galceva florilor

Intre familia ex-suveranului Mihai 1 si Guvernul
Romaniei se poarta, de mai multe luni, tratative
privind retrocedarea domeniilor Casei Regale
si/sau acordarea unor despagubiri banesti. Uzand
de Legea 10/2001, Mihai 1 a solicitat, asemeni
multor expropriati, restituirea bunurilor. Potrivit
inventarului facut de noua putere, dupa abdicarea
lui Mihai 1, acesta a detinut castele, mosii, vile,
parcuri de vanatoare si cabane. Si, desigur, perla
patrimoniului romanesc, Castelul Peles.
VALENTIN ZASCHIEVICI

Numarul proprietatilor revendicate de familia regala in baza Legii 10 nu este cunoscut. Cert e ca intretinerea anumitor proprietat i - precum Pelesul - ar usura considerabil vistieria regala. De aceea, in schimbul a circa 35 de milioane de dolari, Mihai 1 ar fi dispus sa renunte la aceasta proprietate (dupa ce mai intai o va fi dobandit), sa o cedeze statului, dar cu conditia ca, la anumite evenimente, sa o poata folosi.
Antonescu a recunoscut datoria

In schimbul acestor despagubiri, fostul suveran ar fi dispus sa renunte si la datoria statului roman catre el, de 2 milioane fraci elvetieni (20 de milioane, actualizat), ce dateaza din anul 1941. Aceasta datorie pare sa se regaseasca, documentar, in Decretul-Lege nr. 615, semnat de maresalul Antonescu, si insumeaza drepturile de creanta asupra indemnizatiei de expropriere (act incheiat de Carol al II-lea in 1939) plus contravaloarea unor terenuri din mosia regala ce au fost vandute.

Acest aspect este acum negociat de Andrew Popper, emisarul Casei Regale in relatia cu Executivul de la Bucuresti.

Regele, ca orice alt cetatean

Legal, ne spun specialisti in drept precum avocata Anca Diculescu, Mihai 1 are dreptul, ca orice alt cetatean, sa primeasca ceea ce i-a apartinut de drept. Negocierile cu Guvernul pot fi concretizate insa dupa ce fostul suveran va fi pus in posesie. Si Legea 10 specifica, la art. 1, alin. 2, ca in situatiile in care bunurile nu pot fi restituite in natura, proprietarul va fi despagubit baneste.

Iata cateva dintre dorintele Casei Regale, asa cum reies, potrivit unor surse confidentiale, din tratativele purtate in aceasta perioada cu Executivul: -Guvernul trebuie sa recunoasca ca Domeniul Regal Peles a fost confiscat de comunisti ilegal si abuziv, fara titlu.

Ocazii de familie

-Majestatea Sa Regele Mihai va ceda in integrum Domeniul Regal Sinaia catre statul roman, care il va administra ca pe un bun national, insa doreste sa foloseasca, in anumite imprejurari deosebite, Castelul Peles, Foisor sau Pelisor, in conditii stabilite de comun acord cu Guvernul. Ocaziile in care Familia Regala va folosi aceste proprietati sunt cele de familie sau cu simbolistica deosebita. Conditiile vor fi mutual acceptate printr-un document aditional.

-In schimbul cedarii Domeniului Regal, Familia Regala solicita de la statul roman suma de 35 milioane dolari, suma considerata nu foarte mare fata de valoarea de patrimoniu inestimabila.

-De asemenea, Familia Regala se obliga sa renunte la suma de 20 milioane franci elvetieni, recunoscuta ca datorie publica prin actul legislativ din 1941.

-Guvernul Roman va ajuta, in masura posibilitatilor, ca Familia Regala sa intre in posesia intregului Domeniu de la Savarsin si sa recupereze alte proprietati minore, care au fost notificate.


Ce proprietati ar putea revendica fostul suveran

Potrivit inventarului intocmit de expertii noii Puteri instaurate dupa abdicarea regelui Mihai, fostul suveran detinea urmatoarele proprietati, ce aveau sa fie confiscate:


Domeniul Busteni - Azuga - Predeal, din judetul Prahova, fost proprietatea regelui Mihai, cu o suprafata de 11.971,15 ha padure, cuprinzand:

-21 corpuri de cladiri urbane, compus din 83 de incaperi si dependinte;

-6 corpuri de cladiri rurale, compus din 42 incaperi si dependinte;

-4 terenuri urbane a 4,94 ha;

-2 parcuri (cu terenuri sportive, a 3,94 ha);

-2 intreprinderi industriale - Fabrica de salam Azuga si Fabrica de sticlarie Azuga.


Domeniul Savarsin, din jurul localitatii Savarsin, judetul Arad, proprietate a fostului rege Mihai, avand:

-o suprafata de 4.669 ha padure;

-un castel compus din 4 corpuri cu 26 de camere;

-10 corpuri de cladiri rurale, cu 11 camere;

-1 parc (cu teren sportiv) cu o suprafata de 19,5 ha.


Domeniul Capalnas - din localitatea Capalnas - judetul Severin, proprietate a fostului rege Mihai cu:

-o suprafata de 2731,46 ha padure.

-Imobilul din Strada I.L. Caragiale nr. 32 din Bucuresti:

-cu 1 corp cladire urbana, compus din 8 incaperi si dependinte. Imobilul din Str. Budisteanu nr. 16, Bucuresti:

-cu 3 corpuri de cladiri urbane, compus din 46 incaperi si dependinte.

Lot parcelarea Blank din Parcul Jianu, municipiul Bucuresti, cu o suprafata de 1.298 mp.

Castelul Peles - localitatea Sinaia, fosta proprietate a regelui Mihai, compus din:

-cladirea veche cu 100 de camere;

-aripa noua cu 66 de camere;

-19 corpuri case urbane cu 393 camere, astfel:

-Castelul Pelisor, 99 camere;

-Casa Cavalerilor, 21 camere;

-Castelul Foisor, 43 camere;

-Cladirea Economat, 52 camere;

-Garajul nou, 7 camere;

-Garajul vechi, 31 camere;

-Uzina electrica, 6 camere;

-Garajul de jos, 19 camere;

-Casa noua cu gradini, 17 camere;

-Cazarma si spalatoria, 72 camere;

-Arhitectura, 8 camere;

-Garda de la poarta, 5 camere;

-5 cabane de turism cu 14 camere si stana regala;

-Ferma de vulpi argintii, sere de flori si casa veche a gradinii;

-Un parc, suprafata 60 ha.

Acestea sunt doar bunurile consemnate a fi apartinut fostului suveran. Proprietatile altor membri ai familiei regale nu intra in discutie.


Casa Regala vrea sa faca la Savarsin un paradis turistic

Cel mai important proiect din ultima jumatate de secol, demarat in judetul Arad, are in prim-plan castelul de la Savar sin. Agricultura ecologica, turism si investitii de milioane de euro - acestea sunt planurile Casei Regale pentru localitatea Savarsin. Cu sprijinul Marii Britanii, Casa Regala vrea sa transforme comuna Savarsin intr-un loc cu sute de ateliere mestesugaresti si puncte de tractie pentru turisti. Numele proiectului: Savarsinul regal. Primele investitii la Savarsin vor fi in domeniul agriculturii ecologice. Serele regale vor fi modernizate cu fonduri obtinute de la Uniunea Europeana prin programul Sapard. Impreuna cu unul dintre cele mai mari colegii din Marea Britanie, Writtle College, Casa Regala vrea sa investeasca in Savarsin in urmatorii 5 ani, 10 milioane de euro. Banii pot fi obtinuti de la investitori privati interesati sa deschida o afacere in domeniul turismului, mestesugariei sau al sanatatii. Principesa Margareta de Roma nia a declarat ca ea crede in acest proiect, fara de care prezenta familiei regale nu se justifica la Savarsin, iar demersul este facut atat pentru comunitate, dar mai ales pentru bunica ei. Writtle College din Marea Britanie va asigura consultanta pentru toate proiectele ce se deruleaza la Savarsin. Experienta in acest domeniu este remarcabila. Colegiul are o activitate de peste 100 de ani si ofera consultanta pentru Guvernul Marii Britanii, dar si pentru guvernele locale, a declarat Jamie MacAskill, prorector al Universitat ii. Marea Britanie sprijina toate proiectele de investitie. Secretarul comercial al Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti, care a fost prezent la Savarsin, sustine ca acest program va fi prezentat si oamenilor de afaceri englezi, in ideea atragerii de fonduri. In opinia sa, nu exista nici un obstacol decat acela ca tara noastra nu este perceputa in regat asa cum ar trebui si cum merita de fapt. Programul Savarsinul regal este sprijinit si de Guvernul Romaniei.

Florin,

Zici:
> Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.

Ma bucur ca primul pas a fost facut. Au ramas 11. Si cred ca inteleg de ce modernistii nu s-au recules inca: pentru ca postmodernistii au aratat ca-mparatu' n-are toale.

> Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie.

Din punct de vedere artistic, dezagreez. Nimeni nu are nevoie de bagaje vechi, prafuite, inchistate si subrede, cu atat mai putin America.

> America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei.

Orchestrele simfonice sunt dinozauri pe cale de disparitie. Certificatul de deces a fost scris de aparitia inregistrarilor fonice, si semnat cu inregistrarile lui Karajan, Bernstein, Mehta si multi altii.

> Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara.

Cine mai are timp, in special cand exista CD-uri, P2P networks si reclame la superbowl?

> Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Dezagreez din nou. Sunt americani care gandesc, poate nu in sensul acceptat de europeni. Si nu poti generaliza si amesteca intelectualitatea americana cu plebul si neocon-ii. Mon Dieu, quel horreur! E ca si cum as zice ca romanii sunt tigani, urmasi ai armatelor romane/turcesti/rusesti si/sau Vadimisti (chiar daca este partial adevarat).

Daca chestia cu "degetul pe tragaci" este o aluzie tipica pasiv-agresiva la razbelul din Irak si alte campanii asemnatoare, nu trebuie decat sa-ti amintesc ca, de-a lungul intregii istorii, toate natiile ce au avut lancile mai lungi si le-au ascutit pe spinarea altora, de multe ori doar asa de florile marului. Nu ma intelege gresit, nu aprob deloc ceea ce fac americanii de la Monroe incoace, ba chiar detest aceasta constanta a istoriei, dar inteleg pentru ca asta e imutabila natura umana (exact ceea ce teistii considera Diavolul sau fortele Raului). Probabil ca in timp genele umane vor fi modificate pentru a elimina sau reduce aceste tendinte innascute, dar asta-i alta mancare de cartofi.

> Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.

In mare, agreez cu tine si as adauga inca ceva relativ la Malraux si datul cu presupusul. Conflictul nu este atat de mult intre europeni si americani, sau intre postmodernisti si ceilalti, ci un conflict apocaliptic intre teisti si umanistii (seculari) cu repersursiuni in toate, inclusiv arta.

Ar fi doua aspecte; ce se intimpla in mica lume romaneasca a fotografiei si pe plan mondial.
Pe plan mondial, sau fotograful de pe teren face mii de imagini si se aleg cele "bune" sau i se spune din start mai mult sau mai putin voalat "mai, azi trebuie sa faci poze numai in dreapta, numai zimbete sau numai bucuria eliberarii", la zid nu faci decit astia care aduc flori,nu aia care arunca pietre, etc.
Modul cum se face azi jurnalismul, in lumea occidentala, piata de imagine dominata de numai doua trei nume de agenii, lasa urmatoarea alegere: faci ce crezi si ce iti place si dai averi si zici mersi daca scapi intreg ca sa faci pozele si mergi si te uiti singur acasa la ele sau esti baiat destept, vezi care e melodia, ce se cere, care e stilul si continutul care s-ar vinde si iei premii Pulizer si toata lumea e multumita, exista la o adica libertate si presa libera. Ca libertatea e aia de a dansa la melodie sau de a sta acasa, asta e altceva.
In Romania, problema e mai simpla; fotograful roman de presa e un animal, un sub om, platit mizerabil, care traieste de azi pe miine, angajat pe la redactii cu una doua si extrem de rarisim trei sute de dolari pe luna si scule putine si jigarite de la redactii; la noi practic in fotojurnalism nu exista free lanceri ci numai angajati pe la redactii, nu exista fotoeditori sau directori artistici si oricum fotografia e a 5-a roata la carutza intr-o publicatie, 99% dintre imagini fiind prost compuse, prost iluminate, prost puse in pagina sau pur si simplu prost facute, ca daca nu ai bani nu poti nimic, nici sa citesti sau sa iei o revista scumpa sau sa iti faci sit sau sa navighezi; cine cauta pe net nu va gasi de altfel in spatiul romanesc decit maximum 5-6 fotografi de presa romani cu sit, ceea ce pentru o intreaga categorie care are mii de membri, e jenant.
Nici revistele mai cu shtaif, sau mai Kulturoase, facute de kulturnicii natiunii, nu sunt in alta barca; pozele sunt platite mizerabil, shmecherii cu aparat foto sa fie multumiti ca sunt publicati linga sau cu nume de rezonanta din intelighentia, care este. Ori fara bani nema calitate.
Discutia ar fi lunga si cuprinzatoare, concluzia ar fi una; numai un numar mare de fotografi independenti si bine platiti vor putea schimba cite ceva in imaginea din presa romaneasca, dar asta asa cum merg lucrurile se va intimpla peste o suta de ani.
Ca sa raspund la ultima intrebare, ce actioneaza asupra fotojurnalistului, teoretic actioneaza inaltatoare si curate sentimente, practic, doar banu`. El face o marfa pe care trebuie sa o vinda cumva cuiva, sau isi spune parerea sincera si atunci isi printeaza parerea asta si si-o pune in baie si se uita la ea in momentele de satisfactie ale vietii.

Cand vorbeam despre etnie, ma refeream la cea rusa, ungureasca, româna si evreica, cand se vorbeste despre nedreptatile facute evreilor in zona Romaniei de astazi si regiunile frontaliere, (constati ca spun "nedraptati"), sau nedreptati facute românilor de celelalte etnii,
cam fiecare are versiunea lui, fiecare incearca sa scoata vinovat pe ceilalti, si uite cum ungurii si rusii isi "spala mâinile"
românii spun ca evreii au nedraptatit români, evreii invers, rusii spun ca sunt românii, românii spun ca sunt ungurii... si este ca pisica ce se invarte in cerc ca sa-si muste coada"

In subiectul de fata sunt kilometrii intregi de citate
nu este bataia cu flori, ci bataia cu citate...
putine opinii personale, istorii traite, etc.

De multe ori ma gandesc ca daca se intelege ceva, autorul mesajului a trebuit sa se exprime gresit... :))

Sa nu-mi spui ca ai si tu busuioc intre ele ca sa tine moliile afara.

Dar cu ce a plecat mama ta de la tine?... Ceva banal... Mama a luat tot felul de seminte de flori si chiar niste flori in ghivece mici pe care la timpul respectiv nu erau in Romania.

Hei! voi cu legile... adaugati: busuioc

Rindul tau Crina...?

Pentru toti, uitati-va pe link-ul de mai jos, poate gasitit ceva interesant:

http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html

Florin si atat
deocamdata

Spre norocul meu n-am molii (inca!), deci n-am pus busuioc ca as strica mirosul de "acasa".
Cat despre ce a luat mama, n-a luat nimic inca!, i-am dus eu de fiecare data, si bineinteles, bulbi de flori, de care e tare mandra, chit ca abia are loc pe terasa de atatea flori.

dragoste a fost prea mult cintata ,prea multe flori i s-au adus la altarul ei,prea multe suferinte si prea multa ucidere de sine,oare ce sa fie dragostea cer senin,lacrimi dulci,zimbet acru sau o frica de singuratare,sau poate o singuratate ce ii este frica de dragostea altcuiva,e minciuna ,minciuna desarta caci de fiecare data ne amagim ca iubind suntem iubiti, nimic mai mult dragoste dulce ,acra si dulce suferinta

"Este dreptul ei sa fie disperata; ea traieste acolo nu in Anglia"

Nu e chiar asa. Nu stau in RM, doar familia mea e acolo, eu plec o data la doua-trei luni, dar stau... pe un "pod de flori (sau "de ghimpi", sau "de disperare" - daca tot asta e impresia generala)"... :)

Bunica iubea florile. Aproape la fel de mult ca pe noi, nepotii ei... Cand a scris "usoara, maica, usoara,/ c-ai putea sa mergi calcand/ pe semnitele ce zboara/ intre ceruri si pamant...", Vieru s-a gandit probabil la bunica mea: descrierea exacta, portretul-robot al bunicii mele... Trebuie ca s-a trasnformat in noianul de flori care a acoperit fereastra, casa, drumul pana la biserica, pana la cimitir, cimitirul... De atunci imi sunt altfel dragi florile... De fapt totul are alt sens, parfum, culoare de atunci... Nu stiu de ce as vrea sa se schimbe "starea mea de spirit". Sunt lucruri ireversibile, pe care trebuie sa le primesti asa cum primesti "vedrele primaverii". Dimpotriva, cred ca ar fi trist sa uit, macar pentru o clipa, ca bunica va inflori si anul acesta, si la anul, si peste zece ani, si atunci cand eu nu voi mai fi...

Frumos din partea lui tweety sa scrie asa si sa nu ma lase sa uit...

Eu eram doar un copil inainte de 1989, asa ca nu as putea face o analiza obiectiva acelor vremuri, insa imi aduc aminte cu placere de doua lucruri (desi s-ar putea ca acestea sa fie putin distorsionate):
1. Oamenii erau mult mai zambitori, mai lipsiti de griji. Duminicile strandurile si parcurile erau pline de oameni; muntele si litoralul erau pline de romani care isi puteau permite un concediu. Azi, daca te uiti la lumea care trece pe langa tine observi multi oameni incruntati si ma trist este ca vezi foarte multi tineri incruntati.
2. In vizitele, excursiile care le faceam prin tara, orasele erau mult mai curate si existau chiar flori plantate prin parcuri si zonele verzi. Astazi acestea au disparut cu desavarsire, putand a mai fi gasite in fata primariilor si prin parcurile de langa acestea. Daca cumva te-ai indepartat de centru... risti sa fi ingropat in gunoaie. Nu cred ca inainte romanul ar fi fost mai bine educat din punct de vedere ecologic, dar nu existau flacoane PET si resturi de ambalaje din plastic care sa domneasca pretutindeni... macar existau toalete publice care functionau la un pret accesibil tuturor.

In principiu eu nu gatesc, stiu s-o fac, dar gasesc asta ca o obligatie, care-mi rapeste timpul liber..

Am gasit la mine in sat (la 40 km de Nice) un mic restaurant si nu costa prea scump, unde se face bucatarie locala si familiala, doamna tine bar si gateste pentru familia ei, gateste un pic in plus si a amenajat un colt restaurant
pui, iepuri din ferma socrilor, legume la fel, face specialitati locale, taietai, paste, prajituri totul pproaspat, facut de ea, servit foarte copios..
Cand n-am timp sa ma duc, trimit pe cineva sa-mi aduca..
Pentru 15 euro am si pentru seara.. pot sa-mi fac cate un gratar

In week-end, vacante, sarbatori sunt cu sotul--- facem gratare, sau gateste el, marea lui pasiune si e un fin gurmet

Eu fac doar cremesul si clatitele. Din cand in cand galustele de gris pe supa..
Mergem la restaurant, restaurant cu spectacol, des.

Curatenie, spalat geamuri, calcat, etc platesc o bona, cca 14 ore, maximum 20 ore pe saptamana 10 euro de ora + 4,90 euro cotizatii patronale (redus din impozit, impactul real ar veni doar la 7 euro/ora)
Sotul meu la fel, ca el are un cabinet de medic in Italia (desi francez) si fiecare cu casa lui - e ideal -casatorie moderna.. luna de miere continua..
si cand la unul, cand la altul, daca nu amandoi pe vapor.. :)

Prefer sa lucrez mult, cand lucrez aduc in net minimum 150 euro pe ora, cate o data mai mult, iar cand nu lucrez ne odihnim si distram.
In timpul liber prefer gradinaria, florile, asta este mai pasionant ca lucrul casnic..
Cand am invitati, platesc pe cineva sa vina sa gateasca, este foarte usor mai ales de cand legea ne-a dat carnet cu cupoane pentru toate organismele sociale si totul este diminuat de impozite..
de ce sa ma privez atunci???

cred ca totul este o chestie de calcul, in loc sa lucrezi mai putin sau doar 8 ore pe zi, lucrezi mai mult, castigi bani mai multi, ai sa platesti toate ajutoarele casnice, restaurantele si-ti mai raman inca si bani in plus.. :)

Gasiti artisti de exceptie in:
http://www.visualart.ro/
Fara Artele privirii, scriitorul ar fi o biata insecta. Am invatat sa construiesc imagini in literatura mea de la Salvador Dali si Rembrandt. dar am invatat si de la Sandu Florea, Marian Mirescu, Corto, Gospo si multi alti artisti daruiti.

Din pacate in Ro nu exista agenti, in sensul occidental si cunoscut al cuvintului; eu, cel putin, nu stiu sa fie.
Au fost ceva incercari dar au cedat nervos.
Exista niste agentii de imagine, la care daca vine clientu` si daca se intimpla sa aiba nevoie de ceva cam in stilul pe care l-ar face unul sau altul, ar exista o sansa de un job. Dar acelea sunt mai mult agentii de stock, comenzile foto sunt sub 1 la mie din cifra lor de afaceri.
Afara sigur ca exista agenti, dar cine sa fie interesat sa promoveze un roman, caci scoala de fotografie romaneasca, daca exista, e absolut necunoscuta.
Nu, din pacate fotografu` roman, ca si actoru`, ca si alte categorii de artisti, ca si graficianu`, , prefera in general sa fie agatat undeva cu o slujbulitza chiar prost platita si sa mai impuste francu` la niste ciubuce, ceva.
Nu e coapta ideea de a exista fotografi independenti, si nu exista zile de vazut book-uri la agentii, si nu exista joburi pentru ca o firma prefera sa cumpere un aparat digital sau un scaner si sa scaneze florile si foile de salata, decit sa faca apel la un fotograf.
Stiu o firma cu profituri de sute de milioane de dolari care a scanat cu un scaner niste boabe de cafea, preferind o solutie gratis in house decit sa faca o fotografie cu un fotograf.
Nici sa stringi zece fotografi mai cu motz si sa puna fiecare o suta de dolari pe luna si sa se faca un plan de marketing si sa se ia un sediu central si o secretara nu se poate... am incercat...
Suntem la nivelul "merge si asa", dar ce e drept am depasit nivelul "sa moara capra vecinului", acum suntem la faza "sa moara si vecinu`".
Ar fi multe de zis.
De facut, mai putine, sau eu nu vad ce s-ar putea face.
Parerea mea e ca nu le pasa la meseriile astea mai liberale ce se intimpla, cum se intimpla, ce se poate face, cum sa se distinga o problema si cum sa se rezolve ea. Nu am vazut nicaieri niciodata pe Internetul romanesc discutii legate de aspectele materiale si financiare si de marketing ale fotografilor romani, deci asta ma face sa cred ca totul e OK si ca ce este asa trebuie sa fie si ca eu sunt ala fara o doaga.

Solutia ar fi asta in Ro.
Uniti-va doi fotografi sa zicem si creati-va o banca de imagini cu tot felul de imagini trase de voi pe film alb negru sau color pozitiv in fiecare domeniu din toate treptele vietii.:apusuri de soare,fauna,mare,munti,barci,vapoare,litoral, adolescenti, pensionari,dragoste ,flori,animale,aviatie,femaia,animale,masini,fabrici,activitati cu oameni,copii etc. Catalogati diapozitivele pe teme dupa care le veti stampila cu semnul "c." (copy rights) dupa ce puneti numele Bancii de imagini pe ele (firmei Dvs). Le vindeti publicatiilor care au nevoie de ele pe coperta sau in interiorul lor dupa un tarif bine stabilit intr-un catalog de preturi pe care-l veti intocmi si cu conditia ca de fiecare data cind sint imaginile intrebuintate sa fiti platiti cu tariful stabilit dinainte din catalogul de preturi al Dvs. Ex :100 de dolari pe coperta ,de fiecare data cind este intrebuintata fotografia. 50 de verzi daca este ptr.interiorul publicatiei ,etc,etc.
De asemenea veti putea angaja si membrii colaboratori fotografi de la care veti cumpara mereu imagini noi pentru un pret si pe care daca le veti inchiria revistelor sau publicatiilor ptr a fi reproduse pe coperta sau in interior ii veti plati fotografului de la care le-ati cumparat o anumita suma de bani un fel de comision obligatoriu de fiecare data cind i se publica fotoigrafia de catre o revista.
Cind infiintati aceasta Banca de Imagini ar trebui sa o comercializati sa-i faceti reclama in presa,la radio, din gura-n gura ca sa dati sfoara-n tara in activitatile din domeniul presei publicate ca sinteti capabili sa furnizati orice fotografie la minut, in orice domeniu, la un pret bun.:)
Aici ar trebui sa angajati o persoana specializata in marketing platit si el cu comision pentru fiecare client adus Bancii de Imagini.

Cu Stima

Andre Morariu

Stimate domn, in principiu aveti absolut perfecta dreptate.

de fapt, sunt insa niste probleme majore, datorate modificarii dramatice a vietii si legilor din ziua de azi.

Stind citeva zile pe la agentiile de imagine romanesti, am vazut ce se vinde; se vind cel mai mult pentru reviste ilustrate personalitati ocidentale, si bucati imagini cu viata occidentala, poze de oameni fericiti, interioare babane, bogatie si opulenta; asta ar fi peste 70% din cifra de afaceri a agentiilor; asta e imposibil de facut in Ro, din motive evidente.
Si oricum ar iesi mai scump de facut aici asa ceva decit se vinde din stock.
Piata romaneasca de imagine este destul de exact structurata; cam 70% din fotografiile din publicatiile ziarele romanesti sunt facute de angajati - care cum ziceam sunt prost platiti, tinuti la limita subzistentei cu ceva firfirei; restul de 30% se iau de la agentiile care sunt foarte foarte foarte ieftine, gen Rompres sau Mediafax, si cind nu se poate altfel, de la Hepta si Guliver; dintre astea doua Guliver detine monopolul, cu 95% sau peste din stockul de calitate vindut in Ro.
O noua agentie sau o grupare de fotografi care sa vinda stock ar avea zile grele aici; e mai simplu, cred eu, sa faci imagine si sa lasi pe cei doi agenti sa te reprezinte.
Numai ca ce ar face un fotograf roman pentru piata de afara e invandabil; pe nimeni nu intereseaza copaci, castele, locuri si nori; daca ai oameni in cadru trebuie sa ai model-release, ceea ce nu semneaza nimeni aici; si daca lucrezi profesional ajungi repede la niste costuri care depasesc cu mult nivelul imaginii de stock din Ro.
De vindut afara nici vorba, pe nimeninu intereseaza Ro.
Ce s-ar putea vinde, ar fi assignments, adica comenzi foto; dar astea se fac aici de catre clienti si publicatii cu angajatii lor, cei platiti prost si care pot produce ceva consumabil cit de cit la costuri minimale.

Ei prefera sa aiba un mutzunache platit cu 200$ pe luna care sa ilustreze o revista decit sa dea mii de dolari pe ilustratie; si la nivelul subcultural de cunostinte vizuale al publicului tinta, care nu face manifestatii ca vede poze proaste si nici nu le spune ca ce poze bune cind acestea mai apar uneori, e si de inteles ce se intimpla.

Deci, ca sa revenim la cele spuse de Dvs: preturile sunt cele ale pietei, nimeni nu va plati mai mult; ori preturile pietei in Ro nu-ti permit sa supravietuiesti ca liber profesionist sin industria de stock.

Din lista propusa de Dvs de imagini posibile, datorita problemei cu protectia portretului si drepturile de autor ( si apropo, film nu se mai foloseste, e prea scump si mai trebuie si scanat, chestie scumpa daca e de calitate) cad subiectele : adolescenti, litoral, pensionari, dragoste , femeia, masini, fabrici, activitati cu oameni, copii etc. - pe care daca le pui in banca de imaigne ajungi drept la tribunal cu subiectii.

Ramin capitolele: apusuri de soare,fauna, ( daca nu sunt facute in rezervatii naturale, unde trebuie sa platesti si sute de euro pe zi ca sa faci poze) mare, munti, flori, animale, aviatie... pe care cui sa le vinzi?

Deci cred ca fotografia de stock e cam moarta pe aici, dar ramin comenzile foto, aici e bataia pestelui si aici se pot face salturi spectaculoase; ramine faza cu unirea citorva fotografi, lucru ce poate e posibil dar eu nu l-am reusit, si desigur necesarul studiu de marketing si abordarea pietei.

Domnule Morariu
Cu tot respectul, dar cred insa ca este putin naiv sa credeti ca 2 fotografi pot acoperi tot ce sugerati dumneavoastra ca ar putea sa faca ca sa puna de o agentie.
"apusuri de soare,fauna,mare,munti,barci,vapoare,litoral, adolescenti, pensionari,dragoste ,flori,animale,aviatie,femaia,animale,masini,fabrici,activitati cu oameni,copii etc."
ca sa va citez .
Aveti idee cit de multa munca este ?
ca sa nu mai vorbim ca 3 sferturi din subiectele prpuse de dumneavoastra sunt nevandabile, caci exista milioane de imagini disponibile virtual pe gratis pe temele astea .
Exista de vinzare mii de titluri de Photo CD uri cu imagini Hi Rez la care drepturile de plublicare sunt incluse in pretul CD ului.
De ce credeti ca astfel de subiecte ar avea succes ?
Credeti-ma povestea cu agentia nu este chiar asa de simpla.
Ceea ce cu adevarat ar putea contribui la rezolvarea unor probleme, ar fi eventual cred eu infiintarea unei cooperative / agentii ceva gen Magnum, sau al fostei Sigma .
Ma indoiesc insa ca fotografii romani pot trece peste vanitati personale si sa faca un front comun.
Genul de fotografie pe care il fac eu, datorita unor circumstante pur obiectve, ( agreeri, acreditari, etc, ) nu pot sa il faca multi in lume si cu atit mai putin in Romania.
Cu toata astea sunt citva fotografi cu oarcare nume in tara, care periodic imi trimit emails si ma injura cum ca fur piinea fotografilor din tara , publicind din fotografiile mele si acolo.
Unul dintre ei este atit de inversunat, incit zilnic imi trimite emails virusate, care par insa ca vin din partea unor publicatii romanesti unde fotografiile mele mai apar uneori.
Asa ca ...
Petre Buzoianu

CUM SA FACI O MANEA DE SUCCES IN 10 PASI SIMPLI

PASUL 1
Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru', Englezu', etc).

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
IQ mai mic decat numarul de la pantofi. Castigarea unui loc in categoria prosti, dar multi.

PASUL 4
Posesie (sau achizitionare pe parcurs) limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude-n puscarie.

PASUL 6
Imagine

I. Bijuterii - Lant, ghiul si bratara de aur - mai mult de ½ din greutatea corporala

II. Freza - 2 parti gel, o parte par

III. Hainele - Cat mai stralucitoare si de prost gust
a. Camasa (alba sau neagra)
b. Pantaloni (preferabil negri)
c. Pantofi de lac
d. Vesta, manta sau capa

PASUL 7
Versuri

I. Vocabular obligatoriu: "bani, dusmani, tigani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima, suflet, Dumnezeu, viata, valoare".
Interjectii: "oooooooof, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha" etc

II. Sunt admise
a. greseli gramaticale
b. verbe - conjugare si acord
c. substantive - plural la alegere
d. greseli de tipul "la toti", "lu' copilu' meu" si din seria "casa" - "as vrea ca sa te regasesc"
e. versuri albe
f. rime cu acelasi cuvant
g. metafore duse la extrem ("floarea florilor", "sugativa-n portofel")
h. cuvinte straine ("bambina", "ragazza", etc)

PASUL 8
Subiecte:

I. iubirea
a. relatiile:
1. cu mai multe femei
2. reusite
3. nereusite (vezi parasire)
b. parasire
1. pentru altul / alta (merge si homo)
2. pentru bani
3. pentru ambele
4. moarte

II. familia
a. copiii
b. nevasta
c. fratele - bunastare, parasire sau lauda

III. banii
a. detinerea lor in cantitati mult exagerate
b. risipa fireasca
c. invidia celorlalti

IV. lauda proprie (bogatie, bunastare, performante sexuale, sex-appeal, performante muzicale)

PASUL 9
Melodia

I. instrumente consacrate
a. acordeon
b. orga proasta
c. instrument de suflat
d. tobe de sintetizator, cu generozitate

II. voce
a. optionala si/sau chinuita
b. ecou
c. accent obligatoriu
d. rap inclus

III. originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip

I. miscari necesare (pt. manelist)
a. stanga-dreapta (maxim doi pasi)
b. pocnire din degete
c. zambet cuceritor

II. 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentul

III. decor prost (sau inexistent)

IV. lumini cat mai colorate

V. cateva masini decapotabile in care sa cante barosanu'
poate te-am lamurit:)))
sursa net.

Foarte frumos aici la Cafenea.
Mai vine lumea, multi citesc, putini zic, e bine.
Multi sunt in vizita, e zi de mare sarbatoare, citiva se duc sa puna flori la cimitir sau se gindesc la cei disparuti.
Cei ce ajung in Bucuresti in Piata Eroii Revolutiei azi vad o interesanta imagine, care spune daca nu tot, macar multe despre ce suntem, ce am fost si ce vom fi : www.fotografu.ro/eroii

Am dat peste acest forum si binenteles subiectul mi-a atras curiozitatea pentru faptul ca arta Pre-Raphaelita este favorita mea. Ma consider dotata in acest domeniu din moment ce am studiat istoria artei si arta plastica pentru mai mult de sase ani in cadrul universitar al Californiei. In biblioteca mea personala am un numar de carti despre Pre-Raphaeliti in general cit si despre anumiti pictori Pre-Raphaeliti. Deci stiu despre ce vorbesc...

Undeva in forum cineva a scris:

"Gasesc ca pre-rafaelitii nu te fac sa gandesti, ci mai degraba sa visezi. E foarte multa poezie in tablourile lor. "

Tin sa va contrazic, Pre-Raphaelitii sint poate cei mai mari stimulatori al gindirii, nu contenesti niciodata sa te gindesti la simbolurile si la temele care ei incerc sa-ti redea, fie intr-un mod direct sau subtil. Dante Gabriel Rossetti, favoritul meu pictor dintre toti care i-am studiat, are o Pictura numita "Veronica Veronese". In aceasta pictura, daca te uiti bine si de aproape observi o multime de flori, un canar, o vioara, etc etc. Fiecare dintre aceste lucruri au o insemnatate enorma, un simbol al unei cauze, simboluri care-ti spun totul despre aceasta Veronica si motivul pentru care ea pare asa de ginditoare, s.a.m.d. La fel vei gasi si in alte picturi Pre-Raphaelite care nu sint doar imagini de vis, ele au un mesaj anume, temele si subiectele lor sint alese intr-un mod decisiv, nu doar pentru a unmple un tablou si ai creia o estetica. Tineti in minte ca acesta miscare sau curent artistic cind a aparut pe "piata" cum s-ar zice a fost foarte revoltatoare. Cititi istoria lor, poeziile, proza dar mai mult cititi scrisorile lor si veti intelege mai mult de ce au pictat aceste imagini si care a fost scopul acestui curent artistic.

In momentul de fata pe pereti camerelor noastre sint expuse tablourile din colectia lucrarilor mele, si cinci picturi originale, una al unei pictorite foarte recunoscuta din Romania, altul este un tablou mic care l-am cumparat intr-un magazin de antichitati in Timisoara, nu stiu cine-i artistul, nici nu pot distinge semnatura, dar seamana foarte mult cu ceva care ar fi fost facut de oricare dintre Pre-Raphaeliti. Celalalte trei le-am cumparat de la un pictor care isi vindea schitele pe strada in Timisoara ca sa-si faca bani de tren. Mi-au placut foarte mult pentru ca erau facute la Garana, un sat nemtesc dincolo de Resita, un loc care niciodata nu ma plictisesc sa-l vizitez. Atit. As vrea sa-mi mai adaug la colectie dar nu am loc unde sa le pun. Toti peretii sint ocupati.

Domnul Firimita spunea:

"Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie...."

Comparatia intre Kinkade si Alma-Tadema mi se pare o exagerare a analizei critice. Eu cred ca Kinkade face parte dintr-o grupa de "artisti" complect diferita decit cea a lui Alma-Tadema. Kinkade si-a gasit o sursa de venit de care se tine cu dintii pina cind inca mai poate si pina cind acest "bubble" ii va exploda in fata. Omul este destul de destept in marketingul lui pentru ca se pare ca a gasit un drum paralel care il urmeaza mai agale fara a se strofoca prea mult.

Vezi:
http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.catalog.web.tk.CatalogServlet?catalogAction=Product&categoryId=640&productId=62304

Aceste Plen-Airs sint probabil mult mai demne de un respect artistic, desi in multe cazuri ramin sub un nivel de fircaleala inutila.

Despre Alma-Tadema, nu pot sa-i gasesc nici un element negativ in lucrarile lui. Precizia, compozitia, studiul, culoarea, toate sint extrem de frumos imbinate si controlate. Nu uitati ca in acelasi timp Ingres, Delacroix, Gerome si multi alti pictori erau fascinati de aceeasi "genre" al Orientalismului. Aceasta fereastra inspre o fantezie Orientala, inspirata de colonizarile Orientului Mijlociu, era o moda al societatii inalte, rivnita de la cel mai mic la cel mai mare. Din ea sa nascut Simbolismul care la rindul lui a dat nastere la alte curente in arta. Comparatia intre cei doi artisti mi se pare asa cum am zis exagerata, pentru ca nu pot sa imi imaginez arta lui Kinkade intr-un muzeu de arta, sau o carte care sa-l mentioneze ca fiind un artist important dintr-o miscare artistica care a revolutionat arta.

Deci "with all due respect" domnule Firimita va contrazic punctul de vedere bazata pe faptul ca contextul in care pictorul Alma-Tadema a pictat era altul decit cel care il traim astazi. Sintem asa de obisnuiti cu imaginile Post-Modernismului si Avant-Gardismului care ne inconjoara incint atunci cind ne izbim de calmul si frumusetea acestui "vechi" curent il explicam a fi kitchism. Alma-Tadema nu a copiat ceea ce alti pictori au facut asa cum Kinkade il copie pe Thomas Moran, Albert Bierstadt, si altii ca ei. Temele lui erau inspirate din poezie, mitologie si imaginatie dar erau compuse cu o precizie maxima. Studioul lui nu era plin cu imaginile altor artisti ca sursa de inspiratie, era plin de flori, plante exotice, obiecte aduse din Orient etc etc. El nu compunea trupul uman dintr-o revista de desen ci isi platea modele vii pe care le studia intr-un mod academic si precis. Aratati-mi unde este evidentiat acest lucru in arta lui Kinkade?!

In incheiere vreau sa precizez ca miscarea aceasta al Orientalismului si-a Pre-Raphaelismului a fost o ridicare impotriva Academiei si-a Neo-Classicismului, era asa cum intr-un mod paralel Mininalismul a fost o forta impotriva Abstractului Expresionist. Deci pe vremea aceea era tot la fel de scandaloasa asa cum astazi sintem scandalizati de imaginea Madonei pictata in excrement de animal. Nicidecum nu era privita ca o forma de kitch.