comentarii

genacol supliment naturist


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dar grasii nu sunt majoritatea? - de Simeon Dascalul la: 03/09/2004 16:27:41
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
"Lumea ne uraste si ne dispretuieste" - pai aproape toata lumea ia volum incet, incet dupa ce trece de 25 de ani. Imi pare ca exceptia sunt slabii si nu invers.

Sa fii gras in adolescenta e mai dureros, dar mi se pare o prostie sa stigmatizezi asta, ca si cum un pancreas mai performant ce determina arderi rapide ar fi neaparat semn de intelect sau de spirit superior.

Pur si simplu ne nastem cu un metabolism mai lent, asa cum ne nastem cu culoarea ochilor. Unii pot sa inghita seara un blid de gogosi si n-au nici pe dracu' si altii iau proportii daca-si depasesc ratia zilnica de doua felii de paine jigarite. Vinovata e medicina ca nu stie sa "dreseze" pancreasul. Toate produsele de slabire, fie ele cinstit chimice sau naturiste au efect temporar - kilele date jos se pun rapid la loc, inca cu un supliment. Cand se va gasi produsul ce evita ingrasarea - va fi o descoperire comparabila cu cea a lui Pasteur.
slaba si sanatoasa -asta DA o provocare ! - de (anonim) la: 28/03/2005 22:23:34
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Ei bine, fixul cu slabitul il am si eu, de ce sa nu recunosc? si desi inca nu am de ce sa ma stresez: nu tu varsta inaintata, nu tu copii, nu tu obezitate, am cochetat si eu cu diverse regimuri, care mai mult ma frustrau decat ma multumeau.

Asta pana intr-o zi, cand mama m-a inscris la o companie de produse naturiste de unde mi-am procurat un plan de bataie pentru a veni de hac nu atat kilogramelor in plus, cat mai ales grasimii. Si stiti ce? Chiar a mers!

Nu o sa va uimesc cu cifre aberante de kilograme date jos in timp record, ci am sa va spun doar ca la haine am scazut vreo 2 numere si cand ma uitam in oglinda imi puteam sustine privirea cu mandrie.

Plus ca dieta era centrata pe suc de aloe, vitamine si suplimente nutritive NATURALE, care imi si detoxificau organismul, lasand in urma vitalitatea si energia de care fusesem stoarsa in timpul iernii, plus ca reglau metabolismul, respectiv arderile sale.

Mai vreti sa mai auziti? ar mai fi multe de povestit, insa acesta nu e nici momentul, nici locul ideal.

Asa ca, neincrezatorilor sau neincrezatoarelor le incredintez un nr de tel la care ar fi de preferat sa apeleze inainte de a cadea in alte extrema ca o anemie acuta, bulimie sau alta consecinta ca urmare a unui regim de slabire, caci pe cuvant nu merita: 0726711809.

Sanatate, ca-i mai buna decat toate!
#41049 (raspuns la: #11714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum se poate slabi foarte usor si fara probleme - de kloddis la: 24/09/2008 09:24:45
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Am sa va dezvalui cateva retele de slabit:
Dac vreti sa dati jos cam 6 kilograme pe luna,mancati zilnic peste pe gratar(pangasius si somon)se gaseste in orice hypermarket si legume ca garnitura.Si apa cat de multa puteti.Seara daca vi se face foame,sa va cumparati de la plafar migdale fara sare,prajite sau nuci de brazilia.Daca vreti sa accentuati procesul de slabire puteti sava cumparati de la un magazin de produse naturiste si Lipo6.Este o capsula care contine inlocuitori,fara chimicale sau euri sau mai stiu eu ce coloranti.Lipo6 este de mai multe tipuri,un supliment,dar asta in functie de ce mancati zilnic,ca sa stiti cu ce completati.Oricum e suficienta ditea va garantez cu peste file pe gratar si legume alaturi.Eu imi fac pestele pe gratar si legumele le pun in tigaie cu o lingura de miere si putin ulei de masline.Va puteti lua si legume congelate amestec mixed mexican,orice.Doar atat!Nimic mai mult!Veti slabi fara probleme.Eu am tinut 3 luni asta si am dat jos foarte mult.
O alta reteta shoc,cu efecte imediate intr-o luna 10 kg,este urmatoarea.
sa mancati zilnic cash proaspat fara sarem cu rosii,le puteti manca cu putin ulei presat la rece(cu gust ranced)se gaseste la plafar,si cateva feliute de graham zilnic.

Mai este o reteta drastica pe care am tinut-o si o fac la interval de 2 ani,Cura de portocale.Aam mancat o luna de zile numai portocale,Evident ca m-am purtifact fara probleme si am si slabit 12 kilograme.

Si pe viata ar fi recomandat sa excludeti din alimentatie,PAINEA,PASTELE FAINOASE,DULCIURILE,CARNEA DE PORC DE PUI.SA MANCATI NUMAI CARE DE VITA SAU CARNE DE GAINA(PUI BATRAN).CONDIMENTELE EXCLUSE SI TOT CE INSESAMNA PRODUS CHIMIC!PAINEA VOASTRA SA FIE CARTOFUL(FIERT SAU LA CUPTOR).

SUCCES SI TINEM LEGATURA!
suplimente alimentare - ce cand si cum - de donquijote la: 29/11/2010 16:26:01 Modificat la: 01/12/2010 17:16:14
(la: terapii alternative si complementare)
foarte putine suplimente alimentare sunt necesare mai ales cand alimentatia e rationala si echilibrata. si alea recomandate doar atunci cand le recomanda medicii.
supradoze de vitamine pot crea unele complicatii.
in principiu nu sunt foarte daunatoare (sa zicem ca sunt mai putin daunatoare decat plantele medicinale consumate dupa sfatul babelor).
in schimb nu sunt ieftine si consumate degeaba inseamna bani aruncati.

iata cateva sfaturi:
http://www.quackwatch.com/03HealthPromotion/supplements.html

*** - de pescadorul la: 29/01/2014 08:35:38 Modificat la: 29/01/2014 09:15:45
(la: Dedicatie speciala lui om.)
Si continuarea ca nu ma lasa formatul sa postez un text prea amplu:

Iar treaba cu dermatologii ma face chiar sa ma intreb daca nu cumva intra cineva din familie de in jur de 7 ani si raspunde cand lipsesti tu, nu cunsoc amanunte si nu ma intereseaza, dar e vorba de logica si cam la nivelul asta pare.
Kozak a avut probleme cu alopatii atunci cand s-a lansat acolo unde ei au frectionat-o ajungandu-se pana la a infunda puscaria. Asta n-ai citit de la fisu?
Ajuns in Canada la clinica ce-i fusese destinata si tinand seama ca deja lucra la modul industrial cu bolnavii, e clar ca nu mai statea el sa dea cu bidineaua pe bolnav ca atunci cand lucra in "clandestinitate" ci angajatii lui ca-n orice unitate sanitara. Bossul mai trage cate o vizita pe la cate o rezerva unde este tratat cate un presedinte de stat venit pe sest dupa care pleaca la curve nu mai sta el sa dea cu crema la buba si raman sa munceasca alopatii.
Ce dracu putea sa angajeze pentru o clinica de boli de piele? Osapatari, beduini... normal ca dermatologi numai ca astia lucrau cu tratamentele lui nu cu ce-si inchipuia fiecare medic ca ar fi dermatologia.
Metodele Kozak combina plantele cu produsele farmaceutice mai nou de cand se produc la scara"industriala" ca normal ca au fost elaborate in timp, cat o trata pe verisoara mea le facea la botul calului "artizanal", atunci nu erau produse farmaceutice.
Important a fost ca din cacat a facut bici fata de o multime de doctori contemporani care inverseaza procesul.
Pai normal ca fisu a facut medicina ca doar nu continua ce-a facut tacsu facand geologia. Asta nu insemna ca daca faci medicina esti medic alopat. Asta sta la baza ca sa nu-i cauti plamanii lu pacientu pe la genunchi, conteaza ce profesezi ulterior. Ca daca tratezi cu acupunctura de exemplu nu te numesti alopat. Clinica respectiva aplica tratamnetele inventate de tacsu pornind de la remdii naturiste caci e logic si pentru cateaua mea ca medicamentatia de atunci nu dadea rezultate si au fost preluate ulterior in farmacie (FARMACIE cum iti place tie sa scrii unde se gasec astazi, ace, brice si carice, suplimente alimentare, prezervative, pasta de dinti, medicamente "alternative", plante medicinale, tot felul de elixiruri precum gin suedez sau cum darcu se numeste otrava aia, etc) si care in consecinta nu mai este de mult un sanctuar al medicinii alopate.
Si pe final printre toate afirmatiile gresite pe care le-am facut se afla si unul dintre mistouri cand m-am referit ca daca nu se nastea Kozak sau ar fi mierlit-o sub tratamentul alopatilor (aici sunt luati la misto alopatii nu reiese din nimic ca as fi spus ca Kozak a trat maladii letale, le transformau in letale alopatii prin ineficacitatea lor), verisoara mea ar fi aratat ca un crap romanesc. Am spus ca sr fi decedat respectiva, ca a slavat-o Kozak de la moarte? Daca tu ai tras concluzia de aici ca m-am referit ca a tratat boli letale nu-mi ramane decat sa cer adminului sa ma elimine din cafenea ca sa scap de cosmar.... :)))))))
#649771 (raspuns la: #649770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suplimente caderea parului - de marki la: 02/09/2016 12:43:52
(la: usturoiul ests bun pt. a stompa caderea parului)
De obicei suplimentele cu vitamine sunt bune pentru ca aduc un aport de vitamine care lipsea pana atunci corpului si care facea ca parul sa cada.

#654791 (raspuns la: #653199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
FURT???? - de (anonim) la: 13/10/2003 00:23:07
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Oare unde se termina SCHIMBUL de muzica intre utilizatorii unui sistem precum cel care a fost debutat initial de Napster si unde incepe FURTUL?
In momentul cind se va lamuri faptul ca PLACEREA MEA de a lasa un "prieten" sau prieten sa copieze o melodie (ESTE ACELASI lucru cu A DARUI UN CADOU)pentru care EU AM PLATIT deja este SCHIMB si NU FURT, abia atunci vor intelege si cei setosi de bani (MAI) multi sau cei ca Tolanici niste drepturi fundamentale ale oricarui individ. Adica: am dreptul sa dau cui vreau ce vreau si cind vreau fara sa ma traga nimeni de sireturi sau sa vrea sa-mi perceapa TAXE SUPLIMENTARE NECONSTITUTIONALE.
Daca, in schimb, sparg banca de date a unui site privat al vreunui cintaret, sau al unui grup pe care respectivii tin demos, melodii, albumuri, etc....si incep sa copiez muzica pentru care nu am platit si nu sint autorizat.....abia atunci cineva ma poate acuza de furt.
Dar mintea ingusta si dorinta de a face bani usori nu exista numai la romani.....
#1102 (raspuns la: #705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nimeni nu are dreptul sa ia v - de (anonim) la: 14/10/2003 19:31:12
(la: "Sa nu ucizi!")
Nimeni nu are dreptul sa ia viata nimanui cu buna stiinta, indiferent ce ar fi facut acela. Furia si mania sunt de inteles, dar nu fac decat sa ne piarda si pe noi cei ce judecam . Daca noi judecam, ai luam dreptul lui Dumnezeu sa faca asta. Singura chestiune este ca astfel de oameni trebuiesc izolati de societate ca sa nu continue sa faca rau. Insa lor trebuie sa li se dea timp de pocainta. Cel mai greu este sa ierti cand esti implicat direct, insa legea talionului s-a dus odata cu venirea lui Hristos. Mesajul e clar. Nimeni nu are voie sa ucida fiinta umana si in plus este obligat sa ierte. Iar despre dreptatea noastra, ea este in fata lui Dumnezeu ca "o carpa lepadata". Dreptatea este in Legea lasata de Dumnezeu si in invataturile Sfintilor Parinti curatati si sfintiti prin post, rugaciune si martiriu, nu intr-o sala de judecata , unde nu se vede tot adevarul, ci doar se urmeaza niste reguli (daca se urmeaza !) pentru a evita haosul. Si inca ceva: Condamni la moarte pe cineva, il executi, si dupa aceea apar dovezi suplimentare care il disculpa pe defunct. Ce te faci frate crestine atunci ? Cum convietuiesti cu propria ta constiinta mai departe ? Cine are urechi de auzit sa auda.....

In alta ordine de idei sunt de acord sa se intareasca securiatea in inchisori :)

Sorin - Dallas
Sa ne ascutim sabiile, - de sanjuro la: 03/11/2003 07:34:15
(la: Nu sunt o stire)
...si sa reluam lupta, Cosmine!
Sper ca oameni cu inima, vizitatori si prieteni ai acestui site sa te poata ajuta, dupa puterile si priceperea lor. Exista in Bucuresti cabinetul Kozac, unde se prepara anumite medicamente naturiste. Merita sa incerci! De asemenea poate ca exista o fundatie in Italia care te poate ajuta in legatura cu transplantul, (nu se afla nimeni in Italia dintre voi, prieteni?).
Eu, noi, suntem alaturi de tine macar cu un gand bun!

sanjuro
vointa... - de sorin1975 la: 12/11/2003 13:00:52
(la: Irak)
de unde stii ce vor oamenii de acolo? de unde stii care este dorinta majoritatii? de unde stii cum traiau oamenii in irak inaintea acestui conflict? oare lea facut bine acest conflict oamenilor de rand? cati au murit de gloantele eliberatorilor? astfel de libertate le ofera? o libertate sub amenintarea terorismului? sau poate sub amenintarea gloantelor americane? crezi ca acei oameni au lipsa de plumb in organism? vine americanul sa le dea suplimentul necesar? spui ca se duce o politica impotriva americii? pai ei duc o politica impotriva intregii lumi!
#4064 (raspuns la: #4034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unul din cei patru (altul fii - de Ingrid la: 10/12/2003 14:27:34
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
Unul din cei patru (altul fiind ,cred Petre Mihai Bacanu, iar restul poate stie Radu mai bine....):
Invitatie

Stefan Niculescu-Maier

Intr-o tara indepartata, a fost odata ca niciodata un grup de patru barbati care au decis sa scoata un ziar clandestin continand articole impotriva dictatorului. Cei patru si alti cativa care li se alaturasera au fost insa denuntati politiei secrete, arestati, inchisi, torturati si, cu exceptia unuia dintre ei, eliberati cu conditia de a domicilia fortat in diferite orase. Apoi in indepartata tara s-a produs o schimbare violenta de regim, pe care unii au numit-o “revolutie”, altii au numit-o “lovitura de stat”. Dictatorul a fost impuscat dupa un simulacru de judecata iar in urma schimbarii cei patru s-au reintalnit si au pus bazele unui ziar independent care, credeau ei la vremea aceea, avea sa aduca mult bine tarii.

O vreme, ziarul a reprezentat un sprijin moral si un reper etic pentru milioane de oameni din tara respectiva. Anii au trecut. Astazi, ziarul nu mai este nici pe departe ceea ce a fost. Dintre cei patru unul a murit, unul s-a stabilit in Statele Unite, unul scoate un supliment al ziarului iar unul, cel care a condus in toti acesti ani ziarul, isi contempla - poate cu nerabdare, poate cu anxietate - anii viitori de pensie, controlul ziarului fiind preluat de buna vreme de o firma straina.

Adesea nu realizam ca materializarea viselor noastre nu se produce la capatul unui drum pe care-l construim in minte ci chiar in momentele in care ne luptam pentru un ideal. Ca si in dragoste sau prietenie, sentimentul ca faci un lucru bun si drept se alimenteaza din el insusi, nu din anticiparea rezultatelor actiunilor care decurg din el. De fapt, de cele mai multe ori acest rezultat este neasteptat, pentru ca suntem prea implicati in prezent ca sa avem timp sa ne mai si gandim despre ce va fi. Doar pentru observatorii exteriori soarta celor care au un crez poate fi uneori evidenta. Dragostea neimpartasita si falsa prietenie sunt bune exemple si la acest capitol – greu ne vine sa credem!

Ca si pentru autorul acestor randuri, pentru majoritatea dintre dumneavoastra, stabilirea permanenta in afara Romaniei a reprezentat o salvare. Nu ma refer aici la o salvare economica. Strict material vorbind, destui dintre cei pe care-i cunosc ar fi fost mai bogati daca ar fi ramas in tara. (Desi regula nu se aplica de exemplu profesorilor, oamenilor de stiinta sau inginerilor pe care-i stiu, altor profesionisti intelectuali, care n-ar fi avut sansa de a avea o viata decenta practicandu-si meseria in Romania). Ma refer totusi in primul rand la o salvare morala, la iesirea dintr-o societate in care nimic nu se poate realiza fara relatii, iar ca regula generala valoarea acestor relatii este direct proportionala cu gradul lor de imoralitate, indecenta sau neprincipialitate. In Romania anului 2003, “moartea caprei vecinului” (fenomen natural, aleator) a devenit “uciderea caprei vecinului” (pagubirea vecinului cu premeditare). Iar crima propriu-zisa si pregatirea acesteia a devenit mai mult decat un deziderat pasiv, este o psihoza colectiva.....


Continuarea articolului in arhiva site-ului www.romanialibera.com

#6393 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titlu: filtre...filme...lumina... - de Dinu Lazar la: 16/12/2003 14:48:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei.
Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului.
CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre.
Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic.
Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului.
Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente.
Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite.
Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/
#6730 (raspuns la: #6579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
muzica/fotografia digitala - de (anonim) la: 20/12/2003 07:49:22
(la: Despre fotografie)
In primul rind nu e clar ca sunetul inregistrat pe suport de vinil si ascultat etc. etc. nu poate exista altfel.Poate.A se citi suplimentul rev. Chip special-Muzica si PC-ul.Merita chiar si pentru profanii absoluti in ale sunetului.
Fotografia digitala...E, din punctul meu de vedere ,pasul inainte care va elimina fotografia clasica.Chiar si pentru profesionisti.In primul rind elibereaza (din nou!)libertatea de creatie,pierduta la trecerea de la fotografia alb-negru la cea color,controlata de procese chimice draconic de precise si neinfluentabile .Apoi permite experimentarea,repetarea si asta cu costuri 0.Desigur ca fotografia se naste intii in mintea privitorului,asa ca se pot face si un milion de poze proaste si numai una si buna.Chiar si cu o idiotenkamera,desi sansele sint chiar mici .Apropo,exista deja aparate foto digitale cu rezolutie comparabila cu filmul foto.Si asa se mai darima o baricada.
#6995 (raspuns la: #6446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce parere aveti? - de Catalina Bader la: 13/01/2004 03:45:01
(la: Romania, in Africa economiei)
Banii sunt corect directionati?
Adica vi se pare normal ca un om care isi plateste impozitul la stat sa nu primeasca nici macar o aspirina gratis in spital iar oamenii strazilor sa primeasca totul?

Vi se pare ca exista un control al banilor cheltuiti pentru acestia sau asta e doar o noua forma de a dispare banii din spitale?!

Spitalul de urgenta este primul si cam singurul adapost la indemana „oamenilor strazilor“. Pentru aceste cazuri, autoritatile locale ar fi trebuit sa puna la punct unitati medico-sociale. MAGDA MARINCOVICI

Ministrul Sanatatii, Ovidiu Branzan, facea zilele trecute un apel catre directorii de spitale si unitati medicale sa nu refuze, mai ales in perioada rece, sa ingrijeasca si sa acorde asistenta medicala persoanelor care traiesc pe strazi.
DIFICULTATI. In spatele apelului facut public de catre ministrul Sanatatii sunt doua probleme majore. Una, de ordin financiar, spitalelor nefiindu- le alocate fonduri suplimentare pentru tratarea acestor cazuri. Si a doua, de ordin organizatoric: neinfiintarea unitatilor medico-sociale, care au ca destinatie ingrijirea acestei categorii de persoane. Cu sau fara acest apel, directorii spitalelor au dat si, probabil, vor mai da ajutor acestor oameni. Diferenta este ca acum, comparativ cu anii anteriori, directorii sunt controlati si pusi in situatia de a da socoteala pentru fiecare ban cheltuit. Iar „cazurile sociale“ inseamna hrana, haine, medicamente – bani care nu sunt prevazuti in nici un contract- cadru dintre spital si casele de asigurari de sanatate.
PREOCUPARE. Seful Departamentului de garda al SUUB, medicul Andrei Georgescu, spune ca in salonul tampon de la parter si pe culoarele altor sectii sunt gazduit i aproximativ 30 de oameni ai strazilor. Rulajul e mare. Majoritatea sunt necunoscut i. In fisele de internare n-au nume, au insa precizate diagnostice. Invariabil apar: Necunoscut. Hipotermie. Directorul Matilda Constantinescu tine aproape cu comandantii Merliu, de la Sec- tia de Politie a Sectorului 5, si Eftimie de la Sectia de Politie a Sectorului 6, incercand sa descopere vreo portita de intrare pe un fagas cat de cat normal al acestor oameni. Nu-i deloc treaba de spital si chiar e dificila.
CHELTUIELI. O zi de spitalizare la SUUB costa intre 300.000 de lei partea „hoteliera, la care se adauga banii pentru analize, investigatii, medicamente in functie de diagnostic“, precizeaza Matilda Constantinescu. Medicul Bogdan Oprita, coordonatorul Departamentului de Garda al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, ne spune ca aici medicatia si cazarea zilnica pentru un pacient sunt intre 700.000 si 1.000.000 de lei, costurile crescand daca pacientului i se recomanda investigatii mai complexe, internare in Sectia de terapie intensiva
stie cineva la cat s-ar ridica o investitie - de Catalina Bader la: 16/01/2004 08:53:16
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
care sa permita tiparirea unor carti de valoare?
Acum nu stiu cam cat ar trebui sa fie tirajul pentru a asigura acoperirea investitiei sa zicem in cinci ani, asigurand totodata un beneficiu corect pentru investitori si pentru autori.

Presupunand ca aceasta editura ar fi undeva in Europa - sa zicem, are cineva idee care ar fi costurile suplimentare pentru aducerea cartilor in Romania (nu ma refer la cost de transport)
#8135 (raspuns la: #8106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unde se poate semna petitia? - de Daniel Racovitan la: 17/01/2004 09:48:45
(la: premiul Nobel 2003 pentru Chimie)
unde se poate semna petitia?
dar detalii suplimentare unde gasim?

_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
Romani in strainatate - de Claude la: 02/02/2004 14:17:02
(la: Romani in strainatate)
Dupa o perioada, cum spui, se intorc in tara 2 categorii de romani:
1. cei plecati "la munca", adica cei care au avut nevoie de venituri suplimentare. Acesti oameni nu au avut intentia de a a pleca definitiv nici pentru o secunda. Poate ca ce au pus de-o parte e pentru copii :)
2. cei care in momentul venirii intr-o tara straina au avut optiunea de a ramane "in bagaj" dar nu au reusit sa se integreze, din diverse motive: profesional, sufletesc sau nu le-a priit clima pur si simplu. Daca intoarcerea in tara ii face mai fericiti, deja e un bun castigat pentru copii. Cine are nevoie de niste parinti "sfarsitzi"?
#8766 (raspuns la: #8499) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce am plecat noi - de (anonim) la: 04/02/2004 10:04:18
(la: Romani in strainatate)
Noi am plecat pur si simplu pentru ca am putut. S-ar putea sa fim lasi, sau comozi, dar n-am vrut sa plecam decat atunci cand am stiut foarte clar ca avem un mod de a supravietui. Si am profitat de o oferta foarte avantajoasa de serviciu care i s-a facut sotului meu.
Nu pot sa spun ca inainte o duceam rau. Suntem ingineri amandoi, aveam servicii bunisoare si ne mai rotunjeam veniturile eu la ore suplimentare iar sotul meu predand ore la universitate. Si cu toate astea simteam ca innotam pe uscat. Ar fi durat o vesnicie pana sa avem ceea ce ne doream (o casa, o masina). Asa ca am plecat cu prima ocazie.
Nu pot sa spun ca ne-a fost usor dar nici foarte greu. Stiu sigur ca altora le-a fost mult mai greu. Stiu sigur ca avand rabdare si speranta putem trece peste greutati.
Din Ro imi lipsesc prietenii putini si buni, si serviciul pe care deocamdata Franta mi-l refuza.
Nu stiu care e motivul pentru care veniti voi la Cafenea dar eu vin in cautare de prieteni noi, de o vorba buna romaneasca si de o incurajare reciproca ca sa trecem mai usor peste greutatile vietii printre straini.
Chiar daca sunt naiva la capitolul asta si inca mai caut cai verzi pe pereti va rog sa nu mi-o spuneti. E mai usor de trait cu speranta.
Cu prietenie, GEorgiana.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...