comentarii

garoafele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Lui Daniel de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 13/02/2004 22:46:12
(la: Sfantul Valentin)
Yes Daniel,
Valentine's Day e ceva de traditie in USA unde traiesc de 23 ani.Nu stiu insa CE legatura ar avea cu RO.?NU era o astfel de traditie acolo si nu-mi aduc aminte sa fi existat decit de putini ani incoace,RO. copiaza vicios chiar orice traditii din lume,chiar si...St, Patrick's Day care este desigur ceva ...IRLANDEZ la origini si NU stiu CITI irlandezi traiesc in RO!!!!!
Ciudat e ca ziua e serbata de romani ce se picteaza pe fete si vor sa para irish!Si aici in USA de fapt Valentine's Day e asocita cu celebrul masacru intre gangsteri,condus si pus la punct de Al Capone....Ciudat!
In fine,as dori sa serbez cu sotia,aceasta zi dar din pacate voi avea de lucru
in prostie in acest weekend,ambele zile,alte reclame pt. Tvnea americana.
Dar i-am cumparat o cutie cu diverse bomboane de ciocolata(Godiva,cele mai bune aici)36 la numar si multe garoafe.Ea mi-a facut cel mai frumos cadou ce nu am visat....discul din 1973(LP) al grupului meu favorit inca din 1970,BLACK SABBATH,Sabbath Bloody Sabbath si este semnat cu autografele originale si certificat de autenticitate de atunci membrii faimosului grup ce a revolutionat muzica rock in lume:OZZY OSBOURNE,TONY IOMMY,BILL WARD,GEEZER BUTTLER.
Acum intr-un fel si-a luat revansa pt. ziua ei de nastere cind i-am facut cadou
albumul original semnat cu autografe din acea vreme...1967 al grupului ei preferat,Rolling Stones,Their Satanic Majesties Request,deci grupul in formatia lui originala:MICK JAGGER,KEITH RICHARDS,CHARLIE WATTS,BILL WYMAN,BRIAN JONES!!!!
E pacat ca nu am adresa ta email altfel ti-as trimite scanat sa vezi 2 mari legende in rock.Nu stiu daca pot s-o fac prin cafenea ,am sa incerc.
deci Valentine a fost good to me!Si daca lucrez de aceasta sarbatoare nu e ceva anormal in munca mea.
Important e ca lucrez de acasa si oricum vom fi impreuna.Thank God for internet!!!
Sintem casatoriti de 14 ani anul asta(pe 17 Iunie)si sotia mea este Marilyn
este italianca-americana.Eu sint Ovi Hondru dar numeste-ma Ozzy.
Am incercat sa ma pun ca utilizator dar nimeni nu mi-a trimis de saptamini acum o confirmare de parola caci am cerut alta si cu 1 an in urma am scris destul la cafenea care apoi a disparut o vreme.Am uitat parola de atunci!
Imi amintesc ca erai moderator atunci.
Deja am intrat azi in bomboane amindoi si desigur ca-s f. bune!
Am tot sarbatorit Valentine's Day de cind am venit aici in USA,cu alte fete din viata mea,multe fiind americane,una din Viet Nam,alta din Israel,NICIUNA din Romania.Marilyn daca crezi in destin este marea dragoste si va ramine pina visul asta se va duce intr-o zi si voi reveni iar in alt vis.
Inchei cu citeva versuri scrise de Ozzy cind avea 23 ani la vremea cind S.B.S a devenit al 5lea album al B.S:
"just remember love is life
and hate is living death
treat your life for what it's worth
and live for every breath..."

LOVE&PEACE and happy Valentine's Day!,
Ozzy Osbourne

































Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





hop si eu - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:45:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru a fi profesor trebuie sa ai state vechi asa ca nu dau sfaturi si nu invat pe nimeni ci exprim o parere personala asupra acestor nelamuriri care bantuie mintile de cand lumea si pamantul. Si daca pana acum nu au fost gasite raspunsurile corecte asta nu inseamna ca nu exista (raspunsuri).
Dupa parerea mea trebuie facuta o distinctie clara intre suflet si spirit. Caci la fel de bine vorbim de IQ si EQ (coeficient de inteligenta si coeficient emotional) care reprezinta manifestarea fiecaruia dintre ei. Dar atata timp cat nu exista o scara, un etalon si unitati de masura clare este greu de calibrat instrumentul care sa poata masura aceste valori. Intr-o idee mai veche de-a mea, plecand de la teoria relativitatii generalizate si trecand prin teoria campurilor unificate (cinci tipuri energetice daca imi mai aduc bine aminte) m-am oprit la o forma de manifestare a informatiei (spiritul ?) pe care o numeam in joaca informateria (sau materia informationala) care are legile si modalitatile ei specifice de manifestare. Daca pentru informatie exista tot instrumentarul de cercetare de ce nu ar fi similar si pentru domeniul emotional. Caci daca nu vedem, gustam, auzim, mirosim sau pipaim asta nu inseamna ca nu exista. Kirlian si sotia lui au demonstrat existenta campurilor energetice ale oricarei fiinte sau plante. Tot in urma acestor experimente s-a observat ca frunza pastreaza conturul energetic chiar daca a fost taiata si s-a indepartat o parte din ea.
In continuare ce oare putem intelege prin muritor sau nemuritor? O lege valabila inca ne spune ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma ». Stim si avem instrumente cu care putem determina presiunea si temperatura necesare transformarii (lemn, carbune, grafit diamant) dar nu stim nimic despre elementele necesare transformari unui elev normal intr-un geniu (Einstein, Eminescu, Eliade). Mai mult ca sigur ca energiile informationala si emotionala ale fiecaruia marcheaza timpul si spatiul lasand o « amprenta » de nesters. Daca electronii sunt priviti ca parte individuala dar facand parte dintr-un nor ce orbiteaza in jurul nucleului de ce nu am vedea si aceste amprente orbitand si impregnand timpul si spatiul ?
In alta ordine de idei ce poate fi : deochiul, farmecele si tot ce tine de magie decat incarcatura emotionala transmisa ?
De ce toata lumea recunoaste ca dragostea poate deschide si cea mai ferecata « usa » ? Dragostea este emotie, este energie pura care radiaza, penetreaza orice obstacol si schimba = preface ceea ce nici un chimist sau alchimist nu a reusit si nu va reusi niciodata. Dragostea poate escalada sau darama muntii, poate traversa sau umple abisurile, poate strabate miile de kilometri, mai repede decat lumina « era pe cand nu o vedeam, azi o vedem dar nu e ». De ce oare Isus, indeamna la dragoste, la iubire, la iertare ? Caci El nu recunoaste decat doua legi : prima spune « Sa IUBESTI pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua spune « sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Deci Isus spune sa iubesti, caci in iubire se regaseste tot evantaiul trairilor. De asemenea Isus spune sa iubesti cu toata inima (fiinta), cu tot sufletul si cu tot cugetul (spiritul), deci se face distinctia intre suflet si spirit sau cuget. Concluzia este ca Dragostea poate fi cea mai teribila arma dar care nu trebuie lasata la indemana oamenilor. M.L.King ofera dragostea sa si a milioanelor de negri cand spune « I have a dream », Gandhi ofera dragostea milioanelor de indieni englezilor si castiga independenta unei natii. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei. La Cluj si Bucuresti se ofera piepturi dezgolite (partea romantica sau « revolutia romana » si nu schimbarea elitelor). Cand spui « mi-e dor » (de casa, de tara, de o persoana sau o fiinta) ce poate sa insemne decat faptul ca ai primit un mesaj emotional de o foarte mare incarcatura? daca vorbim de mesaje subliminale (un frame de milisecunde plasat intr-un film de 90 – 120 min) de ce nu recunoastem si celelalte mesaje dintre care telepatia este manifestarea transmiterii informatiei ?
In momentul mortii ( ??) trupul se transforma oferindu-se ofranda vietii. Dar ce se intampla cu sufletul sau cu spiritul (toata informatia si emotia filtrate de fiecare personalitate) stocate in campul energetic purtand un nume, un numar sau doar o simpla amprenta inca nu pot raspunde. Dar cu siguranta ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga….. » si daca nu se transforma in energie pura atunci cu siguranta ca …….
« Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea ? » Soarele ca orice stea cumsecade “ arde “ si lumineaza fara sa-si puna intrebarea ce se intampla cu sufletul lui si unde va ajunge. Pentru el este sufient ca lumineaza, caci acesta-i rostul lui. Si nici nu-si face procese de constiinta ca pe unii ii parjoleste si pe altii ii lasa reci (de la Mercur la Pluton). Sa lasam deci ca sufletul si spiritul sa-si gaseasca fiecare calea spre implinire, fara a-i ingradii (ceea ce este dificil caci tocmai astfel de intrebari ca cele puse de tine dau nota de libertate a spiritului). Iar daca ii dai si sufletului putinta sa « iubeasca » fii sigur ca vei fi fericit si vei putea sa-i faci si pe altii fericiti. Despre Rai si Iad, data viitoare.
chiar daca vin in vizita.... - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:47:56
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Pentru a fi profesor trebuie sa ai state vechi asa ca nu dau sfaturi si nu invat pe nimeni ci exprim o parere personala asupra acestor nelamuriri care bantuie mintile de cand lumea si pamantul. Si daca pana acum nu au fost gasite raspunsurile corecte asta nu inseamna ca nu exista (raspunsuri).
Dupa parerea mea trebuie facuta o distinctie clara intre suflet si spirit. Caci la fel de bine vorbim de IQ si EQ (coeficient de inteligenta si coeficient emotional) care reprezinta manifestarea fiecaruia dintre ei. Dar atata timp cat nu exista o scara, un etalon si unitati de masura clare este greu de calibrat instrumentul care sa poata masura aceste valori. Intr-o idee mai veche de-a mea, plecand de la teoria relativitatii generalizate si trecand prin teoria campurilor unificate (cinci tipuri energetice daca imi mai aduc bine aminte) m-am oprit la o forma de manifestare a informatiei (spiritul ?) pe care o numeam in joaca informateria (sau materia informationala) care are legile si modalitatile ei specifice de manifestare. Daca pentru informatie exista tot instrumentarul de cercetare de ce nu ar fi similar si pentru domeniul emotional. Caci daca nu vedem, gustam, auzim, mirosim sau pipaim asta nu inseamna ca nu exista. Kirlian si sotia lui au demonstrat existenta campurilor energetice ale oricarei fiinte sau plante. Tot in urma acestor experimente s-a observat ca frunza pastreaza conturul energetic chiar daca a fost taiata si s-a indepartat o parte din ea.
In continuare ce oare putem intelege prin muritor sau nemuritor? O lege valabila inca ne spune ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma ». Stim si avem instrumente cu care putem determina presiunea si temperatura necesare transformarii (lemn, carbune, grafit diamant) dar nu stim nimic despre elementele necesare transformari unui elev normal intr-un geniu (Einstein, Eminescu, Eliade). Mai mult ca sigur ca energiile informationala si emotionala ale fiecaruia marcheaza timpul si spatiul lasand o « amprenta » de nesters. Daca electronii sunt priviti ca parte individuala dar facand parte dintr-un nor ce orbiteaza in jurul nucleului de ce nu am vedea si aceste amprente orbitand si impregnand timpul si spatiul ?
In alta ordine de idei ce poate fi : deochiul, farmecele si tot ce tine de magie decat incarcatura emotionala transmisa ?
De ce toata lumea recunoaste ca dragostea poate deschide si cea mai ferecata « usa » ? Dragostea este emotie, este energie pura care radiaza, penetreaza orice obstacol si schimba = preface ceea ce nici un chimist sau alchimist nu a reusit si nu va reusi niciodata. Dragostea poate escalada sau darama muntii, poate traversa sau umple abisurile, poate strabate miile de kilometri, mai repede decat lumina « era pe cand nu o vedeam, azi o vedem dar nu e ». De ce oare Isus, indeamna la dragoste, la iubire, la iertare ? Caci El nu recunoaste decat doua legi : prima spune « Sa IUBESTI pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua spune « sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Deci Isus spune sa iubesti, caci in iubire se regaseste tot evantaiul trairilor. De asemenea Isus spune sa iubesti cu toata inima (fiinta), cu tot sufletul si cu tot cugetul (spiritul), deci se face distinctia intre suflet si spirit sau cuget. Concluzia este ca Dragostea poate fi cea mai teribila arma dar care nu trebuie lasata la indemana oamenilor. M.L.King ofera dragostea sa si a milioanelor de negri cand spune « I have a dream », Gandhi ofera dragostea milioanelor de indieni englezilor si castiga independenta unei natii. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei. La Cluj si Bucuresti se ofera piepturi dezgolite (partea romantica sau « revolutia romana » si nu schimbarea elitelor). Cand spui « mi-e dor » (de casa, de tara, de o persoana sau o fiinta) ce poate sa insemne decat faptul ca ai primit un mesaj emotional de o foarte mare incarcatura? daca vorbim de mesaje subliminale (un frame de milisecunde plasat intr-un film de 90 – 120 min) de ce nu recunoastem si celelalte mesaje dintre care telepatia este manifestarea transmiterii informatiei ?
In momentul mortii ( ??) trupul se transforma oferindu-se ofranda vietii. Dar ce se intampla cu sufletul sau cu spiritul (toata informatia si emotia filtrate de fiecare personalitate) stocate in campul energetic purtand un nume, un numar sau doar o simpla amprenta inca nu pot raspunde. Dar cu siguranta ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga….. » si daca nu se transforma in energie pura atunci cu siguranta ca …….
« Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea ? » Soarele ca orice stea cumsecade “ arde “ si lumineaza fara sa-si puna intrebarea ce se intampla cu sufletul lui si unde va ajunge. Pentru el este sufient ca lumineaza, caci acesta-i rostul lui. Si nici nu-si face procese de constiinta ca pe unii ii parjoleste si pe altii ii lasa reci (de la Mercur la Pluton). Sa lasam deci ca sufletul si spiritul sa-si gaseasca fiecare calea spre implinire, fara a-i ingradii (ceea ce este dificil caci tocmai astfel de intrebari ca cele puse de tine dau nota de libertate a spiritului). Iar daca ii dai si sufletului putinta sa « iubeasca » fii sigur ca vei fi fericit si vei putea sa-i faci si pe altii fericiti. Despre Rai si Iad, data viitoare.
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







angoasant...?? - de ADAM la: 14/06/2005 02:49:10
(la: Cel mai angoasant poet)
O ,timp,tu care infrumusetezi pe cei morti,
Tu care impodobesti ruinele,
Tu care mangai;
Singurul care vindeca inima ce sangereaza;
Cel care verifica adevarul si iubirea.

Versuri de o asemenea profunzime ca cele de mai sus, din Child Harold, pot fi angoasante numai daca erai cu gandul in alta parte cand le citeai.

Iar Baudelaire in Metamorfozele vampirului,zice:
Am buze moi, si-n ele am tainica stiinta,
De-a pierde-n orice clipa,pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii,
Barbatii vin la mine cu zambet de copii
.......
In sarutari atata de priceputa sunt,
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline,
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine.

Asta da, e angoasant.

Iar Bacovia m-a invatat sa fiu realist:

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine,
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert,
E vechi pacatul,
Si nu esti prima vinovata.
In cinstea ta ,
Cea mai frumoasa dintre femeile ce mint,
Am ars miresme otravitoare in trepieduri de argint,
Si-n pat ti-am presarat garoafe,
Si maci,
Tot flori insangerarte
.............
Dar iata vine miezul noptii,
E ora cand amantii altadata
Sorbeau cu amantele-n preuna
Otrava bine cuvantata
..............
Si spune-mi
Dintre cati avura norocul sa te aiba asa,
Cati au pierit?
Si cati blestema, de-a nu te fi putut uita?

De-ai sti cate fete oftau cand le recitam aceasta poezie?

Profetul luiKhalil Gibran, ar merita sa fie invatat in intregime

In cinste ta ,Irina!

homo homini deus
Ion Minulescu - de andleia la: 15/06/2005 21:23:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

priestige - de popix la: 26/06/2005 14:36:01
(la: Cine plateste?)
bineinteles ca efectul produs de un diamant e destul de diferit de efectul produs de un trandafir sau o garoafa.asta ca sa nu ne mai ascundem dupa degetul mic de la piciorul stang.
#56804 (raspuns la: #56726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
crizantemele... - de Jimmy_Cecilia la: 19/09/2005 20:51:20
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
sunt mai multe soiuri, unele au flori ca si margaretele
trebuiesc neaparat ciupite primavara, le tai varfurile, ca sa dea multe
ramuri, face tufa, daca nu,
ramane doar o tija

varfurile rupte, de vreo 15 cm lungi, le ingropi (buturezi) si uzi bine
2-3 saptamani, prind radacini, toamna ai flori.

in FR crizantemele se lasa in gradina, daca le ai,
dar nu pui buchet in vaza, in casa...
buchetele se pun in vaza doar la cimitir
la fel, la cimitir si crizanteme in ghiveci...

la fel ca si garoafele, pt cimitir...sau in gradina
nici o data in vaza in casa...
#73230 (raspuns la: #73219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Honey in the Sunshine la: 06/10/2005 14:18:55
(la: miss cafenea 2005)
La momentul asta ar trebui sa-ti pun praf de scarpinat in rochia de seara ?:)
Neah.. mai bine arunc cu garoafe pe scena!
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#77086 (raspuns la: #77051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, cass - de Honey in the Sunshine la: 11/10/2005 17:20:33
(la: miss cafenea 2005)
Pupici si garoafe din partea mea !:)
Ai fost grozava!

Cass, arata-le cine esti!:)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#77979 (raspuns la: #77968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Honey in the Sunshine la: 16/10/2005 23:15:47
(la: miss cafenea 2005)
A fost doar gandu-al rau!.. am renuntat imediat dupaia la idee.. eu eram aia care arunca cu garoafe (de plastic - 2kg bucata) in timp ce tu erai pe scena.
_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
#79180 (raspuns la: #79174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de donquijote la: 19/10/2005 23:04:52
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
pai mergeti si voi ca semn de recunoatere cu o garoafa alba-n mana:)
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o intrusa... - de Intruder la: 20/12/2005 23:12:08
(la: sa facem un film!)
va spun de la inceput ca nu-i ''intrusa'' mea...:D

.................................................................................................
toate mesele erau ocupate...barmanul spala pahare, turna in halbe si golea scrumiere...automatul de cafea bazaia intr-una...afara burnita si se facuse frig...
usa cafenelei se deschise brusc si o tiganca inalta intra val-vartej...avea doua cosuri cu flori de toate culorile - asa cum erau si fustele ei...se indrepta spre Basil.
- haoliuuuu patroane, manca-ti-ash lovelilii din saltar!...ia o garoafa pentru matale, sa ti-o pui la botoniera...'ai lasa-ma si pa mine sa mai dau din buruienile hastea si sa ma duc hacasa la barbatu-mio, manca-l-ar pescarusii da bosorog!...da o cafea sa-mi incalzesc hoasele ca m-a cotonogit aseara al' batran, cadea-i-ar hochii in tualeta!...asa, hai sa traiesti...las' ca-i din partea lu' talica, trai-ti-ar hamanta si concubina si nevasta si tot neamu'!!!
florareasa se duse printre mese - cu tot cu flori...
- ia spilcuitule un buchet pentru cocoana matale, manca-i-as palaria ei...ia, nu fi zgarcit ca pleaca 'mneaei la altu' si te lasa cu buza umflata, manca-ti-as gura matale...asa, da-mi cinjdamii ca fac reducere, vine Craciunul...cocoana spune la domnu' sa-ti cumpere si pentru palaria asta, sa mor io daca nu semeni cu riga Crypto!...nu te uita asa la mine ca am scoala da' n-am termenat-o ca m-am maritat cu al' de acasa, cadea-i-ar matzu' sa-i cada...nu vrei, ai?...stai cu ciupearca aia in cap, atunci...
tiganca se indrepta la alta masa.
- sufletelule, cocoselule, menestrelule ia margarete, trandafiri sau ce-ti pofteste hinima!...cumpara la dom'shoara ca te iubeste si te doreste, manca-i-as ce n-ai matale curaju'!!!...nu vrei sa cumperi nimic da la mine?...adeca cum sa plec???...ptiuuuuuuuu, manca-te-ar ciorilii si pescarusii de hamarat!!!...cum stai fa, langa asta???...iote ca sunt si d-astea mai proastii ca mine!!!...pai al meu ma bate si ma pupa si iar ma bate si iar ma pupa, n-ar mai hapuca ziua de maine, el cu ma-sa!...toantilii dracului stati la masa cu toti zgarcitii si beti toata noaptea cu doua paie dintr-un pahar!!!...ptiu!
Basil se indrepta spre ea si-i spuse incet:
- ai voie aici dar, fara galagie si fara sa te iei de clienti. cine vrea sa cumpere, cumpara...cine nu, nu!
- haolio c-am gura mare...are dreptate al' de acasa...'ai ca vorbesc incet...da' ce te uiti asa la mine cu privirea aia lunecoasa?...zici ca acu' te sculasi din asternut, cocoselule...'ai, du-te-n treaba-ti...nu te uita in gura mea, bine ca poti!
tiganca isi stranse fustele si se apropie de o masa, langa geam.
- domnu'...domnu' ia uite ce trandafiri am pentru cocoana dumitale...ia-i cu o suta si spune bogdaproste...lasa doamna, ce daca cheltuie banii?...ii cheltuie pentru talica nu pentru soacra-mea!...asa domnu', asa...alege...ia doua buchete, manca-ti-as...ia taci cocoana si nu te baga!!!...'ai sa traiesti!!!...
.................................................................................................

(va urma...poate...)

___________________________________
semper idem...
#96254 (raspuns la: #94476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
none... - de luiza dan la: 16/01/2006 14:32:41
(la: Cele mai frumoase poezii)
nimic nu-i mai frumos decat sa strangi bisturiul in brate si sa te alegi cu matze pretioase...
Eu ştiu c-ai să mă înşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


În cinstea ta,
Cea mai frumoasă dintre toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci-
Tot flori însângerate-
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrva binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


De ce nu-ţi cer vorbe-mperecheate de săruturi,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi-
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori-
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!
#100557 (raspuns la: #66951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mda...tricky - de thebrightside la: 30/01/2006 09:35:33
(la: Ce cadou ati refuza?)
Da, cam asa e, cadourile "nu se refuza".
Insa, cum eu nu prea le am cu complezenta, am facut ceva mutre ocazional...
Si in consecinta, persoana care facuse cadoul 'nepotrivit' si-a revizuit atitudinea.
Urasc cadourile facute din complezenta: seturi de sampon + sapun, garoafe rosii (3) sau stiu eu ce alte banalitati.
In conceptia mea, atunci cand faci un cadou, acesta trebuie sa fie in concordanta cu gusturile/personalitatea celui ce urmeaza a-l primi.
Decat sa cumperi ceva ca sa scapi de-o grija, mai bine te faci ca ploua.
Ahh.. si faza aia cu 'n-am stiut ce sa-ti iau, asa ca ia niste bani'.. PENIBIL! Hai sa fim seriosi, comoditate pura!
Si mai am un pitic: trandafirul rosu. Unde te uiti pe strada, un zanatec cu un trandafir rosu in mana! Mie una imi pare ca denota zgarcenie si lipsa de imaginatie.. Mai bine dai o papadie...

Nu neg. Gestul conteaza. Insa conteaza atunci cand vine din suflet si daca vine de-acolo, zic eu ca n-are cum sa vina sub forma unui sampon...



You think you know, but you have no ideea.
Ei na - de sierva la: 31/01/2006 19:52:38
(la: Ce cadou ati refuza?)
Ii cumparasem o camasa frumoasa (ii venea perfect), un parfum si-un after-shave de ziua lui. Mare fericire pe capul nostru. Eram impreuna de ceva vreme si tot incercam sa-i aflu parerile despre flori. Bate saua sa priceapa iapa. ;) Nu, n-a priceput nimic, parca vorbeam chineza. Trec zilele, relatia din rau in mai rau. Ne luam, elegant, la revedere. Si se-ntampla si ziua mea. Apare omul cu darurile, parca era Mos Craciun. Un buchet de garoafe rosii si un pachet imens. Moment hotarator pentru mine: "Avand in vedere ca-n tot timpul cat am fost impreuna nu mi-ai adus o singura floare, garoafele le accept. Restul, nu". Zis si facut. I-am pus cadoul in brate, indiferent ce o fi fost, si a plecat cu dulcea-i povara in brate. Asa-s eu, sadica. Facut-am rau?
Ca o concluzie: nu as refuza niciodata flori. As refuza orice m-ar face sa ma simt datoare fata de un strain. Ce n-ar refuza un barbat? Habar n-am. Ce ar refuza? Ar refuza o tigara daca nu-i fumator. :))
sierva - de clody la: 31/01/2006 20:11:23
(la: Ce cadou ati refuza?)
Decizia luata pe moment nu mai poate fi in nici un caz schimbata, asa ca mai bine sa gandesti ca a fost decizia corecta.

Dar, sierva, garoafe rosii??? Credeam ca nu se mai dau garoafe intre indragostiti. Eu personal le asociez cu inmormantarea.


De l'amour le mieux
#103219 (raspuns la: #103081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clody - de zaraza la: 31/01/2006 23:00:43
(la: Ce cadou ati refuza?)
Eu personal le asociez cu inmormantarea.

serios? ma gandesc ca toata copilaria mea am vazut numai garoafe. garoafa era floarea nationala, rosii, albe, galbene, roz, in picatele, cu feriga sau fara feriga, in celofan sau, mai chic, in hartie alba cerata, imprimata cu (iar) garoafe verde pal. nici sa ma bati si nu le-as mai putea asocia cu inmormantarea.

zaraza
#103259 (raspuns la: #103219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...