ganduri de seara romantice

Mi se pare cam dur comentariul cu "copierea occidentului"! La urma urmelor fiecare e liber sa sarbatoreasca sau nu orice sarbatoare. Faptul ca se discuta mai mult despre acest subiect acum nu cred ca trebuie sa deranjeze. Despre orice fapt se discuta mai mult atunci cand e pe cale sa se intample sau cand s-a intamplat deja.
Personal cred ca e un motiv de bucurie in plus. Multi nu isi serbeaza ziua de nastere sau sunt chiar tristi atunci, pentru ca se gandesc ca au mai imbatranit cu un an. Pentru mine ziua mea de nastere, zilele mele de nume nu sunt numai ale mele, sunt si ale celor din jurul meu. La fel cum ei imi fac placerea sa fie alaturi de mine, la fel le fac eu bucuria de a-i scoate din cotidian, de a face altceva decat facem in fiecare week end.
Imi place sa ma bucur de orice ocazie mi se ofera si sa o impartasesc cu cei de langa mine.
JCC spunea bine ca oricand poate fi o zi frumoasa, oricand ne putem face cadouri, dar atunci e doar surpriza ca ai primit ceva, pe cand de Sf. Valentin stii ca urmeaza sa primesti ceva, e curiozitatea momentului, e misterul a ceea ce urmeaza. Poti sa fii primit lunea asta ceva si maine sa ti se spuna "pai n-ai primit la inceputul saptamani?" Nu te incearca un usor sentiment de frustrare, o dezamagire ? Pe mina una sigur m-ar incerca. Si cand spun a primi ceva nu trebuie sa fie neaparat un obiect. Poate fi o seara romantica, poate fi floarea preferata, un gest. Sora mea a fost ceruta in casatorie pe 14 februarie... Pentru o asemenea cerere orice zi e buna, dar asa... are o semnificatie in plus.
Un buchet de trandafiri, oricat de mare, pe care l-as primi miercurea viitoare n-ar avea aceeasi valoare cat ar avea un trandafir primit maine.

Cred ca ai facut o afirmatie inspirata de raza de luna dupa ce ai avut un vis erotic cu nevasta celui mai bun prieten al tau! Altfel nu-mi explic de unde ai scos tampenia asta!
Din experienta mea de femeie (si am ceva vechime in aceste haine) o femeie isi iubeste total sotul. Iar micile jocuri erotice intr-o seara romantica sunt sarea si piperul...Dar daca spui tu...!

te superi daca incep eu sa comentez, desi te adresai anisiei? zau, imi place la nebunie subiectul, si mai ales polemicile.

tu vezi 4 motivatii pentru care o femeie s-ar imbraca sexy:


1. Ceea ce sugereaza plic, anume incitarea, sau nu, e prea tare spus, poate... dorinta de a impresiona pe cei din jur, sau pe cineva anume, iar aici ma refer mai ales la aparitia sexy.
2. Ascunderea bucatilor de piele poate sa reprezinte o atragere a atentiei o data in plus, zic eu, deci e varianta unu amplificata - poate exista un scop precis, concret, cineva vizat.
3. Persoana in cauza are o mare suferinta si are nevoie de putina atentie.
4. Pur si simplu nu-si da seama ce face, caz grav, as zice eu.

daca-mi permiti o reformulare mai condensata, in care totusi sensul sa ramana acelasi:

1. impresionarea anturajului
2. mega-impresionarea anturajului
3. femeie frustrata si patetica
4. femeie iresponsabila

daca vezi tu, toate cele 4 variante au o conotatie negativa sau foarte negativa. unele, de-a dreptul catastrofala. in concluzie, imbracamintea sexy a femeilor e complet nociva pentru imaginea lor in ochii barbatilor (well, in ochii tai cel putin).

intrebare: cum arata femeia visurilor tale, si mai ales, cum o vezi imbracata intr-o seara romantica, cand o scoti in oras la cel mai chic restaurant din bucuresti?

zaraza

ps: cand raspunzi, nu uita, te rog, de cele 4 motivatii de mai sus.

ca extragi din context, chiar ma intrebam cand ai sa intervii. N-am sa dezvolt o polemica, din cate am citit asta nu duce la ceva bun. Am sa explic, totusi, ca sa nu creada cineva ca am venit aici sa arunc conotatii negative - cum zici tu.

Cele patru motivatii propuse de mine nu se refera la de ce s-ar imbraca o femeie sexy (oricum, nu despre asta e vorba in conferinta) ci de ce s-ar imbraca o femeie sexi, pentru ca apoi sa-si acopere goliciunile - ceea e cu totul altceva. Asta era atitudinea neinteleasa de plic, asta scrie in conferinta, despre asta am vorbit.

Probabil ca interventia ta ar fi reclamat din nou explicatii, dar ma opresc aici, cei care vor sa inteleaga, pot intelege si altele din ce am scris in intreg textul meu anterior.
Desi presimt ca vei veni din nou cu nedumeriri si interpretari, promit sa nu aprind "focul".

Ca sa raspund, totusi, ceva si la intrebarea ta, anume "cum arata femeia visurilor tale, si mai ales, cum o vezi imbracata intr-o seara romantica, cand o scoti in oras la cel mai chic restaurant din bucuresti?", desi nu are legatura cu nedumeririle lui plic incluse in discutia propusa de el, am sa spun totusi ca femeia visurilor mele arata ... foarte frumos (nu stiu cum sa ma exprim altfel), iar in ceea ce priveste tinuta pe care si-o alege pentru o iesire, nu obisnuiesc sa ma amestec, asta e treaba ei. Oricum, de regula, are gusturi. Pacat ca iesim atat de rar.
Multumita?

Hm! Imposibil, ii domina toate gandurile iar sentimentele romantice il insoteau asa cum puii suspecti de aviara se tin dupa closca galagioasa. Cu gesturi pripite isi scoase din buzunar mp3 playeru". Il cuprindea atat de rar romantismul incat starea emotionala pe care tocmai o experimenta trebuia neaparat prelungita. Versurile binecunoscute ale manelistului preferat capatau noi semnificatii:
Esti frumoase ca o stele,
And mi-ai rupt inima-n doi
Toate sufletele mele
Bate pentru tu si noi.
Ochii i se umezira aproape instantaneu.
Emotionant! Cum pot unii sa creeze ceva atat de frumos, fara niciun efort, cel putin in aparenta.O adiere racoroasa il facu sa realizeze ca e deja tarziu.
Isi netezi cu grija tricoul mulat pe a carui fata trona cu litere de-o schioapa inscriptia "De puta madre". -Ei Raducule, de acum la televizor! E meci tare! Joaca Rapiduletu'!

cu trup si suflet la ce a zis maan.
in afara de asta, ma enerveaza notiunea de oras romantic, vacanta romantica, seara romantica, cina romantica! muor, fac diabet!

de un loc de pe plaja de la nisa intr-un decor de o seara romantica, vegheat de hale-bopp si dezmierdat de o mandruta.

Cred ca trebuie sa mentionez ca mood-ul imi era montat si de castigul (modest ce-i drept) de peste zi de la casinoul de la monaco ;)

Morala: mandrute m-au mai dezmierdat, dar castig de la acel cazino...nexam ;)

Doruri si melancolii o sa am cand o sa ies din nou la pensie ;) Acum iar cotizez la dorurile si melancoliile de la pensionare :))))))))

haaaaa...cine-mi povestea mie cum pregatise o seara romantica si o aprins lumanarele pe jos jurimprejurul cuibusorului de-o luatara asternuturile foc cand ...nu trebuia?

morala e ca s-a dus vremea don Juanilor cu care-si inselau sotii toate damicelele.

Amu' se numeste sexu' casnic (sau casnit:) unde spalatu' vaselor si starnsul bulendrelor murdare sunt sexi, ce sampanie, ce seara romantica...smotru' tata.


Poanta tare a studiului este ca sunt intrebati americani, dar cred ca erau mormoni sau amish...iar despre spanioli, cred ca'i intreba pe basti care sunt contra miscarii generale a regatului ;)

Urmatoare situatie circula pe mail ca si gluma... este un pic cam lunga dar va rog sa aveti rabdare....la sfarsit dupa ce am citit-o parca nu mai imi suna a gluma. O postez aici... concluziile le poate trage fiecare legat de diferentele de gandire intre barbati si femei.



Barbati si femei

Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta;
se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina
si iar se simt bine impreuna. Continua sa se
intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul
din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii
trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea
bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac
sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina. Pentru
Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma
gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se
simte restrans de relatia noastra; poate crede ca
incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o
doreste, sau de care nu este sigur.

Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.

Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt
sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as
vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc
daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens,
indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne
indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest
nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie?
Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita
pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta
persoana?

Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost... sa vedem...
in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar
dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna...
off...trebuia sa schimb uleiul de mult.

Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui.
Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din
relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult
angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu,
ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta
este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama
sa nu fie respins.

Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu
imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar
face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data
asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge
parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o
groza de bani!

Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu
as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il
fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce
simt. Pur si simplu nu sunt sigura.

Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90
zile. Exact asta vor spune, jigodiile.

Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un
cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau
langa o persoana normala, o persoana cu care imi place
sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana
careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera
din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele
romantice de scolarita.

Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau
naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o
bag...

"Radu," zice Elena cu voce tare.

"Ce?" zice Radu, tresarind.

"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care
incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi
trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."
(Se opreste plangand in hohote.)

"Ce?" zice Radu.

"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu
ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o
prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."

"Nici un cal?" zice Radu.

"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.

"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul
corect.

"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice
Elena.

(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat
de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns
sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar
putea sa mearga.)
"Da," zise el.

(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.

"Cum asa?" zice Radu.

"Asa despre mine," zise Elena.

"Oh," zice Radu. "Da."
(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii
lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar
putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un
cal. In final ea vorbeste.)

"Iti multumesc, Radu," zice ea.

"Iti multumesc," zice Radu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in
conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce
Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul,
si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui
meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit
niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca
s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este
destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce,
asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i dea
importanta.

A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau
poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta
situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor
analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand
peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant,
expresie si gest pentru subintelesuri, luand in
considerare orice ramificatie posibila. Vor continua
sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de
saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o
concluze definitiva, dar nici plictisindu-se
de subiect.

In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un
prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza
chiar inainte de a servi si va spune:

"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

______


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

o muzica cu Gutza in seara asta pun
te-ademenesc cu pleoapa de la pupila dreapta
am cumparat fitile, am cumparat sapun
ca nu se stie ce idee imi va veni deodata...

intins pe canapea, cu pijama in dungi
zici ca-s un heruvim cu plete. duios si languros
ma uit la tine cum pe sofà te-ntinzi...
sunt fericit, desi ma ustura in ghete.

privirea-ncrucisata ades mi-o mai arunc
pe gambele-ti subtiri cu parul matasos
imi iau apoi curaj, strangand putin din dinti
si-apuc sa musc pisica ce toarce-ncet pe jos.

basta, ca mi s-a topit lumanarea!
______________________________________
"on ne frappe pas un ennemi à terre. mais alors quand?"

:)
si ea...

Ea nu mai stie de ce se intalneste cu el. Ii mai aduce aminte prietena ei, doar cateva zile la rand i-a tot spus ce mult ii place cum miroase deodorantul lui. Alte colege ii mai soptesc admirativ „e dragut, tu, ce fain de tine…” sau „ce privire romantica are…” Si ea zambeste pierduta printre ganduri si intalniri, multe la numar. Ii place si cum o asculta, in tacere, privind iarba de langa banci sau ramurile care atarna uneori prea aproape. Acasa, in pat la culcare, isi imagineaza o seara perfecta, calda, cand el o prinde de mijloc si o trage delicat catre el. Sufletul i se umple de caldura si adoarme zambind.

poate e prea dulceag, dar daca mai am chef, peste cateva zile o cotesc spre alte nuante.

iata ca vine seara si incerc si eu sa irig putin celulita creierului cu cateva ganduri extrapolate din extrapolarea cercului. Cu mana pe chitara as vrea sa pot urla si eu Până când, domnilor, până când? insa nu mai gasesc coarda de mi minor si intunecarea se face profunda, usor bipartita si desigur motrice si tri-camerala. Discordia, o Doamne, discordia de inceput nu reusesta sa circumscrie inima in 5 colturi ce-mi seamana a stea victorioasa insa pe un alt taram de august. E greu cu confederatiile locuite cu ratie, daramite de cele ne-locuite si fara ratie ...

Continuare "pentru ca usa se deschide si in prag apare un ciine ciobanesc. Se ridica pe labele din spate si ma intreaba in franceza: 'Citi ani ai?' Ma uit nedumerita si ma gindesc ca acest membru al familiei canine nu arata rau. Dar limba aia e tare lunga, si au inceput sa-i curga balele. '23' -- raspund incet si nu pot sa-mi explic de ce nu ma intorc si-o iau la fuga. 'Ah, un numar prim.' 'Cum te numesti?' 'Griveille. Dar prietenii-mi zic GV. Am iesit sa urlu la luna, scuza deranjul, in ultimul timp am fost ocupat cu tot felul de...' si se opri brusc. 'Nu e important. E o seara teribil de romantica, nu?' spune Griveille si se misca catre mine, biped, balanganinduse ca ciclopul din filmul ala vechi cu Ulise. Se opreste linga mine, isi intoarce capul mare si latos si-si linge flegma cu o miscare experta de limba. 'Ce ochi frumosi ai', zice, si apoi continua sa priveasca luna argintoasa. Hmmm. A trecut mult timp de cind cineva m-a complimentat de fel, si, cit de penibil s-ar parea, sint incintata; dar numai un pic. Ma simt ca intr-o poveste... poate ca daca il sarut se schimba intr-un printz. Dar gindul disparu ca umbra sub fulger cind mi-am amintit de problema bucala a dinsului. Fara sa-mi dea de stire, Griveille incepu sa urle la luna: 'Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,...'

Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.

Buna seara parinte Iulian,
imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza:

http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france

Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare!

Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.)

Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.

Buna seara,Radu !
Cum apreciezi "moartea" lui Alcibiade si "schimbarea" lui de 180 de grade:))) si ce sanse crezi ca va avea in alegerile ce se apropie?
Cum se explica faptul ca are ca si asigurat un procent apreciabil de potentiali alegatori?

am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza

Hypatia

Buna seara!
De o ora va caut!
Stiu ca timpul va este pretios, dar imi place ceea ce se intampla prin "luneta"- eu am acasa una adevarata- si as vrea sa invata sa utilizez cum trebuie acest forum. Cine ma poate indruma?
de exemplu, ce trebuie sa fac, pentru a ajunge din cat mai putine miscari la raspunsul pe care il voi primi la acest mesaj?
Am citi despre trolli. foarte interesant. Cui trebuie sa cer acceptul si in ce conditii as putea primi permisiunea de a pune textul respectiv pe unul din grupurile de discutie la care sunt moderator?
Dar cea mai mare rugaminte o am pentru specialistii in comunicarea prin grupurile de discutii. Ca student fac o cercetare si trebuie sa contextualizez , la nivel mondial, despre cum ii ajuta pe oameni grupurile de discutii sa comunice si sa lege relatii de durata. ma poate ajuta cineva?
Iata si adresa mea de email; teba2002ro@yahoo.com
Multumesc pentru intelegere.
Ca sa raspund Catalinei, voi spune ca ne doare dimensiunea lipsa din ceea ce comunicam celorlalti, caci atunci cand comunicam, de fapt ne comunicam pe noi insine. E suficient de redundant?
Oricum, intr-un focus-grup, am ajuns azi la concluzia colectiva ca ne framanta pana la macinare gandurile si sentimentele neexprimate in cuvinte.
Doar Dumnezeu a facut lumea prin Cuvantul Sau si a dat si oamenilor puterea de a ne exprima prin Cuvant.
Cuvantul -Logosul este Fiul lui Dumnezeu. De acord?
Hypatia

Pai sa zicem ca incep cursurile la 8, si daca ma trezesc mult mai devreme pentru ca nu pot dormi, atunci stau pe net sa citesc stirile, sa vad ce mai e nou... ma intorc acasa pe la 8 seara, deci la 8:30 sunt la computer - iar citesc stiri, descarc pozele pe care le-am facut peste zi, mai editez ceva, mai messenger-uiesc, imi vizitez site-urile favorite si pe la 3 ma apuc de invatat daca e absolut nevoie, daca nu, invat ce am de invata in pauzele de peste zi (deh, medicina facultate grea :p ) pe la 5 ma culc.



"Pe inima si pe gandurile mele numai eu sunt si voi fi stapan cat voi trai."
Apostol Bologa (Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor")

Desi participarea din aceste zile la "Cafenea" a reusit sa ma convinga sa devin un cititor periodic al subiectelor prezentate si m-a facut sa ma simt foarte bine intre voi, intentionez sa cedez microfonul virtual si altor persoane. Multumesc tuturor celor care mi-au adresat intrebari si mi-au dat o sansa sa exprim public o parte dintre gandurile mele despre trecut, prezent si viitor.

Voi mai raspunde la intrebari si comentarii (daca vor mai exista) pana sambata seara inclusiv (timpul Coastei de Est a SUA), apoi ma voi retrage. Am de lucru la reteaua despre care am scris deja, am o multime de obligatii, dar puteti fi siguri ca oricine imi va adresa intrebari personale va primi un raspuns. Urasc atat de mult situatia in care, intreband pe cineva nu primesc nici un raspuns, incat sunt decis sa nu fac la randul meu acelasi lucru, altora :-)

Multumesc, Daniel Racovitan, pentru sansa pe care mi-ai dat-o!

Cu prietenie,
Stefan N. Maier