comentarii

fugind de confortul sigurantei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Este destul de confortabil... - de JCC la: 22/10/2003 09:08:40
(la: Destin)
Destinul?
este destul de confortabil sa dam vina pe destin, pt lucrurile neplacute sau dureroase care ni se intampla in viata,
ne evita sa ne re-punem in cauza, sa analizam tot ce am facut si ce nu am facut, ne evita sa asumam raspunderi..
un fel de fatalitate?
nu cred, cred ca suntem in cea mai mare parte responsabili, dar nu trebuie uitata si o mica parte de lipsa de sansa, de noroc..
E greu sa explic de ce m-am i - de florin la: 23/06/2005 12:55:45
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
E greu sa explic de ce m-am intors, in numai citeva rinduri. Statele unite ofera o societate functionala pentru un om matur, educat suficient pentru a cistiga bine, educat suficient pentru a remarca diferentele culturale, un om cu un sistem moral ce poate diferentia binele de rau si se poate adapta luind lucrurile asa cum sint, pastrindu-si echilibrul moral. Desi multi ar putea sa se inflameze la cele ce urmeaza, statele unite nu ofera totusi un sistem echilibrat pentru cresterea si educarea unui copil. Am locuit linga o scoala si am putut sa observ in pauza de prinz copiii ce ieseau de la ore. Nu cred ca as fi putut ajunge ce sint azi daca as fi frecventat o scoala acolo. De la vestimentatie, tunsoare si pina la cerceii din nas, urechi, buze si buric, totul arata la ce dezechilibru ajunge tineretul acolo. Cupluri de tineri de 12-14 ani tavalindu-se pe iarba si comportindu-se destul de obscen pentru un adult spune destul. Legi care interzic pedeapsa corporala aplicata de parinti copiilor (atit de necesara, indiferent de virsta), pe motiv ca afecteaza echilibrul psihic. Ia sa-mi spuneti citi riscati sa va fie luat copilul de serviciul social pentru ca i-ati tras o mama de bataie sa stie cum stau lucrurile (dupa ce a venit acasa lovit in mecla de un fum de iarba)? Conventii si stereotipisme pe care tinerii le urmeaza intocmai si in fata carora parintii nu pot avea replica. Obsedati la orice colt de strada, incit copiii sint trecuti strada cu autobuzul scolii, pentru a fi debarcati 10 metri mai departe de scoala in parc, linga parinti. Sistem de invatamint bazat pe teoria bunicului lui Creanga, "daca toti ar face carte, cine ne-ar mai trage ciubotele?". Mincare semipreparata plasticata indesata cu de-a sila pe git copiilor, pe motiv ca asa recomanda specialistii in nutritie. Am avut acolo un coleg ce nu minca legume sub nici o forma, pentru ca avea oroare din cauza modului cum maica-sa il fortase sa manince legume cind era copil.
In fine, sint foarte multe aspecte. Unele dintre ele se intilnesc deja si in Romania. Nu poti creste un copil acasa pina la 21 de ani, trebuie sa socializeze si astfel intra intr-un cerc vicios. Am intilnit o familie de romani emigrati de prin '88. Cei trei copii ai lor s-au nascut pe pamint american. Vorbesc limba romana pentru ca s-a ocupat mama de ei, dar prefera engleza. Refuza sa ia sandwitch la pachet, pe motiv ca rid colegii de ei daca maninca brinza cu ardei gras si salam, prefera ceva de la McDonalds. Au oroare de chiftele, ardei umplut si sarmale, pentru ca au ris colegii de ei ca pot inghiti asa ceva. Intr-un cuvint, copii sint mult mai preocupati de imaginea lor in societate decit de educatie. Care educatie costa. Credeti-ma ca nu dau doi bani pe un absolvent de facultate americana, doar daca este educat pina la facultate in alta parte de lume. Este o parere personala, poate fi contestata de oricine se simte lezat. Revin la ideea de la inceput, este o societate disfunctionala pentru un copil si din nefericire si Romania se indreapta spre acelasi viitor.
Un alt motiv pentru care m-am intors este departarea de parinti. Nu atit pentru mine cit pentru sotie.
Nu regret ca m-am intors, regret doar ca nu am aici confortul de acolo. Confortul psihic ca nimic rau nu se poate intimpla miine din cauza guvernului prin vreo lege de azi pe miine care te scoate in ilegalitate. Confortul in privinta sigurantei sistemului bancar si a circulatiei electronice a banilor. Confortul oferit de un vecin politicos, chiar daca nu politicos din suflet, dar macar de frica legii care ma apara de pornirile lui animalice. Confortul oferit de tehnologia de ultima ora (audio, video, computere, medicina, etc) disponibila la un pret decent si nu ca un apanaj al celor "alesi" ai soartei. Confortul ca poti sa pleci in concediu undeva si chiar sa te poti relaxa, fara sa faci apoplexie din cauza instinctelor primare degradate ale unor oameni care cistiga de pe urma relaxarii tale.
Nu mai imi vin in minte si alte motive, dar lista e cu siguranta lunga. Fiecare om numeste "acasa" acolo unde se simte bine. Cum spuneam, daca nu cunosteam ce e dincolo de granitele Romaniei m-as fi simtit mult mai bine in Romania.
Acelasi, Florin
#56235 (raspuns la: #56164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#135632, de casandra_radu - de Andre29 la: 26/07/2006 23:29:10
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
Nu inteleg notiunea de "atasament optim", fiindca in general atasamentul nu aduce nimic bun.

Atasamentul are un rol esential in dezvoltarea copilului si apoi a adultului pentru ca reprezinta atat un factor de risc cat si unul de protectie si este prima relatie prin care copilul cunoaste lumea formandu-se in primele luni de viata si pastrandu-se pe tot parcursul vietii. Cu cat atasamentul in copilarie este mai puternic, cu atat baza afectiva a copilului este mai sigura, curajul lui de a explora lumea mai mare, isi asuma riscuri stiind ca poate reveni oricand la 'baza', la adultul ce ofera protectie.

In urma cercetarilor s-au identificat trei stiluri de atasament, ce reprezinta natura interactiunii dintre adultul protector si copil: atasamentul securizant, in care protectorul este sensibil si raspunde nevoilor acestuia; atasamentul evitant, in care protectorul este distant si nu este disponibil; atasamentul anxios-ambivalent, in care protectorul prezinta o inconsistenta in comportamentul sau ori nu raspunde deloc.

In conditiile unui atasament puternic, securizant se formeaza adulti stabili psihic si emotional, puternici in fata incercarilor. In cazul copiilor crescuti fara afectiune, fara apropiere sufleteasca din partea familiei viitori adulti pot deveni pasivi, indiferenti, incapabili sa isi asume responsabilitati. Energia si-o pot consuma in cautarea sigurantei afective.

Tot o serie de studii au masurat nivelul anxietatii si evitarii la adulti si atasamentul pe care il au identificand urmatoarele tipuri de adulti:
- securizantul se simte confortabil in relatii, cauta apropierea celorlalti si nu este preocupat de gandul ca ar putea fi parasit;
- preocupatul doreste apropierea de ceilalti, dar se teme ca va fi respins;
- cel ce indeparteaza nu se teme de faptul ca ar putea fi respins si nu doreste apropierea de ceilalti;
- tematorul este caracterizat de o imbinare a celorlalte doua tipuri de atasament nesecurizant („cel ce indeparteaza” si „preocupatul”): nu se simte confortabil in apropierea celorlalti si se teme totodata ca aceasta apropiere nu va dura.


Sper ca am reusit sa fac inteles de ce este atat de important atasamentul, ce aduce el bun, modul in care se realizeaza si influenteaza apoi adultul.

________
Te rog … desenează-mi o oaie!
#135812 (raspuns la: #135632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cine sacrifica libertatea de dragul sigurantei, le va pierde pe amandoua." - de Muresh la: 30/05/2007 13:03:51
(la: Tanarul rebel (I).)
"Cine sacrifica libertatea de dragul sigurantei, le va pierde pe
amandoua."?

Serios?

Fara sigurantza, nici libertate nu e, ci anarhie!
remarci - de admin la: 26/08/2003 03:29:18
(la: Despre forum)
Am citit sugestia ta.

Pe orice sit ai nevoie de o oarecare perioada de 'adaptare', in functie de experienta 'internetica' pe care o are fiecare.
La inceput citesti si vezi ce au scris altii, si dupa ce devii confortabil cu 'atmosfera' sitului poti sa incepi sa te 'manifesti' cu mesajele tale.

Structura Lunetei e aceeasi ca a altor alte mii situri similare care exista pe internet, deci consider observatia ta ca fiind nejustificata.

Despre postarile anonime si diversii luzeri: acestea sunt moderate de admini inainte de a aparea pe sit. Gunoaiele ajung acolo unde le este locul: la cosul de gunoi.

E inutil sa faci referinta la Cafeneaua Romaneasca. Aceasta nu mai exista si Luneta nu se vrea un inlocuitor al ei.
#59 (raspuns la: #54) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu sau fara importanta - de (anonim) la: 08/09/2003 03:57:33
(la: bani)
Banii... un subiect vechi de cand lumea.
In societatea in care traim, banii isi au importanta lor avand in vedere ca ei sunt instrumentul de plata folosit de om. Spunand asta , ma refer la faptul ca , nu ne mai putem intoarce in epoca medievala cand mestesugaritul era la mare pret si oamenii isi plateau cu metoda:serviciu-contra-serviciu. Traim intr-o lumea in care marea majoritatea a oamenilor gandesc "bani" in 90% din timpul lor. M-a socat la un moment dat povestea unei prietene care a solicitat ajutor fratelui ei pentru a se muta si a trebuit sa il plateasca o anumita suma de bani pe ora, pentru timpul cat el a ajutat-o. Ce iti spune asta?

Fac parte din clasa sociala numita medie. Nu ma lafai in bani, muncesc pentru fiecare leut si imi cumpanesc fiecare impuls de cumparare. Ca visez uneori sa castig la Loto, de exemplu? Da, visez... dar stii de ce? Pentru ca imi doresc din suflet sa am bani pentru ca sa pot sa fac cadouri celor dragi mie. Ador sa fac cadouri, sa pot citi bucurie in ochii celor dragi.

As putea sa iti scriu ore intregi Gabriel, am sa incerc insa sa vin doar cu o fraza de incheiere care sa cuprinda cateva idei.

Sa ai bani suficienti sau multi inseamna sa scapi de stress-ul financiar al fiecarei zi, sa duci o viata mai confortabila si sa ai posibilitatea de a calatori prin lume.Partea negativa este ca cel ce are bani multi nu stie niciodata daca are prieteni adevarati sau nu, pentru ca va trai intotdeauna cu intrebare: sunt eu cel pe care il iubeste sau banii mei?

Sa nu ai bani suficienti sau multi inseamna sa fii atent in fiecare clipa a existentei tale pentru a iti tine situatia financiara sub control, sa traiesti o viata simpla (dar care poate fi valoroasa!) si sa ai certitudinea ca cei ce iti sunt prieteni sunt langa tine pentru cel ce tu esti!

Sa nu ai bani deloc, sa fii sarac, este trist si se intampla deseori celor ce si-au limitat universul la zilele din trecut si s-au complacut in starea de fapt, fara a depune prea mult efort pentru a progresa.
Gabita
daca te intereseaza.. - de JCC la: 08/09/2003 05:59:46
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Salut Daniel,
La Carnon nu chiar asa de hyper-aglomerat, apoi daca o iei spre lacul Salagou e splendid. Merita sa te intorci, dar de mùers unde merg localnicii, nu turistii, unde natura n-a fost atinsa.
daca te intereseaza, am o adresa pe plaja la Grand-Motte, la Couchant, saptamana 300 euros, bucatarie mare super-echipata, coridor, baie, wc, camera cu 2 paturi suprapuse de 90 cm, salon mare, un clic-clac -pat 1m40, terasa mare echipata, al doilea etaj si ultimul. refacut nou, tot confort, dar nu inchiriaza decat prin cunostiintze.
daca vrei nr. telefon pot sa ti le dau in mp
#191 (raspuns la: #185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tzopici cu okii'n4 - de darianne la: 30/09/2003 17:17:54
(la: Premiul Nobel 2002 pentru literatura luat de un ungur...)
Vrei sa iti fac ciuda in continuare? :) Exista pe meleaguri mai "calde" niste librarii mari de tot, cam dublu cat o alimentara BILLA prin Ro, cu 2-3-4 etaje in care sunt fotolii, DA fotolii, peste tot si cafenea de unde iti poti lua ceasca sa o duci cu tine in librarie, sa stai confortabil intr-un fotoliu moale si sa rasfoiesti cate carti iti incap in mana. Si nu vine nimeni sa te intrebe de ce citesti, ci dimpotriva, te intreaba daca ai gasit tot ce voiai si daca te poate ajuta cu mai mult.
Ce zici, crezi ca tzopicile alea ar fi in stare, macar intr-o viata viitoare, sa lucreze intr-o asa librarie?
A, poate te intrebi ce se intampla apoi cu cartile uzate: se vand la pret redus. Nu e mare lucru. Dar lasand omul sa rasfoiasca in voie cartile, isi poate face alegerea dorita si da banii pe EXACT ce a dorit. Si uite asa merg afacerile.
#594 (raspuns la: #542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai... - de Alice la: 09/10/2003 13:59:37
(la: Adminul va cere parerea: "coada de moderare")
Eu nu ma gandeam decat la confortul meu...Sa faca PC-ul treaba cu votu’. :)Sa "votez" ce zice omul...de fiecare data...:) Eniuei, daca asta-i regula de-acu’...
#969 (raspuns la: #963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de câte ori se vorbeste despre România... - de JCC la: 13/10/2003 02:30:26
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
de cate ori se vorbeste si se scrie, in tara sau in occident, ma doare sufletul...
nimic nu se schimba, nimic nu inainteaza spre o viata mai buna facuta cinstit, constat ca un fel de inertie perpetuala...

unii fura, jegmanesc si traiesc aproape in palate, care rasar ca ciupercile dupa ploaie...

majoritatea populatiei devina fatalista, nu mai face eforturi ca se intreaba la ce bun?
asteapta sa le faca altii, sa le cada mura'n gura

o parte, convinsi ca nu-i nimic de facut in tara, pleaca in strainatate, facand sacrificiul de a pleca in necunoscut, departe de familie, prieteni si traditii

o minoritate, curajoasa, idealista si optimista se lupta si se zbate sa prospereze cinstit prin munca in tara, dar sunt inundati, pierduti in marea majoritate

Din multe puncte de vedere, pentru omul de rând din România, nivelul de viata este inferior celui de inainte de 1989..
dupa 14 ani de la revolutie...

De cati ani este inca nevoie pt a regasi nivelul 1989? de cati altii pentru ca fiecare sa poata manca carne in fiecare zi, sa se incalzeasca corect si sa aiba un minimum de confort???
Fugind de sine insusi intr-un cerc - de papadie67 la: 14/10/2003 02:52:17
(la: Dragoste)
Ma iubesti? Ma iubesc!
Ma iubesc? Te pot iubi!
Te iubesc? Pot, linistit caci am sa-nvii, de-acum muri!
#1227 (raspuns la: #1210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorul, Imm - de Coralie la: 15/10/2003 03:45:59
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Este ceva ce nu poate fi distrus nici uitat, incercam, incercam..
Câte o data reusim sa-l înghesuim într-un colt al inimii, sa nu ne mai gândim, ne luam cu altceva, credem c-am uitat
si apoi un fleac,; un nimic îl scoate din nou la suprafata, mai tare, mai puternic ca înainte, îti simti inima într-un cleste...

Nu am problema aceasta, am ajuns la 4 ani in Franta, dar mama mea si bunicii români o au, dar cu siguranta ca la ea (mama) este mai atenuata din cauza cuplului franco-roman, si al pelegrinarilor prin lume (tatal face parte din corpul diplomatic)

Suferintele, lasa intotdeauna urme, am vazut in anturajul meu, prieteni, relatii familiale, pe ele se incrusteaza multe altele

Cred ca dupa ce te obisnuiesti sa traiesti în occident, te consideri ca un fel de strain, caruia îi e greu sa mai recunoasca locul unde s-a nascut si a trait in trecut, ca un loc este dat si de mentalitati, de oameni si de viata care o traiesc acolo, iar mentalitatile continua sa se schimbe, iar cei ce-au ramas in tara au continuat sa traiasca viata pe care noi am fugit-o..

Sa te intorci în România la batrânete, daca acolo îti este inima, fa-o, dar trebuie sa faci o încercare mai întâi, sa nu rupi toate puntile cu tara unde traiesti.
Bunicii mei români au facut-o, si cu toate ca aveau mijloace materiale enorme pentru România (care sunt doar confortabile pentru Franta), nu s-au putut acomoda, s-au reîntors din nou în Franta
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu-i atit de usoara... - de (anonim) la: 20/10/2003 17:29:11
(la: Romani in strainatate)
Eu am plecat acum 16 ani in US si din punct de vedere finaciar sau social n-as vrea in nici un fel sa traiesc acolo ca adult.Mi-e dor de copilaria care am avut-o acolo, doar atit.Viata e mult mai buna aici cu toate ca US trece printr-o recesiune de nu s-a mai vazut aici de 70 de ani!Romania vazuta de aici este ca toate alte tari foste comuniste numai ca este mult mai corupta.Romanii nu sint confortabili cu capitalismul si o sa treaca foarte mult timp pina scapati de fostii comunisti si sa ajungeti la un nivel respectabil.
Altfel accentul o sa-l ai oricum daca nu traiesti in Romania.radu
#1742 (raspuns la: #1722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
holocaust - de (anonim) la: 12/11/2003 16:53:16
(la: A existat holocaust in Romania?)
se discuta pe aici daca a fost sau nu holocaust , mai mic sau mai mare, daca au murit sau au ajuns evrei in lagarele de concentrare. Ca Romania era in accea perioada ocupata de nemtii este adevarat, dar multi nu prea stiti sau nu vreti sa stiti cum au fost vremurile atunci, si va ascunde-ti dupa sintagme si fraze ca documente si altele
unii dintre voi aveti idee cum a fost cu rebeliunea legionara in 1941 sau v-a povestit cineva care a trait atunci? am unchi care a scapat printr-o fericita conjunctura atunci si doar sarind niste garduri si fugind, nu vorbiti de lucruri pe care nu le-ati trait sau nu vi le-a povestit cineva care a fost pe acolo
Si daca tot puneti problema daca a plecat vreu tren din Romania spre camerele de gazare aflati ca au plecat mai multe din Muntenia ca sa nu mai zice-ti ca Transilvania era la unguriv Basarabia pe la rusi etc
Unul dintre trenuri s-a numit convoiul nr 37 si a plecat din Galati daca veti cauta pe internet veti gasii referire la el. Am avut si eu rude in acel convoi, iar informatiile apar pe un site francez al unor descendenti ai celor din convoi, veti gasii si poze pe acolo
#4092 (raspuns la: #1327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotoreporter de razboi - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 12:38:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Culmea esta unul dintre primii fotografi de razboi, daca nu primul, a fost un roman, Carol Pop de Szatmary, acum mai bine de 100 de ani.
Problema este ca in ziua de azi un fotograf de razboi, sau un fotograf de stiri, nu mai este un profesionist independent care incearca sa surprinda imagini conforme cu parerea lui despre ce se intimpla, pe care apoi sa incerce sa le plaseze la agentii si diferite publicatii.
In 99% din cazuri, un fotograf de eveniment dramatic (fie el razboi sau accident nuclear, etc) este un fotograf cu o dotare de foarte multe zeci de mii de $, cel putin in aparate, mijloace de comunicare, uneori si mijloace de transport...
Este clar ca numai un om angajat la o agentie de presa mare, platit corespunzator, si cu asigurare la zi, poate azi sa fie fotograf de razboi cu sanse de a fi unde trebuie si de a face materiale vandabile; un freelancer, un liber profesionist, nu poate supravietui financiar cel putin - fara a discuta ca nimeni nu te ajuta pe cimpul de conflict, partile implicate te vad fiecare in parte spion sau dusman sau macar incurca lume...
In principiu fotograful de razboi de azi e si el un amploaiat, care in tot ce face are grija sa produca o marfa vandabila si placuta sefilor, care sa respecte anumite canoane si care sa se gindeasca si la ziua de miine, nu atit in sensul sigurantei sale cit a calitatii imaginilor si inscrierii lor pe linia ceruta de agentie.
Doar nu va inchipuiti ca o sa vedeti un fotograf de la o agentie americana care fotografiaza un act de curaj al banditilor de irakieni sau unul de la o agentie araba fotografiind altceva decit un soldat american nespalat si mincind o conserva de porc in timp ce eventual mitraliaza un sat fara aparare. Si asta pina la detaliu, pina la limbajul subliminal, asa cum faceau fotografii rusi in timpul razboiului din `40; soldatul rus era fotografiat mereu numai de jos, ca un Hercule, profilat pe un cer dramatic, dar optimist, si neamtzul nenorocit in coloane murdare, piticot fotografiat de sus, cu bandaje murdare, si noroi si zloata in jur.
Asa ca pentru a raspunde totusi la intrebare, am fost tentat, cine nu ar fi, sa fac fotografie de razboi, dar astrele au vrut altfel - si acum nu imi pare rau de loc.
In ultimul timp, asistam si in materie de mass media, in lume, la o coalizare a marilor agentii de presa; micile agentii mai independente au cam disparut, si incet incet ramin 4-5 nume mari, care dispun de mijloace si atunci fac si regulile jocului. Cine se gindeste la democratie si la libertatea de exprimare care ar rezulta teoretic din democratie nu stie ce vorbeste. Cazurile de anul acesta de la Europa FM sau cel recent de la BBC sectia romana sunt palide manifestatii ale unor mult mai complicate convulsii...si anume fata vizibila a aisbergului.
Cam asta e cu fotografia de razboi, niciodata nu a fost mai adevarata zicala "cine imparte parte isi face"...
#4528 (raspuns la: #4503) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
No comment - de (anonim) la: 26/11/2003 14:08:05
(la: America si puterea petrolului)
Romania cu garda jos

de Dan Cristian Turturica
Miercuri, 26 Noiembrie 2003

Nu ma numar printre cei care cred ca nu avem motive sa ne temem de un eventual atac terorist pe teritoriul tarii. Pe acestia ii suspectez mai degraba de un soi de fatalism mioritic, total nepotrivit in contextul international actual.
Din contra, cred ca atacul de joi, din Turcia, trebuie sa ne puna serios pe ginduri: interesele americane sau britanice pot fi tintite oriunde in lume. Scenariul de la Istanbul se poate repeta si la Bucuresti.
Faptul ca Romania nu este vizata in mod direct nu ar trebui sa ne linisteasca. In urma cu trei zile, tinta a fost Marea Britanie, insa majoritatea victimelor au fost turci.
Oricit as incerca sa evit teoriile prapastioase, nu pot sa nu ma gindesc ca, pe masura ce tarile din vestul Europei vor reusi sa se protejeze mai bine, teroristilor nu le va ramine decit sa atace in punctele vulnerabile.
Este Romania o veriga slaba in lantul antiterorist?
Un ziar a avut curiozitatea sa vada ce se intimpla daca lasa un bagaj linga sediul Serviciului Roman de Informatii. Surprinzator pentru unii, dar nu s-a intimplat nimic. Valiza a stat bine-mersi, fara ca vreo persoana sa bage de seama. Nici macar un hot nu s-a gasit prin preajma, ca s-o fure.
Testul mi se pare pe cit de simplu, pe atit de eficient in a demonstra lipsa vigilentei din serviciile secrete. Daca nici macar perimetrul unui obiectiv de gradul zero nu este supravegheat permanent pentru a depista o eventuala incarcatura exploziva, ce garantie avem ca alte zone sensibile sint securizate?
Escaladarea terorismului ne prinde intr-un moment extrem de prost. Deprofesionalizarea, care a afectat serviciile secrete romanesti si inainte de ‘90, s-a accelerat dramatic in ultimii ani.
De vina este, in primul rind, relatia perversa dintre virfurile comunitatii de informatii si politicieni. Dinozaurii mosteniti de la Securitate si-au pastrat functiile de conducere cu ajutorul dosarelor pe care le detin despre politicienii importanti. Printr-un santaj tacit.
Aceasta inghetare la virf a inabusit si reforma in palierele inferioare. Atita timp cit numirile sau destituirile in SRI, SIE, SIPA etc. au fost operate in urma unui joc politic, criteriul competentei a fost ignorat cu desavirsire.
Rezultatul: sub un sef ticalos sau prost este imposibil sa se dezvolte un mecanism sanatos. Au avansat mai mult oportunistii, in timp ce profesionistii (mai ales din noua generatie) sint marginalizati.
In ultimii ani, am vazut numeroase note informative intocmite de diverse servicii secrete. Ajung la ziare anuntate de cite un telefon discret si doar cind are interes vreun general sau seful sau.
Cele mai multe note erau submediocre, rudimentare si chiar prost documentate. Daca nivelul celor responsabili cu siguranta nationala este cel care razbatea din acele note, atunci ne-am ars.
Din pacate, atitudinea manifestata in relatia cu societatea civila intareste impresia proasta. Modul in care aceste institutii raspund intrebarilor si solicitarilor organizatiilor neguvernamentale, cetatenilor sau presei denota aroganta, dispret fata de principiul transparentei si prea putina inteligenta.
Tot la deprofesionalizare conduce si implicarea serviciilor secrete in luptele politice. A intocmi dosare cu matrapazlicurile ministrilor sau parlamentarilor pentru a da un instrument de control sefilor lor nu are nici o legatura cu apararea sigurantei nationale.
Cit timp mai au la dispozitie agentii pentru a urmari posibilele filiere din Romania ale gruparilor criminale sau pentru a se perfectiona in razboiul antiterorist, daca ei sint folositi ca instrumente pentru razboiul din interiorul PSD?
Combinatiile de tot felul in care sint bagati sefii serviciilor de informatii sint la fel de daunatoare. Sa nu uitam legaturile suspecte ale lui Virgil Magureanu cu afaceristi arabi implicati in contrabanda cu tigari. In mod cert, exemplul nu este singular. Cine poate garanta ca banii proveniti din astfel de operatiuni nu ajung, in final, chiar in conturile gruparilor radicale musulmane?
Cine poate spune unde au ajuns fondurile delapidate de miile de firme-fantoma infiintate de irakieni? Si-ar fi putut vedea ele linistite de treaba atit timp fara complicitatea politistilor sau a ofiterilor de informatii?
Intr-un moment in care este nevoie mai mult ca niciodata ca serviciile secrete sa colaboreze, ceea ce razbate in public seamana mai degraba a razboi fratricid. SRI, UM 0962, SIE, SIPA si cite or mai fi isi impart cu frenezie lovituri sub centura. Singurii care ar putea interveni pentru calmarea spiritelor, Iliescu si Nastase, par mai degraba interesati sa atite lupta.
Senzatia ca vom fi ocoliti de o tragedie deoarece sintem prea mici pentru un razboi atit de mare nu mi se pare doar inselatoare, ci si periculoasa. Atrage dupa sine ideea ca ar fi exagerat si chiar inutil sa intram intr-o stare de alerta. Extrem de ingrijorator este ca oamenii care ar trebui sa nu doarma noaptea din cauza pericolului terorist par sa aiba alte prioritati. Sa speram ca, atunci cind se vor trezi (daca se vor trezi), nu va fi prea tirziu. EV. Zilei
No comment
eu nu stiu daca "omul recent" - de karina la: 05/12/2003 12:09:58
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
eu nu stiu daca "omul recent" difera foarte mult de cel care a fost.Poate doar in trei aspecte:bine hranit,ceea nu inseamna in mod automat si sanatos hranit,dependent de consum,dependent de confort.Sunt consecintele inerente ale progresului,ale evolutiei.Pe scara omenirii omul antic difera de omul medieval si cel din urma,de omul modern.Insa privind lucrurile din perspectiva autonomiei ideilor,a judecatilor de valoare,asta presupune instruire,un minim de cultura,de stiinta.Daca inainte vreme accesul era limitat sau conditionat la apartenenta de o anumita clasa sociala,mutatis mutandis,azi,in contemporan,avem productia in serie si kitch-ul,care vin sa compenseze practic aceeasi lipsa materiala.De ce sa nu recunoastem ca si astazi un invatamant de calitate de multe ori se leaga de conditia ban?Daca inainte exista doar instruirea,educatia de calitate,astazi avem si invatamantul surogat(care nu te invata decat sa citesti si sa scrii,nicidecum sa gandesti,sa fii in stare sa emiti judecati de valoare logic construite corect),ca orice alt produs sau serviciu diferentiat ca si calitate pe orice buzunar.Practic cred ca aici gasim diferenta de trecut.

Suntem mai servili in raport cu statul pentru ca statul nu mai inseamna regele("L'Etat c'est moi",Ludovic al-XIV-lea),adica o persoana care sa-si impuna vointa unei natiuni intregi,statul azi se vrea reprezentantul vointei poporului(cel putin teoretic,si mergand pe premisa asta,putem spune ca noi suntem servili propriei noastre vointe...de fapt a mai multor vointe reunite conventional pe aceeasi constanta).
si iata ca mi-as dori sa ma insel... - de (anonim) la: 17/12/2003 09:07:58
(la: Fara titlu’...dar de Craciun)
Ce frumos ar fi daca ar fi asa.
Din pacate sunt atitea tristeti si nenorociri in lume
ar trebui ca fiecare sa aiba un Dumnezeu al lui care sa il/o poarte pe brate.
Cred ca suntem singuri si ca nasterea noastra este doar o intimplare biologica , un amestec cromozomic...
Cred ca oricit de confortabila ar fi ideea unei puteri mai presus de toate, este doar o idee care ne poate mingiia in momente de tristete si disperare.Suntem aici nu pentru a indeplini o misiune( the "psichology of meaning" este numai o forma de terapie), ci doar a exista si atit.
Ca noi dorim sa ii dam o menire, ca aceasta idee ne face sa ne simtim mai bine cu noi insine -- da asta nu contest.
Ideea de Dumnezeu, oricit de frumoasa si mingiietoare ar fi pentru noi, este din pacate doar o idee.
Totusi ,mi-as dori atit de mult sa ma insel....

Sarmi
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...