comentarii

fulgeră


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tiganii,aurul si diamantele-22 - de sami_paris75 la: 12/03/2008 10:36:30
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Dintr-o data Cornel s-a sculat in picioare
apropiindu'se de San Tao,i-a soptit ceva
la ureche.
S-a retras undeva intr-o camera.
A revenit dupa cateva minute intr-un chimono special pentru arte martiale.
Era incins la bràu cu o curea de culoare galbena ,in mana tinea un baston lung din bambus ,la capatul bastonului era agatata o pamblica de culoarea centurii.
Purta parul legat in coada,o coada care pornea exact din crestetul capului si ajungea putin mai jos de baza gatului.
San Tao acceptase sa se lupte cu unul din fratii lui Wu Lin.
Cei doi adversari s-au asezat fatà in fatà ,la o distanta de aproximativ de doi metrii.
Intr-o tacere desavarsita ce-i doi s-au privit cateva secunde ,s-au inclinat in semn de respect.
Cu o viteza uimitoare Cornel a lovit umarul adversarului,lovitura care nu si-a atins scopul,chinezul a cazut la podea sub forma de spagat ,a reusit sa pareze lovitura cu bastonul lui.
La prins pe Cornel cu mana de reverul chimonoului i-ar cu cealalalta mana a reusit sa pareze ce-a de-a doua lovitura!
Foarte calm Cornel l-a prins cu ajutorul mainii stangi,cu mana dreapta a introdus bastonul intre picioarele adversarului care se desechilibreaza si cade, loveste fulgerator cu bastonul.
Lovitura putea sa fie fatala!
Bastonul s-a oprit la cativa centimetrii
de gatul adversarului Chen ,s-au indepartat unul de celalalt si s-au inclinat cu mare respect.
S-a apropiat de San Tao,la sarutat pe frunte,un gest care la chinezi nu se face!a venit la mine si m-a luat in brate.
Te iubesc nea Sami!niciodata n-am fost asa de fericit.
Nu-ti fie teama de sucarul de la Paris,San Tao nu-l scapa din mana pe Nicolaescu.
Stiu.Am stiut tot timpul nea Sami ca m-ai consuderat ca pe copilul tau!ca pe Robert.
Te iubesc sa stii.
Avea ochii plini de lacrimi.
San Tao si Wu Lin s-au apropiat de el si amandoi l-au luat in brate.
Si daca mor maine!
Nu mi-e frica sa stii!mai multa frica am de puscariile din Romania.
A sarutat-o pe Wu Lin de cateva ori,de fata cu noi toti!
Sarutari ale vietii,nu ale mortii,nici ale singuratatii...


#292475 (raspuns la: #292331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfarsit - de beatlemaniacul la: 13/03/2008 17:16:29
(la: 21 de minute)
Cu ochii în tavan, jumătatea goală a patului şi urletele care împungeau lumina firavă a dimineţii... „Ce indiferentă e această lume cu mine, cu noi. În timp ce eu sufeream cei de la bucătărie sacrificau animale sub geamul nostru”... Pentru o clipă crezu că celălalt are un pic de compasiune pentru el, dar zâmbetul zeflemitor îl trezi la realitate. Trebuia să ia o hotărâre cât mai repede căci jos petrecerea începuse şi el era asteptat. Ştia că trebuie să suporte privirile colegilor ei dar îşi propusese să-i ignore. Mai avea infima sperantă că o putea întoarce la el şi de aceea nu se putea hotărî. „Ca de obicei nu ai curaj să iei decizii rapide” conchise celălalt. Cu o smucitură se depărtă de oglindă şi pentru o secundă i se păru ca celălalt se miscă independent de el şi aceasta îl miră. Biletul cu rânduri ordonate dispăru în buzunarul din spate. „Ştii ce ai de făcut, nu?” auzi peste umăr. Primul pas îl făcu greoi cu o senzatie de amortire. Al doilea însă fu cu mult mai sigur si neliniştea crestea. Simţi o durere ascuţită în genunchi când se lovi de măsuţă. Căzând pe o parte, ceasul se opri mirat pentru o secundă, apoi îşi reluă ticăitul, mestecând molcom din minutul al unsprezecelea. Curând acesta fu inghiţit şi fără pauză minutul al doisprezecelea fu atacat. „În sfârşit, ne miscăm” auzi în spate. Din trei paşi ajunse la uşă. „Trebuie să încetezi a mai număra pasii. Te pierzi în amănunte şi nu vrei să vezi esenţialul. Sau poate ţi-e frică?” Apucă uşa cu furie şi o trânti în urma lui. Pe culoar, pereţii de culoarea untului reflectau o lumină înăbusitoare. Cu miscări aproape mecanice picioarele lui începură o execuţie de marş, o grabă absurdă spre nicăieri, mocheta moale absorbind loviturile sacadate, una câte una. Balustrada scârţâi şi fără să vrea începu să numere cele optsprezece trepte în timp ce le călca. „Dacă m-aş concentra acum aş încerca să şterg toate amintirile, una câte una, ca şi cum scara asta m-ar întoarce în timpul acela plăpând când nu te cunosteam. Închid ochii strâns. Amintirile ca nişte fotograme pe un film trec şi se şterg ...18... ea şi el, o pereche potrivită ...17... peronul învăluit în fum...16... un zâmbet de dimineaţă leneş ca un gând ...15... o bancă de lemn la umbra unui castan ...14... un pui de căţel, covrig la picioare ...13... o dimineaţă rece cu pâine prăjită ...12... lacrimi ce sapă tranşee pe obraz...11... o plimbare în parc ...10... o cabană de munte ...9... chinul aşteptării rezultatelor la examenul de admitere ...8... cofetăria cu mese rotunde ...7... un mărţisor ...6... iarnă ...5... toamnă ...4... vară ...3... primăvară ...2… frig ...1... şi numărătoarea se opreşte la unu. Cea din urmă amintire nu vrea să plece. Atât a rămas. Numai o amintire, una singură: AMINTIREA TA”. Şi deodată a înţeles. Amintirile nu vor dispărea niciodată. „Ştii ce ai de făcut” se auzi din spate. Ca un robot răspunse afirmativ din cap. Dinspre sala de mese o larmă de glasuri amestecată cu zăngănit de pahare revărsa multă fericire pe coridor. Se trezi fluturând din mâini, cu gesturile unui om care încearcă să traverseze o zonă înecată în fum. Vocea şuierată a celuilalt îi căzu pe umeri ca o mantie: „Există un singur drum. Trebuie să mergi înainte”. Cu umărul izbi uşa care sări la o parte. Valea abruptă îl aştepta răbdătoare, ca şi aseară, probabil din totdeauna. „Ştii ce ai de făcut” zise celălalt împingându-l inainte. Nu mai avu timp să reacţioneze. În avântul său sui balustrada de lemn dintr-o mişcare şi se pomeni pe vârfuri, cocoşat sub mantia aceea invizibilă şi foarte greoaie pe care nu îşi mai amintea când a tras-o pe el. O voce gâfâită din care se ghicea triumful răcni: „Ţi-am zis că trebuie să ai curaj. Acum sari!”. O secundă rămase într-un picior într-un echilibru perfect. Se văzu bătrân aşteptând încă să se deschidă uşa si să apară ea. Dar în locul ei un copil cu păr ondulat îşi făcu apariţia alergând dupa o minge. Deja atârnând în gol, se răsuci cu o smucitură şi chipul crispat al celuilalt alunecând peste umăr îl fulgeră scurt. Cuvintele îl loviră în timpan: „Ca de obicei...fără curaj!” în timp ce cu ultimele puteri se scutură peste prăpastie dezbrăcându-se de el ca de o haină. Celălalt încă nu se zdrobise de pietre cand el împingea vesel uşa. Ceasul mare de pe perete arăta şase şi douăzeci şi unu de minute. „Pentru o clipă am fost într-un echilibru perfect” îi venea să urle, dar în loc zâmbi unei fete cu un decolteu provocator.

