comentarii

geniilor li se iarta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
hahaha - de Intruder la: 18/05/2010 23:26:46
(la: Puzzle - cafenea )
"compunere cum se va imbraca o persoana fericita"
"reclama la borsec cu bicicleta"
"tu alexandra"
"compunere despre bun venit in romania"
"filme futai pe plaja"
"pisica in cizme film"
"repaus"
"niciun"
"casa in care locuiesti"
"strada pictor luchian"
"rugaciunea sf ciprian"
"porno vechi"
"de prost gust"
"geniilor li se iarta orice dar mult mai tarziu"
"despre toronto"
"simptome paranoia"
"MESAJE DE AVATAR"
"cel mai frumos dar-speranta"
"a suscita"
"porc alb"
"ce privire frumoasa"
"fotojurnalism romanesc"
#542848 (raspuns la: #542843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zambesc, iarta-ma! - de bryzzz la: 22/01/2005 12:22:02
(la: Ochii tai)
Vreau totusi sa-ti multumesc pentru amabilitate si, te rog crede-ma, n-am banuit ca textele mele pot starni o astfel de bucurie si delectare pentru cineva.
Iubesc frumosul, simplitatea si mai ales sinceritatea.
Talentul meu ar fi un pic demodat pentru gusturile "moderne", deaceea m-a surprins aprecierea facuta de tine.
Totusi POEZIA a fost intotdeauna si va ramane mereu o parte din inima mea, e prietenul cel mai credincios al gandurilor pe care mi l-as dori impartasite, e altarul intim unde pot insami sa ma regasesc la orice timp, sa ma spovedesc fara retineri, fara jena.
Cateodata insa, incercarea de a exprima exact ceeea ce simt si gandesc, mi-aduce necazuri, dusmani.
Pentru un timp am fost foarte activa pe site-ul www.poezii.ro, dar din nefericire, daca am indraznit sa ma afisez prea sincer, prea direct, editorii de acolo m-au rejectat, lucru care nu m-a facut sa ma consider prea umilita, cat m-a mahnit oarecum reintalnirea cu tirania si lasitatea, cu ignoranta; unii m-au si injurat, ei fiind chiar dintre editori, cu toate ca eu am pastrat intotdeauna decenta unui vocabular fara injurii si vulgaritati. Recunosc ca riposta mi-a fost pe cat de deschisa, tot pe atat de critica fiindca am dorit sa-i spun adevarului pe nume, simplu si curajos, asa cum eu l-am intuit si crezut in mod spontan. Se pare totusi ca imprudenta de a vrea sa te exprimi LIBER continua si in Romania de astazi sa fie pedepsita, eliminata cu brutalitate de catre o serie de descendenti inca existenti ai fostului spirit comunist "de gasca", actionand in maniera tipica a "Impuscatului", a securitatii de altadata..
Ei ..uite ca am cam luat-o razna cu confesiunea necazurilor mele!
Iarta-ma, dar tu esti de vina daca mi-ai retrezit apetitul discutiilor de acest gen si .. mi-am si dat drumul (ca deobicei!..ce sa fac? ..huh!.. )
Multumesc pentru cele cateva cuvinte de mangaiere!
Esti foarte draguta cu mine, dar as fi de-a dreptul fericita, daca ai fi fost tot pe atat de sincera!
Si, by the way, chiar aici pe site sunt afisate la texte mele personale cam 60 de poezii ce-mi apartin, asa ca inca mai ai ocazia sa te delectezi citindu-le, bineinteles numai daca ele iti plac si daca ai dori neaparat sa o faci.
Astept cu placere sa imi mai scrii.

Mult bine,
bryzzz...
#34191 (raspuns la: #33995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, iarta-mi umorul prost! - de SB la: 27/10/2003 13:11:16
(la: Ganduri in zero, ganduri in unu)
Alice, iarta-mi umorul prost!
stii de ce nu suporta barbatii bancurile cu blonde? pentru ca nu le-nteleg!

ps un prieten nu pleaca asa cu una cu doua; poate daca-i ardelean. Stiu asta de la nevasta mea...si am mare grija!
Fericită felicia (iartă-mi - de Victor Petrini la: 26/04/2004 07:27:54
(la: Camasa de forta)
Fericită felicia (iartă-mi pleonasmul) , mă încântă încăntarea ta.... pe ruşi nu i-am cetit, i-am trăit mâncând şaşlâk cu ei la pădure de 9 Mai, bând votcă din acelaşi pahar, etern uimit de sufletul lor pe care nuş' de ce nu-l vrem noi a pricepe. Şi nu e tare greu.
#14543 (raspuns la: #14483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
All you need is love... - de Little Eagle la: 29/04/2004 16:17:41
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
Dear Liah,

Ai ales cel mai greu subiect posibil in existenta omenirii din toate p.d.v.
Este oare un sentiment nascut din suflet ori e legat de instinct ori de amindoua?
Tare greu de raspuns in sens ideal sau obiectiv ideal,pentru ca atita vreme cit exista ego va avea mai mult decit numeroase interpretari in mintea si sufletul nostru atit de imperfect incit opiniile vor fi mereu diferite de la unul la altul.

Exista si iubirea divina sau pt. Dumnezeu de ex.si ar trebui sa fie cea mai reala posibil dincolo de materialismul vietii si deci separata de iubirea dintre noi ca fiinte umane.La fel e si iubirea pt. natura si animale si deci mediul inconjurator,mai exista si cea pt. bani si cum spui tu pt. satisfacerea nevoilor,personal nu o consider ..iubire ci doar un act de instinct,animalul din noi inca va fi prezent multa vreme in fiecare,mai ales in barbati.
Si totusi cind iubesti faci dragoste si este altceva,dincolo de instinct pt. ca iubesti si sufletul iti spune asta.

Eminescu a fost un geniu,un artist si totodata infrint in iubirea pt. Veronica,a vazut-o sfirsita in el insusi,subiectiv a refuzat sa mai creada in iubire si multi se inchid in ei insisi si considera ca iubirea nu exista pt. ca ei nu au putut ajunge la visul lor personal de a o implini.
El a fost mult influentat de Shopenhauer care a fost un filosof pesimistic in sinea lui dar a scris lucruri totusi f. la adevar.

Iubirea,dragostea exista zi de zi,Liah,chiar daca nu o vezi acum de ex. in tine
o vei vedea si intilni cindva pt. tine insuti,dar ea EXISTA in jurul tau in orice secunda,o vezi pe starda la tineri si batrini ea este si daca o vezi la altii atunci o vei vedea mereu in tine.
Nu este o aberatie,este o realitate nascuta din noi,nu toti insa avem acel sentiment pur si sincer si asta ne face si indepartati unii de altii,vorbim in numele dragostei si pe la spate urim pe unul sau altul ori ocupam vreo tara in numele ...dragostei de a aduce...libertate si fericire,ori si mai rau,cream razboaie in numele Lui Dumnezeu,care este dragoste doar si iubire.

A iubi este mai mult decit f.f.f. dificil.
Ce este iubirea absoluta?Ea se arata in tine atunci cind incetezi a te iubi pe tine insuti si vei iubi chiar pe dusmanul tau la fel cum te-ai iubi pe tine insuti.
Stiu,suna biblic dar este adevarata iubire.
Putem face asta?NU!
Eu nu spun ca nu au existat sau exista oameni care au dovedit asta in trecut sau prezent,dar...ii numeri pe degete din toata omenirea.
Ei au atins acea iubire absoluta.

NU e nevoie sa invingi ...singuratatea pt. a iubi.Si la fel nu trebuie sa cauti sa fii iubit(a) prin orice acte de bravura sau caritate.A cauta ...un fel de recompensa monetara sau verbala pt. ca ai facut un bine din dragoste,deja anuleaza total ce ai facut.
Devine o flatare a egoului.
Nu stiu ce virsta ai,dar din textele tale banuiesc ca esti f. tinara,poate la liceu chiar,e o virsta si te rog iarta-ma ca spun asta,cam ingrata si care e si normal sa fie asa,si eu am trecut prin ea si multi altii,dar poate gresesc virsta ta si atunci iarta-ma din nou,imi pari o persoana visatoare si inteligenta si e perfect OK with me!!!
Orice virsta ai avea NU are importanta,eu si la 48 ani ce am , tot visator si idealist am ramas,daca nu chiar mai rau ca un baby.
Firea omului se schimba dar in esenta nu prea mult,tot adolescenti vom ramine pina la moarte.

Iubirea la timpurile lui Shakespeare este idealista,dar oare nu am trecut toti prin ea?Cineva trebuia sa puna in scris sentimentele noastre sa ne descoperim sau re-descoperim.
Imi aduc aminte acum de iubiri trecute prin care am trecut si le privesc in mine cu nostalgie dar azi e prezentul si iubesc sotia mea f. mult si ea la fel pe mine,poate ea chiar mai mult.
Dar crede-ma ca de multe ori ma intreb daca sint real capabil de a iubi cu adevarat,ceva lipseste si deseori ma gindesc ca nu-s in stare de a iubi.
Mi se pare f. greu sa inteleg inca acest sentiment in reala lui forta si a-l descrie e si mai dificil,eu cred ca nu-s capabil de a iubi cu adevarat.
Nu ma intelege gresit,o iubesc mult pe Marilyn si mi-as da viata in orice secunda pt. ea,dar nu stiu cum sa iubesc cu adevarat,mi se pare mereu ca nu pot fi in stare.
A iubi desigur inseamna a te sacrifica si a uita de tine pt. cea(l)drag(a) tie,dar
pt. mine personal inca NU stiu real sa iubesc.

Incerc sa iubesc pe Dumnezeu,dar la fel nu ma simt in stare,pt. mine a spune ca iubesti nu e de ajuns si nici a face ceva extraordinar,sau eroic nu e reala iubire ce o caut,dar stiu ca ea exista pt. ca sufletul imi spune asta dar nu-s pregatit inca pt. ea.
Cred in iubire,in realitate de m-ai vedea par un tough guy,genul de bouncers
in baruri care bat pe cei ce produc necazuri si ii dau afara in suturi,in fapt nu-s prea departe ca fizic(am mai slabit insa)de Tony Soprano.
Si totusi iti spun ca ...imi dau lacrimi la filme de dragoste si drama.
Marilyn m-a schimbat f. mult de cind sintem impreuna din 1989 si casatoriti in 1990.
Si totusi nu stiu daca eu iti pot da un raspuns la subiectul tau...
Eu cred ca iubirea este totul in creatie si chiar daca sintem plini de ego si ipocrizie,trebuie sa o gasim nu doar in noi ci in tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii la om si sa mai uitam de noi insine cind facem asta;daca nu vom da peste ea,cel putin vom fi mai aproape de noi insine caci in final iubirea ne leaga pe toti indiferent de culoare,natie ori sex sau religie.
Cred in iubire si dragoste,ea exista!

LOVE&PEACE,
Ozzy
Desde...mi-ai dat una in moaca tare! - de Little Eagle la: 25/06/2004 17:15:43
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Dear sister,
da ai dreptate,mi-am jurat sa nu mai scriu cand sunt f. obosit....nu judec ca lumea.Am de spus atatea dar ies aiurea din gura...stii ca de ieri dim de la 6
nu am inchis un ochi?E ora10AM acum,deci nu am dormit timp de16 ore....
Munca in prostie si acum nu ma pot duce la culcat pana nu primesc telefon de la agentul meu cum ca nu-i de schimbat nimic....SPER!

Am sa-ti raspund in alta zi cand voi fi mai odihnit,iarta-ma insa pt. text,chiar si ...genii mari ca mineHA! facem greseli uneori.

Multe sarutari de la mine,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



#16753 (raspuns la: #16745) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceva de acelasi gen mai exist - de Ingrid la: 09/07/2004 10:38:36
(la: Ati vizitat Madurodam ?)
Ceva de acelasi gen mai exista la Brussels si in Israel pe drumul spre Ierusalim:

http://www.minieurope.com/

http://www.minisrael.co.il/eng/HTMLs/Home.aspx
#17544 (raspuns la: #17443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stelute în genele ei - Mircea Cartarescu - de sanjuro la: 13/07/2004 14:33:16
(la: Cele mai frumoase poezii)

Ningea pe Colentina si erau stelute in genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
si erau stelute, stelute, stelute in genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii mosului, erau...
erau stelute in genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustata mea si pe gagica in rosu de alaturi
tramvaiele aveau stergatoare de parbriz si erau... hai, toti in cor:
erau stelute in genele ei.

Eram student, era studenta
eram eminent, era iminenta
si erau stelute in genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia infiintate
mergeau toate pe patru roate
si erau stelute in genele ei.

Ningea usurel, cu fulgi catifelati peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii inzapeziti...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
asa ca nu mai stiu ce spunea.
Ea ma tinea de mina si tramvaiul patru trecea
si ningea si erau... da... da, dragii mosului...

Eu eram copil, ea era o copila
eu stateam la bloc, ea statea la vila
si erau stelute in genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e in "Poeme de-amor", precum stii

dar lasati-o balta, copii:
erau stelute in genele ei.
CORUL: Erau stelute, erau stelute, erau stelu-u-ute
In ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui sa se incheie
dar nu inainte de-a va da o cheie
a-ntregii intimplari:
Ea e o fata de peste blocuri si mari
acum e maritata, gravida, n-are nici o importanta.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sint stelute in genele ei.
Acum nu mai e nici o steluta in genele ei.
Asa, ca sa stiti, dragii mosului.

#17756 (raspuns la: #17591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

Homosexualitatea e o problema de gene . - de Muresh la: 07/09/2004 20:50:36
(la: Preoti homosexuali?)
Am vazut un film documentar in care se sustinea ca homosexualitatea e o problema de gene si nu de educatie deficitara , sau de influenta mediului inconjurator . Ce mai tin eu minte din documentarul acela este ca la un moment dat , au fost prezentate diferentele ANATOMICE dintre creierul barbatului si cel al femeii . Se pare ca la femei legatura dintre cele doua emisfere ale creierului este mai eficace . Acestei insusiri i se atribuie faptul ca femeile se disting printr-o mai buna putiinta de exprimare verbala decat barbatii . Alte deosebiri ANATOMICE confera barbatilor un simt tehnic mai dezvoltat . Bine inteles , vorbesc de statistica .

Ei bine , homosexualii au un creier care din pdv ANATOMIC este identic cu cel al femeilor .Adica homosexualul se naste asa .

Si totusi , pt. mine vreau un preot hetero-sexual .
Cel homosexual sa predice pt. homosexuali .
raspuns la textul initial. - de desdemona la: 13/09/2004 12:03:49
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
- nu, nu exista LIMITE pentru cinste. Este un principiu care trebuie urmat ca atare, fara sa te intrebi daca exagerezi. E ceva de genul: alba sau neagra, fara nuante de gri.

-nu exista scuze pentru un furt pe care il comiti tu insuti. Orice scuze ai aduce sunt doar un fel de-a-ti 'fura singur caciula'. Constiinta nu poate fi pacalita si nu te iarta. In ce priveste furturile altora, e mai bine sa nu le condamni mai mult decat a spune ca 'nu a procedat corect', aceasta fiind atat in raport cu altii cat si cu sine insusi. Disperarea poate impinge la furt, dar daca esti chiar disperat nu vei cauta justificari si scuze.

-exista reguli si reguli, unele mai importante altele mai putin. convenientele si uzantele sociale sunt uneori obiectul a mai multa tevatura decat unele legi morale.

In concluzie eu cred ca tu ai facut bine ce ai facut, si stii aceasta, insa vrei poate o confirmare, poate o lauda indirecta.

Desdemonovici
tehnici de propaganda, persuasiune si manipulare... - de cosmacpan la: 30/09/2004 19:33:40
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura
Publicat de admin la 26/11/2003 - 17:29

« cine n-aude, nu vede si tace, traieste o suta de ani in pace »
parca aceasta era omerta, sau legea suprema (a nu se confunda cu prima si cea mai importanta lege, cea a iubirii ….).
Nu vorbi, nu privi, nu scrie!" - un concept pe care Radu Herjeu nu vrea sa-l accepte.
Dintre sute de catarge care lasa malurile, cate oare or sa le-nece, vanturile, valurile…
Am intrat in acest port ca sa vad ce activitati se desfasoara si marturisesc ca lipseste ceva « munca patriotica ». Plecand de la supararea domnului Jay si trecand prin nedumerirea domnului Admin ma opresc la domnul Dinu si la domnul Radu. De ce ? pentru ca subiectul pus in discutie este deosebit de fierbinte. Recunosc cu toata sfasiala ca nu am reusit sa parcurg reusitele festivalului si ale centrului de resurse pt tineret (sincer vorbind daca in Constanta exista o sucursala, sunt direct interesat sa ajung si el acolo ca sa-mi expun punctele de vedere si parerelile - daca este nevoie de experiente traite - intr-un dialog cu tinerii constanteni pt ca eu traiesc cu sentimentul ca ei ne sunt nadejdea). Se spune : cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. De multe ori ma trezesc ca sufar « de prostie » pentru ca ma doare sa vad ce se intampla in tara. Ma doare pentru ca nu ma duce capul sa fac ceva ca sa schimb putin din mentalitatea celor din jur : imi place folclorul ( simpatii si antipatii ca orisicine) dar nu ma usuc de dorul manelelor, imi place umorul dar e prea multa « vacanta »  la acest capitol ca parca iti vine sa te intrebi (unde ni sunt visatorii ?), imi plac stirile calde dar in ultima vreme prea avem parte numai de : crime, sinucideri, violuri, bestialitati, nebunie, droguri, proxeneti, prostitutie, inundatii, furtunii, spargeri, tigani, sedinte parlamentare, sedinte de guvern dar din ce in mai putine stiri despre fericire, bucurie, copii si bunuri de valoare pe care le avem. Pavlov a demostrat, iar ceilalti aplica astfel incat din lipsa de altceva « salivam » (sa fie si asta o forma de manipulare sau numai pervertirea voita prin desfiintarea frumosului si a bunului din noi ?). De ce imi aduc aminte ca prostul de mestesugarii « fenomenului pitesti » cand se urmarea reeducarea ? (asistam oare la o noua reeducare ?) (si ne mai miram ca suntem priviti de toti vecinii de bloc (ma refer bineanteles la UE si la europenism) Sa fie dorinta lor de a avea si rude sarace la masa sau numai a logofetilor de la noi (sau poate ciocoi)?
Indiferent daca stim sau nu toate descoperirile stiintifice din domeniu (« sunt nenumarate modalitati de "amprentare" de genul cookies & etc ») ramane intrebarea : mai are farmec un bal mascat fara masti ? Daca tot ne-am dat intalnire aici de ce sa nu traim fantezia fara frustari si suparari ? caci intr-o cafenea pot intra sa deguste aerul si un « erudit » si un « prapadit » si un « domn » si « un tigan cu mertan » si o « rasata » si o « nespalata », caci vorba lui nenea Iancu «  eu cu cine votez ? » suntem aici, sper, ca intr-o antica academia unde erau rostite adevaruri traite dar (spre rusinea mea, n-am ajuns pana acum acolo) banuiesc ca existau si fluieraturi. Eu nu cred ca rosiile si salatele sau merele stricate sau ouale clocite sa se fi inventat doar la sfarsit de secol 19 (ca forma de protest anonim la adresa vorbitorului). Spiritele elevate suporta coloratura de vocabular, noi de ce n-am incerca sa intelegem durerea adunata scapata, exprimata in astfel de replici mai colorate ? Deci Romania este Romania romanilor de toate categoriile, de la profesori universitari, la manelisti, a fetelor de la « Apaca » la a celor de la « Capalna », a olimpicilor la informatica si a minerilor, a lui Coposu si a lui Barladeanu, a presedintelui din legislatia trecuta si celui actual sau viitor (tot o apa si-un pamant ?).
Chinezul (bata-l vina sa-l bata ca a lasat mai multe vorbe scrise decat romanul) spune : daca vrei sa schimbi lumea, incearca sa schimbi un om de langa tine. Dar ca sa pot schimba pe altul in primul rand incerc sa ma schimb pe mine insumi. Se poate povesti o multime despre schimbare (Schimbarea la fata a Romaniei) sau despre « reconstructie » caci de fapt telul meu este sa ma « recladesc », sa ma « reconstruiesc » (« Daramati templul acesta si-l voi ridica in trei zile » - iarta Doamne nerusinarea mea). Asa inteleg eu sa nu « accept conceptele ». Poate ca voi reusi sa fiu un exemplu si voi reusi sa schimb ceva in preajma dar de exemplu mi-as dori mai mult sa fiu prietenul copilelor mele si nu exemplul lor – daca e sa fim sinceri – de ce ? pentru ca citeam undeva ca prietenia este acea strare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect. De ce toata aceasta vorbarie fara rost ? poate pentru ca sunt « statut si nevorbit » ? poate ca imi caut prieteni care incearca si ei sa schimbe ceva in jurul lor ? nu stiu dar cu siguranta pentru ca aici nu este nimeni care sa-mi inchida microfonul, sa puna scaunele pe masa, sa stinga lumina de trei ori la rand (hai ca-i timpul sa mai si plecam…). Ca de obicei glume proaste si sare amara (purgative…purgative….) (din partea mea bineanteles) dar aduc in discutie si parerea unei participante (dintr-o alta conferinta) transpusa de mine «  ce s-ar face lumea fara noi, bufonii ? »
Astept interventiile legate de subiect (conceptele si acceptarea sau neacceptarea lor – conditii minimale de rezistenta la manipulare, motivare, automotivare, delasare, declasare etc….), caci imi doresc sa privesc, sa scriu, si daca mai este cineva treaz sa….vorbesc….
Qvo vadis Domine ? (incotro duc pasii nostri Doamne ?)


