comentarii

furnicile lucratoare doicile regina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de Intruder la: 05/08/2008 09:05:25
(la: dihotomia mentala ?!?!)
Adica suntem o societate fericita de indivizi aplatizati si nefericiti. Un fel de furnici care au iluzia de libertate. DA!

nu. fericirea nu se raporteaza la societate ci la individ ca facand parte din societate. Societatea Oamenilor Fericiti...suna ca naiba. parca suntem la penticostali (nush, zic si eu!)
comparatia cu furnicile nu prea merge... ele au implantata in gene conditia lor specifica; supravietuiesc doar in colonii si sunt organizate dupa criterii strict ierarhizate (furnica-soldat, furnica-dadaca, furnica-menajera, furnica-hranitoare-de-regina, furnica ce aeriseste si curata musuroiul de resturi si mizerie, furnica ante-mergatoare, furnica asiguratoare de hrana, furnica pazitoare, Regina...naiba stie ce denumiri au, am vazut mai demult prin documentare) :))

Ce bine ar fi daca fiecare ne-am pastra ascutite caracterele cu care suntem nascuti!

ne nastem doar cu instinctul de supravietuire, implicit hranirea (suptul)...si-atat.
ce zici de copiii mici care n-au habar de pericole? nu le e teama de inaltime, de apa adanca, de foc, de animale salbatice, de obiecte taioase.

e interesant...poate-am sa revin.
greierele si furnica - de Belle la: 18/06/2004 18:53:25
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Greierele si furnica. Primavara:
Furnica sapa, pune seminte, face straturi.
Greierul, cu mingea sub brat, trece pe langa ea.
- Ce faci, greierasule?
-Merg la un fotbal cu baietii.
-Bai, ce faci, bai? Ia vezi ca stii tu cum se intampla... Treci la treaba, ca la iarna iar vii sa-mi ceri mancare.
-Da, da, lasa...
Vara. Furnica iriga, lucra de zor. Apare si greierul cu o racheta sub brat.
-Ce faci, greierasule?
-Merg la un tenis cu baietii.
-Bai, bai! Sa nu vi la iarna sa-mi ceri mancare ca nu tiu ce-ti fac!
-Da, da, bine...
Toamna. Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea onserve. Trece greierul, cu o chitara sub brat.
- Ce faci, greierasule?
-Merg in parc, sa cant ceva cu baeitii.
- Bai, nebunule, nu ai facut nimic pentru iarna. Iti arat eu tie daca vii sa-mi ceri ceva!
-Da, da, bine...
Iarna. Furnica, in pridvor, cu un ceai fierbinte cu lamaie, cu un sal gros in jurul ei. In fata casei apare o limuzina.
Opreste. Se da jos greierul. Furnicii ii pica fata.
-Ce faci, greierasule?
- Ma duc la Paris, la un concert, cu baietii, ca am avut mare succes in parc, cu cantatul.
- Du-te - zice furnica - si daca-l vezi pe unu' La Fontainne, spune-i ca-mi bag picioarele in fabula lui!!!
parerea mea - de andrei p la: 23/09/2004 16:26:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe http://www.fotomagazin.ro/fotopro/sisif/
O noua aparitie a d-lui Narcis Virgiliu, cu “A Sisif Life” – (SUPER) make up. Tare de tot. Mi se pare ca aceste noi imagini ale domniei sale dovedesc ca:

1. Aparent, Ideea era Foarte Promitatoare.
Muncile lui Sisif, Vulcani Noroiosi, Gagici Mortale si cat de poate de Dezbracate.
Parea si foarte lucrativa. Cum sa nu se vanda Asemenea Imagini. De aceea au contribuit si Fericitii Sponsori.

2. In Realitate era total Trasa de Par. Si fara nici-o Perspectiva.
Vulcanii noroiosi impun cadre largi, cu impresii selenare.
Un personaj poate fi necesar in departare, pentru a da scara deschiderii. Daca ar fi purtat o esarfa lunga, care flutura in vant sa zicem, putea deveni si un punct de interes.
Dar modelele, pozate de la 30 m, seamana bine a furnici care isi muta ouale strambe.
Nici macar nu iti dai seama daca sunt despuiate sau nu.
Stiti vorba favorita a lui Capa ? “Daca nu e poza buna, Trebuia facuta Mai de Aproape.”

3. Textul scris de Top-less Modela este cat se poate de instructiv.
„Narcis ne cere sa intram in Stare. Si sa adoptam o imagine de Fiinte Blestemate. Sunteti Blestemate de Zei! Toata Viata veti cara in spate Poverile astea!", striga Narcis la noi.”
Astea sunt vorbe goale. In teorie era bine.
Dar practica ne omoara. In Istoria Artelor exista impresionante reprezentari ale acestui personaj mitologic, strivit de greutate.

4. Nu stiu daca dansul le-a vazut ? Iar daca le-a vazut, poate ca le-a uitat.
Ati facut Fizica. Descompunerea fortelor pe un plan Inclinat va mai spune ceva ?
In poza 6, Modela, prea departe de Pozitia Contrafort, retine Ghiuleaua cu un deget.
Comic. Sau asa A Vazut-o Artistul pe Sisifella.

5. Se pot face Imagini Penibile – Cu Tot Tacamul, in locuri Minunate, cu fete Dezbracate, la Stare frecat-educate, de Make-upisti inconjurate, cu format Mediu pozate.

De coma e poza nr.8.
Lumina cerului este in contrejour, desi pe muieri este 100% frontala. Asta da armonie.
Si personajul din stanga isi deformeaza cam 15 cm “ghiuleaua” gonflabila. N-ati vazut-o ? Doar n-aveti o vizare asa proasta ?

In fond si la urma urmei, de ce nu s-o fi dus domnu’ Narcis acolo cu GONFLABILE ?
Nici nu-l mai zapaceau muierile. Avea sanse mari sa facai poze mai bune.

Desi Imaginile 7 si 9 beneficiaza intr-adevar de lumini interesante, pe gustul meu depasit, pozele expuse sunt mai degraba in zona jenanta.
Parerea mea, vorba lu’ don’ Vacaroiu.

A, si sa nu uit.
Mi-a placut si mie, ca si Modelei ca : “Nu lipsea Normal, Nelipsitul Scaun Regizoral.”
Pentru ca „Romanul e nascut Poet”, daca nu cumva este vre’un Hartist.
http://www.fotomagazin.ro/fotopro/sisif/imagine.php?img=making-of-save-for-web-13
#23161 (raspuns la: #23139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
plata lucratorilor - de pr Iulian Nistea la: 13/10/2004 23:09:51
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Alex.

La aceasta intrebare a raspuns Mântuitorul in pilda platii lucratorilor:

Un om avea nevoie de lucratori si a venit de dimineata si a angajat pe cine a gasit. Dar nu a fost de'ajuns, si a revenit la amiaza si iarasi a angajat pe cei pe care i-a gasit. Si tot asa, catre seara. Iar la sfârsitul zilei, i-a platit pe toti la fel. Dar cel care a lucrat de dimineata a avut de comentat: "Cum, si acela care a venit in al 11-lea ceas e platit ca mine?" Raspunsul a venit prompt: "Ai luat tu ceea ce ai meritat? - Atunci ce te priveste cum platesc eu pe restul?"

Invatatura acestei parabole e tocmai ca Domnul rasplateste cu iubirea, nu cu rasplata dupa fapte! Fiul risipitor si el a fost primit cu ospat (iar fratele lui a avut de comentat). De asemeni, pastorul cel bun pleaca in cautarea singurei oi ratacite dintr-o suta.

Toate arata ca Domnul vrea intoarcerea omului, vrea ca inima omului sa fie pregatita sa-L primeasca.

Intrebarea cruciala e: Va mai fi in stare cel care si-a trait constient viata in desfrânare sa se intoarca in ultima clipa? - Caci ceea ce faci, te si face! Nu e asa simplu: devenim ceea ce facem. Desigur, pâna la urma nu stim. Domnul stie. Nu este al nostru de a cerceta lucrurile acestea.

Dar simplul fapt de a pune aceasta problema contine in sine o urma de frustrare, de regret. Adica: cine pune problema asa, inseamna ca si el ar dori, undeva, in strafundurile lui, sa faca la fel, dar nu indrazneste (si bine face!), sau "legea" din el nu il lasa, sau "constiinta". Iar aceasta frustrare este dovada ca omul nu a gustat inca "pacea, bucuria si binecuvântarea" ce vin din implinirea cu bucurie si multumire a poruncilor lui Hristos.