Afară, sub lumina de veghe a lunii, vârfurile brazilor se aplecau cu smerenie în calea crivăţului ce se pornise în valuri.
Picky, una speciala pentru tine!!!!!!!!!! - de Areal la: 17/03/2008 15:21:37
(la: ENEAGRAMA)

Arca lui Noe - O povestire moderna


Domnul a spus lui Noe: "Peste sase luni am sa fac sa ploua peste întregul pamant pana cand toti cei rai vor fi înnecati de ape. As vrea însa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!" Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile proiectului ambarcatiunii.
"Bine!", a zis Noe, tremurand înca de frica tinand plansele în mana.
"Sase luni si va începe ploaia", a tunat din nou vocea Domnului. "Ar fi bine sa te apuci de lucru".
Cele sase luni trecura repede.
Norii au început sa se îngramadeasca la orizont si primele picaturi de ploaie au si început sa cada. Domnul a vazut cum Noe statea în curte plangand.
Nici urma de arca.
"Noe!" a strigat Domnul. "Unde este arca?" Un fulger cazu langa picioarele lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea întrebarii.
"Doamne, Te rog sa ma lerti", se ruga Noe. "Am facut tot ce am stiut, dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale. Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca întregul proiect. Apoi, am intrat într-o adevarata batalie cu autoritatile înjurul subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie în curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura, a orasului.
Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie, pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au început o greva. A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem acum abia 16 dulgheri angajati.
Am început sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez numai cate o pereche din fiecare soi.
Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului înconjurator, care îmi cerea sa completez o declaratie asupra impactului potopului planificat de Tine Doamne asupra mediului înconjurator. Inginerii lor îmi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am trimis un glob.
Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar acum am primit o scrisoare de la ei prin care îmi cer o suma enorma de platit.
"Nu cred Doamne ca voi putea termina arca în urmatorui an", se vaita bietul Noe.
Cerul începu sa se însenineze brusc. Soarele straiuci din nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste întinderea orizontului. Noe se uita uimit si zambi. "Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi pamantul?"
"Ai gresit Noe! Fiind Domnul întregului Univers am unele avantaje. Voi distruge întregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul. Ceva inventat însusi de om."
"Cu ce Doamne?", a întrebat Noe uimit.
Dupa o lunga pauza, Domnul a spus;
"Cu guvernul".




#293889 (raspuns la: #293850) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anitzsmile si Domnul szmile uneori nu roar tuna si fulgera,am alat acum de la tine... - de hastalavista la: 18/03/2008 13:14:58
(la: reflectii)
ai castiat deja un adept....daca ai o relevatie te rog sa o impartasesti,daca Dumnewzeu rade de proiectele mele nu stiu dar eu am ras citind ca ar exista aceasta posibilitate...apropo sti ce spune savantul acela englez sustinut doar de aparate legat de asta,ca este posibil sa existe dar ca pt buna functionare a universului nu este neaparat necesar,eu sunt dispus sa ma tin de mana cu cei ce gandesc astfel pe cafeneaua sa facem cercul pacii pe plaja din mamaia chiar si in desertul lui adynet1 putin grotesc dar foarte expresiv,doar razand se indreapta moravurile spunea cineva ,daca le ai sau nu cu poezia crede-ma ca esti singurul in masura sa decizi,noi putem spune doar daca ne place sau nu.....spiritul caenelei...uneori exista de cele mai multe ori e claca la Poplaca ,poti starni comentarii si tragand la aghioase ceea ce nu este cazul tau ....
* - de INSULA ALTUIA la: 20/03/2008 13:28:08
(la: joc nou)
ii soptesc sa zboare in tei
Ce faci cind tuna si fulgera ??
#294964 (raspuns la: #294954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cezar Petrescu la: 28/03/2008 12:57:35
(la: timp...)
Vise mototolite stau aruncate
intr-o margine de privire;
cate un fulger, prin ploaia de lacrimi
mai lumineaza uneori trecutul-imi place aici...
ion barbu, 'falduri' - de maan la: 29/03/2008 10:59:19
(la: despre poeti si poeziile lor)
favorita mea, dupa 'dupa melci'.

"Falduri

Somn mult, din pluşuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!

Sub mături, fluturi şi urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?

Din somn, din stofă sar deştept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La ţărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:

- Întemniţate William,
Cast hidrofil, te aşteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunţii, să te-aprindă;

Student stufos, Bostonian,
Ceţoase Wilson William,
Îţi jur, ar face-o bună mină
Spini şase-n pielea ta marină!

(De şase ori, în ape grele
Sting fier aprins, până-n prăsele;
Fulger cedat, just unghi normal,
Cad reflectat, croiesc cristal.)

Piei, chip! Rămâi, cortină spartă,
Pătrată Spanie pe-o hartă,
Răpus, în mâini, pumnalul tras,
În fund ursuz, de zahăr ars:

Valuri frânte, gemene,
Ruptură de cremene,

Ce gând târziu mă suflă-acu?
Să vântur nopţii "Bu-hu-hu"
Ca la un cântec, altădată?

Se toarce vorba, închegată,
Cutia-încet se-ncuie-n piept,
În scrisul apei caut drept."
#297099 (raspuns la: #297096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai maan :) - de anitzasmile la: 10/04/2008 17:40:46
(la: cautand...)
hai sa vorbesc mai pe larg ca eram la munci mai devreme si am scris totul la repezeala :)

nu cred ca poti vreodata pierde ceea ce esti, daca acea calitate e innascuta. - de acord, dovada ca inca ma mai bucur, dar in doze muuuult mai mici :( si la intensitate mai slaba.

problema mea e alta.
imi pare ca grija asta exagerata spre 'placerile simple ale vietii' si dorinta de-a reveni la ele, are-un fond maladiv - acela de-a fugi de realitatea imediata, de-a-nchide ochii. - mai draga, vezi cum dai tu cu bata'n balta?pai tu vorbesti de aia iresponsabili, care asa s-au nascut si care niciodata nu se vor lega la cap, pt absolut nimic ce depaseste puterea lor de acceptare.da astia se agata de alte lucruri, nu de niste biete fenomene meteo ce reusesc sa le schimbe nitel starea de spirit.ce legatura are s... cu prefectura?him...de unde pana unde un moment de nostalgie trebuie musai sa fie boala.

prefer sa ma las framantata de probleme decat sa-nchid ochii visand la flori de cires, sa nu cumva sa uit sa ma bucur. - vezi? a fost vorba de visare in propozitie? cand am spus 'pierdut' m-am gandit la cum te schimba trecerea timpului, la cum se diminueaza incetul cu incetul intensitatea trairilor si la cum isi pune amprenta pe sufletul tau toate lucrurile pe care viata ti le pune'n brate fara sa intrebe...si asta se intampla tocmai din cauza ca nu fugi de realitate, putin cate putin te acapareaza de nu-ti mai ramane farama de traire.ca doar din cauza asta omu la 80 ani nu mai topaie prin ploaie ca cel de 20 :)

un moment de nostalgie nu inseamna boala, e o stare fireasca.patologicul intervine cand omu respectiv ingroapa realitatea in trecutul indepartat, de regula copilarie, regreseaza afectiv si e o chestie foarte naspa.

...mie mi-e dor de ploile caldute de vara, cand totul stralucea, cand verdele parea mai verde, cand se facea noapte si simteam fiorul necunoscutului si vantul incepea sa bata si stropi mari bateau in geam si in pervaz si faceau zgomot :). deschideam fereastra si imi inundam plamanii cu aerul acela curat si placut mirositor, urmaream cate un trecator grabit sa se adaposteasca, incercam sa gasesc cu privirea vreo vrabiuta zgribulita, tresaream cand tuna si fulgera si gata, asta strica tot farmecul :(...

e gresit sa te silesti sa te bucuri. - cand constati ca ceva ti-a luat aceasta placere, e gresit sa nu incerci s-o regasesti.

neputinta e semn ca ceva merge prost - in loc sa te chinui sa zambesti, mai bine-ai plange si-ai rezolva necazu'.
dup-aia zambetu vine de la sine. - ei, la mine chestia asta a mers pana pe la 30 ani.acum nu mai plang asa usor, prefer sa injur cat trebuie de mult si gata...:). stii ce bine e?!
#301321 (raspuns la: #301261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sakura - de proletaru la: 23/04/2008 20:30:58
(la: Nu mai stiu )
bah, io am cazut pe spate si am facut si torticolis cand m-am uitat fulger in stanga sa vad daca ma ajunge valul de miere roz. e ca lava.
mi-a intrat pe nas si prin urechi. nu ma mai satur. ce misto e pe spate. dau din picioare grobian, ca un carabush. va rog, nu ma salvati, lasati-ma sa ma infuzez cu miresme de crema de capsuni!
sakura, multumesc!
mai da drumul la un jet de ambrozie din asta! e raiul!
Uffffffffff si offfffff - de munteanu rodica la: 05/05/2008 07:06:13
(la: Confa profana)
"Fulger negru… trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung…
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,"

a trecut! am scăpat!

Acuma pot să beau o cafea amara,gustoasă, aromată,minunata,bună,
armonioasă, şi impresionantă
Tot ce este mai "naucitor... pe lume"
Poftiti vă rog:)
ne alegem moartea - de thebrightside la: 19/05/2008 14:21:15 Modificat la: 19/05/2008 14:28:06
(la: ora de des-compunere)

Am vrut să nu mă doară şi să nu dureze fulgerător de mult.
Mi-am alocat o asfixiere. Presupun.
Altfel de ce aş sta aici spunându-mi cu frecvenţa ticăitului căcăcios al ceasului că n-am aer şi-o să mă sufoc?! Mă voi sufoca pentru că îi iubesc pe nebunii aştia care mişună pe lângă trupu-mi vineţiu şi pielos, prin duhoarea asta de carne putredă. Nu-i mai vreau aici şi nu mă vreau nici pe mine aici. Nu ştiu unde dracu’ m-oi duce, însă sunt gata să decolez, indiferent ce vor ei. Ce ştiu ei cum e sa ins/expiri
[era sa zic in/sexpiri… sexul, ce fotografie îngălbenită hepatic, cu urme de forme… mirosul atâta-mi amintesc, pluralul de secreţii şi mintea spânzurată de baierele orgasmului, legănându-se ca-ntr-un hamac, ca-ntr-un sfârşit …. n-am făcut destul sex, asta-i un regret.]
ciulini la fiecare dilatare de torace?! Ţepi care-ţi ciuruie căile respiratorii şi tusea care permută organele scofâlcite de colo dincolo, ping – pong doare – numai doare, futu-i da’ doare rau – gata, nu mai doare … nu ştiu, eu ştiu.
Ce n-am ştiut să vreau a fost o minte tulbure ca vinul răsuflat, ala prieten la nevoie. C-o minte tulbure, moartea-i un tablou suprarealist care te soarbe limpede, pe nesimţite în culori de carnaval, confeti, urşi împăiaţi The end Fin Sfârşit. Uită-te la ăsta, iubitule, în mijloc parc-ar fi un cap de femeie, nu-i aşa? Uite aici! Ochii, holbaţi şi goi, vezi?
Asta n-am ştiut, c-aş fi cerut.
Ce ‘la revedere’, cui?! Dacă ai ceva de spus spui când îţi arde gura, nu când te ustură curu’ că vine Styxexpresu’.
Nu (mai) am nimic de spus, vreau numa’ să închid robinetul asta
cu dejecţii
cu injecţii
cu zile de concediu premortal forţate-mi pe gât
martor ocular la… naiba!
(tuse prelungă)
Să n-o mai lungesc. Poziţia pe burtă, să fac piftie moluştele astea negricioase scuipătoare de ciulini din piept. Nasu’ meu a funcţionat mereu la parametri reduşi, avantaj colţu’ pernei în gură
Ahşaa
Nh-ahr htrehbui hă hduhreze hmult…
Hcei ahsatha? Ahşa o hi hcânhd hmori…
hparhcă hte hcerne, nhui hrău…
ha, hce hrehpehde..
ah, hce hgreu…


Dupa un număr irelevant de ani, într-un dialog despre rude decedate

- … O mutasem în camera mică de la drum. Aşa a vrut ea, zicea că mereu a vrut să trăiască acolo şi n-a putut, să moară măcar… A căzut tavanu’ pe ea la cutremur.. Mai bine, cred că nu mai avea plămâni, numa’ se chinuia…



RSI - de cher la: 26/05/2008 19:24:43
(la: Ierusalim)
Tu intotdeauna ai raspuns rezonabil. Eu am scris asa caci muresh1 (nu prea am inteles bine ce voia sa spuna)vorbea de o alungare, o revenire si in final de un general Mata Gur care a recucerit si a declarat Ierusalimil al nostru pentru totdeauna...
Nu stiu ce este cu generalul asta si am avut impresia ca abia din 1930 evreii s-au stabilit acolo (nu alungati) iar in 1967 a fost doar un razboi fulger care nici acum nu s-a terminat.
Pentru a se incheia cu adevarat ma gandeam ca ar lipsi un anume steag.
Dar vorbeam doar metaforic si un pic in gluma.
Mao - de cattallin2002 la: 28/05/2008 18:42:58
(la: LUMINA DE LA IERUSALIM)
Chiar cu o luna in urma am discutat cu cineva pe un blog despre articolul din wikipedia.
Aticolul exista doar acolo si se da ca sursa un site rus scris cu litere chirilice. Eu m-am uitat pe site (erau si explicatii cu poze cum nu il ardea pe unul lumina - pentru ca tinea flacara doar cateva momente).
Fenomenul are, sa zicem, 3 faze.
1. Apare un fulger luminos (din cer, nu din mormant) care se indreapta spre Mormant.
2. Patriarhul ia lumina cu vata si iese in biserica. Lumina nu arde cateva minute. Din ce am citit, inainte dura mai mult pana sa inceapa sa arda, acum din ce in ce mai putin.
3. Dupa un timp lumina se transforma in flacara obisnuita si arde.
In clipurile de pe net am observat ca atunci cand nu arde lumina este alba, iar dupa aceea are culoare de lumanare.
Aici dureaza mai mult tinerea lumanarii pe fata: http://www.youtube.com/watch?v=RaI2hXyg-fM