gabi.boldis - de nasi la: 26/10/2004 11:45:50
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
no, hai ca daca am pacatuit, acuma sa-mi pun cenusa-n cap. corect? corect, ca nu vreau sa ma-ntelegi gresit:

cind ti-am raspuns la primul tau comentariu am infipt acolo un citat de la admin (tu faci, tu dregi, tu esti, tu alea-alea). n-am citat tot textul (asa mi-a trecut mie prin capatina, ca cine vrea se duce si citeste direct sa se lamureasca despre ce e vorba). da nu m-am giondit ca si eu la o adica, in locul altuia nu m-as fi dus sa caut textul si as fi luat citatul ca atare. uite pe motivul asta imi pun eu amu' cenusa-n cap....
dar, pt ca ma iei cu "Doamna" , ma scarpinai o tzira-n cap si-am zis ca poate ar fi trebuit. uite, admin continua cu ceva in genul acel "tu" din "tu faci si dregi" n-are legatura cu pluralul politetii. adicatelea daca in loc sa-i zici omului "ba/ tu esti dobitoc" ii spui "dumneavoastra sunteti dobitoc" tot insulta se chiama (sau in alt context - calomnie, atac la persoana, etc). din textul adminului reiesea clar ca a te adresa interlocutorului cu tu in loc de dvs nu e considerat nici macar lipsa de politete, daramite altele. problema nu consta in adresarea la plural sau singular, ci in verbul in sine (faci/ faceti, dregi/ dregeti etc)

asa ca gabi, sa nu intelegi ca as avea pretentia sa mi te adresezi cu "Doamna" sau dvs sau orice alte politeturi. sa pretinzi asta este o vanitate pur si simplu. bineinteles, daca tii tu neaparat sa ma domnesti si dupa clarificarea asta, nu ma supar si nu ti-o iau in nume de rau.

ca fapt divers - in engleza vorbita aici, oamenii folosesc (destul de des) pluralul cind se refera la propria persoana, dar are cu totul alta nuanta. intilnesti asta in vorbirea intre prieteni, casual talk etc.
de exemplu il intreaba "vrei ceva de baut" si ii raspunde "give us a beer" (da si mie-o bere), sau x spune "am desenat ceva" si y zice "gi's (give us) a look" (ceva in genul ia,/ da sa vad si io). eh, ce ti-a si cu darul asta al vorbirii, de cind cu turnul babel nu se mai intelege om cu om asa usor...

hai, gata paranteza, ca dupa atita cenusa-n plete o sa-ncep a tusi.

acuma sa iti raspund (daca poti considera asta un raspuns)

"In viata dumneavoastra sociala, cu cati barbati romani ati avut un contact intim, direct, si cu cati neozelandezi" - eheeeee, taica, frumoasa incercare. apreciez, este cunning, da nu tine shmecheria. daca-ti raspund ca muuuuuuuulti - vii dupa aia si zici (sau ii lasi pe altii sa lucreze pt tine, fara sa mai trebuiasca a chibitza de pe margini) ca - ahaaaa, pai madama-i parashuta, dom'le! daca iti iti zic ca putini - ete na, cucoana-i .. "frustrata". daca-ti zic ca suficienti ca sa imi formez parerea si sa cred in ce spun - da de unde sa stim noi ca-i asa? noi vrem dovada - "desdemona da batista!"

oricum mi-ai adus zimbetul pe tastatura. eu astea le numesc tactici de x si 0 adaptate la dezbateri. adica pui interlocutorului o intrebare, la care orice-ar raspunde tot gresit este, si ii inchizi pliscul. dar zimbetul avea legatura cu vindutul castravetzi gradinarului - (exemplu la aceasta conferinta, doar cu citeva zile in urma).....

(glumesc, sper sa nu mi-o iei in nume de rau) dar lasind gluma la o parte - este intr-adevar o indiscretie, pe care nici eu nu ti-o iau in nume de rau. "si iarta-ne noua grashalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri..." daca m-ar auzi ma'mare, ce mindra ar mai fi ea. parc-o si vad: i-ar trece supararea ca nu ma duc in fieshce domenica la biserica...

"M-ar mai interesa sa stiu care a fost venitul dumneavoastra in tara, si care ar fi acum" - ei, cam aceeasi indiscretie, dar ca sa-ti spun drept, in primul rind nu vreau sa deviez cu mina mea discutiile de la tema.
ce-i drept, ai putea argumenta ca pot raspunde in afara conferintei, dar vezi tu cum sta treaba cu anonimatul, si cu internetul in general? ca tot facuse racovitan discutie pe tema asta. nu te cunosc, nu stiu cine esti - nici tu nici alti interlocutori - si atunci ce motiv am sa imi pun biografia pe tava? adica un motiv mai bun decit satisfacerea curiozitatii profesionale (asta doar pt ca asa ai spus tu, dar realitatea poate fi la fel de bine alta, la fel cum eu pot foarte bine sa fiu un barbat pus pe shotii, care scrie sub un nume de femeie). am dreptate sau nu?

daca vrei insa sa discutam despre aspectele sociale/antropologice - sau nu, ale temei pe care am propus-o, cu cea mai mare placere.







#26245 (raspuns la: #26207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de Axel la: 26/10/2004 13:00:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Mai frate, am citit comentariile din conferinta asta, mi-am facut cruce - ca tot e in tema -, am luat o cafea, mi-am aprins o tigara si am meditat o tira.

Acuma, sint 3 domenii in care ma pricep ca profesionist iar religia nu e, din pacate, unul dintre ele. Religia - ca si concept "urban" - am abordat-o doar prin citirea Bibliei din pura curiozitate pentru ca, personal nu consider ca am nevoie de instructiuni de folosire a liniei de comunicatie cu Dumnezeu.


Oricum, ceea ce vreau sa spun - si nu ma intereseaza cit de sus vor sari unii si cit se vor isteriza - este ca, daca as avea un copil, NU l-as lasa la orele de religie in conditiile in care ar putea sa afle de la o virsta frageda ce porcarii si ce mizerii sint scrise in Biblie.


Usurel. Nu va sufocati de nervi inca; mai am de zis.


Incesturi.

Violuri.

Copii si femei insarcinate molestati si ucisi.

Tortura.

Crime.

Masacre.

Genocid.

Tradare.


Asta ca sa sintetizez in niste termeni seci ororile descrise in acea carte destinata, nu-i asa, iubitorilor de Dumnezeu, care trebuie sa traiasca conform acelor principii.


Nu ma luati cu agumente teologice si teozofice. Ginditi-va ca marea majoritate habar n-are de filozofia religiei si nici de argumentatia savanta, condimentata cu citate mieroase de prin Scripturi.

De asemenea, marea majoritate nu percepe religia ca pe-o apropiere de Dumnezeu ci mai curind ca pe un concept abstract, ale carui reguli sint stricte:

- inchina-te cind treci prin fata unei biserici ( DE CE? );

- nu uita sa spui "Doamne iarta-ma" cind spui vreo timpenie ( dar cind il injuri de dumnezeii ma-sii pe ala de te-a scos din sarite, CUM E? );

- du-te degraba sa iei apa sfintita la Boboteaza ( dar nu uita sa dai virtos din coate si sa calci babele in picioare, atragindu-ti din partea acelorasi babe cucernice un val de injuraturi si blesteme; cum vine ASTA? );

- bea ca porcu' si ia-ti nevasta la omor pina obosesti ( unde scrie ASTA? );

...si altele, si altele, pe care le cunoasteti prea bine.


Si-atunci?

Spunea cineva aici de ticalosul ala de Teoctist. Si avea dreptate. nemernicul ala ar trebui ars de viu, cite putin in fiecare zi, pina crapa in chinuri, pentru toate porcariile pe care le-a facut. Si nu-mi veniti acum cu argumente de genul "a fost obligat" sau altele de-astea.

Nimeni nu a fost obligat sa faca ceva decit daca avea caracter de sluga. Cunosc oameni care si acum sufera ca niste martiri pentru ca au refuzat obedienta de rahat fata de stat; in ceea ce ma priveste am fost arestat de 2 ori pe vremea aia si m-au batut de m-am cacat pe mine singe, la propriu. Cu toate astea, consider ca mi-am pastrat demnitatea de om asa ca pot sa emit o judecata in privinta asta:

Cita vreme Biserica Ortodoxa va fi cirmuita de animalele de-acum, nimic nu va fi in regula intr-o tara majoritar ortodoxa cum e Romania.


Si acum sa vina un popa gras ca un porc si sa-mi invete copilul cum e cu iubirea de Dumnezeu, saltindu-si burta pe sub anteriu si gindindu-se la betia de diseara?? No way!

Mai bine ma duc cu el pe un cimp, il pun sa se uite in jur si ii spun:
"Uite, fiule, tot ce vezi aici a fost creat de Dumnezeu. Aici sa te rogi, aici sa intri in comuniune cu El, pentru ca Dumnezeu este natura, iar nu zidurile intre care se inchid asa-zisii credinciosi uitindu-se la niste caramizi vopsite in loc sa se uite la cerul albastru de unde El ne priveste pe toti".

Si daca Dumnezeu si Fecioara Maria vor crede ca e nepotrivit, atunci sa-mi dea pedeapsa ce mi se cuvine!

Ceva imi spune insa ca nu trebuie sa ma tem...


Poate ca cele de mai sus sint pe undeva off-topic; sper ca nu asta va deranja.


A la votre.


Am citit o carte de genul ast - de mya la: 28/12/2004 01:02:30
(la: Roman despre diaspora?)
Am citit o carte de genul asta. Era scrisa de un tip (roman casatorit cu o sasoaica) si in carte e vorba despre fuga lor peste granita, cum au trecut dintr-o tara in alta si au ajuns in Elvetia pana la urma. Mi-a placut. Da' nu pot sa va zic nici titlul ei si nici autorul. Nu am cartea cu mine, nu am apucat sa-mi car si cartile...inca.

Am cumparat cartea acum vreo 3 ani de la Libraria Humanitas parca da' nu bag mana in foc.

Autorul cartii facuse medicina in Romania iar sotia lui limbile straine (germana si franceza parca). Povestea lor s-a terminat cu bine, el isi refacuse parte din facultate in Elvetia (stateau undeva unde se vorbea franceza, nu mai stiu orasul si nici cantonul) si acum avea un cabinet particular, se specializase in operatii ale varicelor (sunt bata la medicina...nu stiu sa zic in termeni medicali). Banii nu mai erau o problema pentru ei in final, din contra. Se chinuisera insa cativa ani. El lucrase la un atelier auto (casier) in timp ce studia iar ea la un camin de handicapati, lucra cu copii. Foarte optimisti ambii si foarte cu picioarele pe pamant. Bravo lor!

Tipul avusese ideea cu "roitul" peste granite si initial voiau sa ajunga in USA, da' le-a trecut in timp, s-au adaptat repede in Elvetia.
Telenovele... - de (anonim) la: 12/01/2005 10:37:41
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
De cand a ajuns Cafeneaua leaganul sufletelor ranite? De cand a devenit ea gazda sentimentalismului ieftin de revista ultrafeminina cu teste de genul "Cat ma mai iubeste?", "Cand ma va parasi?", "Problemele cuplurilor" etc. Tot ce a trezit textul de mai sus in "sufletul" meu a fost doar un zambet indreptat naivitatii si sensibilitatii simulate (zic eu) a autorului...
Oricum pana la lacrimi ar mai fi ceva... Si problema ta, daciana draga, nu isi va gasi rezolvarea decat la "Iarta-ma" sau in corida inimilor ranite a "Suprize, Surprize"-lor...
Cat despre sensibilitatea literara si estetica compozitiei si a stilului - presupunand ca textul tau ar fi pura fictiune - acestea lipsesc de asemenea: cateva cuvinte indreptate la creier si nu la inima m-ar fi convins mai puternic decat smiorcaiala ta...
Episodul urmator..:) - de Ice Queen la: 15/01/2005 23:07:54
(la: Cautatorul de suflete)
Si zici ca nu se dorea acid comentariul tau,a?e "baza"?:)..ma rog,daca asa crezi tu,nu-mi pot permite sa te contrazic,lipsa mea de cultura si inferioritatea evidenta fata de tine nu ma califica,ai dreptate...
In conditiile in care am interpretat eu gresit comentariul tau,umile scuze,maestre,tin totusi sa subliniez ca eu nu mi-am permis sa iti spun ca nu ai inteles mesajul meu,ci ca l-ai interpretat gresit,dar nu-i nimic.pentru o fire romantica,pentru ca spre a cauta suflete trebuie sa te inscri in acest gen,reactionezi cam..clasic..imi cer din nou scuze,daca gresesc.doresc,maestre,sa ma luminezi,in caz ca nu am cunostinte suficiente despre narcis;as indrazni sa spun ca era indragostit de propria imagine,de el insusi..gresesc oare?imi explici si mie cum poate un indemn spre a te privi o data in oglinda pentru a te privi in ochi in timp ce-ti transmiti un mesaj(sperand ca astfel ar avea mai mari sorti de izbanda poate..:)) poate sa fie egal cu a suferi de dragoste pt sine?
Poate crezi ca a cauta fericirea este o cauza a altruismului?Esti,probabil,motivat sa cauti suflete numai si numai pt a le face pe ele fericite cand le gasesti si in nici un caz pentru a gasi fericirea ta,deci nu esti egoist,dar eu sunt,in amaraciunea mea,egoista,pentru ca o indemn o persoana ce dadea semne de transformare in rau(si am zis si eu ca viziunea neagra,fie ea chiar gri nu e un lucru bun!)sa se abata de la aceasta cale.Imi voi permite sa iti spun ceea ce si tu mi-ai spus:mi-e teama ca nu ai inteles,eu ii transmiteam sa nu isi caute nefericirea crezand ca este in cautare de fericire..Doresti sa ti o predica,aparent contrazicandu-ma,pt a spune acelasi lucru,in esenta.
Cautarea asta a ta e un fel de "daca voi nu ma vreti,eu va vreu..",sau cum?Cat despre ce "a zis" regina Isabela,iarta-ma daca ii gasesc cuvintele oarecum patetice si exagerat de idealiste.
Pentru a fi clara,eu nu indemn pe nimeni la singuratate;sa nu uitam ca,oricum,nu oricine o poate indura-"oamenii spectacol"au nevoie de un public..-,dar nu o recomand nimanui,poate pentru ca ar priva pe un altul de aceasta fericire pe care atat o sustii..Fericirea este o notiune foarte relativa,ca nenumarate altele,ar trebui sa ne stabilim termenii inainte sa mai polemizam pe subiect,nu crezi?
By the way:daca nu am nevoie de suflete in jurul meu,nu inseamna ca nu le-as dori,poate ai scapat asta din vedere,ci doar ca ma descurc si fara ele.
Dar ce zici de asta:a cauta ceva este alternativa umana la a avea ceva?Poate ca numim convenient cautare evitarea.De asta ce mai zici?:)
Interesanta abreviere,nu crezi-"IQ"-?...:)..Iti multumesc pentru replici si le astept pe urmatoarele.
#33524 (raspuns la: #33464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pepsy, Daca tu crezi ca so - de mya la: 24/01/2005 02:54:46
(la: Despre femei si barbati si infidelitate)
Pepsy,

Daca tu crezi ca societatea e cea care te manipuleaza cu totul, iti ingradeste din libertati si-ti domesticeste si conduce viata...ce pot sa mai zic?!

Trag doar concluzia ca e ceva in neregula cu tine, ceva grav de tot. Iarta-ma ca-mi spun aici impresia despre tine asa pe fata, dar din punctul meu de vedere cineva care face afirmatii de genul asta are probleme grave.

Relax, du-te la o sala serile si fa miscare, iesi in parc duminicile, mergi la cinema sambetele...iesi in lume mai mult, mai lasa Internetul si relaxeaza-te putin. Poate o sa te ajute, serios vorbesc...nu-mi bat deloc joc. O sa vezi ca poti sa-ti schimbi gandirea negativista cu timpul si o sa realizezi intr-o zi (sau poate nu) ca impactul actiunilor/gandurilor tale poate sa schimbe societatea si nu invers :)))

Cand esti "clear" la minte si in suflet, raspandesti si in jur din vibratiile tale pozitive si vezi si lumea/societatea mai in roz bombon.
#34330 (raspuns la: #34239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pascal spunea ceva de genul: - de nuca la: 24/01/2005 12:56:52
(la: Oare ce sa fac???)
Pascal spunea ceva de genul: vantul poate aprinde focul si stinge scanteile. vantul e departarea. daca mai citesti mesajele cafengiilor care iti scriu...uite si parerea mea!

pentru a-ti verifica sentimentele tale ia o pauza. analizeza-te sa vezi cat de mult iti lipseste si daca aceasta lipsa nu poate fi inlocuita si chestii din astea.

in timpul acesta vezi ce face ea. te cauta sau nu? ce ii lipseste ei? dar tie? pune-ti intrebari la care sa raspunzi cu sinceritate si ia o hotarare pe care sa o poti duce la bun sfarsit.

"Doamne, Tu iartă-ne gându - de paris_02 la: 05/02/2005 09:15:06
(la: Renastere)
"Doamne, Tu iartă-ne gândul şi tinereţea şi visul…" :)) amin....i`mi place versul asta si nu numai...toata poezia...Tine`o tot asa




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: