comentarii

garnis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Neee...!!! - de Alina Momanu la: 27/09/2003 01:56:51
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Transa shamanica!Drumul catre Zei! Marea Calatorie!Transcendenta! Epifania!Manifestarea sacrului in profan...
Sex in public? Neee...!Mai rau!!!!Sex in grup!
Si-acum aruncati-ma la cainii civilizatiilor primitive!
...Piata Universitatii? Nici vorba de asa ceva in blog!
Sau pote nitelus, cand, satula de sabloane, imi voi fi scrijelit cu deznadejde coloana de-un perete jegos din Piata X...iar cand sangele-mi va fi gros si fierbinte n-am s-aud cum strigati "curva!".
Iubiti-va voi frumos in dormitoare rozalii, daruiti si primiti TOTUL. Garnisiti cu capshunici si frisca. Impartasiti-va Fiintzei Iubite.
Si lasati-mi mie drumul oravit de opiu si ritmuri infernale al civilizatiilor disparute. O treapta numai! Si-un iz de smirna.
... un zambet sincer la sfarsit si-o strangere de mana!
Cu sinceritate.
#502 (raspuns la: #75) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si viitorul cum este? - de cristi_aby la: 24/02/2004 06:08:57
(la: De ce vreau sa emigrez)
Salut!

Am citit toate comentariile si diversele pareri si toate au o parte de adevar. Fiecare isi spune parerea si experienta lui legata de acest subiect si din punctul meu de vedere te poti apropia de adevar doar citind cit mai multe "pareri" si trairi si facand o "medie".
Pentru asta insa trebuie sa ai chiar multe informatii, ca in orice statistica, mai multe pareri, mai aproape de adevar.

Insa de ce am scris aceast comentariu? Mai toate fac referire la trecut nu la prezent sau viitor. O sa incer sa-mi spun eu parerea despre asta in ce urmeaza.
Cei care vor sa ia o hotarare trebuie sa se gandeasca in viitor, pe o perioada mai mare sau mai mica de timp, in functie de fiecare.
Da, in Ro e nashpa pentru ca ... e o clica la putere. Insa oamenii mai mor, altii se mai retrag pentru ca au furat de ajuns, mai lasa pe altii. Pe de alta parte trebuie sa fii in UE, ca sa poti sa furi mai mult, daca nu pentru tara... Deci lucrurile se misca ca melcul dar totusi. 3 pasi inainte si 2 inapoi sau chiar 2.(99) citeodata.
Am vazut ieri la tv un reportaj despre cum o comuna (Facaieni) intreaga "traia" din demolarea fostului CAP. Furau fier ca doar asta ramasese din structura de rezistenta si il vindeau. Mizeria era la ea acasa si toti ziceau ... "pai daca altfel nu poti sa faci un ban de 1 piine si niste tigari" sau o tuica. Si oamenii astia voteaza si votul lor e egal cu al meu care muncesc 9-12 ore pe zi ca sa platesc impozite din care o parte se duc si la oamenii astia care nu isi pun problema ca au ceva pamint, macar sa-l lucreze. Nu! Asteapta de la altii, de la stat... (de la mine si de la cei care platesc impozit de fapt). Concluziile ? Triste, intr-un sat medieval ca asta (chiar se facuse referendum pentru trecerea la oras dar nici la vot nu mersesera...) cine da "un kil de tuica" cumpara votu'. Ajunge un "baron local" trebuie doar sa nu arunci banii si sa ai ceva cap si esti rege in sat. Nu mai comentez ca nu stiu ce e internet-ul sau un card. Cred ca e valabil pentru Moldova si Muntenia la sat/comuna, parerea mea (eu sunt 100% din Bucuresti cu rude in Muntenia). In orasele de provincie e ceva mai sus insa diferenta nu e prea mare (sec 19-20).
Care e diferenta in Bucuresti? Iti rupi mai intii masina in gropile refacute in fiecare an pentru a mai fura ceva bani. Iar te lovesti de treaba prost facuta. Partea buna, esti in secolul 20 cu ramasite de 19, totusi cu ceva tente de 21 daca te uiti la un internet, un card ... Ai senzatia ca te poti misca in voie. Serviciile sunt proaste daca nu cauti, iar pentru a cauta iti faci ceva nervi si pierzi timp insa culmea, gasesti si ceva mai bun si bine facut. A inceput sa se simta influenta din vest, invidia peste care se suprapune balcanismul "bisericutelor". Cert e ca nu o sa mai fie viata frumoasa cu prietenii la locul de munca si treburi d-astea. Cel putin asa simt eu in mediul in care lucrez (filiala firma vest). Usor, usor se ajunge la comportamentul de dincolo.
In Ardeal parca oamenii sunt ceva mai cu spiritul raspunderii care prin celelalte parti cam lipseste. Dar e doar o impresie, poate falsa.
Concluzie: dezinteres cit cuprinde, dezorganizare si mina intinsa (sa ceara sau sa fure si sa-ti dea in cap daca vrei sa iesi mai in fata). Cu timpul (10 ani, poate mai mult) o sa se ajunga cel putin la relatii similare de lucru cu cele din vest, din pacate doar la invidie si partea proasta de acolo. Nu cred totusi ca, "sa moara si capra vecinului" o sa dispara, deci realizarea profesionala "la liber" va mai dura. Avantaj pt cei cu bani daca pot ocupa pozitii, nu degeaba vin companiile straine in Ro.

In afara: Lipsa de prieteni la munca (asa cum a inceput si in Ro acolo unde se plateste rezonabil) ai avantajul ca te poti realiza profesional poate mai bine si esti apreciat. Din pacate nu o sa reusesti sa ajungi "bogat (masina, casa, vacante = mediu si mai trebuie si un cont destul de garnisit ca sa te poti considera bogat si fara griji)" asa usor, asta daca o sa poti si nu o sa ajungi lucrator de azi pe miine.

Mai trebuie sa te gandesti si la alte avantaje/dezavantaje:

Ingrijire medicala mai proasta in Ro dar mai accesibila.
Clasele sociale nu sunt inca stabile in Ro deci poti totusi sa mergi mai sus. In afara cred ca e imposibil sa treci de o viata medie calduta(casa, masina, munca toata viata si poate si ceva vacante). Sunt ceva exceptii insa cei care s-au impus intr-un domeniu si au luat-o pe cont propriu, nu ca angajat.
Mancare mai buna (naturala) in Ro fata de chimicalele si hormonii de afara insa asta se va schimba cit de curind si in Ro.

Concluzia Ro mesrge spre Vest cu tot cu balcanismele si prostia existenta si face un mix de iti vine sa urlii. Daca vrei sa scapi oarecum, trebuie sa o iei pe cont propriu.
Go vest pentru o viata ceva mai usoara dar limitata ca tinta unde poti urca.
Varianta de mijloc: go vest, fa bani si revin-o si incepe ceva pe cont propriu in Ro (vezi patron Flanco parca). In vest nu cred ca ar fi castigat citeva milioane de dolari asa cum are acum. S-ar fi limitat la a fi un bun manager, insa mediu totusi, si nu un om bogat (sa poti sa nu mai lucrezi si sa traiesti decent si sa-ti permiti sa nu mai fii stresat).

A fost doar o parere personala strict valabila doar azi, miine poate o sa fiu mai prost dispus si o sa vreau sa plec in vest si sa-mi bag picioarele. Am acest avantaj pentru ca lucrez in programare.
Nu mai recitesc pentru ca in general sterg mult la a doua vizionare si poate anumite idei ajuta pe altii chiar daca mie mi se pare o tampenie.
Pentru discutii mai directe e-mail:Cristi_aby@yahoo.com.

Bafta tuturor,
Cristi.
asa-i.. - de Coralie la: 21/05/2004 05:28:11
(la: Cine zicea ca nu poti cumpara fericirea)
nu aduc fericirea, dar sunt o necesitate...
banii sunt buni sa fie cheltuiti, ca o adaugire la fericirea personala, ca o slefuire, sa poti sa-ti permiti o oarecare stare de confort si sa poti profita in liniste de fericirea ta (care nu-i adusa de bani.. :))

profiti mai bine de fericire si iubire cand ai burta plina si n-ai griji decat atunci cand n-ai bani nici pentru necesitatile e"lementare ale vietii (hrana, ingrijire medicala, casa amenajata, etc)

in concluzie : sa fim fericiti si iubiti cu totii si cu un cont bancar bine garnisit!
#15692 (raspuns la: #15664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RETETA DE SAVARINA!!!!!! URAAAAAAAA!!! - de LMC la: 09/10/2004 00:12:07
(la: Trancaneala Aristocrata)
Savarina

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!
RETETA DE SAVARINA!!!!!! URAAAAAAAA!!! - de LMC la: 01/11/2004 19:24:54
(la: Trancaneala Aristocrata)
Scriu din nou pentru cei care vor o viata mai usoara :)


Savarina

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta (de multe ori insiropez chiar cu mai mult sirop). Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!
Savarina - LMC - de Belle la: 07/12/2004 15:18:32
(la: Retete aristocrate)
Savarina (de la LMC)

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!

#30960 (raspuns la: #30959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Politica si popor - de LUCIUS la: 09/12/2004 11:24:14
(la: Politica si popor)
Interesant punct de vedere. Am fost de doua ori prin Ungaria. Prima oara mergeam in grup pe strada sau in satele lor, pentru ca eram sub influenta educatiei pe care am primit-o acasa despre unguri. Nu eram singurul care gandeam in acest fel si de abia asteptam sa plec din Ungaria mai departe, in Germania unde trebuia sa ajungem. Mi-a fost teama pentru ca eram roman iar ei descendentii celor care facusera atat rau in alte timpuri, in satele Transilvane. E adevarat nu auzisem de unguri care sa fii consumat, la micul dejun, coaste afumate, in aspic, de roman la tava, dar legendele, intocmai ca in povestile copilariei, garnisite cu draci, muma padurii si alte tampenii, imi lasau loc de presupuneri grotesti. In alta ordine de idei si eu le-am cunoscut vreo doua fete si nu erau tocmai rele.
Nici nu au sarit pe mine, sa ma consume, ma rog...
De unde am presupus ca principiul dupa care ma ghidam e de-a dreptul aiurea si trebuie revizuit. Apoi cand au facut confuzie crezand ca sunt italian mi-a mai venit inima la loc. Aceeasi confuzie am vazut la majoritatea celor cu care m-am intalnit si atunci am presupus ca daca ar fi considerat ca, din principiu, a fi roman este sinonimul unui carnat pe care trebuie sa-l perpelesti la foc mic, atunci trebuiau sa fie, cu totii, familiarizati, cu limba acelui inamic public. Asa ca i-am corectat : SUNT ROMAN. Am inchis ochii si am asteptat razboiul atomic de exterminare. A fost fireste, o mica pauza din partea interlocutorilor mei. Apoi m-au intrebat cu aerul cel mai firesc din lume: DACA SUNT ROMAN, ATUNCI DE CE VORBESC IN ITALIANA CU AMICII MEI ? Erau oameni simpli, intr-o mica bodega de la tara, asa cum sunt ai nostri in satucele noastre din Ardeal. Le-am explicat, cu ajutorul unui translator in germana, ca limba noastra e latina, la fel ca si italiana. De aici si confuzia. Si atunci mi-am dat seama ca nu voi fi taiat, in halci usor de carat, nici nu voi fi transat, dat cu sare si piper ,eventual perpelit ca un curtosh colac. M-au servit din palinca lor, ne-au invitat la ei acasa iar eu m-am dus cu trei sticle de Stefanesti si un coniac Drobeta, ca sa sting palinca si carnaciorii afumati. Si ne-am facut cu totii praf, iar spre dimineata, maghiari si romani sforaiau unii langa ceilalti, fiecare pe unde au apucat sa cada. Pentru toti , ciugulmanii care agita politica nationalismului erau redusi la nimic. ZERO. Eram impreuna, uitasem istoria, dar n-am uitat ca suntem oameni si ca ne putem respecta reciproc.
Ne-am revazut peste un timp. Si ne-am strans in brate ca si cum am fi rude. Apoi ne-au vorbit cateva cuvinte in romana, invatate special ca sa ne simtim cat mai bine la ei. Dupa ce am plecat i-am invitat si noi in Romania cu promisiunea ca nu vor fi gatiti la masa de pranz, desi aratau destul de impanati. Au ras la randul lor spunandu-ne ca suntem primii romani pe care ii rateaza.
Am ramas prieteni...
Barcute si desert - de fefe la: 07/02/2005 23:35:10
(la: Trancaneala Aristocrata)
Anisia, barcutele merg mincate in felul urmator:
--simple (numai barcutele cu umplutura in sine)
--cu pilaf de orez care-i facut cu
un pic de ceapa, usturoi, ciuperci si patrunjel
--cu snitzel de porc, in caz ca nu pui piept de pui
--cu o salata asortata
--sau cum am mincat eu, cu muraturi

