comentarii

funcţionarea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Motive de nemultumire a moldovenilor fata de romani - de Filip Antonio la: 04/03/2004 17:21:45
(la: Ce sunt românofonii din Republica Moldova?)
1) România a sacrificat Basarabia în 1916 în favoarea Transilvaniei, intrând în război alături de Antantă care îi promitea Ardealul, refuzând Tripla Alianţă care îi promitea Basarabia. Până la urmă, norocul a făcut ca atât Imperiul German, cât şi cel Austr Ungar şi cel Ţarist să se prăbuşească, iar România să se aleagă cu ambele provincii, după ce în 1917 evitase de justesse anihilarea ca stat.

2) Unirea din 1918 n-a fost aşa cum o prezintă unii istorici români un act de entuziasm general, ci unul de convenienţă. În disperare de cauză Republica Democratică Moldovenească a făcut apel la trupele române care au ocupat Basarabia în ianuarie 1918, contracarând bandele bolşevice care care terorizau provincia. Să nu uităm că votul din Sfatul Ţării de la 27 martie/9 aprilie 1918 s-a făcut în condiţiile în care armata română înconjurase clădirea.

3) România n-a acceptat particularismele basarabene şi în special în domeniul cultural a acţionat cu lipsă de senistivitate ca şi în Transilvania şi Bucovina în "naţionalizarea" învăţământului.

4) În lupta pentru crearea unei elite româneşti în provincie, România a aplicat politici uneori discriminatorii împotriva minorităţilor naţionale, care au culminat cu retragerea cetăţeniei de către guvernul Goga Cuza a evreilor veniţi în provincie după 1919.

5) România nu a înţeles întotdeauna că 106 ani de rusificare nu se pot şterge peste noapte şi de aici atitudinea de iritare la adresa românilor basarabeni care prezentau un ataşament faţă de tot ce este rusesc (lucru pe care mulţi nu îl înţeleg nici azi).

6) Reprimarea acelora care sărbătoreau Crăciunul (pe ascuns) pe calendarul vechi. Şi azi Mitropolia Basarabiei NU a trecut la calendarul nou.

7) Politici greşite care au antagonizat minorităţile. Desfiinţarea şcolilor ucrainiene (mai numeroase în Bucovina)la sfârşitul anilor 20 a alienat cea mai mare minoritate, potenţial aliată împotriva ruşilor. Aşa s-a creat un teren mai favorabil iredentismului alimentat de agenţii bolşevici. Bajocura la adresa găgăuzilor, numiţi "găgăuţi" nu a stins nici azi românofobia acestei populaţii puternic rusificate.

8) Trimiterea în Basarabia adeseori a unor funcţionari corupţi şi brutali, folosită de adversari în alimentarea poveştii cu "jandarmul român care bătea" (se pare că imaginea NKVDistului care deporta în miez de noapte e mai puţin pregnantă sau a bou-vagoanelor spre Siberia).

9) Eşecul dezvoltării economice şi sociale, Basarabia rămânând ce mai înapoiată provincie.

10) Retragerea fără rezistenţă în 1940 (discutabil).

11) Persecuţiile împotriva populaţiei evreeşti declanşate de regimul Antonescu şi pe care mulţi români refuză să le recunoască. Repet, regimul Antonescu a persecutat evreii, NU poporul român.

12) Anexarea "pe 1000 de ani" a Transnistriei de către Antonescu, 1000 de ani care au durat 2.

13) Predarea către URSS de către România a militarilor basarabeni care luptaseră în armata română.

14) Băgarea sub preş a istoriei Basarabiei şi scoaterea ei de la naftalină în scop propagandistic de către regimul Ceauşescu în ultima sa perioadă.

15) Obsesia identitar în relaţiile bilaterale, care face ca românilor din România să li se pune pata pe ochi. Dacă s-ar face un recensământ probabil între 80 sau 90 la sută dintre românofoni s-ar declara "moldoveni". O isterizare a românilor din România este complet contraproductivă.

16) Lipsa unei politici coerente a informaţiei a României (stat, societate civilă). România ca să dau un singur exemplu nu a fost capabilă să subvenţioneze (ca Rusia) ediţii locale ale presei (două încercări timide PRO-TV şi Jurnalul de Chişinău nu par să aibe sprijin fnanciar)

17) Politică economică ineptă, incapabilă să facă concurenţă ruşilor.

18) Trimiterea de diplomaţi naţional-comunişti care nu înţeleg modul de a opera al ruşilor, lezând senisibilităţi la Chişinău.
Sclavii masochişti - de ampop la: 18/05/2004 03:56:19
(la: Cine suntem noi, romanii?)
Din păcate suntem majoritatea nişte sclavi carora le place stăpânirea. Imaginea lui Bastus trădătorul (Gheorghe Dinică) din filmul “Columna”, căruia Gerula (Ilarion Ciobanu) îi aruncă osul zicând : “Vezi osul acesta? E gras…” este tipică pentru majoritate formată din Bastuşi. Din patru în patru ani îşi aleg “democratic” stăpânii. Nu are importanţă, mai demult erau cincinalele, aplaudau frenetic cizmarul şi partidu’. Azi, acelaşi partid dar cu alte denumiri este aplaudat, tot “democratic”. Un muncitor mucalit de la Regia de termoficare spunea că o să voteze PSD-ul şi candidatul la primărie a acestuia pentru că le-a promis să susţină sistemul de termoficare de stat şi să împiedice debranşările. “Nu contează că murim de foame, dar să fie România mare...” grăia prin anii ’90 un proletar suferind de etilism cronic. Psihologia gloatei române a fost bine folosită de mai marii naţiunii. Lasă-l să fure câte puţin de la locul de munca, să ia ciubucul, osul cu puţină carne şi grăsime , astfel încât să putem noi lua halca.
Legea trebuie respectată doar de sclavi. “Noi stăpânii”, cei cu Jeep Grand Cherokee, trecem pe stradă vorbind la celular, fără centură de siguranţă. Ferească Domnul să nu îti plăteşti impozitele. Mai mult, dacă nu eşti din “elita de partid şi de stat” şi ai niscaiva avere,muncită de stăbunii tăi, tabără funcţionarii incompetenţi pe tine să-ţi aplice impozitele la maxim, în afară de orice normă legală. Marile companii de stat beneficiază însă de amnistie fiscală. Să plătească tot sclavul pierderile. Şi…din patru în patru ani, pleosc ştampila pe votul stâpânirii. “E rău cu rău, dar mai rău fără rău” sau “Capul plecat sabia nu-l taie” reflectă şi ele “înţelepciunea românească multimilenară”.
Pensionarii care abia mai pot supravieţui fără medicamente, votează conştiincioşi satrapii orientali. E…de-al nostru.
Legislaţia este instabilă şi se aplică discreţionar. Cei care au mai avut curaj şi-au părăsit ţara , măcar de la mineriadele din 1990 şi au căutat o lume normală, în exil. Oare de ce şi-ar dori ei să revină în mizeria românească din prezent? Să le fura tovarăşii din bănci ceea ce au agonisit în străinătate?
Iar cei ce gândesc altfel sunt luaţi repede în vizorul stăpânirii, cică împiedică integrarea europeană a României…Cine împiedică integrarea dacă nu ei, cleptocraţii? Cred ei oare că cei de la Bruxelles sunt orbi sau oligofreni cu un IQ de 70? Pe care cu ceva minciuni şi mită o să-i momească, pentru integrare. Viitorul este oricum negru…doar un miracol ar mai schimba ceva din atitudinea asta. Poate doar generaţiile ce vor urma, născute în “pseudo-libertate”.
”Romanii pe vremuri au fost brave warriors,i-as compara cu fratii si surorile mele indieni americani,dar si-au pierdut curajul.Au devenit lasi in fata soartei,nu e vina lor,fiecare tara din lume are o anume soarta ca si o singura persoana” …Ozzy eşti un idealist care trăieşti de mult timp în libertate… poate când în România vom fi cu toţii fraţi şi “brave warriors”, eu sigur voi mirosi de mult florile pe la rădăcină…:).


Mario
"...stiinta a spus-o de mult timp,..."ueit, - de DESTIN la: 20/10/2004 01:14:37
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Este o parere a ta,pe care nu incerc s-o cambat,in fapt dezbatem si este binevenita.

Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine.

Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate.

Putem afirma cu certitudine că există legături între procesele mentale şi cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura şi modul de funcţionare al acestor conexiuni ştim puţin, sau chiar nimic.


Sa privim judecăţile de valoare concrete şi acţiunile umane specifice,acestea nu se pretează la a fi analizate dincolo de ele însele.

De acord,putem crede sau presupune destul de bine că ele sunt absolut dependente şi condiţionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoaştem cum produc faptele externe,cele fizice şi fiziologice,anumite gânduri şi voliţiuni în mintea umană, care se soldează cu acte concrete, suntem nevoiţi să ne confruntăm cu un dualism metodologic insurmontabil.

Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25632 (raspuns la: #25461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scrisoarea I deschisa catre presedintele Basescu - de stancosty1 la: 22/01/2005 11:34:01
(la: Scrisoarea I deschisa catre presedintele basescu)
Foarte sumbră atmosfera scrisorii tale ...
Înţeleg nemulţumirea şi senzaţia de neputinţă pe care le simţi, am trecut şi eu prin asta cândva şi pot să-ţi spun că, cel puţin momentan, nu există soluţii, chiar scriindu-i lui Băsescu. Cândva erau unii care-şi închipuiau că Ceauşescu le poate rezolva problemele şi pentru asta urmăreau cu asiduitate vizitele tovarăşului, pentru a putea să se apropie suficient de mult ca să-i înmâneze o jalbă.
Acum e mai greu, nu mai putem face decât jalbe virtuale, pentru că pe cele reale le citesc cel mult nişte consilieri plictisiţi. Aşa că ne imaginăm un preşedinte ideal, căruia să-i spunem oful şi păsurile noastre, ca să mai ne descărcăm năduful.
Din păcate, soluţia nu se întrevede pentru că "cei tineri şi încă nepervertiţi", care ar trebui să determine schimbarea în primul rând a atitudinilor şi mentalităţilor, sunt ei înşişi educaţi de la bun început în spiritul societăţii putrede în care trăim.
Pe la sfârşitul guvernării CDR, un înalt funcţionar de la Ministerul de Externe era întrebat de un ziarist de ce nu s-a schimbat nimic în acest minister şi de ce imaginea României continuă să fie cea pe care o ştim.
Răspunsul acestuia este elocvent.
Spunea respectivul că din 1997 şi până la acea dată (2000), fuseseră schimbaţi aproximativ 90% din vechii funcţionari cu tineri, practic veniţi de pe băncile şcolii, dar, din păcate, în loc ca aceştia să determine schimbarea mentalităţii celor 10% rămaşi, dimpotrivă, ei au fost cei pervertiţi şi vechile obiceiuri s-au perpetuat.
Fără comentarii!
Aşa că, pentru mine lucrurile sunt clare. Nu există decât două soluţii:
1. Să-l clonăm pe Vlad Ţepeş
2. Să aşteptăm intrarea în Uniunea Europeană şi venirea unor administratori de prin alte ţări (cât mai nordice, de preferinţă), care să pună ordine în ţara asta.
Cum prima soluţie este practic imposibilă, mai rămâne speranţa realizării celei de-a doua.
Până atunci, tânguieli fericite şi jale sănătoasă!
S-auzim de bine!
Acelaşi stancosty, care este acum stancosty1, din motive tehnice.
pt. kradu - de Simeon Dascalul la: 04/03/2005 14:17:38
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
> Impingind istoria atit de departe

Nu văd România de azi mai solidă ca pe vremea lui Carol. Şi nici nu cred că am avea parte de un tratament mai bun într-un ipotetic viitor conflict.

N-am negat nici necesitatea modernizării sau mai bine-zis creării infrastructurii în secolul al nouăşpelea. Şi cred că atribuirea contractului a fost relativ logică, fără dedesubturi. Dar Strousberg a dat faliment – se întâmplă şi la case mai mari - şi noi am rămas cu paguba. Când ne negociam independenţa, ce conta că mai trebuia să scotocim un pic în buget ca să nu rămână în stradă amicii lui Bismarck?
Carol a luat plasă de la conaţionalii lui, România a luat plasă, dar afacerea s-a estompat pe fondul reuşitei politice. În ţara lui cancelarul a fost un personaj respectabil şi la noi un escroc. Nu pentru că ar fi luat boala asta din contactul cu balcanicii, ci pentru că România era într-o poziţie în care nu-şi putea permite să nu-i accepte condiţiile. Oricine fură dacă o poate face nepedepsit. Nu numai esticii.

Morala internă e benefică pentru un stat. În exterior ar fi sinucigaşă. Statele nu se pot conduce după regulile de drept comun aplicate indivizilor. Uită-te cum am procedat noi în al doilea război balcanic, când ne simţeam grozavi. Pragmatic şi fără resentimente.


N-am adus în discuţie calităţile de literat şi etnograf ale lui Cantemir. Dar nu văd de ce talentul scriitoricesc implică luciditatea politică.
Şi cum adică Rusia era cumsecade înainte şi rea a devenit numai din 1917? Câtă vreme era pravoslavnică nu conta că ne tot hăpăia din teritorii? Adică rusificarea e complet justificată de identitatea confesională? Ţi se pare că mai norocoşi au fost cei din Basarabia şi Transnistria decât cei rămaşi sub turci?

Dacă ruşii ar fi stat dincolo de Bug ce te-ar fi deranjat că au un meniu mai diversificat? Doar de la ei consumau, nu? În cealaltă parte a globului liceenii se împuşcă din distracţie, tot între ei. Problema e că nu există zid magic care să protejeze o ţară, imperiile au tendinţa firească de a se extinde, Rusia a trecut Bugul şi America nu stă cuminte dincolo de Atlantic. Nu putem emite aprecieri pur estetice asupra lor, care-i mai detestabilă din două..


> Nu sunt Turcii, Rusii, Balcanii, (ori balcanismul din noi) vinovati de pesimismul national! Crezi
> ca exemplele pe care le aduci reprezinta un argument? Crezi ca instinctul de conservare al
> Romanului justifica imoralitatea? Si cind ajungi la "consecinta situatiei actuale" Nu invoci DNA
> rasei sau cum BINE zici a "racilei moralei genetice a rasei! " dar nici nu pui nimic in loc!

Co o istorie ca a noastră, douăş’ceva de ani de stat naţional şi nici ăla întreg nu prea ai cum să fii optimist.
Dacă trăieşti într-un spaţiu şi timp în care munca înseamnă cel mult subzistenţă, iar escrocheriile aduc belşug e firesc să priveşti cu îndoială munca şi să respecţi învârtelile. Dacă am trăi într-o orânduire în care munca ar fi recompensată şi mânărelile pedepsite, ne-am vedea de treabă, suntem un popor adaptabil. Cunosc o groază de indivizi care îşi fac treaba de mântuială la serviciu, în schimb muncesc cu entuziasm acasă – funcţionare leneşe şi înţepate ţin casa curată ca un pahar, gătesc bine, au cămara plină cu murături şi gemuri; amploaiaţi care nu fac nimic fără plocon, pierd vremea şi rezolvă integrame în serviciu, iar după-mesele şi la sfârşit de săptămână lucrează grădinile din spatele caselor şi de la marginea oraşului. Oamenii ăştia nu au alergie la muncă, dar o prestează numai unde văd rezultate. Munca nu-i ceva bun în sine, un imperativ moral. E bună doar în funcţie de rezultatele ei.
Nu găsesc vina în etnie, ci în condiţiile în care trăieşte. Dacă munca salariată ar fi la fel de valoroasă ca cea casnică lumea ar reacţiona în consecinţă. Singura hibă genetică ce o recunosc rasei e lipsa de coeziune, de unitate.

Dacă te supără termenul de elită atunci să folosim sintagma „clasa conducătoare politic şi/sau care cumulează avantaje materiale”. Nu presupune o superioritate morală sau intelectuală, nici măcar stăpânirea gramaticii. Uită-te la candidatul pentru primăria Bucureştiului. Găseşti clasa de azi mai selectă ca cea veche?

Marcus Aurelius a fost cam idealist pentru un conducător. Câţi ani din domnie şi-a petrecut beneficiind de rezultatele filozofiei sale şi câţi în conflicte interne şi externe? În plus a lăsat absolut părinteşte şi nefilozofic o catastrofă drept succesor. Practic de aici putem data declinul imperiului, deşi mulţi istorici consideră ultima perioadă de stabilitate dinastia Severilor.
#38145 (raspuns la: #37833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
În economie dar nu nunai, ex - de RSI la: 17/08/2005 19:38:03
(la: Societatea ideala)
În economie dar nu numai, există specialişti cu idei şi teorii care se bat cap în cap. Sau mai bine zis există mai multe posibilităţi de a conduce o economie, fiecare modalitate implicând obiective şi costuri diferite. De pildă, socialism, social-democraţia, liberalismul, conservatorismul populist etc. Cine va decide calea pe care va merge politica guvernului ? Nu vorbesc de administraţia de zi cu zi ci de planificarea dezvoltării viitoare. Deci, cineva, adică poporul într-o democraţie, sau dictatorul într-o dictatură vor alege sau numi un guvern în funcţie de propriile opţiuni. Cu experţii care aparent vor servi cel mai bine aceste concepţii. De aceea este preferabilă metoda democratică, iar miniştrii nu trebuie neapărat să fie experţi în domeniu ci să aibă consilieri şi funcţionari publici experţi ăn domeniu care să implementeze politica decisă prin alegeri democratice.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#65922 (raspuns la: #65915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bloom - de Simeon Dascalul la: 18/10/2005 15:26:04
(la: Ce facultati se cauta?)
Frumos ar fi ca fiecare să simtă o pornire clară şi de neabătut spre meseria care s-o urmeze. Dar în viaţa reală nu prea văd să se întâmple aşa. Sigur îţi garantez că nu s-a intrat la automatizări şi calculatoare / la electronică şi telecomunicaţii / la construcţii în funcţie de cum au visat studenţii respectivi încă din leagăn, ci în funcţie de cum s-au completat priorităţile la înscriere şi de ce medie a fost fiecare în stare să scoată la admitere.

Menirea, vocaţia sunt chestii simpatice, dar nu implică neapărat subzistenţa. Dacă nu mă înşel şi Bulgakov a lucrat la început ca medic, Rousseau Vameşul a fost funcţionar la accize, iar Urmuz grefier. E drept că cel din urmă nu s-a prea împăcat cu slujba.

Dreptul şi economicele – cele mai mari plase din anii de dinainte. Cu gândul la salariile frumoase avocăţeşti şi din bănci valuri de tocilari serioşi s-au aruncat pe facultăţile astea două. Ori la notari şi avocaţi astăzi e clar – ori eşti rudă, ori contribui din greu. Ăia s-au cam fript. „Economiştii” au avut mai mult noroc – cei ce visau la bănci au ajuns contabili pe la SRL-uri cu 150 de euro pe lună, excepţie făcând o tipă pe care o ştiu şi la care mătuşă-sa lucrează în bancă.

Cauza e destul de clară – locuri cu salarii decente sunt, să zicem cinci, iar absolvenţi buni şi îndopaţi cu materie pentru locurile respective se produc cam o sută pe an. Şi asta numai la stat, darmite când au început şi particularele să aglomereze spaţiul.
Ştii că anul ăsta au fost mai multe locuri în facultăţi decât absolvenţi de liceu? Cum să mai fie facultatea o valoare în cazul ăsta?

Frumos ar fi ca cifra de pe matricolă să fie proporţională cu o cazare cât mai rapidă şi mai de calitate. Poarte aşa se poartă dincolo de linia lui Huntigton. Dar aici învăţământul e atât de paralel cu piaţa, încât nu-i poţi învinui prea mult pe angajatori pentru cum dau locurile. Într-adevăr postul pe care ţi-l găseşti prin rude/cunoştinţe nu-i bătut în cuie. Dar facultatea singură îţi garantează şi mai puţin.

Din câţi am văzut eu, bine nu s-au aranjat cei care au luat faculta în serios şi au bifat conştiincios toate cursurile, ci alţii care s-au orientat, au făcut o facultate oarecare, să fie; nu s-au surmenat cu frecvenţa, şi-au luat examenele cum şi le-au luat şi în timpul facultăţii s-au apucat de practică pe la firme, în fine, s-au orientat.
#79592 (raspuns la: #79272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Simeon Dascalul la: 18/11/2005 14:27:52
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
În fine a apărut un comentariu în stilul pe care-l aşteptam înşirând clar care ar fi avantajele aderării; sunt curios cum ar fi unul pereche cu dezavantajele.
Revenind la textul tău, cred că ar trebuim să luăm în discuţie numai îmbunătăţirile materiale: drepturile omului şi toleranţa nu le-am vrut noi, ci au venit cumva la pachet cu aderarea, un fel de pastilă amară după care urmează recompensa.
Infrastructura şi drepturile sociale sunt concepte cam vagi. Şi mă îndoiesc că la scurt timp după aderare oraşele vor fi curate, vei putea merge liniştit în spital fără plicuri, iar funcţionarele de la impozite vor deveni politicoase. Toate astea au şi bază materială şi nu se pot rezolva doar prin legiferare şi muncă de convingere.
Cu toate astea dacă aderarea ar aduce dintre cele enumerate de tine doar respectarea legii şi tot „s-ar merita”. Prin respectarea legii cred că înţelegi o limitare cât de cât a corupţiei, că se pot concepe bine-mersi legi exact în scopul escrocării statului.

Sun tare curios să mai văd astfel de înşiruiri clare, nu pledoarii lirice
Probabil gândesc prea concret şi limitat. Deocamdată singurul studiu de caz disponibil e cel al Ungariei. Înainte de aderarea lor "se renta" traficul mic de frontieră – alimentele, piesele de maşină, etc. erau mai ieftine. Acuma nu, au ajuns prea scumpe.
Cu aşa volum mare de informaţii de analizat nu prea poţi scoate o concluzie clară.
Corupţía - de Joho la: 19/11/2005 21:43:22
(la: " INCORUPTIBILII ")
La apariţia primelor legi ce tratau cu "paşi modeşti" proprietatea privată, cu maximele şi minimele sale, în funcţie de părerea liderilor politici tocmai la putere, am început să mă adâncesc mai mult în această temă, proprietatea privată, cu toate aspectele pe care un proprietar le are în viaţa cotidiană.

"Anii lumină", au cam şters valoarea acestui termen, din limbajul, din conştiinţa celor mai mulţi cetăţeni ai acestei ţări, ce au avut "onoarea" de a trăi câteva decenii în lumina, întunecatului regim comunist.

Cuvântul de proprietate, era ceva negativ, urât non conformist, împotriva timpului, totul era al statului, tu erai numai sclavul acelui stat, pe care trebuia să-l slujeşti, vrei nu vrei. Asta a fost norocul românului, pus în situaţia de nu mai trebui să gândească, gândea partidul pentru el, el avea obligaţia de a lucra pentru partid, sclavul partidului.

Dogma, bine împachetată de activiştii regimului, nu-ţi dadea loc la comentarii, ce-i puţini care s-au încumetat, au tras consecinţele. Dar despre asta atât, toţi ştim ce a fost..., sau poate numai credem că ştim ?

Este de notorietate că foarte mulţi, dintre cei convinşi, deplâng şi azi, anii frumoşi când, partidul gândea pentru tine şi mai şi împărţea porţia de carne şi de pâine, că doar toţi eram infantili, sau sclavi?

Şi pentru că excepţia întăreşte regula, am văzut că o serie de cetăţeni nu se împăcau cu gândul de a fi sclavii regimului, a partidului, a conducătorului iubit. Această masă de cetăţeni, după cum am văzut deloc neglijabilă, în mare s-a împărţit în cei ce au plecat, au părăsit ţara, ajungând prin lumea mare şi cei ce au rămas, ori s-au supus aparent dar, n-au încetat să cugete, să gândească, să uneltească, în felul acesta folosindu-se un trend ce se arăta la orizont, anume că regimurilor totalitatare, în Europa le-a cam expirat timpul, s-a reuşit şi în România, să se ajungă la o aşa numită revoluţie, mai mult sau mai puţin reuşită.

Nereuşita, se datoreaza poate faptului că pe plan internaţional, iară a rămas singură ţara. Toţi erau ocupaţi cu propriile revoluţii. În felul acesta, fostei nomenclaturi, i-a fost mult mai uşor să "fure" revoluţia pe care ei au mocnit-o, dar era cât pe ce să le scape din mână.

Cu mică sacrificare, a câtorva mii de vieţi tinere, o nimica toată, dacă luăm în considerare miza ce era în joc, PUTEREA, posibilitatea de a ţine în mână hăţurile ţării. Pentru asta aveam şi avem instituţii ale statului, specializate, care asigură siguranţa unei ţări, a unui guvern, sau a unui grup ce încearcă să o conducă.

Pentru reuşită, nimic nu e scump, cel mai ieftin este viaţa cetăţenilor, care dacă sunt pierdute, în interesul unei idei, la care nu pot unii să renunţe, că li s-ar goli altfel mintea, ei nu au învăţat altceva, de la Moscova, până la băncile de laŞtefan Gheorghiu, iar "cozile de topor" erau la îndemână, că securişti erau peste tot şi parcă erau la un moment dat fără de muncă, aşa că s-a inventat rapid teoria "teroriştilor", o idee bombastică, originară, apărută numai în România, (pentru ce-i ce nu ştiu, în nici o ţară europeană, care a răsturnat guvernele totalitariste în aceşti ani 90, nu au existat "terorişti").

Ideea e originală, este o idee românească, a politicului românesc, ce-i ce au tras sforile în revoluţia din 89, fără "terorişti", ar fi ajuns probabil în faţa unui pluton de execuţie, similar cu cel organizat în cinstea lui Ceauşescu.

Rezultatul a fost uciderea a zeci de vieţi omeneşti, care cică se luptau cu teroriştii, culmea este numai că nu s-a găsit nici un terorist...!? Între timp ştim cine sunt ei, unde a ajuns ţara asta, în ultimii "15 ani post lumină", de ce a involuat şi s-a creat o societate în mijlocul Europei, o societate care n-are nimic comun cu o lume normală, unde în mod paradoxal, tot ce este normal în Europa, ei bine, în România este anormal şi invers.

De aceea au ajuns expresii cum , corupţia , miciuna, hoţia, ş.a.m.d. cuvite şi expresii, care se asociază cu ţara asta. Este trist, dar şi foarte adevărat.

Faptul că se întâlneşte corupţie, hoţie ... şi în alte ţări, chiar membre UE, nu desculpă gradul masiv în care este infectată ţara românească.

Revin la o idee pe care am început-o, mai sus, prin anul 1998 am întâlnit un vechi prieten al familiei, care m-a impresionat prin profunzimea analitică pe carea făcut-o, apropo de justiţia din România. Eram nedumerit cu blocajele la nivele instanţelor româneşti a unor cazrui de revendicări imobiliare, unde magistraţii dădeau nişte sentinţe de te durea capulşi nu mai înţelegeai lumea. Într-o asemenea situaţie, l-am întrebat pe bătrânul prieten, ce ar trebui să fac, să mituiesc un judecător ? sau pe cine ?, răspunsul genial al bătrânului nu-l pot uita. Foarte clar şi fără echivoc mi-a spus, că sunt pe din afară şi că trebuie să reţin că în acestă ţară nu se mituieşte un judecător, - aici judecătorul trebuie "corupt" ! ca să obţii dreptatea ta.

Aşa cum spune şi gluma despre culmea justiţiei ? - este să crezi că ţi se face dreptate.

Raţionamentul bătrânului domn era foarte simplu. Dacă justiţiarul are un salar de mizerie şi vede că prin sentinţa pe care ar trebui s-o dea, te face pe tine un "om bogat" (auzi, el te face bogat !?) poate cu o casă două, sau mai mult, nu-l lasă inima s-o facă, că aşa-i românul. La acea vreme pentru o casă în valoare de 100.000 DM, a trebuit să-l corupă pe justiţiar, cu un garaj ultracentral în valoare de peste 10.000 DM. Dar asta e istorie şi dacă nu ştiţi a devenit ceva normal.

Da corupţia, a devenit o stare normală, unde românul nici numai poate concepe viaţa cotidiană, fără corupţie, fără să dea mită, de la funcţionarii publici care au o cât de mică putere de decizie, la portarul de spital care e platit în post ca să aibă şi el un salar, care fiind de mizetrie şi-o mai completează dându-se important, la poartă, până la medicul care nu se uită la tine dacă nu-i bagi plicul în buzunar, ceva să fie, la chirulgul care te lasă pe masă dacă ajuns în comă sub cuţitul lui, nu ai avut diligenţa, (nesimţitule ), să-i dai "Cezerului ce-i a Cezarului".

Cu toate că la tema proprietate, după anii 90, instanţele au început să soluţioneze, încet, dar totu-şi au început să se câştige procesele de revendicare, situaţie care a enervat anumite fosile vii, a vechiului regim, care l-a un moment dat a avut o ieşiere clasică şi după un "rânjet larg", a declarat că "proprietatea este un moft", instruind instanţele s-o lase mai moale cu restituirile. "Cozile de topor" au reacţionat promt, şi prin recursul în anulare, (delicateţe juridică, made in Romania), procurorul general a anulat o serie de sentinţe definitive şi irevocabile.

Nota de plată soseşte acum în cascade, returul vine de la Strassburg, care a condamnat România la plata unor daune de milioane de euro şi asta e numai începutul.

Tot o vorbă din bătrâni, spune că "o rândunică nu aduce primăvara", mă întreb cât de convinşi sunt guvernanţii de azi, când afirmă cu atâta convingere că vor eradica corupţia din ţară. Mă întreb, la o corupţie generalizată, instituţionalizată, nu ştiu dacă nu ar fi mai uşor de schimbat ţara !?

Şi ca să rămân la vorbe bătrâneşti, se zice că la 18 ani e normal să fii comunist, (să gândeşti roşu), dar dacă la 40 tot comunist eşti înseamnă că-i bai, că baţi pasul pe loc, că involuezi. Generalizând şi după anii pe care i-a petrecut România în comunism, apare evidentă involuţia ţării, ce să mai zic de cei ce azi la vârsta de 70 de ani nu se pot debarasa de această gândire, mă gândesc la nivelul lor de evoluţie, păcat numai că a tras cu el o naţie întreagă şi s-au mai pierdut încă 15 ani preţioşi, vedeţi să nu revină ?! că nu se lasă, altceva nu ştie....aşa-i şcoala de la Moscova.

Dar atunci, corupţia nu mai are nici o importanţă....
gigi, alex boldea, RSI - de Simeon Dascalul la: 21/11/2005 12:08:33
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
La început vreau să precizez că nu-s hotărât împotriva aderării. Tendinţa de agregare statală e firească pe termen lung. Mă gândesc la exemplul Franţei şi Germaniei – dacă două ţări mari şi ghiftuite au decis să uite ce-a fost şi s-au mai şi pupat prin reprezentanţi pe fostul câmp de bătaie, înseamnă că România flămândă şi redusă teritorial cu atât mai puţin va putea să mai trăiască mult timp de capul ei. Şi probabil e mai bine să fim înglobaţi în UE decât în altceva.

Dar mi se par mai realiste comentariile #88710 de alex boldea şi #89180, de gigi2005. Aderarea va fi un mariaj de interes, nu o căsătorie din dragoste şi de asta e de preferat să ne uităm bine la contractul prenupţial.

RSI, nu ştiu dacă o comparaţie medicală-i cea mai potrivită, dar nu-mi vine alta-n minte. Susţii că aderarea ar acţiona ca un antibiotic, limitând serios corupţia. Dar dacă va fi invers – viruşii „europeni” care la locul lor de origine aveau de-a face cu un sistem imunitar puternic, vor înflori de minune în mediul prielnic microbian românesc? Vezi exemplul cu 60% - 40 % dat de gigi, mie nu-mi pare cine ştie ce progres dacă voi fi furat de nişte spălaţi funcţionari europeni în loc de Oprişan.

Se spune că vom deveni o piaţă de desfacere serioasă – asta-i bine. Ne plac produsele europene, iar dacă Europa ne vrea consumatori poate or să ne crească şi veniturile ca să avem cu ce cumpăra.
Totuşi nu mi se pare liniştitor scenariul în care românii vor fi reduşi la a furniza forţă de muncă, iar proprietăţile industriale şi agricole vor fi deţinute de europenii „vechi”. Miile de hectare cumpărate de care scria gigi mă fac să mă gândesc la situaţia din 1907 când Stere caracteriza România ca devenind un „Fischerland”.
Poate că aderarea ar fi mai utilă unei ţări sănătoase, cât de cât pe picioarele ei.

RSI, susţii că bunăstarea post-aderare va fi un proces treptat care va dura ani, dar fără aderare va dura şi mai mult sau poate nu va avea loc. Cu ultima afirmaţie nu pot fi de acord – de la Războiul de Independenţă şi până la Yalta, România a progresat totuşi fără să fie sub tutelă.
În legătură cu prima afirmaţie - ştiinţele sociale nu intră la ştiinţe exacte. Frumos ar fi să avem la dispoziţie un sistem matematic în care să introducem variabilele „cu aderare”, „fără aderare” şi x care să reprezinte numărul de ani, iar la rezultate să avem venitul mediu pe cap de locuitor şi gradul de repartizare al bunăstării. Din păcate nu există astfel de sistem şi în lipsa lui atât partizanii, cât şi duşmanii aderării pot trage concluziile care le vor.

Sentimentele majoritar pro-aderare de azi ale românilor au la bază speranţa unui blid mai plin. Dar dacă vor trece un an, doi, trei de la aderare fără să se vadă vreun progres semnificativ şi fără ca măcar să se poată invada uniunea în căutare de salarii mai bune, atunci sentimentele noastre europene or să se schimbe cu 180 de grade.

Deunăzi Băse declara vitejeşte „Avertizez poporul român că şi după intrarea în UE vor urma ani de efort şi chiar de sacrificii". Dar asta într-un interviu pentru francezi, pe românii care nu urmăresc curent TV5 i-a mai lăsat să se legene un pic în iluzia belşugului european.

Deşi fără legătură cu subiectul vreau să răspund la #88671. Presupun că era vorba de NATO pe post de apărător. Dar care-s agresorii ăia nasoi de care am fi apăraţi? Khomeini, invazia lăcustelor, gripa aviară, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Rusia? Mă gândesc că ultima, dar bine-ar fi fost dacă eram apăraţi de ea în ’45, nu acuma. O ipoteză mai drăguţă ar fi că suntem apăraţi chiar de NATO însuşi, dacă-i aparţinem nu-şi mai poate slobozi în capul nostru bombele aproape de expirare.
Care-s pretenţiile noastre teritoriale pe care le consideri injuste? Vrei să spui probabil că jumate de Banat a fost pe drept dată sârbilor, iar Basarabia şi Bucovina ar aparţine Ucrainei din vremuri imemoriale?
Nu că spun că n-ar fi trebuit să semnăm. Menţinerea împărţirii teritoriale prezente se bazează pe un echilibru de forţe, nu pe angajamente juridice. Oricum nu există ideea de justiţie în raporturile internaţionale, iar un teritoriu aparţine cui e în stare să-l păstreze. Dacă am avea puterea să ne recuperăm ce ni s-a luat atunci cincizeci de semnături nu ne-ar împiedica. Dar nu-i cazul, aşa că sigur vom sta în banca noastră cu sau fără tratate.

Ca să revin la subiectul conferinţei, adică ce va fi cu România în UE - poate că exagerez un pic, dar am impresia că situaţia noastră de azi e comparabilă cu cea din ’38. Se vedea că vor urma mari schimbări , totuşi nimeni nu a estimat cu precizie ce va veni.


Şi, gigi, aştept continuarea comentariilor.
Omaha Beach on D-Day - de Muresh la: 27/02/2006 10:19:32
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
An elderly gentleman of 83 arrived în Paris by plane.
At the French customs desk, the man took a few minutes to locate his passport in his carry-on bag.
\"You have been to France before, monsieur?\" the customs officer asked, sarcastically.
The American admitted he had been to France previously.
\"Then you should know enough to have your passport ready.\"
The American said, \"The last time I was here, I didn\'t have to show it.\"
\"Impossible. Americans always have to show passports on arrival în France!\"
The American senior gave the Frenchman a long hard look. Then he quietly explained:
\"Well, when I came ashore at Omaha Beach on D-Day în 1944 to help liberate this country, I couldn\'t find any Frenchmen to show it to\".

Traducere
Un american în vîrstă de 83 de ani ajunge în Paris cu avionul. La vama franceză omul începe să-şi caute paşaportul prin servietă. Funcţionarul francez îl întreabă cu sarcasm : \"Aţi mai fost în Franţa în trecut ?\". \"Da\", răspunde americanul. \"În acest caz aţi fi trebuit să ştiţi deja că paşaportul trebuie pregătit din timp\". Răspunde americanul: \"Ultima dată cănd am fost în Franţa nu am avut nevoie de paşaport\".
\"Imposibil\", răspunde funcţionarul, \"americanii trebuiesc întotdeauna să prezinte paşaportul la intrarea în Franţa\". Americanul se uită la funcţionarul francez şi îi răspunde liniştit : \"Cînd am debarcat la Ohama în ziua D în 1944, pt. a participa la eliberarea Franţei, nu am văzut nici un francez ca să-i pot arăta paşaportul\".

Final la raportul medico-legal - de RSI la: 14/03/2006 10:07:21 Modificat la: 10/05/2008 12:27:34
(la: Nu e decit un pas de la fanatism la barbarie!)
S-au publicat concluziile expertilor de la Inst. Mina Minovici care contrazic raportul expertului independent platit de apararea lui Corogeanu si a fostelor maicute si confirma concluziile initiale ale legistilor ieseni (agentia Mediafax 14 martie 2006).
http://www.mediafax.ro/articole-free/Legistii-au-stabilit--Maicuta-Irina-a-murit-din-cauza-tratamentelor-inumane-464443-5.html

Spicuiri din stire:

"...Specialiştii din Comisia Superioară Medico-Legală au stabilit că moartea a fost violentă, dar determinată de tratamentul inuman ce i-a fost aplicat. Legiştii INML contrazic astfel afirmaţiile expertului independent care a susţinut, într-un raport, că moartea femeii a fost provocată de o insuficienţă cardiacă acută survenită "administrării contraindicate şi incorecte ca mod şi ca doză (mare) de adrenalină".

Potrivit raportului Comisiei Superioare, din constatările în urma necropsiei, coroborate cu investigaţiile biochimice post-mortem şi cu cele histologice, specialiştii au stabilit cu certitudine că decesul a fost cauzat de şocul hipovolemic (scădere a tensiunii arteriale - n.r.) cu insuficienţă în funcţionarea mai multor organe interne, determinat de deshidratarea severă, determinată de lipsa prelungită de lichide şi agravată de agitaţia psihomotorie a victimei.

Imobilizarea, lipsa lichidelor şi a alimentaţiei s-au cumulat şi potenţat reciproc, determinând direct şi necondiţionat decesul, potrivit aceluiaşi raport. ...
...De asemenea, în raportul legiştilor se precizează că "nu există nici un element obiectiv, nicio constatare medicală sau medico-legală care să pună la îndoială faptul că Maricica Irina Cornici era decedată în momentul în care a sosit salvarea", ea fiind într-un stadiu în care se produseseră deja alterări ireversibile cerebrale şi în care şansele de resuscitare erau nule...."

"



==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

cei cu alte inclinatii sexuale sunt victime sau conrupatori? - de jony la: 29/03/2006 18:51:28
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu de mult citeam acest articol si ma intrebam: de ce aproape toate mediile de informare ne prezinta o fatada atat de alba la ceva care este "ATAT" de gri ca sa nu zic chiar negru?oricum ceva ce nu este asa cum ni se prezinta:
HOMOSEXUALII AU PORNIT LA CUCERIREA LUMII


Comparându-i pe cei ce se opun homosexualităţii cu naziştii sau cu Ku Klux Klan-ul, activiştii homosexuali au pornit la cucerirea lumii
Louis Sheldon
HOMOSEXUALII AU reuşit să schimbe percepţia publică în favoarea lor. Majoritatea oamenilor însă nu realizează că acest efort face parte dintr-o campanie de propagandă atent gândită şi în desfăşurare de ani de zile.
Un sondaj realizat de Los Angeles Times şi publicat în iunie 2000 arăta că tot mai mulţi se obişnuiesc cu prezenţa homosexualilor şi chiar dacă cred că comportamentul homosexual este imoral, consideră că homosexualii ar trebui să se bucure de o mai bună protecţie din partea legii.
Conform studiului, 73% dintre americani cunosc pe cineva care este homosexual, comparativ cu numai 30% în 1983. Şaizeci la sută nu au nici o problemă cu prezenţa homosexualilor, comparativ cu numai 40% în 1985. Şaizeci şi opt la sută susţin legile anti-discriminare. Cincizeci la sută susţin acordarea de „beneficii casnice” partenerilor homosexuali – adică acordarea de drepturi pentru partenerii homosexuali, similare cu cele pentru cuplurile căsătorite.
Totuşi, numai 35% erau de acord cu dreptul homosexualilor de a se „căsători”, comparativ cu 58% care erau împotrivă. În plus, 64% dintre americani considerau că homosexualitatea este imorală. Treizeci şi şase la sută au declarat că i-ar deranja să afle că fiica sau fiul lor ar fi homosexuali. Treizeci şi şapte la sută ar fi „foarte supăraţi” să afle despre comportamentul homosexual al copilului lor. În urmă cu 15 ani, acest procent era de 90%. [1]

Maşina de propagandă a homosexualilor şi-a făcut treaba
Lumea ar trebui să înţeleagă că atitudinea lor faţă de homosexualitate a fost în mod programat schimbată printr-o campanie de marketing/propagandă abilă, comparabilă cu propaganda lui Adolf Hitler. De fapt, multe dintre strategiile folosite de homosexuali pentru a induce o schimbare culturală în intreaga lume sunt preluate din scrierile lui Hitler şi din manualele de război propagandistic. Eric M. Pollard, fondator al organizaţiei ACT UP, declară că filosofia lor se bazează pe ceea ce a scris Hitler în Mein Kampf. Pollard recunoaşte aceasta într-un articol apărut în Washington Blade pe 31 ianuarie 1991.
Potrivit lui Pollard, „am ajutat la crearea unei organizaţii cvasi-fasciste”. Pollard declară: „Am plănuit crearea unui grup de activişti care să exploateze eficient mass-media în scopurile stabilite, care să lucreze sub acoperire şi care să încalce legea fără menajamente… Sub influenţa drogurilor [LSD], aceasta chiar părea o idee bună.” [2]
Pollard recunoaşte că ACT UP a considerat că trebuie să recurgă la tehnici subversive „în mare parte preluate din Mein Kampf, pe care unii dintre noi au studiat-o ca pe un model de lucru. Pe măsură ce ACT UP s-a dezvoltat, am lovit programatic în fiecare instituţie care ne stătea în cale”.
Iată câteva extrase din scrierile lui Hitler despre folosirea tehnicii „Marea minciună” pentru a abate atenţia publică. [3] Data viitoare când veţi auzi sau citi un articol favorabil despre homosexualitate, ar fi bine să vă gândiţi la aceste tehnici:
Amploarea minciunii este un factor decisiv pentru ca aceasta să fie crezută sau nu, pentru că poporul este, în adâncul inimii, mult mai uşor de înşelat decât prin tehnici conştiente şi vădit negative. Simplitatea primitivă a minţii lor îi face să fie o pradă mai uşoară pentru o mare minciună decât pentru una mică, deoarece şi ei spun mici minciuni, dar le este ruşine să spună unele mari.
Întotdeauna rămâne sau se lipeşte ceva din cele mai neruşinate minciuni, lucru ştiut prea bine de toţi indivizii sau instituţiile care au de-a face cu arta minciunii, ele nedându-se în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.
Propaganda nu trebuie să slujească adevărului, mai ales dacă prin aceasta ar putea aduce un avantaj oponenţilor.
Printr-o folosire abilă şi constantă a propagandei, oamenii pot fi făcuţi să vadă raiul ca iadul şi invers, sau să considere cea mai nenorocită viaţă ca pe un rai.
Pollard a recunoscut că a folosit strategiile de propagandă ale lui Hitler şi ale naziştilor pentru a-i teroriza pe oponenţii activiştilor homosexuali. ACT UP a folosit violenţa pentru a proteja mişcarea homosexuală şi pe proprietarii de clinici unde se făceau avorturi la sfârşitul anilor 1980.
Cucerirea Americii heterosexuale
Homosexualii şi-au prezentat strategiile de propagandă în două documente majore. Unul este The Overhauling of Straight America (Cucerirea Americii heterosexuale) publicat în revista Guide, în noiembrie 1987. Celălalt este o versiune dezvoltată a acestui articol, numită After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s (După bal: Cum îşi va învinge America teama şi ura faţă de homosexuali în anii `90).
Aceste două materiale trebuie citite de cei care vor să înţeleagă cum a avut loc homosexualizarea societăţii americane, prin intermediul unei minorităţi bine finanţate de activişti hotărâţi [*].
În The Overhauling of Straight America, autorii Marshall K. Kirk şi Erastes Pill prezintă un ambiţios program de înşelare şi demonizare a celor care se opun homosexualităţii. Iată o parte din aceste strategii:
Vorbeşte despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil. „Principiul din spatele acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să-ţi pară normal dacă te întâlneşti cu el suficient de des, la intervale constante şi printre cunoscuţii tăi.”
Obiectivul este acela de a de-sensibiliza publicul vizavi de respingerea homosexualităţii, făcându-i pe oameni să discute constant despre ea într-o manieră neutră sau pozitivă. „În ceea ce priveşte de-sensibilizarea, ideea constă într-un mesaj de normalitate. Până acum, homosexualii de la Hollywood ne-au oferit cea mai abilă armă în lupta pentru de-sensibilizarea mass-mediei”, declară autorii.
Kirk şi Pill afirmă că este esenţial ca autoritatea morală a Bisericii să fie subminată, prin „tulburarea apelor morale”. Obiectivul este acela de a face grupările religioase liberale să susţină pe faţă homosexualitatea, simultan cu portretizarea organizaţiilor care se opun ca „homofobe” şi „retrograde sau total rupte de ultimele cercetări psihologice”. [4]
Autorii atrag atenţia asupra expunerii publicului american la adevărul despre comportamentul deviant homosexual. „La începutul campaniei de cucerire a Americii heterosexuale, masele nu trebuie şocate sau îndepărtate printr-o expunere prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, trebuie minimalizate aspectele sexuale, iar drepturile homosexualilor trebuie reduse cât mai mult posibil la o chestiune socială abstractă. Lăsăm întâi cămila să-şi bage capul în cort, şi numai apoi arătăm şi partea din spate!”
Homosexualii ştiu că dacă practicile lor sexuale devin cunoscute, acestea îi vor îndepărta pe acei oameni care altfel ar fi gata să-i susţină. Care sunt acele comportamente pe care nu vor homosexualii să le ştim?
Homosexualii întreţin o serie de acte sexuale deviante. Iată doar câteva dintre acestea:
• Sex anal
• Sex oral
• Rimming - lingerea anusului; aceasta conduce frecvent la ingerarea de materii fecale, ducând la afecţiuni intestinale.
• „Duşuri de aur” - urinarea pe partenerul sexual.
• Orgii sexuale, la care participă zeci de bărbaţi.
• Glory holes - sex oral cu anonimi, prin intermediul unei găuri tăiate într-un perete despărţitor.
• Fisting – introducerea mâinii în anusul partenerului sexual.
• Sadomazochism, incluzând biciuire, tăiere, bătăi, etc.
• Folosirea de droguri, inclusiv amfetamine pentru sporirea plăcerii sexuale.
• Bareback parties – orgii la care participă mai mulţi bărbaţi, unii posibil infectaţi cu HIV, dar fără folosirea de prezervative. În multe cercuri de homosexuali, a avea SIDA a devenit acum un fel de „medalie de onoare” în cadrul revoluţiei sexuale.
Prezintă-i pe homosexuali ca victime, nu provocatori agresivi. Acest obiectiv trebuie atins prin portretizarea homosexualilor ca „victime ale sorţii”, ei neavând niciodată posibilitatea să aleagă sau să respingă comportamentul lor sexual. În mass-media vor apărea numai homosexuali cu înfăţişare normală. Homosexualii trebuie prezentaţi ca „victime ale societăţii”. Folosind această tactică, ei vor fi prezentaţi ca brutalizaţi şi victime la locul de muncă şi în societate.
Oferă-le protectorilor o cauză dreaptă. Homosexualii trebuie să evite să solicite „sprijin direct pentru practicile homosexuale. În schimb, tema lor principală trebuie să fie anti-discriminarea”. Evită discuţiile despre actele homosexuale şi concentrează-te pe libertatea de expresie, pe libertatea de opinie şi asociere.
Fă-i pe homosexuali să apară ca buni. Homosexualii trebuie prezentaţi nu doar ca nişte oameni obişnuiţi, ci chiar superiori moral faţă de heterosexuali. Kirk şi Pill recomandă menţionarea de nume din istorie, homosexuali cunoscuţi, pentru a arăta că homosexualii sunt de fapt superiori heterosexualilor în multe privinţe. „Niciodată nu a mai reuşit vreo campanie media, abilă şi inteligentă, să facă din comunitatea homosexualilor o adevărată naşă a civilizaţiei occidentale”.
Fă-i pe oponenţi să apară ca răi. Aici campania dusă de activiştii homosexuali a avut un imens succes. Potrivit lui Kirk şi Pill, cei care se opun homosexualităţii trebuie identificaţi cu naziştii şi Ku Klux Klan-ul. „Publicul trebuie să vadă imagini cu homofobi furioşi, ale căror idei şi concepţii îl dezgustă pe americanul de rând. Aceste imagini pot include: Ku Klux Klan-ul, care cere arderea pe rug sau castrarea homosexualilor; preoţi şi predicatori bigoţi, mânaţi de o ură isterică până într-acolo încât par şi caraghioşi, şi tulburaţi mintal; rockeri, derbedei şi deţinuţi care povestesc cu sete despre „poponarii” pe care i-au omorât sau pe care i-ar omorî; imagini din lagărele de concentrare naziste, unde homosexualii erau torturaţi şi omorâţi”.

Un activist homosexual poartă o pancartă prin care o compară pe dr. Laura Schlessinger cu Adolf Hitler. Dr. Schlessinger realizează o emisiune radio în cadrul căreia combate, pe baza Bibliei, perversiunile sexuale
Homosexualii s-au străduit din răsputeri să obţină anularea legii vârstei consimţământului, care îi proteja pe copii de agresiunile sexuale. Acum, ei îi atacă pe creştinii conservatori care consideră că homosexualitatea este imorală. Homosexualii se prezintă ca „victime”, ascunzând adevăratul lor obiectiv: coruperea copiilor.
Această tehnică a fost folosită cu succes când studentul homosexual Matthew Shepard a fost torturat şi omorât în bătaie de nişte derbedei în statul Wyoming. Maşina de propagandă a homosexualilor s-a pus imediat în mişcare. Obiectivul clar a fost acela de a lega uciderea lui Shepard de „incitarea la ură” şi de organizaţiile creştine care critică activismul homosexual.
Totuşi, aceeaşi maşină de propagandă a minimalizat torturarea şi uciderea lui Jesse Dirkhising, un băiat de 13 ani, de către doi homosexuali din Arkansas. Jesse Dirkhising a fost torturat şi violat de mai multe ori de Josh Brown, în timp ce iubitul acestuia savura scena. Gura băiatului fusese acoperită cu bandă adezivă, iar acesta a murit asfixiat.
Presa principală a ignorat această crimă, iar organizaţiile de homosexuali nu au reacţionat în nici un fel, de parcă incidentul nu ar fi avut nici o semnificaţie pentru ele. Evident, se acordă atenţie numai atunci când un homosexual este omorât de un heterosexual.
Dacă un băiat este violat şi asfixiat de doi homosexuali, acest lucru nu merită comentarii. În lumea lor, homosexualii pot fi numai victime, nu şi agresori sau ucigaşi.
After the Ball
În After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays în the 90s, autorii Marshall Kirk şi Hunter Madsen dezvoltă strategia de normalizare a homosexualităţii şi demonizare a oponenţilor.
Autorii explică faptul că societatea heterosexuală trebuie schimbată prin trei mijloace: de-sensibilizare, amestecare şi câştigare. Fiecare dintre acestea constituie un element al unei campanii de propagandă atent planificată. Publicul trebuie de-sensibilizat, prin expunerea constantă la dezbateri despre homosexualitate, până se plictiseşte de acest subiect. „Pentru a-i desensibiliza pe heterosexuali cu privire la homosexualitate, îi inundăm cu o mulţime de reclame legate de homosexuali, prezentate într-o manieră cât mai puţin jignitoare. Dacă heterosexualii nu pot închide duşul, în cele din urmă se vor obişnui cu apa. Desigur, indiferenţa este preferabilă urii şi ameninţărilor, dar noi vrem să obţinem rezultatele maxime”. [5]
Al doilea obiectiv este „amestecarea”. Aceasta este o tehnică psihologică de spălare a creierului, care implică Condiţionare Asociativă şi Modelare Emoţională Directă. În Condiţionarea Asociativă, persoana care se opune homosexualităţii este bombardată cu imagini prezentând homosexuali persecutaţi, discriminaţi sau omorâţi. Pe măsură ce omul vede asemenea imagini, el va începe să-i fie ruşine pentru atitudinea sa faţă de homosexuali. În Modelarea Emoţională Directă, heterosexualului trebuie să i se spună că opiniile sale sunt minoritare şi că sunt contrazise de ale altora. Majoritatea oamenilor au nevoie de aprobare de la cei din preajma lor şi nu doresc să fie catalogaţi ca bigoţi sau intoleranţi. Obiectivul este acela de a-i convinge pe oponenţii homosexualităţii că opiniile lor sunt minoritare şi pline de ură.
Al treilea obiectiv este „câştigarea” sau convertirea. Potrivit lui Kirk şi Madsen, „nu este suficient ca bigoţii anti-homo să fie dezorientaţi sau indiferenţi faţă de noi – pe termen lung, cel mai bine pentru noi este să-i facem să ne placă. La asta se referă convertirea.”
Prin convertire, autorii înţeleg „convertirea sentimentelor, gândurilor şi voinţei americanului de rând, prin intermediul unul atac psihologic planificat, sub forma unei propagande servite întregii ţări cu ajutorul mass-mediei”.
Cenzurarea opoziţiei
Intreaga lume se află sub un atac psihologic lansat de activiştii homosexuali. Pentru propaganda lor, aceştia se folosesc de mass-media şi nu îi interesează deloc adevărul. De fapt, unul dintre principalele lor eforturi este acela de a împiedica aflarea adevărului prin mijloacele de informare în masă. De exemplu, grupări de genul GLAAD (Alianţa Homosexualilor şi Lesbienelor împotriva Defăimării) au reuşit să-i convingă pe jurnalişti să nu mai prezinte difuzeze (ca să evităm repetiţia) ştiri care ar putea să-i înfăţişeze pe homosexuali într-o lumină negativă. De asemenea, activiştii homosexuali au reuşit, în mare măsură, să-i convingă pe jurnalişti că orice critică la adresa homosexualităţii reprezintă „incitare la ură”, care conduce inevitabil la violenţă.
Acest efort de a cenzura orice opoziţie faţă de homosexualitate este evident în cazul unei decizii emise de un judecător federal din San Francisco. Cazul se referea la un conflict între Consiliul Supervizorilor din San Francisco şi o campanie publicitară numită „Truth in Love”. Reclamele de la televizor erau sponsorizate de asociaţii cum ar fi Focus on the Family, Family Research Council şi Kerruso Ministries (asociaţii ale foştilor homosexuali – oameni care au realizat o trecere la heterosexualitate).
Când s-a început achiziţionarea de spaţii publicitare la TV, Consiliul Supervizorilor a contactat mass-media, pentru a le descuraja în ceea ce priveşte difuzarea respectivelor reclame. Una dintre reclame prezenta un fost homosexual care spunea: „Visul pe care îl credeam imposibil pentru mine – să am o soţie şi copii – s-a împlinit. Dacă eşti rănit, singur sau dezorientat, Iisus te poate ajuta.”
Consiliul Supervizorilor a pretins că aceste reclame contribuie la „oribilele crime săvârşite împotriva homosexualilor şi lesbienelor”. Pe scurt, ele reprezentau „incitare la ură” şi puteau conduce la crime împotriva homosexualilor. [6]
Asociaţiile care lansaseră campania au înaintat o plângere în octombrie 1999 pentru a opri cenzurarea mesajului creştin din acele reclame. Totuşi, un judecător federal a decis în iunie 2000 în favoarea Consiliului Supervizorilor, considerând că acesta are dreptate să cenzureze reclamele, din motive de „siguranţă publică”.
Brian Fahling, din partea Centrului pentru Lege şi Politici al Asociaţiei Familiilor Americane, vede în aceasta o gravă ameninţare la adresa libertăţii de exprimare. „Niciodată nu s-a mai petrecut aşa ceva. Este un lucru grav, care ar trebui să ne pună pe gânduri, întrucât avem de-a face cu o decizie a unei instanţe federale care afirmă că autorităţile pot lua măsuri pentru condamnarea credinţei religioase.” [7] Acesta nu este singurul atac la adresa libertăţii de exprimare, dar reprezintă un atac direct la adresa condamnării de către creştini, pe baza Bibliei, a comportamentului homosexual. Exact acest lucru este dorit de propagandiştii homosexuali – reducerea la tăcere a opoziţiei, fie prin incriminarea expresiei, fie prin cenzurarea ei.

Administraţia Clinton i-a ajutat pe homosexuali prin promovarea lor în cadrul autorităţii publice, prin „instruiri” pro-homosexualitate obligatorii pentru funcţionarii publici şi prin adoptarea de legi împotriva „incitării la ură”
Kirk şi Madsen arată clar în After the Ball că scopul lor este acela de a cenzura total orice punct de vedere opus homosexualităţii. Ei afirmă: „Opiniile bigote devin acţiuni agresive. Ele reprezintă o incitare directă la violenţă, un pericol clar pentru ordinea publică, asemenea unui om care strigă „Foc! Foc!” într-un cinematograf ticsit de lume, sau unui om care stă în faţa casei comerciantului de porumb şi îi spune mulţimii înfometate, cu torţe în mâini, că comercianţii de porumb sunt cei care au provocat foametea. Veniţi şi daţi foc. Mulţimea agitată ascultă, cu torţele în mâini, şi preia sloganul.” [8] Pe scurt, aceşti autori lansează pretenţia absurdă că a critica homosexualitatea înseamnă incitare la revoltă şi omor. Aşa justifică ei eforturile lor de reducere la tăcere a oponenţilor. Din fericire, Internetul constituie un mijloc de comunicare fără oprelişti a adevărului despre homosexualitate.
În loc de încheiere: un „revoluţionar homosexual” independent lansează o provocare la adresa Americii heterosexuale
“Vă vom viola fiii, simbolurile şubredei voastre masculinităţi, ale visurilor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în vestiarele voastre, în sălile voastre de sport, în asociaţiile voastre de tineret… oriunde vin în contact bărbaţi cu bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Vor ajunge să ne dorească şi să ne adore…
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Zeii noştri sunt tinerii bine făcuţi. Vom învinge, pentru că ne hrănim cu amărăciunea feroce a celor asupriţi.” (Michael Swift, Boston Gay Community News, 15-21 februarie 1987)
Louis Sheldon este preşedinte al “Traditional Values Coalition“
—-
[*] În 2005, Uniunea Europeană a acordat, cu girul Ministerului Sănătăţii şi Familiei din guvernul PD-PNL, o finanţare de 700.000 dolari organizaţiei ACCEPT a homosexualilor români. ACCEPT urmează să folosească acest cadou pentru dezvoltarea propagandei pro-homosexualitate în România. (Traducere si adaptare Bogdan Mateciuc)
BIBLIOGRAFIE
1. Alissa J. Rubin, “Public More Accepting of Gays, Poll Finds,” Los Angeles Times, 18 iunie 2000, ediţia pe Internet.
2. Tony Marco, “’Gay Rights’ Strategies Involve Conscious Deception And Wholesale Manipulation of Public Opinion,” Leadership University, ediţia pe Internet.
3. Ibid.
4. Marshall K. Kirk şi Erastes Pill, în “The Overhauling of Straight America,” revista pentru homosexuali Guide, noiembrie 1987, pag. 8.
5. Marshall Kirk şi Hunter Madsen, After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s
6. Plume Books, Penguin Group, New York, NY, 1990, pag. 149.
7. Stuart Shepard, “Judge: S.F. Had ‘Duty’ to Stop Ads,” Family News in Focus, 27 iunie 2000.
8. Ibid.
9. Kirk, Madsen, pag. 101.

catalin - de Cassandra la: 26/05/2006 14:37:41
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
pai vezi, asta e. stiinta e "adevarata" atita timp cit nu contrazice dogma religioasa, in momentul in care o face nu mai e adevarata. Afla ca stiinta e aceeasi si intr-un caz si in altul, diferenta este ca unele din rezultatele ei ii supara pe religiosi, altele nu.
In cazul Tanacu, se pare ca nu esti la curent cu ultimele stiri:

""...Specialiştii din Comisia Superioară Medico-Legală au stabilit că moartea a fost violentă, dar determinată de tratamentul inuman ce i-a fost aplicat. Legiştii INML contrazic astfel afirmaţiile expertului independent care a susţinut, într-un raport, că moartea femeii a fost provocată de o insuficienţă cardiacă acută survenită "administrării contraindicate şi incorecte ca mod şi ca doză (mare) de adrenalină".

Potrivit raportului Comisiei Superioare, din constatările în urma necropsiei, coroborate cu investigaţiile biochimice post-mortem şi cu cele histologice, specialiştii au stabilit cu certitudine că decesul a fost cauzat de şocul hipovolemic (scădere a tensiunii arteriale - n.r.) cu insuficienţă în funcţionarea mai multor organe interne, determinat de deshidratarea severă, determinată de lipsa prelungită de lichide şi agravată de agitaţia psihomotorie a victimei.

Imobilizarea, lipsa lichidelor şi a alimentaţiei s-au cumulat şi potenţat reciproc, determinând direct şi necondiţionat decesul, potrivit aceluiaşi raport. ...

...De asemenea, în raportul legiştilor se precizează că "nu există nici un element obiectiv, nicio constatare medicală sau medico-legală care să pună la îndoială faptul că Maricica Irina Cornici era decedată în momentul în care a sosit salvarea", ea fiind într-un stadiu în care se produseseră deja alterări ireversibile cerebrale şi în care şansele de resuscitare erau nule...."

(copiat de pe conferinta lui RSI despre fanatism si barbarie)

In rest, tu cum mai stai cu sanatatea? s-a aflat cauza oboselii tale?

___________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov
#124449 (raspuns la: #124439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu sunt clientul - de Muresh la: 13/06/2006 23:15:18
(la: Coruptia)
Altă poveste. I s-a întîmplat unui prieten pensionar, care mă ajută în interprinderea mea. Era în 2003 în vară. Îl rugasem pe prieten să plece în România (e născut acolo) pt. a mă reprezenta în faţa unui client, relativ important. Omul s-a cam codit dar pînă la urmă a acceptat. Ţinta călătoriei - Transilvania. Prietenul şi-a terminat treaba acolo mai devreme decît crezusem, şi a plecat spre Bucureşti. Pînă la plecare avea trei zile şi, la recomandarea unei cunoştinţe, a contactat o doamna care inchiria camere pt. 20 de dolari pe noapte. După o zi de odihnă, prietenul a hotarît să dea o raită prin Bucureşti. "Nu e necesar să acţionaţi "air conditioner" căci mă voi întoarce tărziu", i-a spus omul gazdei. "OK, mulţumesc (pt. economia de curent). Vreţi să vă confirm zborul?" "Da, doamnă, bună idee, deşi ar mai fi timp". Se intoarce omul mai pe seară şi gazda îl anunţă că e o problemă cu biletul de zbor. Gazda se oferă să telefoneze la aeroport pt. el ca prietenul să vorbească cu funcţionara de acolo şi să vadă cum şi ce. Şi să vezi mirare. I se spune că numele lui nu figurează pe lista călătorilor. După un control suplimentar i se spune că oficiul lui de călătorie a anulat biletul....! "Cum, ce, cum se poate?" "Asta este domnule. Avem un alt bilet pt. dv. peste o săptămînă. Vă sfătuim să vă grăbiţi să hotărîţi căci au mai rămas doar două bilete". Prietenul ăsta al meu nu e prost. "Doamnă, am o problemă", spune el funcţionarei. "Mi s-au terminat banii. Cred că soluţia e ca dv. să mă cazaţi, pe socotela dv. la un hotel, "cu masă şi casă" pînă la zbor şi să vă socotiţi după aceea cu oficiul meu de călătorie care, din greşeală, a anulat biletul. Vedeţi, doamnă, eu sunt clientul. Am plătit cu bani buni şi dv. şi oficiului meu de călătorie. Din punctul meu de vedere, dv. sau oficiul meu, una e". "O secundă, domnule. Cred că am găsit un bilet la data originală...."
O posibilitate:
Gazda nu a telefonat la aeroport ci la o prietenă. Motivul - încă o săptămînă cu 20 de dolari pe noapte, başca mesele.
Corupţie, abuz de încredere, "ospitalitate" trădătoare...Gust şi miros de mortăciune, gheşeft "neaoş" - original - made i_n [Smecherie ca sa nu scriu ÎN] [Nu pot sa scriu ÎN] RRo.
Istoria noastră relativ recentă - de Simeon Dascalul la: 10/07/2006 15:27:54
(la: Chiar nu intereseaza pe nimeni?)
cred că poate funcţiona mai degrabă ca exemplu negativ. A mai ţapănă realizare din ultima sută de ani – unirea - a fost rezultatul unui noroc porcesc, care de altfel nici n-a durat mult.
Nu ştiu dacă perioada interbelică a fost aşa frumoasă, cred că semăna mai mult cu tranziţia de-acuma în materie de corupţie şi incompetenţă, rezultând un stat destul de şubred. Nu mă gândesc numai la cedările teritoriale fără luptă. Nici când ne-am bătut n-am fost grozavi, bătălia Odessei a arătat carenţele grave din pregătirea armatei. Şi, după spusele unui personaj din epocă ce intră la „controversaţi”, situaţia se prezenta la fel de prost şi în alte domenii: „Asta au făcut oamenii politici timp de douăzeci de ani cu armata. Acelaşi lucru pe care l-au făcut cu şcoala, cu biserica, cu facultatea, cu funcţionarii.” Şi conchidea: se cere „o revedere totală a pregătirii naţiei … totul este de refăcut”.
A şi urmat o refacere completă, dar nu chiar în direcţia indicată.

Dar, prin comparaţie cu ce a urmat admit că ’38 poate să treacă drept vârstă de aur.

Eu mă gândeam la Banatul lui Slavici, nu atât din patriotism regional, cât pentru imaginea aproape idilică din Mara, de provincie relativ prosperă. Dacă facem abstracţie de progresul tehnologic, Banatul acela părea mult mai locuibil ca cel de azi.
Pt. donquijote - de Paianjenul la: 03/08/2006 13:35:21
(la: sfaturi pentru cafegii incepatori)
"...folositi semne si semnale (acronime) de chat cum ar fi zambete, facut cu ochiul, etc. cand incercati sa comunicati ceva la misto ca in unele cazuri se poate interpreta ca serios si iese cu cearta :)
un link util ca sa puteti folosi sau sa intelegeti ce au vrut sa spuna altii (in cazul cand nu sunteti experimentati pe chat-uri, icq, irc, etc.): "



- Incurajaţi la un moment dat de către administratorul acestui site să venim cu propuneri care ar putea imbunătăţi modul de funcţionare al forumului

(vezi http://www.cafeneaua.com/node/view/2132 )

am întrebat dacă ar fi posibil să se introducă un format care să permită şi uzul emoticoanelor, aşa cum e cazul altor forumuri

(ex: http://virtualarad.net/CGI/msgboard/privmsg.php?mode=post
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showtopic=1385 )

dar se pare că sugestia mea a trecut neobservată.

Deşi util, puţini dintre colegii noştri de cafenea vor face probabil efortul de a vizita link-ul pus la dispoziţie de tine

( http://www.alovelinksplus.com/advice/chat_acronyms.htmca )

pt. a se informa despre transcrierea şi interpretarea emoticoanelor... ori, lucrurile ar sta cu totul altfel dacă formatul de redactare al textelor în prezentul forum ar permite uzul acestora cu aceeaşi uşurinţă ca şi pe forumurile exemplificate de mine...










#137254 (raspuns la: #137048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. donquijote - de Paianjenul la: 26/11/2006 02:36:18
(la: Cine conduce lumea?)
"cine a reinviat bullsheat-ul asta?"


- De ce nu eviţi subiectul dacă te deranjază atît de mult?...


"chiar nu mai aveti ce discuta?"


- Despre ce, de exemplu?... Despre cît de dulce ne place cafeaua... şi dac-o preferăm cu lapte sau fără?...


"n-a fost frecat subiectul pe toate partile?


- A fost... şi va mai fi... pînă cînd toată lumea va avea impresia că s-au găsit răspunsuri rezonabile la întrebările care o frămîntă...


"sau s-au mai adaugat niste paranoizi pe cafenea?"


- Nu toţi cei pe care-i consideri tu paranoizi sînt efectiv paranoizi.


"ps. se pare ca echipa lui bush a pierdut alegerile, usa e totusi o democratie care functioneaza ca atare..."


- "PS": a nu se subestima rolul şi contribuţia "paranoizilor" la buna funcţionare a unei democratii robuste!...


"si n-are rost sa batem apa in piua pe idei demne de propaganda comunista."


- De cînd orice formă de scrutin al acţiunilor administraţiei de la Casa Albă, se califică automat ca "idei demne de propagandă comunistă"?...
#159623 (raspuns la: #156032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Paianjenul la: 09/04/2007 01:34:40 Modificat la: 09/04/2007 05:05:12
(la: neplaceri)
"...sa vezi ca paianjenul s-a prins in glume licentioase".:)))"


- Ba fix ca nu s-a prins.

Daca "orice interventie de-asta pe un text ma chinuie ingrozitor" am luat-o ca ceea ce se voia: o gluma "licentioasa",

chestia cu pagina intreaga aparuta in bold am luat-o serios deoarece sugera o anomalie de funcţionare a software-ului...

...You know what I mean.... ;) ...
#185473 (raspuns la: #185469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 14/08/2008 14:06:26
(la: Despre emigraţie - între Bine şi Rău)
eu ce sa zic?
intai si-ntai ca nu numai in Spania si Italia sunt romani veniti la munca. mai sunt Grecia, Franta, Germania, Portugalia, Tarile de Jos, Anglia, Irlanda, tarile scandinave, s.a.
sistemele sanitare si scolile difera de la stat la stat. multi lucreaza fara contract, la plesneala...deci nu platesc impozite si taxe catre sistemul social. daca se iveste o urgenta, normal ca se intervine...altfel sunt nevoiti sa-si plateasca analizele, medicamentele, spitalizarea (partial sau in totalitate...nu stiu, depinde si de tara respectiva)
primeaza BANII...e clar ca sunt platiti mai bine decat in Romania si asta-i motivul plecarii...motivul principal.
ar fi bine sa se-ntoarca pentru cei care au copii si familie. un copil e musai sa stea langa parinti, nu langa bunici. bun...si langa bunici, o ora, doua, trei, un weekend, o saptamana, o luna...dar atat.
nivelul profesional...e discutabil. am intalnit inginer IT lucrand in pasticceria, tehnician dentar ca sofer la o firma de mobila sau educatoare lucrand intr-o spalatorie. pai la omu' ala nu-i convine sa manjaleasca ciocoloace cu zahar dar daca e platit bine, nu mai face mofturi!

Deprinşi cu funcţionarea eficientă şi corectă a administraţiilor (a primăriilor, financiare, de poliţie etc.), ei ar aduce o schimbare extrem de necesară în mentalitatea administraţiilor româneşti şi în eficienţa gestionării banilor publici.

...aici imi vine sa MA rad...hi-ho!
ce schimbare? sa nu mai dea mita la politai, la functionarul public, la medicul de garda? ok...dar a invatat ca timpul inseamna bani si decat sa se-mpiedice de birocratie sau de prosti cate-o jumatate de zi, doua-trei...mai bine scoate banul din buzunar si-l indeasa aluia pe beregati.
sa-i invete pe primari si pe consilieri cum sa gestioneze banii? pai ce stie Ghita cand el n-a iesit de pe santier si habar n-are cum e gustul cafelei pe Champs-Elysee??
...ca la urma urmei de "Ghita" e vorba in propozitie, nu de Racovitan, Lascar, Jimmy Cecilia, Belle sau Horia...

(cu drag, Ghitzishor) :))))))




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...