comentarii

funda neagra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
continuare anii '40... - de Intruder la: 03/12/2005 01:32:53
(la: sa facem un film!)
baietandrul se uita pe sub sprancene la doamna cu manusi si rochie neagra...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...

la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

p.s.
gata cu textele pentru concurs, bine ca nu mai am multe...:)))

___________________________________
semper idem...
#92459 (raspuns la: #92452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 03/12/2005 15:13:47
(la: sa facem un film!)
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...


***


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
Tarta cu ciocolata (ultra-rapid, 10 min, daca cumperi aluatul) - de Calypso la: 11/02/2006 19:44:17
(la: Retete aristocrate)
daca nu cumperi aluatul mai pune inca 10 min;

aluat:
200g faina
100g unt
50 ml apa

se amesteca ingredientele si aluatul abtinut se lasa in frigider 1/2h-1h;

se unge o forma de tarta cu unt, si se pune aluatul bine intins atat pe "fundul" formei cat si pe margini;

se inteapa cu furculita si se da la cuptor 10 min;

in timp ce aluatul sta in cuptor se amesteca:
200ml frisca lichida (e nedulce-asa zis-a crème liquide) si 1/2 pahar cu lapte intr-un vas de plastic ce se pune in microwave 2min pe 780W;


se adauga apoi 3 tablete (3x100g) de ciocolata neagra (cel putin 75% cacao) si se amesteca pana se topeste ciocolata;

se bate un ou si se pune in vasul cu ciocolata si se amesteca in continuare;

se scoate tava cu aluatul din cuptor si se pune peste aluat creme de coicolata;

se da la cuptor 200°C cam 15-20min

se lasa sa se raceasca si se taie (se taie mai bine daca dupa ce e rece se tine in frigider 1h)

P.S.1) in crema de ciocolata nu se mei pune zahar ca nu mai e nevoie, ciocolata e deja dulce; oricum, e o reteta destul de calorica dar ff buna;
"
2) aluatul se poate cumpara, in Fr ii zice "pate brisée" si se vinde la rulou; cumperi ruloul, il intinzi in tava si e mult mai simplu;

ce-i drept, daca aveti timp, e mai sanatos cel facut in casa
ia vedeti ce am patzit - de cosmacpan la: 01/03/2006 15:50:42
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
daca tastele-am pazit
lectiile n-am facut,
si e vremea de ...........plimbare...
cine oare, cine oare?

- Cu cat esti mai putin important in organigrama firmei, cu atat ti se va simti mai mult lipsa daca nu vii la munca. (Bill Vaughan)

- The less important you are in the company's organisational chart, the more is felt your absence when you miss work.

- A gresi e omeneste, dar e impotriva politicii firmei. (Anonim)
- Making errors is human, but it's against the company's policy.

- Regula vestimentara a firmei noastre: intotdeauna acopera-ti spatele. (Anonim)
- The vestimentary rule in our office: ALWAYS cover your back.

- Stiti ce inseamna cand ati venit la biroul unde sunteti respectat ca om; unde parerea va este ascultata si apreciata; unde superiorii va trateaza ca pe niste egali? Inseamna ca ati nimerit in alt birou.(Anonim)
- You know how it is when you arrive at the office where you are respected as a human being; where your opinion is listened to and apreciated; where your superiors treat you as equals? It means you got in a different office.

- Daca nu ai o slujba care iti da bataie de cap, atunci nu ai nici o
slujba. (Malcom Forbes)
- If you don't have a job that gives you headaches, then you don't have a job at all.

- Cel care poate zambi cand lucrurile merg prost, s-a gandit deja la cineva pe care sa dea vina. (Arthur Bloch)
- The one that can smile when things go bad already thought of someone else to blame.

- Am remarcat ca persoanele care intarzie la munca sunt mult mai joviale decat persoanele care le asteapta. (E.V.Lucas)
- I noticed that persons that come to work late are more happy then the persons that are waiting for them.

- Un memoriu este intotdeauna scris nu pentru a-l informa pe cel care il citeste, ci pentru a-l proteja pe cel care l-a scris. (Dean Acheson )
- A memo is always written not to inform the one that reads it, but to protect the one that wrote it.

- Spune-i sefului tot ce crezi despre el si adevarul te va elibera.
(Anonim)
- Tell your boss everything you think about him and the truth will set you free....

- Un conducator nu trebuie niciodata sa se avante prea mult inaintea
trupelor sale pentru ca risca sa fie impuscat in fund. (Senatorul american Joseph S.Clark)
- A leader must never advance too much in front of his troups because he risks being shot in the butt.

- Daca marele Columb ar fi avut o comisie de experti, probabil ca si acum ar fi fost tot in port. (Arthur Goldberg)
- If Columbus had had an expert comission, he'd probably still be waiting in the port.


Capra neagra-n piatra calca


Exercitii de dictie de George ROCA

Capra neagra-n piatra calca,
Cum o calca-n patru crapa!
Crape capu caprii-n patru
Cum a crapat piatra-n patru!
Capra neagra calca-n clinci,
Crape capu caprii-n cinci
Cum a calcat capra-n clinci.
Capra paste langa casa
Capu caprii crape-n sase!
Capra noastra n-are lapte
Crapa-i-ar coarnele-n sapte!
Capra-n piatra a calcat
Piatra-n patru a crapat,
Povestea s-a terminat!

aici iesi soarele,
inverzind ponoarele,
hai afara, hai la joc
sa rasara busuioc,
ioc, ioc, ioc.....


Ghici, cine a plecat?

Regula jocului:

Se organizeaza cu un grup mai mare de copii sau chiar adulti.

Piticul ales sa ghiceasca cine a plecat din chat (locul de joaca), va tine ochii inchisi, mainile ridicate de pe tastatura, si skype inchis pana cand conducatorul jocului va decide ca este suficient. Conducatorul jocului (gazda, hangita etc) da comanda: Ghici, cine a plecat?
Daca nu ghiceste prea repede, piticotul poate fi ajutat sau indus in eroare prin intrebari de tipul: "e baiat, coconat? e fetitza cu fustitza? unde a stat, unde-a umblat, pe unde s-a perindat? are parul auriu, tuciuriu, visiniu, portocaliu/lung ori lat, intrudat? are ochelari?" sau: "hai sa-l strigam impreuna, sa vedem catzi se aduna..........".

Tara, Tara vrem ostasi!

La acest joc pot participa cat mai multi copii.
Se impart in doua grupuri. Fiecare grup trebuie sa se tina de maini foarte strans.
Unul din grupuri striga: "Tara, Tara vrem ostasi!"
Celalalt grup raspunde: "Pe cine?"
Primul grup care a strigat raspunde: "Pe..." si este ales unul dintre copiii din al 2-lea grup. Acesta trebuie sa alerge si sa "sparga zidul" ca sa ramana in echipa lui. Daca nu "sparge zidul" atunci va trece in echipa opusa.
Echipa care ramane numai cu un copil a pierdut.



val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.
este internetul ca o gaura neagra.......... - de COSTELINO la: 04/05/2006 19:42:43
(la: Internetul, o gaura neagra?)
Parerea mea personala este ca acest mijloc de comunicare ne ajuta in setea de cunoastere, ne completeaza cunostintele sau le improspateaza. De 2 ani am intrat pe internet si pot spune ca in condtiile si cerintele actuale un simplu functionar ca mine,a castigat un prieten, atat la locul de munca cat si acasa pentru documentarea mea, a fi in pas cu tanara generatie.
Din titlu prezentat de dumneavoastra si daca ne gandim la copii care stau ore in sir in fata "jocurilor", este pot sa spun "o gaura neagra"
un sut in fund, un pas inaint - de a_lex_is la: 09/07/2006 21:15:12
(la: Asta simt...)
un sut in fund, un pas inainte. FEtelor, baietii astia, cum sa va spun? sunt cum ii stim... slabi in fata noastra, a femeilor, nu slabi decat in fata uneia.
Focul face apa sa zboare
Cass. Marea Neagra nu-i mi ne - de RSI la: 15/08/2006 17:29:00
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Cass. Marea Neagra nu-i mi neagra ca inainte, am grija sa nu se deverseze petrol in ea ! ;P
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin
#139363 (raspuns la: #139341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Neagra si aproape moarta ! - de Mr Six la: 15/08/2006 18:54:26
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
-Daca ar urmari cineva scurgerea de apa menajera in Marea Neagra ar fi mai bine...(Romania, Bulgaria, Georgia, Ucraina -- toti retardatii preistoriei:)))
Bacteriile anaerobe au ajuns la 50 metri de suprafata !!! ALARMANT SI HIDROGENUL SULFURAT !