Pentru desert: fiindca acuma sintem pe cura de slabire
si sintem toate saturate de stat la bucatarie
--clatite umplute cu serbet the fructe
--clatite umplute cu mere si nuci la tigaie
(cureti merele, le tai felii, le pui in tigaie cu un pic de unt,
adaugi nucile, si le lasi sa se caramelizeze, poti pune o lingurita
de zahar, sau o lingurita de miere, cind sau facut le pui in clatite
si le servesti ori cu o lingura de frisca sau pudrate cu un pic de
zahar pudra, dar daca-ti mai ramine nuci, sau din compozitia de mere
poti pune o lingura deasupra clatitelor pentru garnisire)
--sau pur si simplu faci o salata de fructe proaspete de la piata
si daca ai un lichior fin pui deasupra cu o lingurita de frisca

Sper sa-ti fie de ajutor sau cel putin inspirativ.

Dar de ce te duci in Geneva?
chriss - de Belle la: 01/03/2005 19:26:42
(la: Romanii din occident mainca usturoi?)
:) sa-ti mai povestesc ceva. la inceput, cand am vazut la alimentara usturoi gata curatat si taiat marunt la borcan am zis "vai ce bine" si din lene am inceput sa-l folosesc. nu era rau, dar daca puneai prea mult avea un gust putin ciudat, iar crud nici nu era vorba sa-l folosesti ca n-avea gust bun.

de catva timp incoace, nu stiu din ce motiv, am decis sa cumpar usturoi intreg si necuratat. de cate ori gatesc ceva care cere usturoi (pui cu smantana, spaghete cu carnati, vinete cu parmezan, mancare de fasole verde, friptura de porc, etc) cu 15 minute inainte sa iau mancarea de pe foc pun usturoiul proaspat curatat de mine si fie taiat marunt, fie tocat ca la mujdei. dintr-o data mancarurile mele sunt mult mai gustoase, o schimbare totala fata de vremea cand puneam de la borcan.

noi inca gatim si cu usturoi si cu ceapa daca reteta o cere. nu ne obliga nimeni sa mancam dimineata inainte de-a pleca la servici. oricum aici masa principala cu mancare gatita e seara nu la pranz ca in romania, asa ca putem manca seara ce ne place si ce ne tihneste.

totusi, ma uit la colegii mei ca la masa de pranz nu se sfiesc sa-si puna ceapa proaspata in salate sau sa manance hamburger care e garnisit cu ceapa proaspata. nu mai stiu obiceiurile in romania (si sa nu ma-ntelegi gresit, nu fac nici un fel de repros) dar nu-mi aduc aminte ca ata dentara si/sau spalatul pe dinti sa fie un "obicei" dupa fiecare masa, chiar daca nu esti acasa. sa stii ca un pic de ata dentara si-o guma de mestecat orbit face minuni, si poti manca ceapa si usturoi la pranz fara sa-i axfixiezi (asa se scrie?) pe cei din jur :)
#37802 (raspuns la: #37676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am mai - de PROUDFRECKLED la: 01/08/2005 19:00:52
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
scris si eu la Gigica.
Calypso,eu am admirat pozele deja existente.Ce frumos e pe unde te
dai tu cu bicicleta!!!!

Am sa fac si eu poze special pentru cafenea.Ale noastre sunt garnisite cu "elementul uman"
Cravate, cordelute, - de PROUDFRECKLED la: 03/08/2005 03:49:27
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
embleme.Eram controlati si trimisi acasa daca lipsea unul din accesorii.In plus de la un moment dat pe mine ma scotea directoarea in fata sa vada daca nu cumva mi-am scurtat uniforma!Si eu eram complet nevinovata.Nici macar nu-mi trecea prin cap.Mama era capul rautatilor:))))Intr-o noapte la Mare mi-a scurtat rochita(ca nici nu aveam alta)asa ca am fost nevoita sa port mini!Inceputul a fost greu!!!

Vizita dirigintei la domiciliu!!!!La noi cind venea impusca doi iepuri dintr-o data ca eram amindoi la aceeasi scoala.Eu si Dan eram in perioada cind invatam rock and roll.Da nu asa oricum ...cu figuri.Cu aruncat peste cap,printre piciore,pe dupa git....he,he si cite altele.Pentru asta aveam nevoie de spatiu.Mobilele la perete,covoarele scoase afara,perdelele suflecate,lampa...ei bine lampa ,ori candelabru daca vreti,era temeinic legat de garnisa.De prisos sa adaug ca la radioul Philips cu lampi, dat la maxim ,cinta Let's Twist Again cu Chubby Checker.Si-n acest decor in pragul usii,cu ochii cit cepele... diriginta.La fiecare intrunire de zece ani mi-a descris cu lux de amanunte cum arata casa si cum arunca fratele meu cu mine in toate partile.Nu-mi amintesc ca parintii sa ne fi pedepsit vreodata.Nu.
daca imi permiteti... - de iceman la: 23/10/2005 22:10:55
(la: La o cana cu vin !)
Vinul, in general,licorea lui Bachus, este nu numai un mijloc de veselie,ci si un medicament, daca il bei cu masura...un pahar de vin rosu natural pe zi, este recomandat.In special ptr barbati. pentru a crea o atmosfera intima, romantica, elevata, o muzica linistita si un vin sunt ideale.dar depinde, f important este soiul de vin, vb serios,nu din snobism. Nu ma laud acum ca sunt mare cunoscator, dar, am parcurs majoritatea mesajelor si nu am vazut o clasificare-logica de altfel a vinurilor- in functie de prilej. Ptr cei care isi permit financiar, dar nu numai, in special ptr.doamnele care, sa ma ierte dar am observat ca multe din pacate, nu prea stiu sa asorteze o masa cu un anume soi de vin,- de regula vinul este ales de barbat, dar dca doamna vrea sa fac o surpriza in doi?- cred ca sunt utile niste sugestii care trebuie cunoscute. In ultima perioada, majoritatea producatorilor specifica pe etichete cu se se consuma vinul respectiv. De exemplu,vinul este de trei categorii: sec,demisec, demidulce.
1)Vinurile seci, - albe de exemplu, sunt vinuri tari,- cele barbatesti- se consuma la peste in general. Din acestea fac parte soiurile romanesti Tarnave,Pietroase- doar cele demiseci sau seci!- ,Premiat, etc. Vinurile albe demiseci, sunt o idee mai spre dulce, se consuma la pui, peste,etc. Vinurile demidulci albe,aduc o atmosfera de romantism,de idila in doi, chiar daca sunteti casatoriti,- preferatele mele, Grasa de Cotnari, Galbena de Odobesti,Tamaioasa de Cotnari- vin cu o aroma inconfundabile, deosebita-, Cabernet Sauvignon, demidulce,iar cel mai bun vin romanesc alb demidulce este ptr mine, dar la un pret prohibit-in jur de 300- 450 de mii sticla, Lacrima lui Ovidiu...acesta e un vin deosebit, prin totul.Este invechit, de regula are 12 ani, demidulce.Se bea la peste,fructe, mancaruri usoare etc.
2)Vinurile rosii, sunt mai concentrate de obicei,- ca si soiurile de struguri-, se beau cele aspre- seci- Murfatlar ,Cabernet,etc, la friptura de porc sau vita, garnisita cu cartofi sau la mancaruri de iarna in general. Vinurile rosii demidulci- exista si aici!- Busuioaca de Bohotin este vinul preferat, se consum de preferinta tot la mancaruri usoare, prajituri, fructe, etc.am trecut rapid in revista cateva soiuri romanesti de vin,cele mai cunoscute, ca o cartecteristica, ele sunt de soi, in functie de zona exemplu, din viile insorite ale Dobrogei, va iesi Lacrima lui Ovidiu, datorita solului si Soarelui, mai puternic aici, vinurile majoritatea sunt dulci.De asemenea, Moldova - Cotnari, Odobesti, Busioaca de Bohotin- e recunoscuta ptr vinurile demidulci. ardealul si restul tarii, sunt in principal cu vinuri seci, aspre, barbatesti.De asemenea, vinurile frantuzesti Bordeaux- sunt vinuri deosebite, deoarece sunt fcute in insoritele dealuri ale Frantei...in special cele de Marsilia,asta nu inseamna ca nu am baut un vin alb nemtesc excelent.
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
martzisor....in stil personal.............. - de cosmacpan la: 01/03/2006 10:55:17
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ratzushtele mele
pe apa s-au dus
au ajuns in Lesbos
si s-au pus pe plans
ca matusa Sapho
din ochi le-a palpat
si la mono-straie
iute le-a bagat



de prin orizonturi
printzul ei iubit,
a venit acasa
dar e ostenit.
-Du-te de te-ntinde
patul e facut
io invart sarmele
aluat framant.


are mama o fetitza
cat un ghemotoc
doua coade si-o bentitza
de nu are loc
un-te duci tu mai fetitza
sa fac caluigaritza
sa pui val pe ceafa groasa
cand o fi vremea geroasa
(banui io ca-i afumata
si prin mujdei preumblata
stropita cu rosu vin
omleta sa garnisim)


doua mere, doua pere
vin la baba de ma cere
da sa vi pe inserat
cand baboaica s-a culcat
si-i pun perna binisor
pe al cefei ochisor.


Din zapada Sanda scoate...

Din zapada Sanda scoate
Gingasi ghiocei
Florile le strange toate
Pentru mama ei

Ref: Gingasi ghiocei
Pentru mama ei
Gingasi ghiocei
Pentru mama ei

A sosit ziua femeii
Primavara-i iar
Sanda duce ghioceii
Mamei ei in dar

Ref: Gingasi ghiocei...

Ghiocelul





I. A inflorit un ghiocel
Si-o viorea a rasarit
Un fir de iarba se zareste
De sub covorul alb ce s-a topit.

Refren: Primavara-primavara
Peste tot ai inflorit
Primavara-primavara
Tot frumoasa-ai revenit
Primavara-primavara
Cat de mult te-am asteptat
Primavara-primavara
Haina verde ai imbracat.


Minciunile

Intr-o vara la Craciun
M-am suit intr-un alun
Si-am mancat atatea mere
De m-am saturat de pere

Referen:
Olari, olara, turiri, olara iuhuu..
Olara turiri iuuu...

Intr-o seara-ntunecata
Soarele lucea pe cer
Iar eu cu o barca-n casa
Ma plimbam prin sifonier

Refren

Doua muste pricajite
Mancau carne cu pilaf
Se scobeau intre masele
Cu doi stalpi de telegraf

Refren

Un tantar la patinaj
A cazut la un viraj
Si-a rupt mana si-un picior
Si-a ramas de-un dinte chior

Refren

PS: important
Cumpar fricam nu-i a mea
ca n-am bani a cumpara
asa rima de frumoasa
si seara devreme-acasa.

* - de latu la: 09/06/2006 21:13:28
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Lacrimi, vinete si zahar
S-au prelins pe monitor:
Am citit acum din urma
Si am plans si-am ras cu spor...

Ce romantza! Ce actiune
Cu o "ea" si doi de "el"!
Parc-as reciti notitze
Despre "Tantza si Costel"..:-)))

Dar si-o mica intrebare
Se inghesuie-n decor:
Unde-s cele dialoguri
Ce, purtate in pridvor,

Raspandesc un iz romantic,
Cu substrat fermecator?
Si-unde oare se ascunse
Vantul lin, frematator?

Nu-i nimic, mi se nazare,
Totu-i doar ca-s obosit...
Insa de un vals - iertare -
Tot m-as fi invrednicit...

Insa nu-i nimic, caci barul
Vad ca-i bine garnisit...
Am s-astept aici oleaca
Pana doamnele-au venit...:-))))
celor doi alexandriti ;) - de anisia la: 13/08/2006 23:33:11
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
pana apare unchiul vania, sa va ispitesc, poate totusi veniti...;;)

pe plaja unde isi petreceau vacanta cele trei prietene, localnicii se pregateau sa organizeze o petrecere in aer liber. in fiecare an, pe acest timp, avea loc dansul florilor, un fel de carnaval al bucuriei, dansului si voiei bune. buchete de orhidee tronau pe plaja-ntreaga, colorand nisipul la lumina lumânarilor de ceara, groase. infasurati in vesminte viu colorate, muzicantii incitau sufletul si trupul la dans. din loc in loc, canapele de rafie, cu perne mari albe, se ofereau obositilor - lacas de ragaz. bufetul cu bunataturi era garnisit dupa gustul bastinasilor. la bar, zambetul larg al lui Tumbin invita nerostit oaspetii la un pahar de bautura. spiritele incep sa se incalzeasca. pe ici pe colo, perechi-perechi se misca in ritmul muzicii. focul de tabara incepe sa prinda vigoare, imprastiind scantei - mici artificii inedite...

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#139029 (raspuns la: #139021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mr six - de Belle la: 01/10/2006 13:19:23
(la: Retete aristocrate)
era pe pagina a 2-a (setat la 90 de comentarii pe pagina), uite-aici cu copy&paste

Savarina - LMC
#30960, de Belle la Tue, 07/12/2004 - 15:18


Savarina (de la LMC)

5 linguri zahar pudra
5 oua
5 linguri pesmet fin
coaja rasa de la o lamiie
zeama de la o lamiie
frisca

Siropul

150g zahar
1 pahar apa
1 lingura rom

Se freaca zaharul cu galbenusurile pina se obtine o crema, se adauga apoi, amestecind mereu, coaja de lamiie si pesmetul, la urma albusurile batute spuma (se incorporeaza amestecind foarte usor sa ramina pufos). Se pune compozitia in forma de savarina (forma rotunda cu gaura la mijloc sau orice forma mica si rotunda ca pentru cupcakes). Se coace la foc potrivit, apoi se siropeaza cu un sirop de zahar, apa si rom. Dupa ce se raceste se umple golul din mijloc cu frisca (daca folosesti forma de cupcakes atunci faci tu o gaura mica cu o lingurita) (se poate garnisi punind peste frisca citeva visine sau alte fructe din dulceata).

Eu folosesc tava din aia de cupcakes si in fiecare gaura pun o forma de hirtie care nu lasa ca savarina sa se prinda de tava. Este foarte bine sa folosesti hirtia pentru ca atunci cind insiropezi savarina trebuie sa stea siropul in savarina nu sa curga pe margine. De asemenea este foarte practic la servire, fiecare isi ia savarina cu mina o pune in farfurie si maninca cu lingurita.

Daca vrei sa dublezi portia cantitatilor de mai sus este indicat sa le faci de doua ori, deci nu pune 10 oua odata. Eu am facut asta si de multe ori albusurile au lasat un lichid apos care nu mentine savarina pufoasa.

Pesmetul se poate face din piine alba (not sourdough). In America cea mai ieftina piine este perfecta. Se pun feliile de piine la 150F , sau un foc mic in cuptor si se lasa sa se usuce. Cind o parte este uscata se intoarce pe cealalta parte si se lasa pina sau uscat de tot. Se poate pisa marunt cu un Food Processor, sau cu masina de macinat cafea. Pesmetul trebuie sa fie fin de tot la savarine.

Folositi un rom bun. Eu de multe ori pun mult mai mult rom la sirop decit scrie in reteta. Fiecare cu gustul lui.

Pofta Buna!


~~~~Inside me lives a skinny woman crying to get out. But I can usually shut the bitch up with cookies.
#148929 (raspuns la: #148884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de picky la: 02/12/2006 09:58:19
(la: In cautarea adevarului)
Adrian Fuchs :

De unde se naste, indreptatit, intrebarea: o fi adevarul aderant(lipicios) de preferat celui ruguos (tzepos)?
Nu stiu daca adevarul e aderant ( la Impreunarea europeana ?) sau nu si nici daca e ruguos (in forma de rug garnisit cu os ?),
dar sigur e tare tzepos.

"ochi alunecosi, inima zburdalnica"...
Bine zici : ochi zburdalnici, inima alunecoasa ...
#161025 (raspuns la: #160814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: