comentarii

gardul fermecat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Speofoto: Imagini din timpul Scolii de Fotografie Garda 2004 - de Dragos Bora la: 06/05/2004 02:00:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De pe alpinet2k@yahoogroups.com, http://www.alpinet.org:
Salut,
Gasiti pe website-ul Societatii Nationale de Speologie
(http://www.snsro.ro) in sectiunea \'/Actiuni/Scoala Foto 2004/\'
imagini din timpul Scolii de Fotografie Garda 2004.
fermecator de simplu - de (anonim) la: 11/11/2004 16:18:05
(la: Uitasem)
Ma alatur vocilor admirative si spun si eu ca mi-a placut. Fermecator de simplu. Poate ai sa mai scrii. Eu te asigur ca ai cel putin un cititor:)
cristal
fermecator de simplu secundo - de Cristall la: 11/11/2004 16:22:51
(la: Uitasem)
Ma alatur vocilor admirative si spun si eu ca mi-a placut. Fermecator de simplu. Poate ai sa mai scrii. Eu te asigur ca ai cel putin un cititor:)
cristal
(am reeditat mesajul pentru ca am realizat, prea taziu, ca-l trimisesem fara sa fiu inscrisa in cont, incat a plecat "anonim"; si am voit-am sa ma asigur ca ajunge public, mesajele anonime fiind cica mai aspru selectate:)
Noapte de gardă - de stancosty la: 20/12/2004 11:20:25
(la: Ultima noapte de garda)
Întâmplarea face ca si eu eram de gardă, tot într-o scoală, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.
Stiam ca se întâmplă ceva, dar nu aveam curajul să sper.
Si atunci, ascultând "Sopârlita liberă", am auzit ceva ce părea imposibil. Cineva telefona la "Europa Liberă" din Bucuresti, dintr-un bloc din preajma Pietei Universitătii si scosese telefonul pe balcon, să se audă focurile de armă ...
Atunci am stiut că începuse sfârsitul.
Si tot atunci, un gând insidios mi s-a înfiripat în minte.
Revolutia română începuse, dar se defăsura sub controlul Securităţii. Cum altfel ar fi fost posibilă o astfel de legătură telefonică ?!
Si mi-am amintit atunci de cele spuse cu o lună înainte de ofiterul de securilate Liviu Turcu, fugit în State, la Vocea Americii.
Întrebat ce atitudine ar avea Securitatea fată de o miscare de răsturnare a regimului, el a răspuns categoric: "Dacă Securitatea nu va fi cea care va initia o astfel de miscare, în mod sigur ea nu se va opune acesteia!"
Intruder, (pen)ultima strigare! - de Sandra Mae la: 18/05/2005 06:15:51
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
Asta denota ca esti pe cat de cerebral pe atata de inimos! Apoi, cum ar putea sa te lase inima, la o varsta atata de frageda ca a ta?
Unu la Zero zici? Putea sa fie si meci egal cata vreme imi dadea castig intr-un fel de cauza… daca-i 1 la 1 pentru mine, tot e ceva. Oricum ar fi, discutia cu Intruder, este un castig. Pentru mine care stiam, o data, pentru cei care realizeaza asta de-abia acum de doua ori. Vezi tu, am stiut ca la plaja va iesi pana la urma o leapsa pe cinste, de aia am si venit asa un pic mai dezbracata si fara sa vreau am intaratat spiritele pe-aici. Trebuie sa recunosti si tu, dar mai ales cei in cauza, ca daca vi cu tzolul festiv la scaldatoare, pleci cu el cam sifonat. Stii ce gasesc ciudat la apa asta? Ca desi suntem dincoace de geamandura, unora le ajunge pana la nas, iar altora pana la cur numai. Si, sa-mi fie cu iertare, da’ atatia rahati plutesc in ea…
Ai dreptate despre deja-vu. Singura ta greseala este ca il cauti in alta viata… E pe aici pe aproape, foarte, iata un indiciu si daca te-ai prins inceteaza sa-mi faci curte, ca nu-i nici un folos pentru nici unul dintre noi ;) Deci daca te-ai prins, nu trebuie sa ma parasesti si sa-mi strici jocul, ci doar sa nu te indragostesti mai tare ca altfel iti strici reputatia de om straight!
Da, la faza cu pestii m-am tot gandit si eu. Riscul de a-i cumpara gata castrati de la Pescarie este egal cu acela de a-i momi stricand astfel impresia de fair-play.
Referitor la continutul cenusiu care incepe de sub ale mele radacini decolorate… ce sa zic? Eu intotdeauna l-am perceput a fi neted – nu-i un prezervativ care sa ofere mai multa placere daca-i striat. Daca mai motzaie din cand in cand ca acum, si totusi gaseste cuvinte ca sa-ti raspunda, asta e un atu in plus, de ce sa nu recunoastem? In ce priveste pe pisicutze, ai face bine sa le intrebi pe doamne (unele dintre ele chiar onorabile) de ce nu dorm niciodata bine. Pana sa te lamureasca dumnealor, am s-o fac eu: fiindca niciodata nu dorm inainte sa se culce, si findca, de ce sa n-o spunem, nu se mai satura niciodata ! (de pisicute vorbim, da?) Despre nestiinta… nu stiu altele cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Oz… pardon, am inceput sa umblu Creanga… voiam sa zic ca lumina exista, trebuie numai sa sti s-o cauti. Eu personal ma voi simti intotdeauna obligata sa raspund unei sinceritati cu o alta. Asa ca you first… Sa nu mi-o zici p-aia cu intai doamnele ca nu tine: in Cafeneaua asta poate ai observat ca-i ca la bodega – adica intra intai baietzii.
Chiar nu observi, Intruder? Faptul ca eu nu am stabilit reguli a impiedicat pe cineva sa le incalce? Unele, la fel de vechi ca prima meserie, de exemplu, bunul simt, n-a fost decat o fudulie in calea unora. Crezi ca daca Moise nu inventa poruncile, oamenii ramaneau fara pacat? Dar imi place al dracu’ de tare sa-i descopar asa excitati, aruncandu-mi cu spume in ureche. Nu ca as fi masochista, dar la jegul pe care-l port ce naiba sa ma mai spele? (Si apropos, daca vrei sa dai o raita pe la mine pe la profil sa vezi ca am facut o baie si mi-am tras pe mine niste hantze, ai sa ramai surprins!)
E adevarat, am vrut sa ma car, da nu stiu ce a pus ala-n ceai ca m-a pucat asa o statornicie de numa-numa. Cred ca nu ma mai dau dusa de-aici nici cu arcanul. Am uitat sa spun, dar pun ramasag ca tu ti-ai dat seama, ca dincolo de gard e un zid in toata regula, dar pentru tine si pentru alti cativa mai copti la minte, am sa fac eu o gaura cat de cat.
Esti foarte lucid, fii pe pace. Neghiob ai fi sa crezi ca nu se urzesc scenarii in toate. Cu siguranta ca un vis o sa ti se para pentru ca, independent de infatisarea mea, cosmaruri creez foarte rar. Daca zici pas, ne lasi sa credem ca esti servit, dar eu nu mai cred in cacialmale, asa ca arunca-i cat colo de treiari si ia de la mine cinci carti sa ma pomenesti! Ti le-am dat fara urma de parere de rau, fermecata de stilul tau frumos de-a vorbi. Tu doar uita-te bine la ele si pluseaza cat te tin bracinarele. Dar te rog sa nu mergi pe mana cu nimeni !
Intr-un fel sau altul am s-o iau eu, desi deja am starnit destule invidii. Multumesc de urare Intruder, incep sa ma obisnuiesc cu aceasta cafenea si cred ca daca multe am tras si nu m-am ras, nici de-asta n-o sa ma tund! Hai pa! Until the next time, the ball is in your yard!


Posted by Sandra Mae
#49639 (raspuns la: #49629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* Mos craciun vine la copiii - de Intruder la: 28/08/2005 02:45:58
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
*
Mos craciun vine la copiii din Somalia:
- De ce sunteti chiar asa de slabi, dragii Mosului?
- Pai daca nu mancam...
- Cine nu maninca, nu primeste cadouri.
*
Ora de matematica.
Profesorul spune:
- Maine dam extemporal! Nu admit nici un absent, pentru nici un motiv!
Un elev intreaba:
- Totusi, daca suntem extenuati de sex, putem lipsi?
- Nu, ca poti scrie cu mana cealalta!
*
Intuneric.
Intr-un cimitir un gropar blazat sapa o groapa noaptea ca ziua era prea alcolizat sa poata munci. Un schelet iese dintr-un mormint vecin si incearca sa-l sperie. Omu` scirbit, mait trage doua fumuri din "Carpati" si-si vede de treaba. Scheletul tot mai insistent, nu renunta, il ia prin invaluire si iar sare sa-l ingrozeasca. Groparu` nimic, scheletul dezamagit se indeparteaza si da sa sara gardul cimitirului. Groparul pune mina pe lopata si-i arde una de-l darima de pe gard.
- Ridem, glumim, da' nu parasim incinta, da...?!
*
O femeie grasa sta in fata oglinzii fermecate:
- Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa in tara ?
La care oglinda :
- Da-te la o parte ca nu vad nimic !!
*
Sotia lui Mick il insela de zor cu prietenul lui cel mai bun cand suna telefonul. Se da jos din pat si dupa o scurta conversatie se intoarce calma.
- Cine era? intreaba Peter.
- Oh, era Mick. raspunde ea calma.
- Aoleo, atunci cred ca ar fi mai bine sa plec! spune el.
- A spus unde era?
- Stai linistit - este in bar si joaca biliard cu tine.
*
Un tigan si o tiganca se hotarasc sa nu mai vorbeasca urat cand fac dragoste. Se hotarasc deci sa vorbeasca in termeni de pocker. In prima seara, tiganu:
- Fa tiganca, am deschidere!
- Pas, ma.
A doua seara, tiganul:
- Fa tiganca, am deschidere!
- Pas, ma.
A treia seara la fel, a patra la fel si tot asa... Dupa vreo saptamana, tiganca:
- Ma tigane, am deschidere!
- Pas, fa.
A doua seara tot asa, a treia tot asa, pana cand se enerveaza tiganca si da cearceaful la o parte si il vede pe tigan foarte excitat.
- Bine ma nenorocitule, cu quinta roiala si zici PAS???
- Mal, ca te-ai uitat in carti.
*
Un tip viziteaza o fabrica de diverse produse din latex. Prima data a remarcat masina de produs biberoane, datorita zgomotului de "fsss-pac" pe care il facea. Ghidul explica:
- Acel fisiit este dat de cauciucul pe care il injecteaza, iar "pac-ul" este dat de intepatura care i se face in virf.
Ceva mai incolo intra in sectia de produs prezervative. Un zgomot infernal si aici: "fsss-fsss-fsss-pac". Intrigat, omul nostru intreaba:
- Bine-bine, am inteles de ce face "fsss", dar de ce se mai aude si "pac"?
- Normal, aparatul functioneaza ca si cel de produs biberoane, la fiecare al treilea prezervativ ii trage o gaura.
- Asta-i buna! Dati gauri la prezervative?
- Da! Face bine la afacerea cu biberoane.
*
Un tip, satul sa-si vada masina sparta de cateva ori pe saptamana, se hotareste sa faca un afis, pe care scrie "Nu va mai chinuiti sa-mi spargeti masina ca nu are casetofon" si il lipeste pe geamul de la masina. A doua zi coboara din scara si constata cu stupoare ca masina disparuse din parcare. In locul ei gaseste un bilet pe care scria: "Nu-i nimic, ii punem noi unul".










pretu' fericirii - de maan la: 30/12/2005 18:42:18
(la: felii de cozonac)
Incepea de fiecare data cu mamaie, care zicea clipind siret: “de-amu’-ncepe postu, Ionele!”
Si-ncepea cu fasole cu ‘muratori’, varza acra au ceapa sparta-n pumni si frecata bine-bine cu sare “sa-i mai taie din iuteala”, felii de mamaliga rece coapate pe plita in parf de sare grunjoasa, cartofi copti, orez bulgaresc si-alte minuni de cari nu-mi amintesc acuma.
Incepea, cum nu, cu tata-mosu’ care se caznea cum putea si el sa nu maraie a ‘anafuri’, ‘biserici’ (era sa zic ‘cristelnite si calapoade, putain et bordel de merde!’ ma scuzati!) ori ‘grijanii’. Nici ‘potochi-te-ar sa te potocheasca’ n-avea permis a zice, ca nu se mai intelegea cu à batrana zile de-a randu’ ori asta nu se facea-n Post, s-o pui adeca pe mamaie sa sada suparata.
Incepea, cum va spui, cu-un soi de furnicaturi ce zumzaiau a neliniste si-a nerbdare in sufletu-mi de copil.

In dimineata de Ignat m-ascundeam in odaie la buna (buna-mi era mama lu’ tataie si-a avut tot timpul o suta de ani! De-aia-i mai ziceam ‘mamaie batrana’) si-acolo, cu capu-ntr-o bondita ce traznea a seu de oaie, asteptam sa se stinga junghiul de guitz-a-moarte, ce trecea ca un cutit prin tot satul.
Veneau la noi nea Neculai a lu’ Grama cu Vasile-a lu’ Suta sa taie porcu’, ca pe tataie mereu il lua rematismul atunci si nu putea …
Repede-repede si porcul devenea o dihanie ciudata ce ardea-n cuibarul ei de paie, cu palalai pana-ncer … vedeam asta-n gand si-mpotriva vointei mele, cu tot cu gaura din gard prin care indraznisem odata a privi macelul.
Ma luau din pat cu forta si radeau cand ma vedeau cocotata calare pe namila parlita si faceau haz de lacrimile mele neputincioase “las’asa s-ai noroc la anu” ziceau, in timp ce buna ii boscorodea si ma salva mereu din mijlocu monstrilor care-mi dadeau ca ofranda codita ne-mbarligata. P-asta io duceam lu’ mamaie tinand-o cat mai departe de mine, ca semn ca-i timp sa toarne apa fiarta-n oale …pentru spalat.

Nu dupa mult timp, chelfaiam prima bucata de soric care-mi spala cu grasime obrajii si constiinta de lacrimile compasiunii, asteptand ca tataie sa umfle chisca ce-aveam s-o alerg frenetic prin zapada, preferand-o oricarei mingi colorate de la oras.

Se facea pomana porcului, din carne prajita marunt in ciaun pe pirostrii, chiar pe locul sacrificiului. Atuncea aveam voie sa-mi inmoi degetuzu’ (care vream io) in ceasca de tuica fiarta a lu’ tata-mosu’mieu.

Veneau apoi cozonacii lui Intruder, da’ io trebuia sa ceresesc indelung coca pe care-o modelam in om-de-zapada si-o mancam pe furis, desi stiam c-ar sa ma doara napraznic burta, dupa aia. Cozonacii astia erau copti in curte, in cuptor de lut, pe jar de ciocanei si aromeau de-ti intra-n piele.
Tot atunci mancam ceva special numit ‘calahie’ (cititi precum ‘calarie’). Asta-nsemnand mierz de paine fierbinte, inmuiet in vin rosh indulcit cu miere…mmmhhh…

Ma rugam si io cu-n cutitash in mana sa fiu lasata sa toc maruntaie pentru toba ori caltabosi, da’ n-aveam spor decat la tinut de carnati si, cateodata, la pus bucatelele de carne in masina de tocat …
Asa ca ma duceam in curte la tataie ca tare-mi placea cum mirosea pe langa el cand taia lemne. Ma alunga si de-acolo, sa nu-mi saie fo aschie-n ochi si sa se nenoroceasca copkilu. Aveam si-aici o bucurie … ajutam la carat cosu’ cu lemne, si tataie nu mai contenea cu multumirile ca, vezi treaba, singur nu-l putea cara.
Pentru munca asta mai primeam o bucata de sorici sau vreun colt de prajitura din taieturile de pe marginile foilor de ‘alba-ca-zapada’ ori un merisor mic si rece.
Uneori, daca se nimerea, aveam si-un strugure din cei pastrati in pod direct pe corzile de vita infipte bine-n barabule.
Desi eram cpoil cuminte, mai turnam intr-o doara cate-o cana de apa pe trepte, ca tare mi-era draga mamaie cand aluneca pe jos, cu tot cu ligheanu-i de carnati…

Buna-mi cosea in schimb straitza noua pentru nuci … sa ma mandresc cu ea in ceata de pitici porniti cu noaptea cap sa strige pe la ferestri “ne dati, ori nu ne dati?”
Ba …ne mai dadeau si cate-o matza pe care-o puneau cu curu-n geam, dar las’ ca si noi aveam vorbe potrivite si le uram gazdelor cate-n luna si-n soare, inainte de-a o lua la sanatoasa inotand cu vitejie prin nameti.
Nu-mi amintesc vreodata ca mi-a fost frig asa cum imi e azi, pe timp de iarna.
Buna-mi impletea flanea, caciula, fular si mânusi pe cari le coloram impreuna cu galus ori buruieni uscate pe care numai ea le stia.
Ma gatea asa si, dupa ce ma descanta si plescaia ciudat din varful buzelor drept amin, ma trimetea la colindat.
- a cui esti, fa? ma-ntrebau … a lu’vasilica sau a lu’ lenuta?
- a iuliei, raspundeam minunandu-ma ca-mi aminteam ce ma-nvatase mama.
- ni la ea, costica, iete-asa vorbea si ma-sa cand se-ntorcea de la scoala pin vacante … ptiu, bata-te-ar norocu sa te bata!
… si ma scuipa pe bune de vreo trei ori, indesandu-mi covrigi, mere si nuci in traistuta fermecata.

*
“am venit si noi o data
la un An cu sanantate
si la Anu sa venim
sanatosi sa va gasim

si la Anu vom ura
un colac daca ne-ti da…”

daca Fericirea s-ar cumpara, pretul ei ar fi in amintiri ca acestea.
da’ io avui mereu mai mult noroc decat portia s-ar cuveni sa-mi fie.: )

sa ne traiesti, Intrusule!
#97895 (raspuns la: #97767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Satul romanesc - de Rosana Ziemba la: 16/02/2006 10:13:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)
#106315 (raspuns la: #106278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Flautul fermecat" in DVD; - de Calypso la: 28/10/2006 14:03:32
(la: Muzica)
"Flautul fermecat" in DVD;
iata varianta:
http://www.2xmoinscher.com/DVD/detail.asp?NomOpe=byCk_PangoraDVD_333&id=85961

e o ff buna punere in scena ;
"La reine des etoiles" e destul de buna (am o alta variante mai buna in CD), iar Papageno e superb, voce splendida,
costum excelent si joc ff bun!
"Flautul fermecat" in DVD; - de Calypso la: 18/11/2006 14:28:24
(la: Muzica)
"Flautul fermecat"
in DVD;
varianta pe care o ascult si vad e asta:

http://www.amazon.fr/Mozart-Fl%FBte-enchant%E9e-Guus-Mostart/dp/B000050X31

mai am si aceasta varianta pe care o gasesc si mai buna:

http://www.2xmoinscher.com/DVD/detail.asp?NomOpe=byCk_PangoraDVD_333&id=85961

#158019 (raspuns la: #154024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doua vecine se cearta la gard - de dhkdukabh la: 10/12/2006 13:42:50
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Doua vecine se cearta la gard :
- Nenorocito ce esti ! Barbatu-meu iar a dormit la tine in noaptea asta !
Cealalta ii raspunde :
- Poate la tine doarme ! La mine sta treaz !

==============================================
"Always remember that you're unique. Just like everyone else."
Munte de Aur fermecat - de gange314 la: 01/07/2007 13:08:16
(la: Ce imi place ,ce nu imi place la Romania)
Ce ar mai fi de adugat la ceeace a spus Plesu?
Vitei de aur?
Mi-ar ajunge Munte de Aur cel fermecat.
#211688 (raspuns la: #211685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rupeti gardul! - de proletaru la: 12/10/2007 21:13:34
(la: cum se alina suferintele in dragoste)
super tare!
nu inteleg insa de ce vorbesti de parca ati fi doi sclavi negrii pe plantatii despartite de gard electric.
Papirusul si legenda pietrei fermecate - de Areal la: 13/10/2008 10:22:42
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
In timp ce se punea foc in colturile bibliotecii (din Alexandria, Egipt la anul 640 d.Hr.), un bibliotecar batran s-a ascuns pe o alee ingusta, uitandu-se cum flacarile se inaltau la cer. Dupa cateva zile, cand cladirea candva mareata ajunsese o ruina fumeganda, bibliotecarul se asternu pe treaba, scormonind printre ramasite cu un bat. Nu ramasese nici un papirus.
Cu inima franta, dadea sa plece, cand lovi cu piciorul un vas aproape carbonizat, din care iesea capatul unui sul subtire si ingalbenit, singurul document ramas din Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul l-a inhatat pe data si a scuturat cenusa de pe eticheta scorojita din pricina caldurii. Tilul suna asa: “Secretul pietrei fermecate”. A privit in jur si si-a croit drum dintre ruine, ca sa-si cerceteze descoperirea.
Secretul pietrei fermecate iesea la iveala pe masura ce citea. Piatra fermecata era, de fapt, o pietricica, dar avea puteri magice. Orice material care intra in contact cu ea se prefacea pe loc in aur!
Papirusul preciza ca piatra fermecata arata ca alte mii de pietricele care acopereau o anume faleza inalta si izolata, deasupra unei plaje inguste de care Marea Mediterana isi izbea valurile cu zgomot. Dar secretul era urmatorul: adevarata piatra fermecata era calda la atingere, in timp ce restul pietricelelor erau reci.
Bibliotecarul grabi pasul spre acea faleza si incepu cautarea. Stia ca trebuie sa aiba o metoda de eliminare a pietricelelor obisnuite, asa ca a conceput un plan: de fiecare data, cand va culege o pietricica rece, o va arunca in mare si, astfel, cautarea va fi mai usoara pana cand va ajunge la piatra calda, cea fermecata.
Prima zi a petrecut-o, de la rasaritul la apusul soarelui, culegand pietricelele reci si aruncandu-le in marea involburata. A lucrat metodic, asigurandu-se ca nu-i scapa nicio piatra. Zilele s-au facut saptamani, timp in care a impartit faleza in parcele si, in cele din urma, si-a limitat cautarea pana la o parcela mica de pamant pietros.
“Acum nu se mai poate sa mai dureze mult - si-a zis pe cand urca faleza. Mai am de lucru doua zile, poate trei. In curand, piatra fermecata va fi a mea!”
A zambit gandului si a mai cules o pietricica, aruncand-o cu un gest automat in mare, apoi s-a prabusit ca secerat. Aceasta din urma pietricica era calda!
Morala povestirii:
Ca si batranul bibliotecar, suntem toti rodul propriilor noastre obiceiuri. Obiceiul bibliotecarului de a arunca pietricelele fara valoare ajunsese atat de bine inradacinat, incat atunci cand a gasit in cele din urma nepretuita piatra fermecata pe care o cauta, a aruncat-o pe negandite in mare.
Asa stau lucrurile si cu ocaziile. Daca nu suntem atenti, ignoram cu usurinta o ocazie, mai ales daca e ceva familiar si aflat chiar sub nasul nostru!

Sursa: Steve W. PRICE – Aurul gospodariei
#350256 (raspuns la: #349753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa se gardeze - de zaraza sc la: 29/04/2009 12:01:42
(la: Cu matura si farasul)
dintr-un mail, un text care la prima vedere pare scris de Dan Puric.

"Pentru ca oamenii normali, vazand pe scena prototipul avarului, sa se gardeze in viata de zi cu zi in fata acestuia."

sa se gardeze = sa se puna in garda, sa fie pusi in garda, sa fie atentionati.

Coasta de Argint-Camargue - de JCC la: 04/09/2003 08:20:41
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Este plaja care o prefer la Coasta de Azur, insa evit Grau du Roi si La Grande Motte, sunt unii peste altii, nu sunt multe dusuri pe plaja publica
prefer 7 Km mai incolo, directia Montpellier, (iesire Le Petit Travers), la Carnon, sunt dusuri si WC la fiecare 400 metri, in centru Carnon, in fatza Post de Secours, este loc mult de garare si gasesti intotdeauna, parcking public gratuit, plaja si mai frumoasa si mai lata, curatzita si greblata in fiecare dimineatza, in plus sunt o multime de scoici mari si frumoase si in apa si pe plaja, pt Julia ar fi o placere sa le culeaga. :-)
Am fost 3 zile acolo in in 1,2,3 august si doua in week-endul trecut.
Le Pont du Gard nu este departe. L-ai vizitat? Merita.
sunt si multe manade la cativa Km, se pot vizita taurii, calare pe cai..La 2-3 Km de la Grande Motte este Manade Gre.
#151 (raspuns la: #148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jaques Prevert - de Ingrid la: 13/10/2003 13:41:24
(la: Cele mai frumoase poezii)
Lectia de Arte Frumoase