Caci spune sfântul Marcu Ascetul (Filocalia 1):
"Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El il gasesc pe masura implinirii lor. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostiinta impreunata cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta pe El cum se cuvine, vor afla pacea" (Despre legea duhovniceasca 190-191).

Asadar cine implineste cu adevarat poruncile, afla intr-un anumit fel de Domnul, si nu mai are aceasta privire frustrata si plina de regret fata de cei care nu fac poruncile, ci are mila (adica "com-pasiune", impreuna-patimeste) de ei si se roaga pentru ei.

In rest, iarasi, vorba parintelui Nicolae Steinhardt: Din fericire, Domnul nu este contabil, ci boier darnic. Dracul este cel care contabilizeaza.

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#25033 (raspuns la: #24435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine de pe aici a lucrat in R - de gabriel.serbescu la: 04/11/2004 21:21:43
(la: Alegerile in USA)
Cine de pe aici a lucrat in Romania pe vremea comunistilor?

Pe vremea comunistilor nu se lucra
#27671 (raspuns la: #27668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
musuroiul de furnici - de phidias la: 27/06/2005 04:02:50
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mergeam asa intr-o vara pe un drum de tara.
Si cum mergeam asa, ma opresc si ma uit la imensitatea cerului. Albastru infinit.
Deodata imi cobor privirea pe un musuroi de furnici. Ma uitam la ele iar ele cu siguranta nu ma vedeau pentru ca nu faceam umbra.
Din curiozitate, am luat un bat si le-am deranjat musuroiul.
In cateva minute au refacut totul. Interesant, foarte interesant mi-am zis.
M-am ridicat si am pornit mai departe. Drumul se pierdea in zare.
Putin mai departe am vazut alt musuroi. Aceiasi verva, aceiasi goana, de data asta mai intensa.
E clar, vine ploaia. Nori negrii se adunau deja la orizont.

am lucrat ca ospatarita intr- - de sabrina la: 02/07/2005 18:46:03
(la: Cine plateste?)
am lucrat ca ospatarita intr-o tersata si am avut ocazia sa vad multe feluri de achitare a notei.
in general barbatii care erau absorbiti de minunatia din fata lor ( da , femeia! ) nici nu mai se asigurau ca nu au pus prea multi in nota de plata . sau au fost multe cazuri in care barbatul , senin , analizeaza nota de plata , apoi i-o da falos partenerei , in timp ce isi scoate exact partea lui din portofel . cel mai infiorator este sa ii vezi ei expresia fetei . nu visavis de nota , ci de reactia barbatului ...
trageti si voi concluziile singuri ;)
Furnici - de irma la: 28/07/2005 12:10:40
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
N-am mancat si nici n-am vazut pe nimeni mancand.
Sa va povestesc ce faceau copiii mei. In casa bunicii mele erau niste crapaturi in podea de unde ieseau furnici. De cata ori mergeam in vizita, copiii mei erau absolut fascinati de ele. Si dupa fiecare masa aveau grija sa le puna si lor cateva firimituri de paine pe langa crapaturi. Dragii de ei, le era frica sa nu moara furnicile de inanitie :))...Cu greu am convins-o pe bunica sa mature firimiturile de pe jos doar dupa ce plecam noi!
#61887 (raspuns la: #61846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la Lazarescu citire...(fragmente) - de Intruder la: 13/08/2005 22:36:56
(la: "Academia Cafeavencu")
cele redate mai jos, nu sunt ''critici''...nici nu mi-as permite sa critic texte din acest site sau de aiurea...ceea ce unii ar considera ''critica'' facuta de Intruder, este de fapt zeflemea nevinovata, fara intentia de a fi eu mai catolic decat papa...
(asta ca paranteza la postarile mele anterioare)

cititi sa va amuzati...textul e super si autorul talentat...;)

Jurnal intim
Publicat de lazarescu la 12/02/2004 - 06:03 la Eseuri


Împărţeam cu doi tineri căsătoriţi o căsuţă cu două camere, un hol, o bucătărie, o baie, cîţiva şoareci şi mii de furnici.

în curte există un cîine-lup (blînd, pîinea-lui-Dumnezeu), care nu latră decît la mine. Dimineaţă am ieşit în vîrful picioarelor, privind în stînga şi în dreapta, şi am rupt-o la fugă spre poartă. A ieşit naiba ştie de unde şi a năvălit după mine, lătrînd înnebunit. Azi nu m-a prins.
Pe cîine îl cheama Lucky. De ce l-o fi chemînd aşa, treaba lui. Şi eu m-am simţit "lucky". De ieri dimineaţă nu l-am mai văzut. Am înţeles că noaptea doarme în casă. Treaba lui.

Aseară, în timp ce umblam bezmetic printr-o alimentară, memoria afectivă mi-a fost brusc deşteptată de imaginea unei banane verzi. Mi-am amintit cum, în copilărie, am aşteptat să se coacă o banană. O cumpărase tata, după vreo doua ore de stat la coadă. Mi-a explicat că, de fapt, bananele sunt galbene şi că-s mai bune coapte. Am pus-o pe fereastră şi o cercetam cu sufletul la gură de cîteva ori pe zi. Singura evoluţie a fost că s-a veştejit.

Azi, cînd am ieşit din editură ca să-mi cumpăr ţigări, am văzut o veveriţă care trecea strada pe zebră. Semn că nu mai există veveriţele de-altădată. Nu se mai sperie de aglomeraţie. În plus, au şi un comportament civilizat.

Muntele Rarău, ajunul Revelionului 2002, pe o cărăruie aflată la 15 km distanţă de civilizaţie. Mă opresc să-mi aprind o ţigară. Apare de niciunde un aurolac: "Da si mie un ban". Hai, că la restaurant, pe strada, mai înţeleg. În creierii munţilor nu-mi pot imagina ce căuta un aurolac.

Astă vară, mă plimbam cu iubita şi a venit un aurolac la noi, cu celebrele cuvinte: "Dă şi mie un ban". Eram amîndoi lefteri. Fumător înrăit, m-am gîndit să-i ofer totuşi ceva: "Ia nişte ţigări". "Mersi, nu fumez", a venit prompt răspunsul lui.

Printr-un concurs de împrejurări greu de închipuit, am ajuns cu cîţiva ani în urmă să-l colind pe regele Mihai. Venise pentru a sărbători Crăciunul la Iaşi, invitat de primar la o petrecere cu VIP-uri locale.
(...)
Ne dusesem în gaşcă să-l colindăm pe directorul căminului şi ne-am trezit la masa regelui.
(...)
Mă rog, era acolo toată eticheta de care n-aveam habar decît din cărţi, o etichetă pe care am călcat-o în picioare cu inocenţă, ciocnind cu regele, apoi cu bodyguarzii şi pe urmă cu regina şi membrii familiei.

În primul rînd am slăbit. Aşa spun ceilalţi. Ar mai fi un semn faptul că toţi cunoscuţii la care mă duc în vizită mă întreabă în primul rînd dacă nu vreau ceva de mîncare. Se şi exagerează. Tata exclamă de fiecare dată cînd mă vede: "Bă, da' ce-ai mai slăbit!".

Aşadar, 29 de ani. O vîrstă frumoasă, respectabilă. Cea mai frumoasă vîrstă pe care mi-o închipui este la 30 de ani. Suficient de tînăr ca să nu-ţi fi pierdut entuziasmul, acea inconştienţă de a crede că frumuseţea vieţii tale e abia la început, destul de matur ca să dai în mă-sa toate lucrurile care nu merită.

Emoţionante mesaje de felicitare de la adminul unor situri pe care am cont. Mi se oferă cadou liste cu tipe născute în aceeaşi zi cu mine, reduceri la schiuri, o carte de credit gratis la una din băncile din sudul Americii... Într-adevăr emoţionant mi se pare următorul mesaj de pe situl meu:
''situl e fain realizat,simplu si la obiect,imi place mai ales explicatia din jpegul de mai sus ( eu ---> ) e super.. la viata mea am citit numai carti de colorat(volumul 1,volumul2,trilogii etc..) si pot spune ca,referitor la continut,situl tau ma incanta din nou...pana acu ai 2 bile albe!! oricum sa nu te-astepti sa-ti cumpar cartea..sunt lefter :)'' . Semnat: un gigel oarecare

Produceam clorofilă. Vegetam. Am stins lumina şi am încercat să adorm. Nimic. Gînduri şi imagini de toate felurile - banale, extrem de banale - au început să-mi apară: golul Danemarcei marcat de la 40 de metri, faze din camera Big Brother, o mîţă care mi-a tăiat calea, lista cu lansările pentru Bookarest, corzile de chitară pe care le-am primit cadou etc. etc. Toate aceste gînduri-imagini au început să circule în viteză, ca nişte maşini pe o autostradă cu mai multe benzi. Vehicule care respectă regulile de circulaţie, supravegheate de sus de elicopterul poliţiei. Apoi, brusc, o asemenea maşină derapează de-a curmezişul autostrăzii, provocînd o coliziune în lanţ: şutul tras de danez la poarta noastră sparge un geam de la casa Big Brother, mîţa apare năucă în mijlocul autostrăzii, maşinile explodează pentru că a căzut peste ele elicopterul poliţiei.

Dracilor din Pateric li se potriveşte perfect zicala românească: "nimic nu fac, dar nici nu stau degeaba".

Aseară fumam lîngă magazinul Billa. Prin faţa mea, trei aurolaci se trăgeau cu cărucioarele de la supermarket, transformate în trotinete. Unul - după ce mi-a cerut "măcar" o mie de lei - a plecat voios, cu un picior pe cărucior, cu celălalt, făcîndu-şi vînt. Cînta într-un amestec de ritm gospel şi hip-hop: Dumnezeuuu/ Taatăl nostruuu/ Iisus Hristooos!. Partea cu "Iisus Hristooos!" cădea ca un refren, un soi de "Check it up!". Probabil că peste zi, în timpul "serviciului", îşi cînta versurile pe altă melodie. Acum, se distra. Îşi permitea să improvizeze.

Bunică-mea a rămas văduvă cînd avea tata 15 ani. Habar n-am cum era pe vremea cînd trăia bunicul, dar sînt convins că s-a făcut mai rea după moartea lui. Avea o casă retrasă, pe malul unei rîpe. Nu suporta pe nimeni, se certa cu toată lumea. Dacă stau şi mă gîndesc bine, avea două aşa-zise prietene (Mariţa şi Floarea, parcă) cu care se întîlnea duminicile, bîrfea lumea din sat şi toate neamurile (mama fiind cap de listă). Nu reţin din discuţiile lor decît două ticuri verbale: "Am păţit ca 'ceala!" (Bunica) şi "Fac ca cîntecu'!" (Floarea). Mariţa vorbea mai puţin. Prefera să tragă cîte o duşcă dintr-o sticlă cu ţuică şi să intervină atunci cînd mirosea că e rost de sfadă, turnînd gaz pe foc. Discuţiile se terminau într-un vacarn generalizat, în care toate blestemau şi nimeni nu mai asculta pe nimeni, ca la Tucă-show sau la Procesul etapei. Se despărţeau jurîndu-se vă nu vor să se mai vadă niciodată, pentru a se întîlni o săptămînă mai tîrziu. Nu de puţine ori eu deveneam subiectul dicuţiei: că de ce umblu în chiloţi (de fapt, pantaloni scurţi) în Sfînta Duminică, de ce bolovănesc cîinele, de ce umblu aşa murdar. "Apăi, da, e murdar, că nu-l spală mă-sa", prindea bunica prilejul să se lege de mama. "Da' taci, ţaţă, ce-ai cu mă-sa! Mă-sa îl spală, faci ca cîntecu', el e drac împieliţat", sărea Florea. Mariţa scrîşnea dezaprobator din cei trei-patru dinţi rămaşi în gură, trăgea un gît de ţuică şi spunea ca pentru sine: "Eu n-aş înghiţi una ca asta!". Apoi bunica uita că ea se pornise pe mama şi întorcea vorba ca şi cum celelalte s-ar fi legat de noră-sa. Şi dă-i ceartă.

Cel mai nasol lucru pe care i l-am făcut
(bunicii- n.b). a fost odată cînd mi-a dat să mănînc nişte vişine scoase din ţuică. M-am îmbătat şi eu, şi porcul (cu care am împărţit vişinele). Porcul s-a îmbătat mai rău, stătea lat în curte, dar eu m-am comportat mai urît: am luat o cană şi am pocnit-o în cap, fără vreun motiv anume, pe bunica. Îmi amintesc că era o cană de marmură şi că am rămas cu toarta în mînă. Mă rog, e lucru scuzabil, avînd în vedere că vorbesc despre prima mea beţie.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/1018


Furnici - de latu la: 07/11/2005 21:30:31
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Furnici in chip de amulete?
As face, insa-s mult prea mici...
Dar chibzuind mai pe-ndelete
Sunt maai mult iuti decat sunt mici...:-))
#85628 (raspuns la: #85516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am lucrat si eu o perioada sc - de Yuki la: 09/11/2005 12:12:45
(la: Autismul)
am lucrat si eu o perioada scurta intr-o scoala pt copii cu probleme speciale ( i.e. in invatamantul special, in Rom) si pot sa spun ca este foarte greu de lucrat cu acesti copii. Ei sunt niste cazue pierdute din start, nu au nici o sansa, societatea romaneasca nu este pregatita si pentru ei.
zoom pe furnica...:) - de Intruder la: 29/11/2005 15:52:09
(la: Sunteti impulsiv(a)?)
sigur ca sunt impulsiv.
cateodata sunt impulsiv cu ideile...ele vin pe neasteptate. uneori sunt utopice, uneori destepte, uneori apocaliptice, uneori cuminti...si-mi vine sa le prind din zbor si sa le sugrum ca pe un pui de gaina, dar nu pot, ele sunt idei si ideile nu le poti omori cu una cu doua...sau poate mi-e mila si le las sa zburde prin fata retinei, pana sunt orbit de prea multa lumina si-atunci strang din pleoape si-mi infig unghiile in pumnii stransi bine.

ca tot omul mi-am luat eu un aparat foto digital si mi-am suflecat manecile...cerul e senin, iarba-i verde-crud, pomii-s infloriti, mieii pasc in lunca, femeile tinere se plimba pe Corso imbracate cu rochii subtiri si prea decoltate sub palarii albe si umbrelute de soare, pisicile stau tolanite pe garduri, copiii bucalati se joaca-n colb, taul rece si adanc se valureste printre brazi, margareta isi asteapta maestrul sa dea click, muntii dorm in ceata...si-atunci zaresc (ghicit) in varful plopului, o furnica...si ce mai conteaza ca ceru-i senin si iarba-i verde si pisicile dorm pe garduri si copiii au ochii prea albastri si brazii stau prea drepti si prea-nalti?...vreau sa dau zoom pe banala si sarmana furnica- o biata creatura ce si-a urmat cu stoicism drumul pe scoarta aspra a plopului...si lumea m-atinge pe umar si tot vrea sa-mi arate ce-i in jur si eu strang mai aprig din dinti si ma transform intr-un monument de vointa, ca un stalp de sare desi, n-am privit inapoi spre Sodoma si Gomora, ca sotia lui Lot...nu vad si nu simt mana calda ce mi se strecoara pe frunte, nici privirea rugatoare de copil- femeie- dorinta- salbaticie- moarte- inviere- desfrau- inger- flacara, nici n-aud soapta serpuitoare si fierbinte ce mi se strecoara-n palnia urechii ca o soparla mica si zglobie...poate reusesc pana la urma sa fac poza si o plimb in expozitii s-o vada toti si ma doare nepasarea oamenilor care se extaziaza la miei si margarete si femei tinere cu pieptul dezgolit si-atunci iau poza cu insecta mea ca un monstru cu mandibule si o rup in bucatele mici si dau cu pumnii-n pereti si ii dau pe toti afara...si-mi revin si ies la aer cu aparatul de fotografiat agatat de gat ca o piaza-rea, uitandu-ma pe acoperisuri, poate gasesc un tantar...

p.s.
stiu, nu-i conferinta cu Dinu Lazar...shut up! :)
___________________________________
semper idem...
Furnicuta - de tatiku la: 11/02/2006 11:24:49
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Ma numesc tatiku si am sa va spun o poezie.
Poezie:
O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate
Ce faci tu aici surioara?
Ia, ma duc si eu la moara
Si-s grabita, si-s grabita
Ca mi-i casa neingrijita
Si sunt rufele la soare
Si copii-mi cer mancare
Ca la noi in musuroi
Nu e timp pentru zabava
Si de n-am fi de isprava
Ar fi vai s-amar de noi.
Gata.
Multumesc.
Aceasta poezea e dedicata Alexandrei, cea care ma respinge vehement dar care are sufletul violoncel, inima cutie de smarald, ochii migdale dulci si sufletul poem.
#105110 (raspuns la: #105083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maotzedung - de Cri Cri la: 25/03/2006 10:03:14
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
mda... necomunist, zici! fie...
(apropos, daca mai apare un comentariu asemanator... prima data am inchis din greseala pagina... fara a trimite, dar mai stii? :))
Deci: comunismul NU functzioneaza! Vezi: "regina albinelor", "regina furnicilor", etc... e monarhie, clar! :)))))
Cat despre comunisti, fascisti, tarfe sau ucigasi in serie sau... orice alte categorisiri mai impart omenirea... pe mine ma lasa rece convingerile atata timp cat pot discuta cu ei, asa ca nu esti in pericol; era doar o gluma data trecuta. Pt mine oamenii se impart doar in doua categorii: incuiatzi (si nu in sensul din Harry Potter) si deschishi la minte. Daca esti din categoria doi, atunci sigur vom mai discuta... (asta daca n-ai sa constatzi tu ca sunt eu din categoria unu :)).
Bun. Ca sa revenim la faimosii caini comunitari... spui ca oamenii sunt de vina. Clar. Dar nu inseamna automat ca a fost rautatea la mijloc... Motivele aparitziei acestei specii (caini vagabonzi) ar fi, in mare, doua. De sens contrar. 1: abandonarea cainilor (care s-a facut fie in urma demolarilor masive si mutarii in "cutii de chibrituri" unde nu-ti potzi lua catzelul, purcelul, etc., fie din altruista evitare a practicii vechi a innecarii puilor nedoritzi). 2: hranirea, ingrijirea si scarpinarea dupa urechi a patrupedelor, fapt care le-a incurajat sa se aciuieze.
Deci, daca tu pledezi pt rautatea oamenilor, iata ca eu pledez pt bunatatea lor. Recunosc, insa, ca rezultatul e naspa..:)
Pai...si-atunci... de ce sa n-aiba si bietele animale rostul lor; ca toate animalele Terrei? Adica de ce sa nu le manance asiaticii? :))
#113289 (raspuns la: #113121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri - de M a o la: 25/03/2006 10:50:16
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
"regina albinelor", "regina furnicilor", etc... e monarhie, clar!
Astora le zicem noi regine, ele nu iau nicio decizie in musuroi sau stup. Fac noi progenituri si atat. Sistemul, chiar daca nu e comunist, e foarte aproape de cel gandit de oameni. Oricum, ai dreptate, nu functioneaza. Cel putin la oameni.
Nu am spus niciodata ca rautatea oamenilor a dus la situatia actuala, am spus ca este din vina lor. Necunoasterea animalelor este primul factor. Urmeaza, nu neaparat in ordine, nepasarea, egoismul, avaritia, etc. Paradoxal, uneori chiar bunatatea, gresit interpretata, a contribuit din plin.
Rolul animalelor nu cred ca este de a fi halite de noi ci de a mentine un echilibru in natura. Fac exceptie cele crescute pentru asa ceva. Personal, nu mananc niciodata vanat si miel, nu sunt vegetarian si nici nu sunt absurd in aceasta privinta.
Ca sa fiu mai clar, nu sunt de acord cu uciderea brutala a cainilor, un program de curatare a strazilor trebuie sa existe dar acest lucru trebuie facut civilizat, nu primitiv, cum se procedeaza la noi. Personal, daca voi vedea un hingher sau pe altcineva lovind un caine cu ranga, iti voi scrie in costum vargat pe veticala (ala pe orizontala e al lui Basescu).
#113339 (raspuns la: #113289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iarba mica si-o furnica le- - de cristinusha la: 31/03/2006 21:04:34
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
iarba mica
si-o furnica
le-am zarit de dimineta
langa floarea mea
in glastra
si-am tipat in gura mare
sa m-auda orisicare
primavara este...oare?
bucuria ma cuprinse
soare mare, fluturi vii
sar intr-un picior ca vii

si mai sunt si bucuroasa
ca plec astazi acasa
la draguta mea mamica
la nepot si la pisica
sper ca Iasul ma asteapta
cu flori si o cafea calda

hai pupici pt voi toti
si un week-end de rasfat

am lucrat si eu undeva unde f - de Yuki la: 04/05/2006 11:52:14
(la: Angajati cu sau fara sarcini precise?)
am lucrat si eu undeva unde fisa postului nu exista; mi-am dat demisia caci atrubutiile mele cresteau si scadeau in functie de starea de spirit a sefului. Si cum se enerva si se calma cam de 15 ori pe zi ma cam saturasem sa nu fac nimic toata ziua si sa-mi creasca brusc atribuitiile la sfarsit de program
in ultimii 6 ani am lucrat in - de Daniel Racovitan la: 09/06/2006 19:51:47
(la: Viatza intr-o multinationala sau drumul spre moarte prin brand)
in ultimii 6 ani am lucrat in 5 multimeganationale.

pot sa afirm ca productivitatea in astfel de structuri este foarte scazuta, iar nivelul profesional este mediocru.
reactivitatea la noutatea tehnica este mica iar conformismul mare. deciziile se iau greu si dupa mult timp pierdut (sedinte, workgrupuri, etc).
energiile sunt irosite in lupte politice carieriste.

in mod cert nu ma vad peste cativa ani lucrand in acelasi mediu sclerozat 'multinational', mi-a cam ajuns.

sigur, da bine la cv sa ai nume de firme al caror nume sunt stiute de oricine si oriunde in lume, insa mie imi trebuie un mediu unde se lucreaza cu ultimul raget tehnic, unde deciziile se iau intr-o ora, alaturi de geeks veritabili.


___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
furnica - de Intruder la: 24/04/2007 00:38:35
(la: O lume într-un cuvânt)
o furnica mica-mica
cam infipta si peltica
tremura in pat de frica
fiindca aflase dintr-o carte
ca-ntr-o oarecare vara
intr-o oarecare seara
mititel cat un cercel
sta pitit un soricel...

la pariu, ca mai e un comentariu cu furnica! :)))
#190376 (raspuns la: #190371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credo-ul meu - de Coral la: 28/06/2007 06:31:13
(la: "Va fi din ce in ce mai rau")
Stiu. ca nu eu am inventat zisa de mai jos:
"Munceste de parca nu pentru bani o faci".
Mult timp, prea mult timp, nu am interiorizat aceasta spusa.
"Cum adica? Doar am un boss pe capul meu. El este cel care imi spune cum si ce sa fac. Eu sunt, doar, un instrument in mina lui si daca nu fac exact ce spune EL, ma voi trezi concediat".
Chestiunea sta cam asa:
Seful e interesat de PROFIT.
Daca la sfirsitul unei perioade de timp va vedea ca e in cistig de pe urma muncii mele, el nici nu va intra mai apoi in biroul sau atelierul meu, caci se va teme sa ucida "gaina care fashe oua de aur".
Eu imi voi castiga independenta. Voi veni la lucru cind voi dori, voi pleca tot asa, dar...
Dar din miinile si mintea mea vor trebui sa rezulte produse care se vor vinde cu succes.
La urma urmei prin munca am devenit homo sapiens.
Neanderthalii munceau din greu, dar au pierit pentru ca nu au fost eficienti si homo-sapiensii, mai inteligenti si mai bine organizati, desi slabi in puterea fizica, au pus stapinire pe sursele de viata.
Acum ce are toate acestea cu viata din Romania.
Eu vad lucratori romani lucrind in alte tari. Ei lucreaza ca naiba si sunt foarte apreciati.
Am intrebat pe unul din ei daca asa lucra si in Romania.
"Nu", mi-a spus. "Vedeti dumneavoastra, in tara mea nu sunt lasat sa lucrez cum stiu eu si, oricum, pt. munca me primesc mai nimic".
De ce primeste putin? Poate pt. ca produsele romanesti nu prea sunt cerute in striinatate? Si daca asa este, daca, de ce nu? Asta ar putea fi din cauza ca altii fac lucruri mai bune si mai durabile?
Vin striinii, cumpara, sa spunem, lemn de brad si de mahon.
Pleaca ei la casa lor, il usuca bine prin intermediul a tot felul de uscatorii, de multe ori injgebate din te miri ce si produc viori superioare celor din Reghin.
Viorile acestea nici nu ajung in Romania caci sunt prea scumpe.
Intimplator am citit mult despre instrumente cu corzi si pot spun ca varietatea de modele produse in Regin nu ma satisface si nici sunetul, desi lemnul este PERFECT. Pretul unei chitare de Reghin e mult inferior uneia produse in Spania, dar sunetul...
De ce?
Penca in Reghin lucra "salariati" cu minte inteligenta dar nefolosita, in timp ce in Spania lucreaza oameni cu minte bine folosita care sunt indragostiti de munca lor, fie salariul care o fi.
Asa se intimpla ca viorile vanzindu-se bine, creste si salariul - and so on = positive feedback.
Maan m-a inteles bine.
I-as repeta axioma, caci axioma chiar si este:
"Munceste de parca nu pentru bani o faci".
#210853 (raspuns la: #210822) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...