si improscand cu kk imprejur nu va ajuta la a misca romanii sa fac ceva bun. Vorbind urat despre maghiari, nemti, tigani si ceilalti, nu faci decat sa arati cata frustrare ai in tine si cat de jos esti. De fapt te vezi la nivelul la care austriecii, nemtii, francezii etc. pot sa rada de tine si sa te calce in picioare, atata doar ca aici ai curajul sa dai din gura si in fata lor nu. A, si inainte sa arunci kktzei, verifica-ti limba romana, ca face parte din pachetul care se numeste "roman mandru" - "zi" (scris si "ziua" prin dictionarele mai vechi) se scrie cu un singur "i" (ex. "ca o zi de iarna in Australia" ;) ).
Chiar daca ultima propozitie a fost adresata personal, nu a fost cu intentia de a jigni pe nimeni. Am folosit-o doar ca exemplu. Adresandu-ma la persoana a doua, vorbeam de o persoana a doua "generalizata", ca in "tu, romane". Imi cer scuze anticipat daca am jignit pe cineva in focul exprimarii... Nu a fost cu intentie.

PS. Dupa ce am scris toata polologhia asta, mi-am amintit de prietenul meu, Sandor, din Oradea (numele de familie e tot unguresc). Imi amintesc cat de nervos era cand ii spuneam ca e ungur. Imi repeta de sute de ori ca noi suntem romani, si el e roman ca e nascut in Romania si acolo traieste si resursele romanesti le foloseste si el trebuie sa faca ceva pt. tara lui care e Romania. Multi il numesc pe Sandor bozgor (drept e? El nici macar nu vrea universitate in maghiara. De fapt, era nervos numai la auzul acelei idei). Si de fapt si pe mine ma numeau "bozgor" (?) desi am toate numele romanesti, doar pt. ca ma trag din vestul tarii. Cred ca tara asta e plina de frustrari locale mai tare decat orice altceva... Poate incepem un thread nou? ;)
Frustrati si deceptionati - de Matei Barnei la: 19/04/2006 07:18:33
(la: Mircea Eliade si legatura lui cu legionarii)
Din pacate cred ca Eliade cit si Cioran au fost ceva cam frustrati in tineretea lor. Despre Nae Ionescu nici nu vreau sa discut. Mediocritatea sa intelectuala nu merita nici un fel de atentie.
Este din pacate des uitat faptul ca dupa al doilea razboi mondial am intrat imediat in "razboiul rece". Fapt pentru care USA a protejat si a sustinut toate fortele ce se recunosteau ca Anticomuniste. Deci tot ce era reactionar. Trecutul ideologic al acestor elemente fiind lipsit de importanta. Este bine cunoscuta indulgenta (contributia) USA fata de "Linia Sobolanilor": Italia- Sudamerica.
De aceasta protectie, respectiv atentie, s-au bucurat si personaje ca Eliade sau Cioran. Gradul lor de popularitate fiind foarte mult influentat, prin diferite cai, de catre acea Putere politica ce le-a acordat Azil-politic.
Este la fel de bine cunoscut faptul ca in aceasi perioada a razboiului rece CIA a sustinut prin diferite canale Arta Abstracta, nu numai pentru faptul ca aceasta contrasta total cu acel "realism-socialist", curent artistic ce se practica printr-un mod autoritar de partea cea lalta a frontului, ci si penrtu faptul ca arta abstracta in modul sau de interpretare nu reusea sa atinga "masele" intr-un mod prea direct. Deci nu prezenta nici un pericol, pentru acea societatea Americana de dupa cel de-al doilea razboi mondial,plina de probleme politico-sociale.
Deci e cam rusinos ca o natiune cultiva ca "inteligentia" niste... oameni atit de ... Kleingeistig.
#117846 (raspuns la: #80836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nemultumitii si frustratii nu - de ygrec la: 14/06/2006 12:33:18
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Nemultumitii si frustratii nu cred in existenta lui Dumnezeu.
Pentru ca lor nu li se "arata" in niciuna din formele pe care ceilalti, credinciosii, le pomenesc. Pentru ca urmarind topicul, aparatori inversunati ai credintei in Dumnezeu, argumenteaza si astfel (ca un argument suprem) "MIE mi s-a intamplat".

Eu cred.
"Nemultumitii si frustratii n - de RSI la: 14/06/2006 12:48:21
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Nemultumitii si frustratii nu cred in existenta lui Dumnezeu."
Te contrazic. Este ca si cum ai spune ca numai idiotii si bigotii cred in Dumnezeu! ;P

Vezi si semnatura mea privind dovezi ca D-zeu ne iubeste ! ;D
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#127810 (raspuns la: #127807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nastase, scriitor pe banii nostri - de Michaela la: 04/09/2003 11:52:11
(la: Nastase, scriitor pe banii nostri)
Mi se pare absolut normal ca dl. premier sa-si publice "operele complete" pe bani publici...doar nu credeati ca din "micul" salariu de premier poate face asa ceva... iar sponsorizarile ... astea pot fi luate drept "cadou", " mita" etc ...se pot interpreta ...Un singur lucru nu inteleg: DACA TOT A TIPARIT CARTEA AIA (CU TITLU ff original !!!!!!) DE CE OARE NUMAI CEI DE LA GUVERN AU DREPTUL SA O "uzeze exclusiv"?????
Da' oare le ajung 1000 de bucati ? Or fi suficiente ? Poate vor trebui sa se inscrie pe liste de asteptare bietii membrii ai guvernului pentru a citi ceea ce e doar pentru uzul LOR si nu al restului lumii...Poate senatorii si deputatii se vor simti frustrati ...bietii de ei nu vor avea acces la dezlegarea pe care ilustrul nostru premier sigur o da in carte aspura acestui mister " Incotro te duci tu Europa " ...ca sa nu mai vorbim de restul Europei ...care habar nu va avea incotro se indreapta...
PROPUN ca dl. premier sa tipareasca si editia intr-o limba de circulatie internationala si sa o trimita la PARLAMENTUL UNIUNII EUROPENE ca sa stie si ei incotro se duc ...
Armata - de (anonim) la: 20/09/2003 08:38:12
(la: Jandarmul criminal, fan Marilyn Manson...)
Cred ca, deja suntem in al 13-lea ceas si trebuie URGENT sa se schimbe mentalitatea autoritatilor si, chiar a unei parti a populatiei Romaniei vis-a-vis de efectuarea stagiului militar OBLIGATORIU. Este o trauma care, nu numai ca a frustrat, intristat,indurerat etc.foarte multe suflete dar, ceea ce este TRAGIC, A INDOLIAT parinti, frati, colegi, prieteni...
Sunt voci care, repeta pana la exasperare ca: armata te maturizeaza, te face barbat adevarat, dupa armata esti bun de insuratoare...Acestea sunt niste aberatii, niste idiotenii.
#333 (raspuns la: #281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Limba mea mea-i si a ta".....ptr. Papadie67 - de (anonim) la: 25/09/2003 11:04:43
(la: Limbi)
"Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????
Tolanici - de papadie67 la: 25/09/2003 22:21:56
(la: Greseli?)
Noi suntem unde suntem deoarece pretindem in continuare ca am inteles ce-nseamna DIALOG, desi continuam sa-l confundam cu monologul.
Arunc un comentariu cam shuchiu-mea culpa-la care cineva-mi raspunde mentionand o Isabela.
OK.
Ca sa stim despre ce vorbim, intreb: Isabela..who? De Castilia? etc.
Raspunsul vine prompt, in spiritul dialogului/versiunea Carpatina, cu-a sa originala logica: e vorba despre capra vecinului si neadaptarea la stiluri de viata diferite, precum si de vanturi prin calculatoare.
OK.
Lejer frustrat si ca frustrarea sa-mi arat, o referire (da, rautacioasa, fiind lejer frustrat) fac eu atunci la felu-n care pe moment percep neuronala interlocutorului arhitectura. Si zic: Creier pane...asa cum am vazut ca unii asiatici lovesc maimuta vie-n crestet cu ciocanul, extrag inc-aburinzii-i creieri si-i fac pane, pe loc, la masa ne-obezului consumator. Asiatic. Nu chinez!. Asiatic.
Raspunsul vine prompt, de logica-ncarcat si in aceasi Carpatina viziune despre Dialog:
..e foarte sanatoasa mancarea chinezeasca...whatever...si da-i si lupta si mai adu si-o capra de-a vecinului, pe Misu si pe Fane, un morcov, telina si pastarnac...
Si-am pus din nou si iar again, encore, de-o ciorba.
Carpatina, in care pe la fund, cu ochii bulbucati, hipoxic si fara speranta, se zbate iarasi DIALOGUL.

DIALOG care, on-line, este de doua feluri, si nu mai multe:

1. eu scriu, tu citesti ce-am scris, incerceci sa-ntelegi ce-am scris, te-asiguri c-ai INTELES ce-am scris, raspunzi sau nu, dupa puteri si pohta inimii.
2. tu scrii, eu citesc ce-ai scris, incerc sa-nteleg ce-ai scris, m-asigur c-am INTELES ce-ai scris, raspund sau nu, dupa puteri si pohta inimii.

Mai e si-al treilea fel de dialog, de tipul Carpatin, in care toti vorbesc deodata si nimenea n-asculta ce zic altii. Si care se numeste MONOLOG.
#455 (raspuns la: #437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Papadie - de (anonim) la: 01/10/2003 19:54:24
(la: Viata gay romaneasca)
Problema ta este ca tie iti trebuie o femeie "buna la pat" ceva de care tu nu ai avut parte de cind te-ai insurat.:)
Te inteleg, esti frustrat si cu sechele ramase de la raposatul cizmar; ca si tine nici el n-avut parte de o femeie "buna la pat ":):):):)
Sau poate ai incerca si altceva da ti-e frica sa ne spui adavarul....ca numai asa ti se explica frustratiile !
#617 (raspuns la: #597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cyber, - de Alice la: 19/10/2003 08:44:12
(la: Cine suntem defapt?)
cand ai auzit aceleasi intrebari de j’de mii de ori in alte guri, la fel de-ntrebatoare, ce-ai raspuns? ...Ai raspuns?
Ca vad ca ducem intrebari din gura-n gura si nu gandim cu capul nostru, altele, mult mai usoare, la care sa avem raspuns.
Sa rezlovam in pasi marunti problema!
Ca-ncet-incet, ajungem si la "cine suntem", dar numai daca stii intai "cum esti"!
Ca de fac eu asa, si faci si tu, vor fi cu doi frustrati in minus...si ne-o durea (si nici acolo!) de UE si de NATO - pe-amandoi!
tinerete fara batrinete... - de zoro la: 23/10/2003 04:10:21
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
cred ca fiecare virsta are frumusetile ei si deci trebuie sa traim ca sa imbatrinim. daca am ramane vesnic tineri ne-am c-am plictisii si ne-am intreba cum e sa fi mai gras , mai urit sau pur si simplu mai batrin....
si apoi daca nu ar fi moartea care sa ne stea in spate cu securia ridicata.... de ce ne-ar mai fi frica?
vezi zice "ok, dar putem oare sa ne prelungim viata?" . oare merita efortul de a ne hranii rational, de a renunta la anumite placeri "nesanatoase"...... sau e mai bine sa traiesti mai putin dar sa te bucuri in fiecare clipa sau macar sa incerci ?
probabil cazul ideal e sa te educi sa-ti faca placere numai ce e "sanatos" , numai ce nu produce prea multe daune corpului.... dar nu vei trai tot timplu frustrat cind ii vezi pe cei din jurul tau ca se bucura altfel de viata?
da, poate ca ar fi frumos sa imbatrinim intinerind......si cred ca in viitor se poate ajunge la asa ceva , genetica va exploda in urmatorii ani si cine stie ce ne asteapata. eu insa ma gindesc ca ne vom uita inapoi(noi sau copii nostri) si vom zice " ce vremuri frumoase au trait parintii, bunici nostri care au avut altceva mai bun de facut decit sa-si mentina corpul intr-o stare perfecta.
Vorbesc in cunostinta de cauza! - de Alice la: 03/12/2003 05:59:25
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
Sunt chirurgi tineri care, dupa 6 ani de facultate si vreo trei de rezidentiat, se trezesc, pe la 30-35 de ani ca n-au cu ce sa-si creasca plozii si ca mai au inca trei ani de "studiu".
Salariul lor abia depaseste 100 (!!!!) de euro, iar garzile nu le sunt platite!
Tratatele de specialitate costa, majoritatea, mai bine de doua-trei salarii!
Pe de alta parte, in clinicile universitare, centre de excelenta in cercetarea stiintifica!!!, sunt promovati cei care platesc sau au avut norocul sa se nasca ruda lui cutare, sef de clinica! Astia-s "copiii minune" care habar n-au ce-nseamna sa fii chirurg, si nici nu le pare rau! Si dac-o dau in bara, e babacu’ sef pe undeva, un telefon si ...se rezolva. In general, e vina aluia de s-a imbolnavit!

Cei buni cu-adevarat pleaca ...oriunde, si fac munci sub calificarea lor, prin clinici din occident, pentru mai ales un ban in plus si mai cu seama ceva experienta pe care n-o pot castiga aici. Muncesc pe branci si obtin cu greu recunoasterea strainilor ... cand se-ntorc ...n-au posturi, ca si alea-s date, ghici cui?

Sunt unii insa, care rezista...putinii norocosi, care gasesc un sef de clinica care-si doreste ajutoare competente...si aia suporta isteriile nevestei si a copiilor frustrati, sperand ca, pe la 45 de ani vor reusi sa-si castige singur traiul, fara ajutorul parintilor, frustrati si aia ...
Chirurgii astia tineri, ce-au ramas, ei bine, nu CER bani de la pacienti. Cunosc o sumedenie ...VA SPUN CA MAJORITATEA NU CONDITIONEAZA ACTUL MEDICAL ...ca NU se umilesc! Si-si fac treaba ca la carte!
Pe cuvant!
despre frustrari - de (anonim) la: 11/12/2003 10:10:00
(la: Lucrul la stat. Statul francez.)
Muica 'MY' ma provoci

Am muncit pentru Guvernul maret Canadian si am vazut dinlauntru cam ce fel de....sunt(vezi ce fata civilizata sunt..nici nu mentionez cuvinte rele :)

Deci nu sunt frustrata. Nu as vrea nici moarta sa mai lucrez pentru ei.te trag la puturoseala si sunt prea comunisti.
Mi se apleaca numai gindindu-ma!

Cu plecaciuni marete

Frustrata de sarmi He He
#6426 (raspuns la: #6388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Romania Libera - de anita47 la: 17/12/2003 23:48:51
(la: 14 ani de la Revolutie)
La 14 ani de la revolutie, societatea romaneasca, desi directionata clar catre integrarea in sistemul de valori euroatlantic, nu-si gaseste echilibrul. Coruptia, birocratia excesiva, slabiciunile structurale ale statului de drept, economia de piata nefunctionala s.a.m.d. au ca efect un nivel de trai extrem de scazut pentru majoritatea populatiei. Nu numai ca nu putem vorbi de existenta unei clase mijlocii, dar milioane de oameni abia supravietuiesc de la o zi la alta, devenind total dependenti de diversele pomeni guvernamentale. Pomeni care deja si-au pierdut caracterul de protectie sociala a unor restranse categorii defavorizate din moment ce au devenit uzuale pe o scara atat de larga. In loc sa se creeze locuri de munca, sa se stabilizeze economia, sa se elimine "gaurile negre" si tunurile financiare, astfel incat sa ajungem a trai intr-o lume normala, unde omul obisnuit sa-si poata recapata demnitatea, sa poata trai decent din ceea ce castiga, nu din ceea ce "i se da", asistam la o perpetuare a starii de nesiguranta si, cel mai grav, nu vedem nici o raza de speranta. Societatea romaneasca este grav bolnava - boala se numeste anomie, nu dezvolt subiectul pentru ca am scris de nenumarate ori despre el -, iar cetateanul mediu vietuieste intr-o permanenta stare de nesiguranta, de frustrare tocmai din cauza faptului ca nu s-a cristalizat noul sistem de valori la care sa se poata raporta. De aceea constatam o crestere alarmanta a agresivitatii, a numarului de bolnavi psihic sau a apatiei ori a dorintei de a evada din acest mediu mocirlos catre alte zari.
Socul tranzitiei este cu atat mai grav cu cat sistemul comunist le-a inoculat timp de aproape o jumatate de secol cetatenilor credinta intr-un anume set de valori: cinste, egalitate, etica si echitate socialista s.a.m.d., in timp ce construia inegalitati flagrante intre marea masa a "oamenilor noi" si casta privilegiatilor. Acum respectiva casta a preluat fraiele puterii politico-economice, a jefuit economia, a calcat in picioare idealurile utopice in numele carora si-a marcat ascensiunea si a refuzat cu obstinatie sa reconstruiasca sistemul de valori specific unei societati normale. Inexistenta acestui sistem perpetueaza si accentueaza boala societatii romanesti. Tragedia este ca fortele politice nu par nicidecum interesate sa iasa din cercul vicios. Fie ca sunt incapabile de pasi radicali, fie ca, pur si simplu, nu vor pentru ca in aceasta stare de dezagregare sociala, de lipsa a competitiei valorilor se pot castiga marile averi. In consecinta, asistam la aceleasi dispute sterile, la aceeasi batalie pentru imagine, la aceleasi artificii menite sa ascunda lipsa de proiecte politice serioase, dar sa mascheze si lacomia funciara a celor care cu cat au mai mult cu atat vor mai mult. Nu-i de mirare ca in sondajele de opinie numarul nehotaratilor e urias, la fel cum este si numarul nemultumitilor. Si pentru ca vine anul electoral pericolele cresc exponential. Faptul ca se mizeaza doar pe imagine, pe manipularea opiniei publice prin tot felul de metode, fie grosiere, fie subtile, nu poate decat sa sporeasca probabilitatea unor surprize de proportii. Nu poti controla o societate instabila, frustrata, fara sperante, oricati batrani specialisti in diversiuni ai avea.
Este pacat ca nu putem incepe cu sperante de mai bine noul an. N-avem motive sa credem ca vom asista la schimbari fundamentale menite sa aduca Romania intr-o minima stare de normalitate. Fete noi nu sunt, iar cele deja cunoscute nu mai inspira incredere. Cei care au puterea sa schimbe in bine societatea nu vor s-o faca, iar cei care ar vrea nu pot. De fapt, ce sa mai doresti, ce sa mai speri cand pana si Regele Mihai a ajuns sa vina special de la Versoix pentru a-i inmana, din partea unei reviste mondene, premiul "Omul anului 2003" premierului Adrian Nastase?!

#6810 (raspuns la: #6802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si de ce sa nu fi antisemit - de moprea19 la: 27/12/2003 02:05:34
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Si de ce sa nu fi antisemit Cind observi pe pielea ta ca acesti oameni sint de o raritate rasissiti de nuti vine sa crezi.
Incearca tu ca si crestin sa faci ceva unde doamne fereste ai avea prospectul de a cistiga in afaceri cu oameni astia.E imposibil
Si ma refer la prospect-ul de avea un cistig in afcere. Nu imediatul cistig , si atunci vei fi imediat inlaturat, lasat sau abandonat fara nici-un fel de explicatii.
Daca traiesti prin mijlocul lor ca si crestin tie foarte greu sa nu devii antisemit cind ii vezi cit sint de parsivi si de hotii.
Sint cei mai mari hoti ai lumii si nu ma intelege aici ca ei vin si iti fura din casa , din buzunar cum ni se duce noua veste prin europa ca de multe ori cind intilnesc oameni din europa mie rusine sa le spun ca sint roman sa nu ma faca si pe mine hot.
Vorbesc de hotii lumi de evrei care au furat si fura prin politica , prin salile pentagonului , prin camerele casei albe si prin felul cum corup pe cei coruptibili cu banii lor.
Cum au furat palestina , cum fura din irak acum , cum fura din romania , de au ajuns in capatul politici si ea facut pe mamaligari de politicieni romani sa fie in slujba lor pe fata sau prin spate.
Cum sa nu fi antisemit, cum poti rabda sa nu fi frustrat d atita hotie pe fata si in acelasi timp se pling de antisemitism.
E oare lumea asa de oarba si sa accepte chiar totul de ce se pling ei?
Nu cred ca e posibil sa nu accepti ideea ca a fost multa evreiime omorita in ww2, dar e posibil ca cineva sa treaca cu vederea fara sa vada si de ce .
Oare nu trebuie sa mergem acolo si sa vedem cum sa ajuns la decizia aceea de a omori pe evrei?
Trebuie sa ne uitam putin ,eu cred , la pozitia social-politica si mai ales economica a evreiilor din germania in aceea perioada.
Au ajuns la un punct de a comanda si da ordine si infiltra in politica de guvernare a aceei tari, direct sau indirect si atunci siau dat singuri in cap.
Ei o fac acum nu numai in U.S, israel , dar in multe tari.
Si atunci cei care vad bine o spun cu gura mare , dar o spun in asa fel ca sa nu para politically incorect , sa nu fie condamnati de antisemitism.
Domnilor si doamnelormulti veti sari in sus acum la cele mai sus spuse de mine dar nu pot sa nu le spun ca nu as fi adevarat cu mine.
A fi antisemit nu inseamna neaparat sa ajungi la un punct vicious impotriva oricarui natiuni, in opinia mea inseamna idea ca esti liber sa spui personal ceece simti tu ca persoana impotriva oricarei lumi, cind vezi si simti niste nedreptati facute pe scara globala.
#7281 (raspuns la: #2666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.nea(m)oprea - de Pablo la: 29/12/2003 12:45:56
(la: Evreii si o manie curioasa..)
"Daca traiesti prin mijlocul lor ca si crestin tie foarte greu sa nu devii antisemit cind ii vezi cit sint de parsivi si de hotii."

Nu stiu de unde ai luat acesta afirmatie dar sper sa fie doar una personala(chiar daca nu sa specificat).Acest lucru spune clar ca habar nu ai de ceea ce se intampla in lumea de care te-ai luat, dar nu numai ca nu ai cunostiinta dar mai sustii si prostii.

"Sint cei mai mari hoti ai lumii si nu ma intelege aici ca ei vin si iti fura din casa , din buzunar cum ni se duce noua veste prin europa ca de multe ori cind intilnesc oameni din europa mie rusine sa le spun ca sint roman sa nu ma faca si pe mine hot.
Vorbesc de hotii lumi de evrei care au furat si fura prin politica , prin salile pentagonului , prin camerele casei albe si prin felul cum corup pe cei coruptibili cu banii lor.
Cum au furat palestina , cum fura din irak acum , cum fura din romania , de au ajuns in capatul politici si ea facut pe mamaligari de politicieni romani sa fie in slujba lor pe fata sau prin spate"

Tine minte daca inca nu ai luat cunostiinta:
Ori si ce persoana neprinsa si nedovedit ca a furat, este un negustor cinstit.Daca ai ceva impotriva, atunci adreseaza-te tribunalului international de la Haga pt. a schimba legile dupa bunul tau plac.Pana atunci, ai de grija caci o afirmatie de genul facut de tine iti poate aduce ceva ani de studiu fortat la o "universitate" la care nu cred ca are sa-ti placa.
Cine a furat Palestina si despre care Palestina vorbesti?

"Cum sa nu fi antisemit, cum poti rabda sa nu fi frustrat d atita hotie pe fata si in acelasi timp se pling de antisemitism."
- deci sa intelegem ca tu esti unul dintre ei.
Tovarasu Oprea am impresia ca matale suferi de o boala incurabila si anume aceea a saracului vesnic nemultumit.Tu chiar de ai participa vreodata la vreun concurs,vei ajunge mereu pe locul doi.Acesti oameni ca tine nu traiesc cu piciorele pe pamant si se vor plange toata viata ca altii mai destepti le-au luat totul,aerul si primii metrii din fata.
#7423 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Radu... - de (anonim) la: 31/01/2004 16:24:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Radu, este demn de laudat efortul tau.De laudat si admirat, de urmat as putea spune...
Totusi cred ca discutia aceasta " plecati sa faca bani si unii ramasi sa se sacrifice etc" este total falsa. Poti sa pleci si sa faci lucruri bune, chiar si pt tara, decat daca ai fi stat in Ro si nu te-ai fi implicat.Si sa stii ca facem, nu stam chiar cu mainele in san. Multe organizatii/cluburi organizate de romani incep sa-si faca simtita prezenta si sa incerca sa ajute.Si crede-ma este mai greu de afara.Trebuie sa dovedesti ca esti bun, nu ai de la inceput un cec in alb..Iar cei care raman si nu fac nimic, oricum nu conteaza.Si daca ar pleca tot nu ar face .Valabila si reciproca.Important este sa nu uiti si sa-ti urmezi menire:in tara, afara, acolo unde te indreapta pasii vietii.
Idealul tau este laudabil, ma repet. Te simti implinit, multumit probabil. Dar nu inseamna ca este singura cale. Probabil ca este cea care ti se potriveste tie. Altii prefera altele, in tara sau afara. Frustratii vor gasi intotdeauna justificari, lamentari. O decizie precum sa pleci sau sa ramai este una una personal si nu tb sa te justifici. Chestia cu "plecatul valorilor etc" este putin populista, iar cei care conduc ar tb sa faca ceva mai mult daca le pasa sa-i opreasca.Nu tb condamnati.Sa fim mandri de ei caci acolo unde sunt multi care spun cu mandrie ca sunt din Romania. Ma refer la cei "legali". A nu se confunda cu cei "la negru".

Oricum felicitari si succese cu ONG-ul tau.
dan
#8685 (raspuns la: #8664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...