comentarii

georges simenon


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de picky la: 16/10/2007 16:12:53
(la: Varza de diminiata -primul concediu virtual)
Parcă, parcă era ceva de Georges Simenon...
#244645 (raspuns la: #244638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bravo, Radu ! - de gd525 la: 18/12/2003 22:50:51
(la: Romani in strainatate)
Din toate comentariile de pe forum, pari cam singurul care a invatat sa respecte tara in care i s-a facut un loc.
Si dupa cum se afla din povestea ta, respectul e reciproc.
Q.E.D. !!!
Spre deosebire de ceilalti care se cred din start mai frumosi si mai destepti, ca si cum li s-ar cuveni vreo inalta pozitie si recunoastere pentru simplul motiv ca sint romani (si romanii sint f. destepti, cistiga olimpiade, etc...). Nici o deosebire intre genul asta de pozitie si arabii din Occident care cred ca Allah e mai bun decit D-zeu si ei sint mai presus decit ceilalti - fara nici un argument, altul decit simpla convingere colectiva.
Ura rasiala pe care o citesti in ochii lor te face sa ii eviti, si atunci striga ca esti rasist, se simt dati la o parte.
Aidoma unui roman care dupa 10 ani tot n-ar fi reusit sa-i convinga pe nemti de valoarea lui Eminescu sau superioritatea vinurilor romanesti...
Cred ca este de ajuns sa nu vrei sa colonizezi locul in care debarci, pentru ca lumea de acolo sa-ti dea pozitia cuvenita in functie de CALITATEA UMANA SI PROFESIONALA, iar nu din cauza unei apartenente la o cultura sau neam ...
In exemplul de mai sus, cind romanul emigrant in Germania va fi inteles ca diferenta dintre el si Columb este ca nemtii sint deja acolo, cred ca toate problemele care fac obiectul prezentului forum vor fi rezolvate (respectiv, nu se vor mai pune ! ).
Inca o data, bravo pentru pozitia ta clara, si eu am adoptat aceeasi directie si cu acelasi rezultat, n-am avut decit de cistigat...
De ce oare vorbesc forumistii despre RO in termeni de cultura si istorie, iar despre tarile de adoptie numai din punct de vedere economic ? Pentru ca nu-i intereseaza decit asta ! Li se pare lor mai constructiv sa-i invete pe francezi cine a fost Stefan cel Mare, decit sa afle de la ei cine a fost Georges Pompidou ...
Iar rezultatul, dupa cum reiese din comentarii, este o interminabila si apasatoare amaraciune, singuratate, nostalgie, dezgust.
Cine seamana scaieti, n-astepte sa manince mere, zicea Pacala.
#6934 (raspuns la: #4091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Juppe-Gate" - de anita47 la: 14/02/2004 03:43:38
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA


#9606 (raspuns la: #9605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reply for #45461, de Cristall la Mon, 25/04/2005 - 17:01 - de Georges Valch la: 26/04/2005 19:27:17
(la: Oglinda Sparta)
Comentariu de Georges Valch:
Am notat comentariul tau ca interesant din 2 motive; unul ar fi ca insasi concizia sa il face astfel (pentru ca nu suport nici comentariile nici vizitele atunci cand sunt prea lungi), al doilea pentru ca ma gandesc ca poate ai o varsta la care mie imi lipsea curajul sa ma comentez, fie si pe mine insumi. Dragul meu, cand am zis ca suferinta noastra merita multumire, a fost o ironie atat de flagranta incat numai graba cu care parcurgi o lectura te poate face sa o ignori. In ce priveste stilul tau de a face in realitate din suferinta o masura reala a bucuriilor, fie este un simptom, iarta-ma, un pic masochist, fie rezultatul unor serbede experiente fericite. Iti multumesc pentru aplecarea ta in cunoasterea altora. Sa auzim de bine prietene!
#45730 (raspuns la: #45461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reply to #45464, de Cristall la Mon, 25/04/2005 - 17:16 - de Georges Valch la: 26/04/2005 19:39:27
(la: Fara Titlu)
Comentariu de Georges Valch
Pentru ca domnule Cristall, realtatea nu implica intodeauna lipsa distantei. Dimpotriva, o lume virtuala este cea care elimina elementul temporal din ecuatie. Poate fi vorba de o iubita care nu este aproape...
Toate comentariile domniei tale sunt un gest de consideratie in ce ma priveste. Sa auzim numai si numai de bine!
#45732 (raspuns la: #45464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reply to #45631, de TeodoraPA la Tue, 26/04/2005 - 08:56 - de Georges Valch la: 26/04/2005 19:46:22
(la: Scripta Volant)
Comentariu de Georges Valch
Stimata domnisoara sau doamna nu am notat comentariul domniei tale in nici un fel: a-l califica drept f bun inseama a-l pune deasupra eseului, ceea ce cu toata modestia nu se face. A spune ca-i numai interesant, cata vreme te dovedesti miscata de cele citite ar fi o nesimtire din partea mea. However, comentariul nu esti o critica, iar eu nu ma aflu intr-un concurs - singura provocare pentru mine este atentia voastra, prieteni. Iti multumesc. Sa auzim de bine.
#45735 (raspuns la: #45631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de Georges Valch la: 30/04/2005 09:11:09
(la: Scripta Volant)
Comentariu de Georges Valch
Intradevar, nu am putut nota altfel comentariul tau, pentru ca gasesc insultant faptul ca nu putem nota "miscator" anumite comentarii. O asemenea aplecarea asupra mea, dincolo de faptul ca ma maguleste, ma face de-a dreptul fericit ca orica lucru ce-ti iti apartine si caruia ii gasesti in ceilalti o rezonanta reala. Si ceea ce ma bucura si mai tare este zicerea citata de tine; vezi tu, ca un novice ce sunt, chiar si deconspirarea unui plagiat al carui posibil autor as fi eu, imi da motive de satisfactie: pentru ca a urmari pe cineva cu atata hotarare chiar si numai pentru ai dovedi ca sunt tocmai gandurile sale, este o consecventa care face cinste. Desigur, nu despre asta este vorba aici. Sa conchid, am sa spun ca "Am citit comentariul tau , l-am recitit .....si tot nu e de ajuns . Posibil il voi relua maine sau in ziua in care voi simti ca sufletul meu poate intelege mai profund decat la prima citire ." Sa auzim de bine!
#46452 (raspuns la: #45908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa cum spui este foarte bine... - de Georges Valch la: 04/05/2005 06:12:06
(la: de ce nu scriu)
Comentariu de Georges Valch
Nu scrie! Pentru ca suntem in orice caz o multime care o facem. Pentru ca unii dintre noi, astia, chiar depind de ceea ce scriu, si astfel nu ai ce cauta intre noi sa furi prin talent ceea ce putina societate care citeste ne da din mila. Mai ales, nu scrie pentru ca vorbele tale sunt oricum destul de grele si numai daca le rostesti.
Dar apoi... Incearca totusi sa scrii ceva. Pentru ca fiecare gand care zboara-n vant, ramane-n vant. Sunt vremuri cand ca si mine, un biet nimic iti vei aminti cu placere de vremuri cand nu erai mare lucru. Pentru ca, draga mea, nu-i nimic care sa ne faca mai anonimi decat expectatiile noastre de a fi cineva.
In orice caz, continua sa o scrii. Pentru simplul fapt ca simti o neimplinire din cauza ca nu o poti face. E un destin pe care nu-i bine sa-l dorim dusmanilor nostrii. Dar defapt, de asta ni-l asumam.
Poate intai de toate ar trebui sa cuget de ce scriu cu atata usurinta, apoi citest cu atata greutate...
Si-am sa inchei. Pentru ca am ceva de scris chiar acum... Stii... Poate am vorbit de lucruri triste. Acum imi umbla prin cap o nebunie: voi scrie! Despre cat sunt de viu, despre oameni, despre iubire... Ingaduie-mi sa prind aceasta secunda tesuta in panza vremelniciei. De dragul unei aduceri aminte, lasa-i pe ei sa tintuiasca un fluture cu un bold in cap intre copertile insectarului. Tu... Scrie! Caci pentru noi, floarea nu mai e floare, strivita intr-o afurisita de carte.
Ma iarta, prietena! Mi-e greu sa las o idee sa zboare dincolo de mine. O prind si o strecor, adesea altundeva decat isi afla locul.
Dar scrie!
Iti multumesc... - de Georges Valch la: 07/05/2005 11:12:31
(la: DIMINEŢI ALE UNEI TOAMNE)
Comentariu de Georges Valch
Poate ca erai tu? Nu stiu, dar zau ca pisica ta ma pune pe ganduri... Doar daca toate aceste matze nu si-or fi pus in cap sa se dea la fund in toamna. Ce sa spun? Iti multumesc pentru "aplecare" si gasesc foarta multa poezie in ceea ce spui. Doar ca nu ma dumiresc de ce a trebuit sa o spui de 2 (doua) ori. Acum insa cred ca virgula ideea se leaga: probabil ai vrut sa o spui si din prisma ta, ca muma si a padurii. Iarta-mi buna dispozitie si glumele care dupa 24 de ore de munca nu preau au sare... Ori poate nici n-ai observat cand am glumit, adica unde. Sa dea Domnul sa traim despartirile doar in scris si sa-ti gasesti nesuferita de pisica! Sa auzim de bine si sa ne vedem la o cafea cu bunul Dumnezeu. Dar pana atuncea mai este.
#47398 (raspuns la: #47004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Foarte bun! - de Georges Valch la: 07/05/2005 11:35:26
(la: FILOZOFIA FARA AERE)
Comentariu de Georges Valch
Un comentariu foarte bun, frumoasa domnisoara! Pentru ca svelt/inalt, repede-vorbitor si cu un cap deasupra este exact ceea ce ma doresc. Pentru a te ridica pana la mine insa, mi-e teama ca ar trebui sa cobori extrem de mult. Desigur ca de invatat mai avem cu totii, dar deprinderi ca cele pe care Dumnezeu in interviul sau le-a remarcat, nu le vom uita chiar daca nu trebuie sa le invatam niciodata. Si desi nu-mi place, trebuie sa spun ca in mare parte, si tu ai dreptate. Iti multumesc pentru perseverenta de-a ma intelege, fiindca eu insumi o fac cu greutate. Sa auzim de bine!
#47401 (raspuns la: #47366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poftim ?! - de Honey in the Sunshine la: 07/05/2005 15:20:10
(la: Va place Opera?)
"Mi-e rusine cu asta fireste, pentru ca ma vreau un om de cultura"
Inca o data : Poftim ?!

Lasand stupoarea la o parte, da, imi place foarte mult, chiar foarte, foarte mult :)
Este singura muzica ce imi provoaca adevarate emotii, uneori pana la lacrimi .Aascult Farinelli la volum maxim in timp ce citesc.
Dar nu se compara nimic cu spectacolul "live" in sala unui teatru.Din preferatele mele absolute sunt "Die Zauberflote" si mai ales "Il ritorno di Ulisse in Patria" a lui Monteverdi. In general am predilectie pentru muzica italiana a secolului XVIII, mai precis cea venetiana sau napoletana.
Ce ascult acasa ? Cateva dintre favorite : Farinelli - "Cara Sposa" si "Salve regina"... imi place si Henry Purcell - "Didone e Penelope"... dar m-am luat cu vorba.
Spune-ne si tu "Georges" cu ce te "rusinezi" si mai ales de ce oamenii de cultura ar trebui sa respinda opera ?
Intruder - de Honey in the Sunshine la: 08/05/2005 01:34:18
(la: Va place Opera?)
*aplauze*
Cred ca francofilul nostru Georgica a priceput ideea :)

Georges... astept inca sa ne luminezi in legatura cu rusinea aia a intelectualului... care e de fapt problema ?Iti creeaza complexe de genul asta prietenii ascultatori de manele si "dance" ?
#47492 (raspuns la: #47480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Georges - de athos la: 08/05/2005 11:31:52
(la: Surprinde-ma!)
uite eu am avut rabdare sa citesc
ceea ce nu inteleg e care e de fapt teza ta?
ce ai vrea sa demonstrezi sau sa ne spui?
Suflete pierdute - de jo la: 08/05/2005 18:16:20
(la: Suflete pierdute...)
georges,

si uite asa goethe, care a scris faust, in care personajul principal isi vinde sufletul diavolului (mephisto)...se rascoleste in mormint

>Si de trait... crede-ma - traim numai odata!

not true! noi traim si dupa moarte, o eternitate, asa ne-a promis Dumnezeu
Odata pentru voi toti, o data pentru tot restul! - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:08:23
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
ADAM: Nu cauta aici un subiect frate cu acel predicat (sau in orice caz var bun) pe care gramatica il uzeaza. Incerc sa scot ce-i mai bun din voi si in acelasi timp sa deschid cititorului atentia spre ceea ce eu, tu sau altul ca noi ar putea sa spuna. Daca te refereai la mesajul acestei conferinte, ei bine acesta ar putea sa fie. Dar discutia, polemica sau nu este o coca, un pic cam curva ce-i drept care se lasa modelata de cineva si de oricine. Contez pe imaginatie si pe bunavointa.
Ovidiu Scarlat: Draga domnule; Despre concizie am mai vorbit. Atunci am spus ca, legat de literatura “concis” este un termen relativ. Sunt constient ca vizitele scurte sunt placute, dar asta doar atunci cand e vorba despre o ipocrita politete. Astept din partea unui om care scrie, ceva mai multa “aplecare” si rabdare cand este vorba despre ce scriu ceilalti. In ce priveste secretul domniei tale eu nu gasesc ca asta este un secret. Daca bunul gust are vreun sfarsit, nu poate arata decat ca o diaree de cuvinte fara de noima. Dar imi place sa cred ca nu este cazul meu…
athos : Poemele, se joaca-n noi;
Copii naivi, desculti si goi
Zburdand prin suflet
Cu mult zumzet…
Se fugaresc fara de noima si tot cresc
Ne fac adesea sa uitam de toate cele
Ne prind in jocul lor si fermecati de ele
Intr-un tarziu, le si rostim firesc
Ca si cand viata toata-i doar o rima
Ca si cum am uita pentru o vreme
De uraciunea vietii si ne-am teme
Sa risipim din vraja lor sublima.
Nu-i asta un raspuns…
E poate-adanc ascuns,
In strofa ce lipseste…
Da-i grai si vezi, dac’asa este!
muma padurii : Ma indoiesc ca vreau sa caut eu o provocare. Daca nu va place sa gasiti motivatii in a scrie, e treaba dumneavoastra. Apoi, eu aici nu ma adresez barbatilor, nici femeilor… Poate doar lui Lilith, acea neutra parte a tuturor, hranita cu nostalgie, care pe prosti ii omoara iar pe ceilalti ii obliga sa scrie un vers. Despre barbati… numai de bine. Cred insa ca toti avem cel putin cateva trasaturi comune: Cu usurinta uitam cum e imbracata o femeie, foarte greu uitam cum e goala… Apoi o mare lehamite in ce ne priveste: daca n-ar trebuii sa-l scarpinam din cand in cand, aproape ca am uita ca avem un fund! (*nu eu am inventat asta, dar asta nu o face mai putin adevarata…)
athos (again) : Pozezi intr-un muschetar la conferinta deschisa de mine. Te rog, da-te macar jos de pe cal cand vii aici. Singurele facultati absolut necesare in cazul de fata, sunt cele mentale.
alex boldea : Am mai spus, dar tot eu, asa ca nu plagiez pe nimeni domnule Boldea: sunt lucruri pe care trebui sa fii orb pentru a le vedea, sunt lucruri la care nu trebuie nici macar sa te gandesti, caci virgula cu siguranta iti vor trece prin cap. Pictura ar putea sa le cuprinda prin culoare pe toate. Dar sunt oameni in intuneric care au nevoie de cuvinte pentru a intelege. In definitiv, ce nevoie avem sa traim cand am putea foarte bine sa vegetam?
Nu cauta aici.... - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:38:54
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
ADAM: Nu cauta aici un subiect frate cu acel predicat (sau in orice caz var bun) pe care gramatica il uzeaza. Incerc sa scot ce-i mai bun din voi si in acelasi timp sa deschid cititorului atentia spre ceea ce eu, tu sau altul ca noi ar putea sa spuna. Daca te refereai la mesajul acestei conferinte, ei bine acesta ar putea sa fie. Dar discutia, polemica sau nu este o coca, un pic cam curva ce-i drept care se lasa modelata de cineva si de oricine. Contez pe imaginatie si pe bunavointa.
#47660 (raspuns la: #47411) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vizitele scurte sunt placute - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:39:57
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
Ovidiu Scarlat: Draga domnule; Despre concizie am mai vorbit. Atunci am spus ca, legat de literatura “concis” este un termen relativ. Sunt constient ca vizitele scurte sunt placute, dar asta doar atunci cand e vorba despre o ipocrita politete. Astept din partea unui om care scrie, ceva mai multa “aplecare” si rabdare cand este vorba despre ce scriu ceilalti. In ce priveste secretul domniei tale eu nu gasesc ca asta este un secret. Daca bunul gust are vreun sfarsit, nu poate arata decat ca o diaree de cuvinte fara de noima. Dar imi place sa cred ca nu este cazul meu…
#47662 (raspuns la: #47456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te rog, da-te macar jos de pe cal - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:43:06
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
athos (again) : Pozezi intr-un muschetar la conferinta deschisa de mine. Te rog, da-te macar jos de pe cal cand vii aici. Singurele facultati absolut necesare in cazul de fata, sunt cele mentale.
#47663 (raspuns la: #47536) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am mai spus - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:44:22
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
alex boldea : Am mai spus, dar tot eu, asa ca nu plagiez pe nimeni domnule Boldea: sunt lucruri pe care trebui sa fii orb pentru a le vedea, sunt lucruri la care nu trebuie nici macar sa te gandesti, caci virgula cu siguranta iti vor trece prin cap. Pictura ar putea sa le cuprinda prin culoare pe toate. Dar sunt oameni in intuneric care au nevoie de cuvinte pentru a intelege. In definitiv, ce nevoie avem sa traim cand am putea foarte bine sa vegetam?
#47664 (raspuns la: #47618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In strofa ce lipseste… - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:45:46
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
athos : Poemele, se joaca-n noi;
Copii naivi, desculti si goi
Zburdand prin suflet
Cu mult zumzet…
Se fugaresc fara de noima si tot cresc
Ne fac adesea sa uitam de toate cele
Ne prind in jocul lor si fermecati de ele
Intr-un tarziu, le si rostim firesc
Ca si cand viata toata-i doar o rima
Ca si cum am uita pentru o vreme
De uraciunea vietii si ne-am teme
Sa risipim din vraja lor sublima.
Nu-i asta un raspuns…
E poate-adanc ascuns,
In strofa ce lipseste…
Da-i grai si vezi, dac’asa este!
#47665 (raspuns la: #47515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...