Nu prea poate fi fenomen natural pentru ca apare doar se Paste, iar data se schimba in fiecare an.
Nu prea poate fi nici o smecherie, pentru ca Lumina aparea si inainte de schisma (1054). Dupa aceea au uitat catolicii cum se face smecheria? Ca ar aparea si cand e Pastele catolic (se tin si slujbe catolice si monofizite in acea biserica, daca am citit bine).
Scrie ca prin 1100, dupa schisma, preotii catolici au oficiat si ei slujba, dar Lumina nu a aparut la ei, ci tot unde era clerul ortodox. Dupa cateva sute de ani armenii au platit pe turci ca sa oficieze ei de Paste, s-a intamplat cam acelasi lucru. Sunt pe net povestirile.
Rezumat de pe net:
"Sâmbăta, între orele 13.00 - 13.30, Lumina Sfântă coboară din cer în zig-zag prin capela mare a Bisericii, străbate capela Sfântului Mormânt, după care se aşează pe lespedea acestuia, de unde este luată de patriarh şi împărţită mulţimii." "Creştini sau nu, toţi cei care au văzut această lumină recunosc că ceva inexplicabil s-a întâmplat cu ei."
Cat despre lampa aprinsa acolo, iata cum este: "Aici ostaşii păzesc intrarea în mormânt (nimeni nu mai are voie să viziteze cu o zi înainte, nici feţele bisericeşti), care este sigilat"
"După 15 - 20 de minute de rugăciune, zgomotoasă pentru unii, tainică pentru alţii, toată lumea prezentă observă o lumină puternică ca un fulger care pătrunde prin cupola bisericii şi se duce exact pe placa mormântului, unde în prealabil a fost aşezată vată. Acesta se aprinde. Patriarhul o ia în mâini şi iese cu ea afară, punând-o în două cupe."
"Acestui fenomen, care se produce neîncetat de peste 2.000 de ani, n-a reuşit să-i dea cineva o explicaţie plauzibilă,
ştiinţifică…"
"Mărturii scrise despre fenomenul luminii de la Ierusalim sunt oferite deEusebiu de Cezareea, Chiril al Ierusalimului, Mark Twain, H. Melville. Vă reţin atenţia cu o mărturie mai recentă, a unui prof. univ. dr. de la Universitatea Berkeley - California: „fulgere de lumină colorată lovesc pereţii capelei bisericii şi ai galeriei. Aerul are proprietăţi electrice asemănătoare electricităţii statice”.
"doi ciberneticieni din Frankfurt care au văzut fenomenul, spun că nu au reuşit nici în laborator să obţină o lumină de o asemenea intensitate... "
" Ţin minte că un om s-a urcat pe o schelă pentru a vedea fenomenul, lui i s-a aprins mai repede lumina, care a venit ca un fulger prin cupola bisericii. După câteva clipe, luminile s-au aprins la toată lumea."
#313686 (raspuns la: #313529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de zaraza sc la: 30/05/2008 09:55:12
(la: joc nou)
Astept fulgerul sa ma faca una cu clepsidra.

Ce faci cand ramai fara semnal la telefon?

#314193 (raspuns la: #314077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de lafemme la: 24/06/2008 14:00:13
(la: joc: ''Completeaza fraza'' )
fulgera pe drum in fata lor. iesea fum din asfalt, fum gros, verzui, cu miros de iarba."E ciudat, a gandit el atunci, n-am mai mirosit iarba de cand..."
#319931 (raspuns la: #319923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arca lui Noe - O povestire moderna - de Areal la: 24/06/2008 19:00:30
(la: POVESTIRI CU TALC)
Domnul a spus lui Noe: "Peste sase luni am sa fac sa ploua peste întregul pamant pana cand toti cei rai vor fi înnecati de ape. As vrea însa sa salvez cativa oameni si cate o pereche din fiecare soi de animale de pe pamant. Iti poruncesc sa construiesti o corabie!" Printr-un tuiger de lumina Noe a primit toate plansele si speciticatiile proiectului ambarcatiunii.
"Bine!", a zis Noe, tremurand înca de frica tinand plansele în mana.
"Sase luni si va începe ploaia", a tunat din nou vocea Domnului. "Ar fi bine sa te apuci de lucru".
Cele sase luni trecura repede.
Norii au început sa se îngramadeasca la orizont si primele picaturi de ploaie au si început sa cada. Domnul a vazut cum Noe statea în curte plangand.
Nici urma de arca.
"Noe!" a strigat Domnul. "Unde este arca?" Un fulger cazu langa picioarele lui Noe, pentru a sublinia seriozitatea întrebarii.
"Doamne, Te rog sa ma lerti", se ruga Noe. "Am facut tot ce am stiut, dar am avut mari probleme. In primul rand mi-a trebuit o autorizatie de constructie pentru corabie si planuri care sa respecte codurile locale. Asa ca a trebuit sa angajez un inginer ca sa-mi refaca întregul proiect. Apoi, am intrat într-o adevarata batalie cu autoritatile înjurul subiectului instalatiei de stingere a incendiilor. Apoi, vecinii s-au plans ca violam regulile arhitecturale ale orasului construind o corabie în curtea casei, asa ca mi-a trebuit o dispensa din partea comisiei de arhitectura, a orasului.
Am dat apoi de o alta problema cu aprovizionarea lemnului pentru corabie, pentru ca lemnul indicat de proiect provenea din copaci interzisi sa fie taiati, pentru a nu distruge ultimele bufaite patate, specie pe cale de disparitie. Dulgherii au format un sindicat si au început o greva. A trebuit sa port interminabile negocieri cu Comisia Nationala a Fortelor de Munca si Sindicate pana ce au pus mana pe ferestrau si ciocan. Avem acum abia 16 dulgheri angajati.
Am început sa adun animalele, dar am dat peste un grup ce lupta pentru drepturile animalelor. Obiectia lor principala era ca voiam sa salvez numai cate o pereche din fiecare soi.
Apoi am dat de necazuri cu comisia protectiei mediului înconjurator, care îmi cerea sa completez o declaratie asupra impactului potopului planificat de Tine Doamne asupra mediului înconjurator. Inginerii lor îmi cereau o harta cu aria de extindere a zonei inundabile. Le-am trimis un glob.
Sa nu-ti mai spun Doamne de cei de la taxe. Au vrut sa ma aresteze ca intentionam sa evit plata taxelor plecand din tara cu corabia. Chiar acum am primit o scrisoare de la ei prin care îmi cer o suma enorma de platit.
"Nu cred Doamne ca voi putea termina arca în urmatorui an", se vaita bietul Noe.
Cerul începu sa se însenineze brusc. Soarele straiuci din nou pe bolta. Un curcubeu se arcui peste întinderea orizontului. Noe se uita uimit si zambi. "Vrei sa spui, Doamne, ca n-ai sa distrugi pamantul?"
"Ai gresit Noe! Fiind Domnul întregului Univers am unele avantaje. Voi distruge întregul pamant, cu ceva mult mai rau decat potopul. Ceva inventat însusi de om."
"Cu ce Doamne?", a întrebat Noe uimit.
Dupa o lunga pauza, Domnul a spus;

"Cu guvernul".
:) - de alex andra la: 28/06/2008 17:12:06
(la: Loc de dat buna seara)
'na seara la dumneavoastra.
M-am plimbat, m-a plouat, m-a fulgerat, m-a tunat, de pe drumuri m-am adunat. Ce pacat ! :(
#321073 (raspuns la: #321047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Seara buna , buna seara:) - de munteanu rodica la: 28/06/2008 17:19:14
(la: Loc de dat buna seara)
La tumneavoastra.A plouat, a fulgerat,
nu-i pacat:)
Acum e soare .Plec iarasi la plimbare.
Sal'tare,de la cea mai mare(inaltime )
#321074 (raspuns la: #321073) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruz:) - de alex andra la: 29/06/2008 17:26:17
(la: cu melcii pe cărări de răcoare )
M-am inspaimantat. Ieri. Ploua. Tuna si fulgera. Se starnise vantul si frunze galbene imi lingeau parbrizul. La sfarsit de iunie:( Si ziua a inceput sa scada:(
#321333 (raspuns la: #321326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexule - de Intruder la: 29/06/2008 17:41:13
(la: cu melcii pe cărări de răcoare )
ti-e frica de tunete si fulgere?
in masina e cel mai sigur loc, nu patesti nimic chiar de-ar pica fulgerul perpendicular pe capota. ...si e si frumos sa privesti furtuna prin parbriz.
#321337 (raspuns la: #321333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...