Dintr-un cos de paie impletite
Tatal alese un mic cocolos de hartie
Si il arunca
In chiuveta
In fata copiilor mirati
Rasari atunci
Multicolora
O floare mare japoneza
Un nufar instantaneu
Iar copiii tacura
Fermecati
Niciodata in mintea lor
Aceasta floare nu se va vesteji
Aceasta floare subita
Facuta pentru ei
Intr-o clipa
Sub ochii lor.

Traducere de Sanda Ungureanu
ehei... - de sanjuro la: 15/10/2003 07:40:20
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Este greu sa te adaptezi dupa o perioada petrecuta intr-o lume mai buna...Intoarcerea acasa, asa cum o vezi tu, la batranete, este sinonima cu abandonarea placutului, a unei batraneti senine pentru mai nimic. Batranetea e urata, dar si mai urata este atunci cand ajuns la un spital, (din Romania, fireste) esti abandonat, acasa ti se fura rufele de pe sarma, in piete esti inselat la cantar sau ti se fura portofelul, isi bat joc de tine adolescentii scriind mascari pe gard, iar copiii iti rup florile si crengile pomilor pe care-i ingrijesti cu atata truda. Doar ca sa faca rau stiind ca esti acum neputincios, si nu poti reactiona. Batranetea nu este respectata la noi, este trista, mizera, umila. Nu suntem civilizati, nu cinstim parintii si inaintasii nostri, si ce este mai grav, copiii vad, si asa vor face si ei, mai tarziu.

sanjuro
??? - de valentinb la: 15/10/2003 15:35:15
(la: Evreii si o manie curioasa..)
despre ce fapte vorbesti???
despre masacrul de la abator???...despre munca fortata???.....despre pogromul de la iasi...astea ce sint???...probabil ca din punctul tau de vedere niste mici incidente.....
acu sa trecem la "zidul rusinii"....mai oameni buni...pina acu tipati ca noi ii persecutam be bietii palestinieni...acu vrem sa ne separam si tot nu e bine....probabil ca ai vrea sa ne vezi in mare....surprise...n-o sa se intimple.....
btw....mieluseii si nevinovatii astia palestinieni sint aia care au asasinat cu singe rece muncitori romani, sint aia care au fost garda pretoriana a lu ceausescu si care au tras la revolutie,.....asa ca incearca sa vezi cele doua parti ale monedei inainte sa dai cu presupusul....si dupa cum vezi vorbim despre prezent....dar probabil ca vietile romanilor asasinati de palestinieni nu inseamna nimic daca vrem sa urmam linia de partid si hai sa mai dam vina pe evrei, unguri, tigani...
#1412 (raspuns la: #1399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns: - de catalina71 la: 17/10/2003 04:43:34
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
Draga anonimule,

E cat se poate de adevarat ca si ambalajul conteaza, dar de cate ori nu am cumparat un produs cu un ambalaj super, ca acasa sa ne trezim ca "pe dinafara-i vopsit gardul, si inauntru-i leopardul" ?

Eu cred (si raman la parerea mea, indiferent ce ar zice altii) ca ar trebui sa incercam sa trecem dincolo de "ambalaj". Sa observam nu numai cum arata persoana cu pricina, ci si cum vorbeste, ce vorbeste si cu cine, sa-i analizam limbajul trupului... poate ca am fi in stare atunci sa ne dam seama "cate parale face" cu adevarat persoana respectiva. Adica sa ne punem ochelari cu raze x si sa trecem dincolo de ambalaj.

Ce spui ?
#1523 (raspuns la: #1430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: