comentarii

fulgeră


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zaraza, - de anadaria la: 21/05/2011 07:12:06
(la: Comedia "Blonda, chiorul şi piticul", interzisă pe Magheru)
Da, poate ca dramatizez. Da cand unii tuna si fulgera ani de zile impotriva unui regim si apoi brusc isi uita principiile si isi extirpeaza coloana doar pentru ca sa, nu mi se pare ca-i vreo comedie la mijloc.

Io cred ca diferenta dintre americani si francezi e ca unii se cred buricul pamantului pe cand ceilalti nu.
Am prins doar putin din povestea cu seful FMI. Da cred ca au americanii, dragii de ei, un interes sa faca asta. Iar cu "probabil nici americanii nu ar aplica unuia de-al lor" m-ai uns pe sufletel.

:)
#613708 (raspuns la: #613686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de zaraza sc la: 28/06/2011 11:36:42
(la: prietenia)
nu ne mai speriem de fulgere, pentru ca orice copil stie ce e ala si pentru ca sansele de a fi vatamat din cauza unuia sunt extrem de reduse in conditiile civilizatiei urbane, in schimb ne temem sa nu ne calce o masina.

Mnu, copiii nu stiu ce-i ala un fulger. Numai ca el vede ca cei mari nu se tem, si reactioneaza copiind reactiile celorlalti. Tot avem de-a face cu fulgerele, ca ne pot intra fulgerele globulare pe fereastra, iar cand aveam net prin cablu, era stiut ca daca erau fulgere pica netul.

#616353 (raspuns la: #616208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ia uite ce fenomen ! - de PROUDFRECKLED la: 28/07/2011 19:02:34
(la: despre (unele) fenomene ale naturii)
fulger in crepuscul
2 fulger in crepuscul
fulgera intr-una, - de PROUDFRECKLED la: 29/07/2011 17:35:27
(la: despre (unele) fenomene ale naturii)
dar din noianul de poze doar asta este cit de cit prezentabila.
Pe mine nu ma sperie, pisicii s-au retras in casa prevazatori!:)
#618165 (raspuns la: #618164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 07/08/2011 19:30:48
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Academia de Politie. Proba de fizica. "Ce este mai mare, viteza luminii sau viteza sunetului? Argumentati".
Primul politist:
- A sunetului.
- Fals, dar argumentati!
- Pai daca dau drumul la televizor, mai intii s-aude ceva si apoi se vede!
Al doilea politist:
- A luminii.
- Corect. Argumentati.
- Daca dau drumul la radio, mai intai se aprinde beculetul si apoi s-aude.
Al treilea politist, geniul grupei, tanara speranta a politiei române:
- A luminii.
- Corect, argumentati.
- Furtuna! Tunet, fulger... intai vad fulgerul, apoi aud tunetul!
- Excelent, argumentati!
- Pai... ochii e mai in fata decat urechile...

*** - de paula_vs la: 22/09/2011 17:12:22
(la: Sa ne amintim de cei ce-au fost...)
singurul sau fiu a murit intr-un accident de masina,cate msini erau pe atunci,cumplit,de la tragedie a facut un obicei de a vizita Tismana manastire cu care a avut o relatie speciala iar poezia Moartea lui Fulger este legata de moartea tragica a fiului sau,recomand recitirea ei cu alti ochi asta daca nu stiati povestea ei
Ana Blandiana - de Baby Mititelu la: 24/09/2011 16:31:32
(la: Salon de Toamna)
Lasă-mi, toamnă...

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Toamna-ntomnata Intruder - de Baby Mititelu la: 26/09/2011 21:08:42
(la: Salon de Toamna)
ramanem aici, langa malul abrupt.
vezi?...raul curge gafait, e galben si-amar de cate toamne a purtat in aval.
nu, nu bate vantul chiar asa de tare...e respiratia mea. respir in acelasi timp cu fagii batrani si cu tufele de merisor pitic. respir cu macesii incarcati de boabe si ma iei de mana si simt ca ma doare sangele oprit in artere. tu ma respiri, eu intru si toate luminile-ti sunt aprinse.
se-nsereaza, e toamna...toamna-ncrezuta, purtata ca un trofeu, peste paduri golite de fosnet...ziua se-ascunde indaratul lunii, sa moara cu timpul desprins.
e prea toamna, nici nu stiu cum ne-am intomnat dintr-odata! parca ieri ma rugai sa-ti impletesc garoafe salbatice-n par si parul tau zbura si-ti acoperea ochii verzi...m-ascundeam in clorofila lor, numarandu-ti bataile inimii, numarandu-mi anii neimpliniti inca.
e prea toamna, cerbii nu se mai aud boncaluind cand vin sa se-adape, nici pasari nu-si mai canta oratii de nunta.
e asa de toamna, incat simtim cum ne desfrunzim si cum ne golim de seva.
aseaza-te alaturi si descalta-te...pune-ti talpile la mine in poala, ca niste fluturi obositi de zbor.
se-nnopteaza, timpul e grabit...stiu ca ti-e frig. acopera-te cu haina mea de proscris, cu miros de tutun si tanin. vezi ca am intr-un buzunar trei nuci verzi si-un melc mic, orfan, ascuns in gaoacea-i pestrita...
ai mainile reci, ascunde-le sub camasa-mi de in, lipeste-ti palmele-nghetate de pieptul meu si smulge rugul de-acolo.
mirosi a fantana de piatra, a lumina strecurata printre pini, a ploaie cu iesire la curcubeu, a humus proaspat spalat, a zana de matase, a demon trist, a copil adormit, a stanca incinsa de soare, a Femeie...ca un suvoi de mirosuri, mi te strecori in carne si-n simturi si uite ce cald s-a facut!

nu putem sta toata noaptea sub cerul asta razvratit, o sa fac o coliba. o coliba din ramuri de pin, ca un caus...sa ne cuprinda pe-amandoi sub dimensiuni astrale si-am sa rup cu mainile iarba uscata si-am sa fac leagan suspendat, apoi vom chema primavara sa ne intre inauntru.
tu dormi, acoperita cu haina mea si odata cu tine va dormi si melcul pestrit, inghesuit sub nucile verzi. verzi sunt si ochii tai si verde e cerul colibei si-n verde m-afund ca-ntr-o apa.
vom ramane aici o noapte sau o vesnicie, va ninge poate si-apoi ne vom trezi cu toporasi in prag.
vino in bratele mele, ne vor creste alte frunze pe trup si alti muguri inflori-vor in noi.
nu e toamna, e doar o parere, ca un fulger izbit intre maluri. maine dimineata vom culege garoafe salbatice si vom sufla in papadii.
am pus de-o parte carari urcatoare, alunecate-n lumina. am strans toata turma de cerbi si ne-au facut o bolta din coarnele lor. agata-ti straiele-n ele si hai in dumbravile noastre.
e toamna toamnelor intomnate, e toamna brumelor si-a merelor, e toamna de la capul patului, e toamna faramitata-n pumni, e toamna castanelor si-a doamnelor cu crinolina, a cailor de furat si-a iubirilor furise...e toamna, e simplu.
partea a-III-a - de sami_paris74 la: 06/12/2011 18:24:17
(la: Visul lui Popeda)
- Dacă trăsneşte, tu eşti primul care moare !
Pardailean arunca casca şi în acelaşi timp din înaltul cerului, o lumină puternică ţişnii cu viteza luminii şi trosni asurzitor direct în vârful căştii de oţel.
Toată zona unde căzuse casca blestemata se lumina cu o lumină albă strălucitoare şi scânteile coborau de pe ea pe rădăcinile unui arbore uscat care luase foc, una din scântei se învârti drăceşte şi se stinse învârtindu-se lângă un stâlp de înaltă tensiune.
(Dabtubule benga !!!) futu-te drace... apucă să mai zică Frişcă.
Bulibaşa nu se speriase de trăsnet, dar spuse cu repeziciune.

- Frişcă , Pardailean, repede, repede, aduceţi o lopată şi un târnăcop.
Pardailean lovi cu sete exact la mijloc, între cele zece potcoave de cai morţi, târnăcopul scoase un zgomot puternic lovindu-se de un perete tabla , cu un sunet înfundat.
- E din lemn lada asta ! si , este învelita cu foi de tablă din cupru !
Frişcă îndepărta tot pământul şi toate oasele din jurul lăzii, era o ladă puţin mai mare ca lada pe care bulibaşa o descoperise cu doi ani în urmă la castelul de Noizay.
- Hai grăbiţi-vă, săpaţi mai repede ! Zise bulibaşa.
Dintr-o dată se făcu o lumină puternică. Toţi ţiganii holbară ochii pe lada uriaşă.
Se făcu lumină, chiar mai multă decât şi-ar fi dorit ţiganii în acele momente.
Un trăsnet sfârâind, lovi din plin lada de cupru. Părea că toată lada luase foc, scânteile fulgerului se scurgeau cu repeziciune în pământ şi doar lemnul acoperit de metal luà foc.
Toată movila aia uriaşă, împreună cu lada, tremura cumplit, de parcă Jupiter ar fi trimis focul cu ajutorul inimii lui Prometeu , îndreptând tridentul spre locul acela blestemat.
- Aici e o tonă de aur, doar Benga (dracul), mai poate să ni-l ia !
- Ştiaţi fraţilor, ca banii şi aurul sunt ochiul dracului ?
-Trebuie sa scapam de drac si tot aurul este al nostru .
Pardailean şi Frişcă se folosiră de un scripete de lemn, împinseră cu forţa şi răsturnară lada, ajutaţi împreună de bulibaşa, Trandafir şi chiar de Marghioala cea uriaşă.
Reuşiră să treacă mai multe frânghii în jurul lăzii, apoi legară frânghiile de patru cai şi reuşiră să scoată lada la suprafaţă.
Iuhuuuuuuu, urla bulibaşa plin de satisfacţie.
Începu să se lumineze de ziuă, unul din cai se răsturna peste bulibaşa, un cal atins de fulger la unul din picioarele din spate .
- Îmi pare rău de tine căluţule, îmi pare rău şi în timp ce lacrimile ai inundară obrajii, ai înfipse fulgerător pumnalul în inimă.
- Să fie îngropat, iar în groapa lui să aruncaţi doi galbeni !
Trecuse furtuna, încă se mai auzeau câteva bubuituri în depărtare , lăsase în urma ei un peisaj minunat, doar casca de neamţ zăcea străpunsă de fulger, avea trei găuri mari cu urme de metal topit, pe care Frişcă o ridică şi se uită uimit la ea.
- Dacă nu erai tu frate !

Apoi se aşeză în genunchi lângă Pardailean :
#625792 (raspuns la: #625790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
10 - de Tot Areal la: 26/12/2011 09:00:21
(la: Adâncul rece al nopţii )
Fără să-şi mai poată stăpâni răbdarea, Ramona se ridică, iese din cort şi se apropie de apă. Vântul îi juca jerseul ce şi.l aruncase peste umeri făcându-l să fluture asemeni unui drapel. Se apropie încet atentă la valurile ce se spărgeau des inundând şi stropind un metru iarba până la un metru de mal.
Privi spre cer. Din lună abia se mai vedea jumătate. Era clar că fără lumina lunii, şansele să-l mai zărească scădeau dramatic şi mai rău, se poate ca Mihnea să se rătăcească.
-Raduu...!strigă ea privind peste umăr, încearcă să întreţii focul ăla. Dacă se întunecă de tot, măcar să se poată ghida după foc, să nu se rătăcească prostu’ ăsta, la naiba!
Aude că Radu îi răspunde ceva, dar suierul vântului o împiedică înţeleagă ce anume. Se mulţumeşte şi aşa, întorcându-şi ochii într-o nouă încercare de a străpunge bezna tot mai compactă.
Statura uriasă, impunătoare, răsării din neant asemeni unui munte din apă. Ramona cască ochii într-o încercare de a înţelege ceva, înghiţându-şi reflexul unui ţipăt. Cocoasa neagră, lucioasă, o depăşeşte în înălţime acoperind şi ultimele reflexe ale lunii din apă. Totul pare ireal. Totul se deşfăsoară ca-ntrun fim mut. Chiar şi valurile care i se sparg la picioare nu o pot scoate din paralizia fricii. Valurile cresc. Simte cum apa îi siroieşte pe picioare. Ochii văd, mintea lucrează cu energia unui atac de panică paralizant. Cască gura să zică ceva, dar din gât nu iese niciun sunet, nicio şoaptă. Corpul mare, lunecos, acoperit cu ceva nedefinit e aici, în faţa ei. Mirosul infect de iarbă putrezită îi străpunge nările până în creier. Corpul începe să-i tremure spasmotic. Îşi muşcă învoluntar limba într-un acces împosibil de controlat, în clipa când ochii mari, sticloşi prinse a-i străluci în faţă, aproape, aproape de tot. Mai apucă să simtă, să înţeleagă mirosul, greu, greţos, spurcat, de hoit de putreziciune, apoi valurile păreau a o cuprinde, până la brâu, până la piept, încolăcindu-i-se în jurul trupului ei răpit, strâns, tras inevitabil spre adânc.
Un fulger traversă pe sub nori întreaga întindere de apă. O secundă de linişte. Bruuummmm...!! Un bubuit de tunet acoperă suierul vântului arţăgos repercutându-se cu un ecou sinistru dinspre păduricea înconjurătoare.

Radu tresare speriat. Nu se aştepta la aşa ceva şi inima îi rămase o clipă-n loc. Îşi revine zâmbindu-şi sie-şi de teama ce-o simţi. Priveşte spre cer, dar nu vede decât un întuneric ca de smoală. Copacii nu se mai văd demult, aproape că nici apa lacului nu se mai distinge, auzindu-i-se doar plescăitul valurilor pe mal.
Aruncă încă o mâna de vreascuri peste focul ce pare că dansează sub vânt ca posedat de diavol.
-Ramooo...! Unde eşti fato că nu te mai văd. Ai văzut ce repede a căzut furtuna asta?! Hai înapoi înainte să te ude toată. Las’ că vine el nebunu’ dacă tot s-a pornit furtuna asta! încearcă el să străpungă cu vocea vuietul naturii dezlănţuite.
Nici aude, nici răspunsul ei, şi nici nu o vede. Se ridică şi merge spre mal unde înţelege că pornise ea mai-nainte. Se opreşte brusc când dă de apă mult mai aproape decât se aştepta. De Ramona nici urmă. Se uită în stânga. Nimic. În dreapta. Nimic!
-Ei drăcie! strigă el, zâmbind în colţul gurii. Mă, voi sunteţi vorbiţi să mă păcăliţi pe mine?!
Nu primeşte niciun răspuns. Încet, încet, teama şi stupoarea pune stăpânire pe el. O strigă, la început încet, apoi din ce în ce mai tare. O strigă disperat fugind orbeşte prin-prejur, fără ţintă. Strigă după ea încercând să acopere urletul vântului. Fiecărui strigăt de-al lui îi răspunde o rafală de fulgere ce scifuiesc nervoase cerul asemeni unui gigantic arc electric, coborând apoi pe pământ vocea lor titanică prin bubuit de tunet. Ploia se porneşte năpraznică, implacabilă, siroaie. Părul ud i se lipeşte de frunte, apa şiroindu-i pe faţă asemeni unor lacrimi scăpate de sub control. Fuge bezmetic bătând aerul cu braţele. Nu vede nimic. Debusolat, se învârte pe loc. Focul se stinge sub puterea ploii cufundând locul într-un hău negru. Ameţit, alunecă. Încearcă să se redreseze, mai face câţiva paşi, dar iarba udă îi fuge de sub picioare. Nu mai simte decât o izbitură puternică la cap, apoi leşină.

După un timp nedefinit se trezeşte. Cu greu, priveşte printre gene. Ochii îl dor, îl înţeapă. Încet, simţurile îi revin. Simte o durere cumplită la cap şi o stare de discomfort de la hainele care îi sunt toate ude. În păr, în ureche, în mâini, şimte consistenţa densă a noroiul şi atingerea firelor de iarbă. Încearcă să se ridice, dar un junghi îi străbate o parte a capului făcându-l să cadă înapoi gemând. Cu greu îşi duce mâna la cap unde pipăie un cucui cât toate zilele deasupra tâmplei. Îşi mişcă picioarele târşindu-le prin iarba murdară. Face un efort şi se ridică pe genunchi.
#626449 (raspuns la: #626448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
11 - de Tot Areal la: 26/12/2011 09:01:36
(la: Adâncul rece al nopţii )
Câteva secunde îl stăpâneşte o ameţeală ce se stinge treptat. E lumină. Încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat, cât a zăcut inert. Recunoaşte locul şi vede lucrurile lor. Asta e bine. Înseamnă că nu a suferit nicio complicaţie la cap, nefiind amnezic. Îşi aduce aminte de Ramona, de Mihnea. Aşa, cum stă, pe genunchi, se roteşte spre lac. Apa liniştită şi lină pare mai blândă ca oricând. Nici urmă de ei, nici urmă de barcă. Cu greu, se ridică, pe picioarele-i tremurânde. Acum vede pentru prima oară piatra mare, colţuroasă, vinovata de suferinţa lui. Cortul este în picioare, dar înăuntru nu este nimeni. Toate lucrurile lor zac împrăştiate pe jos, ude şi murdare.
Brusc, i se pare că aude un clinchet de clopoţel. Îşi duce speriat mâna la cap. Se roagă-n gând ca asta să nu fie o halucinaţie post traumatică, dar clopoţelul se aude tot mai puternic şi pare să vină dintr-o anumită parte. Se întoarce.
O procesiune ciudată îndreaptă spre el. În frunte e un cal, ciudat împodobit, cu clopoţei prinşi la grumaz şi acoperit cu un fel de pătură roşie ce pare brodată cu ceva modele geometrice viu colorate. De-o parte a animalului, un ins ce pare trecut de-a doua tinereţe păşeşte parcă în cadenţă ţinându-şi o mână ascunsă sub coama stufoasă a bividiului. În spatele lui, o seamă de oameni, îmbrăcaţi în negru, femei, bărbaţi şi copii, îl urmau păşind încet. Radu încearcă să înţeleagă rostul acestei procesiuni ciudate.
Coloana se apropie urmând un drum ştiut numai de ei. Făcând un efort, Radu le iese în întâmpinare.
Bătrânul ce mâna calul, îşi ridică ochii spre el dar nu opreşte. Îl priveşte lung, fără să schiţeze nici o emoţie. Nu pare deloc interesat de prezenţa lui aici şi nici de starea mizerabilă în care se află. Îşi continuă drumul mai departe pe lângă calul ce merge domol mişcându-şi coada în stânga şi-n dreapta. Pe rând, cei din spate îşi ridicau privirea spre el fixându-l cu nişte feţe ca de piatră. Să fi tot fost la vreo treizeci de oameni cu totul. Întreaga coloană trecu mai departe îndreptându-se spre liziera pădurii de unde cu o zi înainte el cu Mihnea luaseră barca.
Fără să mai stea pe gânduri, Radu se i-a după ei. Are neapărat nevoie de ajutor. Nu ştie unde îi sunt prietenii, nu ştie ce s-a întâmplat şi are nevoie de ajutor.
Ca la un semn, coloana se opreşte. Bătrânul din frunte, lasă calul pe mâna unui alt ins şi se întoarce oarecum surprins spre cel care îi urmărea. Se opresc unul în faţa celuilalt.
-Bună dimineaţa, zice Radu înclinând abia perceptibil din cap.
Celălalt, nu zice nimc, doar dă mărunt din cap în semn de salut.
-Am nevoie de ajutor, începe Radu cu voce moale. Am venit ieri aici cu doi prieteni, adică cu un încă un băiat şi o fată şi ... nu ştiu, s-au pierdut cu puţin înainte de a începe furtuna. Nu dau nicium de ei şi în plus m-am şi accidentat. Am căzut şi m-am lovit la cap... Puteţi să-mi spuneţi cum pot da cineva, de un agent de poliţie, de un şef de post, cineva care să mă ajute să-i găsesc. Cine ştie pe unde s-au rătăcit.
Bătrânul, îl fixa cu aceiaşi ochi mari şi albaştrii fără să schiţeze nici cea mai mică tresărire la spusele lui. După câteva clipe, strânge din buze, se apropie şi îi cuprinde mana într-a lui.
-Băiete, spune el cu o voce incredibil de catifelată. Priveşte spre cer. De acum încolo, să priveşti întra-colo de fiecare dată când imaginea şi amintirea prietenilor tăi te va copleşii. Viaţa nu înseamnă nimic. Doar sufletul înseamnă nemurire, iar sufletele lor sunt acum în partea bună a vieţii veşnice. Trebuie să înţelegi asta.
Radu îşi smulge usor mâna şi face un pas lateral străfulgerat de un fior rece şi greu ce-i străbătu sira spinării.
-Domnule, ce vorbe sunt astea?
Bătrânul mai strânge din buze îngăduitor şi blând, apoi îi întoarce spatele şi porneşte înapoi spre procesiunea lui ciudată şi mistică.
Fără să mai stea pe gânduri, Radu, cuprins de o furie ce-i varsă în corp un val de adrenalină, porneşte spre sat pe drumul pe care veniseră cu o zi înainte. Trece fără sovăială pe lângă cort bodogănind tot felul de blesteme cu adresă generală. Se strecoară prin pădurice, taie direct câmpul ieşind exact a drumul pe care veniseră. Abia acum zăreşte o bucată destul de mare de carton prinsă pe un par înfipt în pământ. Nu-şi aminteşte să o fi văzut ieri când a trecut pe aici. Îi dă ocol să citească ce fel de avertizare îi scăpase.
Ochii i se împăiănjeniseră şi picioarele i se îmnuiară. Întreg corpul i se făcu moale, iar mintea refuza cu încăpăţânare să mai înţeleagă ceva. Se lasă jos în iarbă sprijinându-şi capul în braţe. Apoi leşină.
Aşa îl găsi cineva care îl transportă cu o căruţă la postul sanitar. Ochii lui contiuau să vadă, dar fără să vadă nimic, iar mintea continua să judece,
#626450 (raspuns la: #626449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
7 - de Tot Areal la: 31/12/2011 14:39:46
(la: Apartamentul)
gol, zăcea cu uşile deschise. Într-un colţ, o mică măsuţă era şi ea încărcată cu ceva nedefinit, părea a fi totuşi resturi alimentare. Carmen scoate un ţipăt scurt când observă o sfoară ruptă , din care ieseau fire, atârnând de lustra din tavan. În toată camera puţea îngrozitor. Mai exista o uşă, întredeschisă, care pare să fie sursa principală a putorii. Imediat îşi dădură seama că acolo trebuie să fie toaleta nefuncţională. Altă uşă care să facă legătura din această cameră şi altă ieşire nu mai era Totul seamăna a depozit. Exact la asta se gândi şi Ştefan.
-Să ieşim naibii de aici, zice el. Camera asta-i un depozit. Ăsta a adunat aici tot ce nu a putut încă arunca. Să ieşim naibii de aici!
Carmen ţine de uşă până ce reuşi el să refacă cât de cât încuietoarea. Puse suruburile înapoi doar pe jumătate şi scutură uşa. Vede că ţine şi o lasă aşa, apoi trecură în bucătărie închizând uşa dinspre hol. Carmen se repezi la geam şi începu să respire adând, cu nesaţ aerul rece şi curat.
-Bleahh... Doamne ce puţea!
-Cred că foloseşte camera pe post de depozit sau ce. De asta nu închiriază tot apartamentul.
-Ce dracu atârna acolo de tavan? Ai văzut?
-Da... Cred că e de la lustră, ceva cablu... Acum eşti mulţumită?! Ai văzut că nu e nimic deosebit acolo. Totul nu-i decât un afurisit depozit.
-Am văzut. Totuşi...
-Totuşi ce?
-Eu ce am văzut atunci?se scarpină ea în creştetul capului ca şi cineva care se gândeşte la rezolvarea unei probleme. Căci ştiu că am văzut ceva.
-Nu începe iar. Te rog. Ai văzut acum că nu e nimic acolo, o atenţionează el cu un deget ameninţător îndreptat spre ea.
-Am văzut...am văzut...
Reuşiseră să lămurească oarecum problema. Un timp se mai fâţâiră prin cameră, apoi oboseala îşi spuse cuvântul . Carmen, îşi mai aprinse o ţigară în timp ce Ştefan se strecoară cu mare desfătare sub cearceaf. Se făcuse frig de-a binelea afară, aşa că, tremurând, Carmen îşi aruncă ţigara pe jumătate fumată şi se retrage, nu înainte de a fixa cu coada ochiului geamul camerei depozit. Privirea i fixă oarecum irezistibil pe geam, cu toate că simţea încă o teamă profundă, dar acum nu vede nimic în afară de un geam murdar. Zâmbeşte. Se bucură că avuse curaj să se uite acolo unde înainte văzuse ceva inexplicabil. Poate aşa s-a ridicat valul fricii. Închide geamul şi se strecoară, ca un şarpe, în pat lângă Ştefan, lipindu-se adânc la pieptul lui. Oricum lăsaseră lumina aprinsă.
Amândoi tresăriră în aceiaşi clipă. Apa care curge trasă la baie se aude foarte clar preţ de câteva secunde bune. Aşa cum sunt întinşi se uită unul la altul.
-O mai fi adus ăsta nişte turişti, face el ridicând din umeri.
-Ştefane..!
-Ce-i?
-Baia de jos nu se aude aici!
-Ce vorbeşti?! În clădirea asta şi pe aşa o linişte... Fi sigură că de jos s-a auzit. Măcar acum poţi fi liniştită că nu mai suntem singuri în clădire.
O undă de îndoială străfulgeră totuşi prin sufletul lui. Acum îşi dă seama că s-ar putea ca nu de jos să se fi auzit. O lucidă şi scurtă gândire îl face să se cutremure, dar nu-i spune ei. De ce să o înfricoşeze mai mult decât e cazul, nu destul e speriat el acum. Îşi aduce aminte că jos, după ce fusese la baie, el aruncase apa cu o găleată pusă acolo exact în acest scop căci sistemul normal de tras apa era defect. Care să fie şansele ca cineva să fi reparat toaleta acum în toiul nopţii.. Se uită la ceas. Era ora unu şi douăzeci de minute.
-Cât e ora? întreabă şi Carmen ridicându-se în capul oaselor.
-E unu şi douăzeci... Culcă-te la loc. Vedem dimineaţă cine sunt cei ce s-au mutat aici, o minte el frumos.
La început uşor, apoi tot mai tare, se aud nişte bocănituri, ca şi cum cineva bate ceva în zid, în perete. Loviturile curg monoton şi ritmic, apoi se opresc brusc.
Ştefan se dă jos din pat cu alura unui om ce se trezeşte dimineaţa să meargă la muncă. Rămâne o clipă pe marginea patului apoi îşi îmbracă pantalonii şi îşi i-a bluza.
-Unde mergi?îl întreabă ea.
-Să-mi fac o cafea.
-Acum?
-Da’ ce are?
Minte. Nu are nevoie de cafea, dar nu-i venise altă idee.
-Păi îţi fac eu!se oferă ea.
#626573 (raspuns la: #626572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INSULA ALTUIA - de Roman Haduch la: 28/05/2012 09:30:28
(la: HRISTOS S-A INALTAT!)
o pana de curent, fulgerator, a trimis mesajul in neant si, acum, cu inspiratia, un pic afectata, il refac.
Dumnezeu este Parintele tuturor mangaierilor si El ne mangaie in toate necazurile noastre pentru ca si noi, avand inimile pline de dragoste sa putem mangaia pe semeneii noastrii, atunci cand trec prin vreun necaz.
Dumnezeu sa te binecuvanteze.
Bilia este Izvorul apei vietii, te rog sa citesti Romani, capitolul 12 ( sunt 21 de versete ) . Vei constata cum torentul viu al Sfantului Cuvant matura orice uscaciuni din gradina sufletului tau si roada binecuvanta a Duhului Sfant, dragostea, bucuria , pacea, indelunga rabdare , facerea binelui, credinta , autocontrolul, blandetea, iti vor desfata spiritul. Te vei umple de energie si entuziasm. ok.
#632792 (raspuns la: #632717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amari - de adina.petre la: 18/07/2012 11:30:50
(la: cum votam la referendum?)
aveam deja biletul luat cand s-a stabilit data referendumului, glumeam numa, iti dai seama. :))

chiar au facut chestia pana la capat, curtea constitutionala nu se mai poate implica in deciziile parlamentare? dar asta nu e...anticonstitutional? :))

mie imi e tare frica ca n-o sa pupam Schengen prea curand. mai ales ca nu o ducem pe roze, nici economic si cu atat mai putin politic. despre adoptarea monedei unnice la noi, ce se mai aude? parca era programata pe 2014?

sa stii ca si eu injuram tiganii, culmea...cam pana s-a intamplat faza cu base. abia atunci am realizat putin impactul, si de atunci am incetat sa mai zic pana si tigan. ma refer la ei ca rromi, si daca chiar nu se intelege, abia atunci le zic tigani. de injurat nu-i mai injur.

cat despre graba cu care se executa lucruri dinastea fulger la noi in tara...e de inteles. hai repede sa-l legam, sa-l judecam, sa-l impuscam, sa nu aiba lumea timp de prea multe intrebari. ;)
#633873 (raspuns la: #633768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby - de zaraza sc la: 24/10/2012 09:13:14
(la: Tinerii si problemele de directie)
Parintii trebuie sa ii lase sa isi gaseasca singuri raspunsurile. Sufletul e gata format, dar nu trebuie incorsetat de prejudecati. Am ajuns sa traim numai prin prejudecati.
Ce e aia educatie? Una e sa il inveti sa iubeasca tot ce e in jurul lui, sa nu ii fie frica de nimic, pentru ca totul are o cauza si ii explici ce e fulgerul, tunetul, intunericul etc. Cainii nu sunt nici dusmani, nici nu musca pentru ca sunt rai. Ei musca pentru ca se apara, pentru ca au fost batuti altadata. Manifesti iubire si vei primi iubire. Ceea ce dai, aceea primesti. Asta e cam toata educatia.
Si alta e sa il educi ca trebuie sa salute pe cutare pentru ca asa trebuie. Oamenii se saluta pentru ca au nevoie unii de altii. Ceea ce dai, aceea primesti. Ii explici, dar stiu parintii de ce salutam? Nimic nu trebuie bagat in cap copilului pentru ca asa trebuie. El trebuie sa stie de ce facem ceva anume.

Societatea asta a evoluat. S-a schimbat in orice caz, a trecut prin multe etape. Au fost schimbari care s-au vazut ca sunt bune si au capatat teren. De voie, de nevoie, o sa apara si schimbarile urmatoare.

#635891 (raspuns la: #635889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de paula_vs la: 30/11/2012 11:36:15
(la: Morgo, mai sunt si alte pareri)
optimismul tau nu e molipsitor,tinerii de care vorbesti din pacate nu sunt retardati ci le lipsite minima baza de cultura,am intrebat niste studenti ,accentuez studenti,daca au citit Moartea lui Fulger sau El-Zorab,raspunsul a fost halucinant,nu auzisera,le-am recitat din memorie cateva versuri si m-a surprins cat de mult le-au placut,deci cine poarta vina?cu siguranta nu doar ei,din fericire nici scrierea cristinei nu le deschide apetit spre lectura
#636530 (raspuns la: #636462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de paula_vs la: 12/12/2012 15:18:57
(la: Ma bucur ca m-am nascut in Romania)
si Moartea lui Fulger,stiai ca moartea lui fulger o dedica fiului sau mort in accident de masina la douazeci de ani?
#637329 (raspuns la: #637322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bine de citit si de stiut! - de Baby Mititelu la: 22/12/2012 11:13:57
(la: Romania mea)
Cine nu lucrează, să nu mănânce (Tesaloniceni 3, 10)

Andreea Avramescuera studentă la Cibernetică, în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Elevă eminentă, a fost cap de listă la admitere. Ajunsese preşedinta organizaţiei Voluntari şi Idei pentru Proiecte (VIP), un ONG care se ocupă cu dezvoltarea profesională a studenţilor, încercând să suplinească anumite carenţe ale sistemului educaţional din România.

Lucra zi şi noapte, având rezultate extraordinare. Nu are sens să-i înşir CV-ul aici sau întreaga activitate. Era genul de student omniprezent. Workaholic, pe drept!

În timpul unui training, după ce îşi susţinuse o prezentare, a leşinat. Colegii au sunat la 112, dar echipajul nu a reuşit să o resursciteze. A clacat. I-a cedat inima. Moartea ei, a venit ca o veste fulgerătoare, care i-a şocat pe toţi cei care o cunoşteau direct sau indirect.

Presa de scandal din România şi-a bătut joc de moartea Andreei Avramescu, lansând ipoteza consumului de alcool. Normal, unii s-au informat din cancan: „Eh, s-a îmbătat şi a murit. Dacă-i proastă…”.

Din păcate, pentru unii trecerea la cele veşnice a Andreei a fost motiv de morală perversă: „Aha! Vedeţi voi? Dacă îţi pierzi timpul făcând proiecte şi implicându-te în diverse acţivităţi, dacă încerci să schimbi ceva, crăpi!”

În România sunt oameni care lucrează până la moarte pentru că alţii ocupă câte 600 de locuri în Parlament şi nu lucrează. Pentru că alţii preferă să doarmă pe ei, aşteptând un fund de pupat sau o pară mălăiaţă de la Stat. Pentru că majoritatea românilor tolerează furtul şi batjocorirea legii, atât în viaţa privată, cât şi în cea a cetăţii, a ţării. Pentru că aşteptăm să vină americanii şi străinii din ’44 încoace că poate or munci în locul nostru. Pentru că nu ne punem pe picioarele noastre, atât ca neam, cât şi ca generaţie tânără şi dăm vina pe trecut în loc să ni-l asumăm ca să putem construi un viitor.

Pentru că mulţi dintre noi, dacă avem masă, casă şi confort, nu mai vedem problemele majore ale acestei ţări şi în definitiv absenţa unui viitor propriu, al nostru. Ne interesează mai mult binele nostru individual, decât binele nostru comun.

Pentru că mulţi dintre reprezentaţii actuali ai studenţilor s-au făcut slugi diverselor partide sau grupări politice şi ţin în adormire masa studenţească cu beţii, festivale studenţeşti şi asociaţii care apar numai pe hârtie.

Pentru că reprezentarea studenţească în România nu se ridică la nivelul ei istoric: acela de a produce o schimbare fundamentală în societatea românească. De a crea caractere, oameni noi care să spele vechile păcate ale românilor. O revoluţie în sens de transfigurare, nu de lovitură de stat!
*** - de pescadorul la: 13/02/2013 09:25:12
(la: Papa demisioneaza!)
Se pare ca demisia a fost aprobata si de SEFUL cu un fulger ce a lovit acoperisul Basilicii Sf. Petru, deci totul este in regula... ;))))
#641601 (raspuns la: #641580) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de pescadorul la: 13/02/2013 17:47:55
(la: Papa demisioneaza!)
Depinde den ce unghi privesti eu fiind optimist vad asa pana si fulgerul... ;))))
#641622 (raspuns la: #641615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...