comentarii

ghemu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Ne tineam de maini sa nu alu - de Daniel Racovitan la: 05/04/2004 03:40:30
(la: Ultimul sarut)
"Ne tineam de maini sa nu alunecam pe gheata proaspata." as scrie-o:
"Ne tineam de maini, incercand sa nu alunecam pe gheata proaspata."
iar
"Te-am rugat sa dansam impreuna, o a treia oara" as scrie
"Te-am rugat sa dansam impreuna, pentru a treia oara".


"Erai subtire si mica, te ghemuisei in bratele mele si iti miroseam parul proaspat samponat."
"Samponat" e cam strident, strica toata poezia. Incearca asa:
"Erai subtire si mica, te ghemuisei in bratele mele iar parul iti mirosea a trandafiri." Poti inlocui "trandafiri" cu orice alt miros :)

Imi place ca stapanesti destul de bine tehnica frazei si ai o exprimare clara, fara fandoseli.

..................................................................................
chiar n-a auzit nimeni de [Incredible String Band]?
copilita se-mplineste, zi de zi mai mandra creste... - de cosmacpan la: 07/11/2005 09:46:22
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
lasã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
#85406 (raspuns la: #85328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lasã-ti la o parte nedumerir - de latu la: 08/11/2005 00:05:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
lasã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi
Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi.
#85664 (raspuns la: #85406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asã-ti la o parte nedumeriri - de cosmacpan la: 08/11/2005 01:14:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
asã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi
Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi.

tu sti ca ne jucam si-aveam trei gheme:
cel alb, apoi cel negru si cel rosu;
iar panza ce-o tesuram Ariadno
ramase in razboi cand a cantat cocosu'
#85675 (raspuns la: #85664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lasã-ti la o parte nedumerir - de gaga la: 08/11/2005 13:11:48
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
lasã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi
Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi.

tu sti ca ne jucam si-aveam trei gheme:
cel alb, apoi cel negru si cel rosu;
iar panza ce-o tesuram Ariadno
ramase in razboi cand a cantat cocosu'

dar Penelopa deşiră pânza purpurie
în noaptea ce neagră, fără să ştie,
căci noi, vom ţese-n continuare
o altaâă pânză, cu multă răbdare.
#85750 (raspuns la: #85675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Guinevere la: 31/08/2007 01:28:50
(la: embriogeneza)
"Uneori sensul vietii e un copac"

Asta-i o banalitate. Nu ma refer la experienta in sine ci la comoditatea cu care ai transpus-o - mult batatoritul copac.

"Cumva, lemnul, impotriva parerilor contrare, are o caldura a sa."

De ce impotriva parerilor contrare?

"credem ca pustiirea e ceva rau, in fapt, ea este singura care ofera posibilitate"

Cam asa se spune in crestinism despre suferinta.
Desi copacul ala ma duce cu gandul la printul Siddartha iar volitia la sankhara, asa cum e pomenita cu recomandarea renuntarii. Dar "pustiirea" mie-mi inspira suferinta ca rezultat al unui proces de distrugere, nicicum "nibbana".
Deci, care a fost intentia?

PS - Mi-a placut "Un copac iti sprijina ghemuirea" si alte cateva.

partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
Cred că te ştiu - thebrightside - de alex andra la: 16/07/2008 11:15:26
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )



Te-am văzut cel puţin o dată
Ghemuindu-te în căuşul sufletului
Cu genunchii îngemănaţi sub bărbie
Şi braţele încolăcite împrejur.

Am auzit gemând
Scrâşnetul greu al fiarelor
Cu care ţi-ai înlănţuit reveriile
Ca să nu-ţi mai tulbure
Necredinţa.

Din norii mei
Nu ţi se vad palmele implorânde,
Numai degetele chircite şi albinde
Strivind în podul palmei
Neputinţa.

Deplâng
Cum umpli cu paşi nevoiţi
Urme adânci de tălpi
Lăsate de cu vreme
De un tu alternativ.

Cred că te ştiu…
Doar în ochii mei se răsfrâng
Colţurile gurii tale mute
Aliniindu-se la axa infinitului.

Cred că şi tu mă ştii.




http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12672/cred-ca-te-stiu/1
#325798 (raspuns la: #325794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de adina.petre la: 30/07/2009 11:05:27
(la: Ea a murit - 5)
Modiglianul a scos din el ceva ca un ghem de ate colorate, unele mai incurcate, altele mai descurcate. Da zi si tu acu...ce faci, te apuci sa descosi, sau te joci cu ghemu asa cum e iel?
#467617 (raspuns la: #467611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 18/08/2009 22:54:51
(la: noiembrie)
nu crezi ca ai multe metafore care transmit acelasi lucru?
ghemuirea, pozitia fetala, regressus (ad) uterum in inceputul de tunel, in gogoasa si-n bocanci...?

nu-ntelege ca poezia ii proasta, ca nu cred deloc asa.
e o arta sa spui atat de putine in asa multe vorbe si gandu' sa ramana totusi frumos.
discutam altfel daca asta ti-ai dorit sa faci.
Cri Cri - de adina.petre la: 11/12/2009 06:40:51
(la: Obsesii)
Merg pe fir inapoi, pana la ghem. Si cand gasesc ghemu, incep si descos. Pana dau de capat. Odata ajunsa la capat, caut cauza generatoare. Unele dispar de la sine, cu altele trebuie sa mai muncesc.

In rest, odata ce le cunosti, inveti sa le tii si sub control. Nu e usor, dar nici imposibil nu e. ;)
#506371 (raspuns la: #506355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si iar adina - de Cri Cri la: 14/12/2009 10:50:37
(la: Obsesii)
Merg pe fir inapoi, pana la ghem. Si cand gasesc ghemu, incep si descos. Pana dau de capat. Odata ajunsa la capat, caut cauza generatoare. Unele dispar de la sine, cu altele trebuie sa mai muncesc.

In rest, odata ce le cunosti, inveti sa le tii si sub control. Nu e usor, dar nici imposibil nu e. ;)


ma gandeam eu ca merge pe la fobii, mania persecutiei si mai stiu eu ce; zici tu ca mersul asta pe fir ii panaceu? Ca adica obsesiei ii cam stii izvorul, nu neaparat si cum sa-i pui dop; iar daca te bagi pe sub pamant dupa el se poate sa te trezesti in vreo mare interioara si sa te inneci acolo
#507228 (raspuns la: #506371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de trestiafatala la: 19/06/2010 13:17:44
(la: încleştare vectorială )
mica voce ne cere simplitate în virtutea atâtor urâţenii de-a lungul drumului întortocheat pe care ni l-am ales...cred

Luarăm ghemu' Ariadnei? Să nu ne trezim cu Minotaurul pe drum :))))
#551350 (raspuns la: #551231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trestiafatala - de latu la: 19/06/2010 13:33:11
(la: încleştare vectorială )
Cam asa cred si eu.
Si de-am si asculta de ea mai des... Cine stie, poate ne-ar fi uneori mai bine. Zic si io...

Io luai si un fus, ca daca se termina ghemu' sa putem toarce fir nou :-)))
#551356 (raspuns la: #551350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 07/11/2010 22:25:54
(la: jurnal de bord 55)
... zise ea, ghemuindu-se si mai comod pe fotoliul imens ...:))))
#579902 (raspuns la: #579894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
it's a chance for something special...
special era si daca aventura se finaliza cu un viol, o crima, o mutilare, o vanzare la o retea de trafic de carne vie, sau cine stie ce alte dubiosenii.

ma oripileaza si ma ingrozeste cat de usor este sa seduci mintea omului si cat de putin tine ea cont de common sense.

pentru mine este intotdeauna o chestie de celalalt, ce simt ca venind din partea lui. mai mereu m-am bazat pe intuitie si singurele dati cand am avut de suferit a fost cand NU am ascultat de ghemu ala din stomac, si am ales in functie de 'asa se face', 'nu se cade' sau 'nu se cuvine' sau mai stiu eu ce alte vorbe dinastea de duh imputite, peste care acum imi vine sincer sa vomit.

in viata reala, cele mai mari sanse sunt totusi, ca eu sa fiu in rolul lui Xavier si sa le explic altora ca viata lor e scurta, plictisitoare si ca le-as putea oferi o alternativa mai incitanta. :) invers, nu s-a intamplat niciodata.


"singurele dati cand am avut de suferit a fost cand NU am ascultat de ghemu ala din stomac, si am ales in functie de 'asa se face', 'nu se cade' sau 'nu se cuvine' sau mai stiu eu ce alte vorbe dinastea de duh imputite, peste care acum imi vine sincer sa vomit."

adevar graiesti.
#600277 (raspuns la: #600215) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de deathripple la: 06/08/2013 09:26:02
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
cam asta e ideea, in mare. insa o natie nu poate fi judecata doar prin prisma ultimei generatii. tre' sa ne uitam un pic in trecut. din pacate, istoria nu ne ofera destul piese din puzzle ca sa ne putem forma o parere corecta si completa; in plus denaturarea ei reprezinta in sine un proces de manipulare pe care-l regasim pana in zilele noastre - in continuare manipularea opiniei publice este un fenomen mult prea puternic pentru a nu fi folosit. gandirea, logica si bunul simt sunt singurele instrumente pe care omul le are pentru a filtra informatiile care i se ofera. multi decid sa nu le foloseasca si inghit ce li se da. dar asta e o alta discutie.

neamu' romanesc a avut destule handicapuri in istorie, multi i-au dat cu ghemu' in cap, iar Boia sugereaza lucrul asta in cartea despre care vorbim. puteam fi mai sus, nu cred ca ne-am atins potentialul maxim. in plus romanii sunt un neam ca oricare altul, cu bune si rele, nu trebuie sa ne consideram buricul universului, miezul europei samd. evolutiv, noi oamenii suntem inca in faza in care natiunea primeaza in fata a orice alta forma de catalogare a umanitatii si nu dam semne ca vrem sa iesim din ea. din pct de vedere al dezvoltarii de orice fel (mental, psihic, economic, organizatoric etc) sunt sub multe din neamurile europei de vest, dar si peste multe din popoarele asiei sau africii. pare-se ca etapele evolutiei nu pot fi sarite, noi romanii nu suntem in stare sa invatam din pataniile altora, trebuie sa trecem si noi prin ele - aici ar putea fi o dezbatere interesanta, zic eu.
#646945 (raspuns la: #646941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...