salutari,
sixpack
#139403 (raspuns la: #139363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bela ,neagra de pe canalul - de munteanu rodica la: 12/09/2006 18:57:53
(la: ce va enerveaza?)
Bela ,neagra de pe canalul B1,nu stiu de ce.
Si faptul ca era prea departe telecomanda iar mie-mi era lene sa merg sa o iau pentru a schimba canalul.







"Nu atingeti cercurile mele"
Arhimede
#144863 (raspuns la: #118392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Orice sut in fund e un pas in - de mya la: 21/10/2006 08:03:38
(la: Optimismul,increderea, si gindirea pozitiva.)
Orice sut in fund e un pas inainte asa ca...sunt optimista ;).
neagra-n cerul gurii... tipu - de Intruder la: 14/11/2006 02:06:09
(la: Confesiunile unei cinice)
neagra-n cerul gurii...
tipul de femeie care bifeaza barbatii pe lista zicandu-si: "l-am terminat si p-asta...sa vedem cine urmeaza..."
______________________________________
No one can be good for long if goodness is not in demand.
B. Brecht
bitterdream - de maan la: 17/12/2006 18:19:54
(la: DACA NU AR EXISTA CAFENEAUA.COM)
n-ai si una neagra si fierbinte ca fundul iadului, Doamna?
cu zat amar si gros ca sangele-nchegat, sa mi-l safaram intre masele si sa-mi frig varfu' limbii pan ce s-o despica de-o parte binele si de-alta raul, s-aleg cui imparti otrava can' as ave potfa sa sarut pe careva?
#163999 (raspuns la: #163988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Depinde de fund,daca este cam - de iuli_nrb la: 18/01/2007 20:20:18
(la: crema de zahar ars)
Depinde de fund,daca este cam micut,nu-i strica un pic mai bombat de la o portie de crema din asta.Cui ii permite silueta,sa manance si doua portii...Trei portii vreau si eu daca se poate ,please!
#169498 (raspuns la: #127635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cactusu' - de maan la: 07/05/2007 10:26:33
(la: Parfum de diamante....)
sunt sigura ca orice femeie are in recuzita clasicele rochita neagra si perle....dar cum stam cu celelalte bijuterii? va plac diamantele sau rubinele?
nu am, in prezent, nicio rochie.
cat despre perle, ma faci sa zambesc - probabil ca exista prin fundul vreunui sertar niste cercei cadorisiti de-o matusa acum o mie de ani, cand mi-am 'serbat' majoratul - nu i-am purtat niciodata.

in plus:
-o verigheta pe care n-o port.
- un inel din aur galben cu diamant pe care de-asemenea nu-l port.
- doua inele din aur alb pe care ocazional si doar alternativ le port.
- cerceii absolut minusuli din ureche (pe care nu-i scot decat ca sa-i curat)
- o inimioara de atarnat la gat, cadou de prima-vedere de la prietena mea roxy (ne-am cunoscut pe ternet!)
- un lant de aur alb cu alt corazon pe el pe care mi le-am cumparat singura, cu primii bani castigati dintr-o traducere...de ciuda ca n-am mai gasit un dictionar anume.

si gata.
ma simt aiurea si nelalocul meu in tol festiv, ca o maimuta-mbracata-n matase.
sunt convinsa ca nu arat nici pe departe asa, dar asta nu m-o facut niciodata sa ma simt in largul meu.

de-altfel imi place enorm sa admir bijuteriile altora dar eu nu mi le doresc.
desi recunosc ca acum cativa ani mi-o stat gandul, cu jind, la un lant purtabil pe glezna.
era insa infiorator de scump.
#194495 (raspuns la: #194456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ia s avedem... - de Yuki la: 14/11/2007 14:18:35
(la: MISS CAFENEAUA 2007 - PROBELE )
01. De ce ti-ar placea, missiabila mica, sa fii barbat pentru 53 de
minute?--pt 7 minute de liniste.

02. Sotul este impotent, amantul surmenat, seful stresat, vecinul înca nedivortat.
Ce schema tactica aplici pentru noua scara de valori
personala?---ma reprofliez

03. Coafeza, vânzatoare la un aprozar sau ambasadoare - care ar fi meseria visata si mai ales de ce?
--alpinista, ca sa vad lumea de la inaltime.

04. Cum va vedeti ca "Mitza biciclista" la o bataie cu flori la Sosea?--pe role.

5. Sunteti de acord cu brandul "60-90-60" si mai ales: Purtati centura de siguranta cand scrieti?--da, in 60 de secunde spun tot ce am de zis, in 90 de minute explic ce-am zis, iar in alte 60 de minute raiau; port centura de castitate cans scriu de frica orgasmelor intelectuale .

06. Citeste-ma ca pe o carte de bucate.---Se ia un mar potrivit ca marime, se scobeste delicat in mijloc, se adauga un strop de rom, o pudra de zahar, o picatura de miere si un cub de ciocolata neagra. Se coace la foc potrivit 20 de minute. Pentru un plus de savoare se adauga un varf de cutit de scortioara. Se serveste incins bine.

07. Romanticii au disparut!
a) Corect! (Motiveaza te rog!)
b) Incorect! (Motiveaza te rog!)
c) Nu stiu (Motiveaza te rog!)

romanticii sunt pe cale de disparitie ca orice specie supra evaluata.

08. O zi ideala ar fi o zi in care ...--toate zilele mele sunt ideale ;;;;)

09. N-am putut niciodata gasi raspunsul la intrebarea...---Who the f--k is Alice?

10. Gandul de a trai in epoca crinolinelor ma face sa: --clipesc des.

11. Invatza-ma in 69 de cuvinte sa fac zacusca.--Invatati-ma voi in cate cuvinte vreti, eu nush sa fac zacusca.

12. Ultima oara am carpit ciorapi ...--eu i-am dus la remaiat.

13. De ce Venus din Milo nu mai are brate?--pentru ca a fost ceruta de doua ori in casatorie,iar pretendentii s-au multumit cu putin.

14. Cum ai cere un barbat (perfect, evident) in casatorie?--" let's get married or get lost"

15. Iubitul/ sotzul/ amantul...iti da suma de 500 lei RON, fara sa fie ziua ta, obligandu-te (sic!) sa mergi in oras si sa-ti cumperi ce vrei.
Ce-ti cumperi?---doar 500 Ron?!

16. Presupunem ca prin bunavointa adminului, ai castigat o vacanta de 10 zile in Arhipelagul Caraibe dar esti obligata sa iei cu tine un user (barbat) de pe cafeneaua.com.
Cine-ar fi "fericitul" si de ce?
-- picky, pentru ca are cel mai mare potential; fericitul ar fi dl Yuki.

17. ...si barbatii se-mpusca, nu-i asa?
---nu-i; corect se spune " si cu barbatii poti sa joci darts".

B. FACULTATIVE:

1*. De ce le obsedeaza pe femei Punctul G si de ce barbatii nu-l gasesc?
--ba parodn, pe voi va obsedeaza, pe noi doar ne gadila.

2*. Esti sigura ca barbatii nu-si dau seama cand femeile simuleaza orgasmul? Pe ce te bazezi?
Daca NU esti sigura, la fel…
nu-s, dar nici nu-mi pasa. :D

3*. Esti sigura ca barbatii nu simuleaza orgasmul? Pe ce te bazezi?
---nici de asta nu-mi pasa :P

4*. Sunt sigur ca intre tine si o femeie gonflabila exista multe diferente. Ajunge daca le enumeri pe cele trei pe care le consideri cele mai reprezentative.
--- eu n-am buzele asa de rosii, picioare atat de lungi si fundul atat de mic.
marimaris - de thebrightside la: 20/11/2007 09:45:32
(la: un fulg ce ma loveste)
"Da ,credeam ca nu mai este nimic ce sa ma loveasca ...
Ma iertati ca v-am zgariat sufletele sensibile .
O sa va citesc .Atat ."

:))) Hmmm, te-ai inselat dara. Cand crezi ca ti-ai luat suturi in fund pentru un secol si jumatate, de te miri unde mai vine unul..
Nu-mi permit sa-ti dau lectii. Insa poate vrei sa te gandesti macar cateva minute la chestia asta: diferenta intre invingatori si invinsi e ca cei dintai continua sa mearga chiar si cu dureri de noada.

"Ma iertati ca v-am zgariat sufletele sensibile."

Melodramatismul scrierilor tale bate din palme si-n comentarii. Nu-i rau ca-l posezi, dar ar trebui sa inveti cand si in ce cantitate-l dozezi.

"O sa va citesc .Atat ."

Mare prostie. Ca si replica "n-o sa mai scriu". Daca asta e ceea ce iti place sa faci, daca atunci cand scrii simti ca numai exista nimic altceva decat tu si lumea aceea care curge cu cerneala stiloului, uita replicile astea.
Fa-ti din comentariile negative primite combustibil pentru pasiunea ta.
O scriitura care nu ajunge la cei carora e destinata - in cazul acesta la noi, nu-i suficient de buna. In loc "sa te inchizi la tine in camera" incearca sa fii mai receptiva la critici si mai atenta la ceea ce vei scrie in viitor.

Uite cateva remarci si de la mine, de te vei decide ca merita sa pierzi putin timp cu ele.
Folosirea unor propozitii foarte scurte si clare ca si continut face ca scrierea ta sa semene mai degraba cu o redactare a rezultatelor unui experiment stiintific. Ma refer la:
« Ma loveste rece »
« Tampla imi ingheata »
« Nu e cald in casa »
« Eu-l visez pe tata » etc
Poezie e acea scriitura ce infatiseaza aceste lucruri decretate de tine raspicat si fara dubii, intr-un fel aparte, original, melodios, viu.

Inlocuirea vocalei « i » cu cratima in ultimul vers al strofa a doua e o mutare neinspirata, constructia reiesita nu se poate citi. Apropos de asta, citeste-ti scrierile cu voce tare, te va ajuta sa identifici usor neajunsurile.
Si mai ai o cratima cu probleme in « nu-e ».

Nici eu nu folosesc diacriticele, sunt insa scrieri care le cer, cum e a ta, altmiteri sensul devine permutabil:
« Corbii fac spre poarta, neagra o carare »
Intradevar, virgula imi spune ca « neagra » e « cararea », insa cum stiu eu ca tu o folosesti in acest scop, cand in propozitia ce urmeaza separi subiectul de predicat prin virgula… ?!

De apreciat imaginea psalmului cu iz de tamaie, insa ea e prea mica pentru a « duce » o poezie intreaga.

Cam asta-i… Succese.
#257692 (raspuns la: #257554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in fund un necunoscut? - de beatlemaniacul la: 06/12/2007 20:37:33
(la: Riscul meseriei)
de toarta sa tii sapunul
si sa nu-l lasi la pascut
altfel te trezesti ca-ti pica
in fund un necunoscut

lu(m)ea cea neagra - de Cezar Petrescu la: 21/01/2008 23:41:27
(la: V-ati simtzit deprimatzi?)
Datorii da!Vremea se poate sa fie surd de nepasatoare!Deciziile...?Da-le dracului!Cine arunca primul cu piatra in mine si are curajul sa spuna ca le-a respectat sau le va respecta?
Eu cred ca lunea cea neagra poate fi de mai multe ori sau niciodata,pentru fiecare in parte.Depinde de noroc!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: