comentarii

ghicitori despre prieteni


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
De acord cu acesta enuntare - de (anonim) la: 21/10/2004 18:49:46
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Realitatea este ca femeile ajunse in occident vad barbatii ca pe un automat de banca, bun de jertfit pe altarul "relatiei" (intre noi fie spus -aici adulterul nu mai exista in nici o lege -a fost promulgat de peste un deceniu si inlocuit cu "Libertate" sexuala -adica, o faci cu X sau Y si daca barbatul vine acasa , isi cere scuze ca a deranjat, pleaca la un hotel sau la prieteni ca de nu .. ii bai -femeia pune mana pe telefon si face 911 si indiferent ce spune -e crezuta pe cuvant si in loc de hotel ajungi sa dormi la arest si nu mai vorbesc de catuse ...)
Secondo- la un divort, femeia cere " pensie de uzura" -adica frumusetea ei a fost uzata de-a lungul casniciei prin .. ghiciti ce ) Barbatul care e egal in drepturi (sic) nu poate pretinde asa ceva ( ca in bancul cu gaina -care e definitia ei - are 2 picioare egale, mai ales dreptul )
Tertzo- emancipare - facutul de mincare sau gospodaria nu mai e atributul femeii- Doamne fereste - a se vedea situatia de la secondo- desi barbatii romani nu stiu cit de mai putin gospodari pot fi decit cei "Made in Occident" totusi pun umarul la treburile casnice -pe masurii priceperii lor - nu stiu cat si cand ar pune mina femeia sa schimbe uleiul la masina, sa puna un intrerupator sau sa repare masina de spalat -dragelor -gasiti un barbat Made in .. care sa puna el mina si sa nu cheme un meserias care iti ia $$$$ii
De ce toate astea - ahh .. ca sa va ramana-dragelor- timp sa va faceti frumoase -oare pentru cine ? Oare barbatul care v-a luat si cu care faceti copii v-a luat sa va schimbe ca pe ciorapi ? Un pic de logica nu strica.Siiiguuur -daca ati face ce trebuie sa faca o femeie nu v-ar mai ramane timp sa-l cuceriti (sau sa fiti in masura - machiaje dichiseli etc)pe X sau Y si ar fi pacat sa nu profitati de sistem ( Primo)
Teoria: este enumerata mai sus
Practica: prietenul meu avocat -de cite ori sunt pe la el vad barbati romani -de abia veniti sau care au asteptat timpul necesar "rodarii" romancelor in ale " drepturile femeii" - plangand . lasati de ghiciti cine ? de somaleze ? noooooo. Si copii care nu mai cresc cu 2 parinti ci intr-o noua formula -familii cica " monoparentale " ( asta sa fie definitia autohtona a matriarhatului? caci ghiciti cine - INDIFERENT de cine a produs ruptura si de motive- va avea dreptul de custodie si cele enumerate la secondo)
Tema de case pentru romance vis-a-vis de barbatii romani (luati material bibliografic de la mamele, bunicele voastre, de la cine v-a crescut - material suplimentar- BIblia daca mai credeti in ceva odata ajunse aici)

Un roman din Canada
#25836 (raspuns la: #25188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenia si prietenii - de luckystar la: 27/10/2004 15:46:05
(la: Prietenia si prietenii)
In vremurile noastre, prietenia poate sa para (si, din pacate, pe deplin justificat) o notiune utopica. Unde mai gasesti pe cineva complet dezinteresat care sa iti fie aproape in momentele de cumpana ale vietii? Si, cand spun dezinteresat, ma refer la acei oameni care sar in ajutorul altora gandindu-se ca este bine sa se asigure ca intr-o zi va profita de actiunea sa!...

Si totusi prietenie si prieteni adevarat exista. Drept e ca atat prietenia cat si prietenii adevarati sunt "specii" pe cale de disparitie si din acest motiv trebuie pastrate cu sfintenie...

Multi ma considera o visatoare (desi sincer, am trecut cam de multa vreme de varsta la care visam). Poate ca au dreptate, dar eu stiu ca am prieteni de pe vremea cand imi juleam genunchii dar si prieteni pe care i-am intalnit recent. Cum viata ne ofera multe (chiar prea multe) surprize neplacute prieteniile si prietenii au fost testate. Si au rezistat cu brio! Nu pot decat sa ma consider o norocoasa!...
Prietenia demonstrativă - de Anca Tudor la: 31/10/2004 11:45:14
(la: Prietenia si prietenii)
Dragă Anisia,

Mă bucur din tot sufletul că lucrurile merg spre bine pentru tine. Ai văzut singură că aveam dreptate în ceea ce priveşte schimbarea de look. Dar mai important este, cred eu, faptul că te schimbi în interior. Sper să mă consideri prietena ta, pentru că aceastaă formă de prietenie nevăzută este sinceră şi dezinteresată, nici una, nici alta neavând de câştigat decât experienţă reciproc împărtăşită. O cunoştinţă a mea, psiholog de profesie, mi-a spus odată că eu nu sunt un prieten declarativ, ci unul demonstrativ, preferând să fac lucruri pentru ceilalţi şi mai puţin să le afirm. Un gând bun pentru tine, Anisia, şi pentru toţi cei care vor fi învăţat ceva din comentariile mele.
#27053 (raspuns la: #26777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie fara pret - de anisia la: 02/11/2004 13:47:51
(la: Prietenia si prietenii)
Draga Anca,

uite cit de putin trebuie unui om pentru a zimbi din suflet...mesajul tau mi-a adus intr-adevar un zimbet! multumesc.
tu spui ca esti considerata "prieten demonstrativ". eu as numi genul de prietenie despre care discutam (cea dintre noi, virtuala, verbala , de la suflet la suflet, lipsita de interese de orisice fel) ca fiind prietenie fara pret. aici sensul cuvantului pret poate fi citit si propriu si figurat...asta pentru ca tot am pornit dialogul nostru mai demult de la ideea ca la varsta adulta lumea isi bazeaza "prieteniile" pe interese comune. ceea ce s-ar putea foarte bine spune ca prieteniile acelea sunt pretuite, li se da valoare in functie de avantajele ce decurg. o prietenie fara pret este deosebita si rara in zilele noastre.
hm...cit de mult se poate discuta despre asta. pe mine ma fascineaza natura umana. si din lumea mea de aici este foarte interesant sa observi omul si manifestarile lor. cind esti asa ca mine, lumea nu prea te ia in seama. de multe ori te ocoleste. si atunci e usor a fi nevazuta. si asta ajuta enorm in a observa.

iti multumesc Anca, pentru prietenia ta fara pret.
#27313 (raspuns la: #27053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum văd prietenia? - de Anca Tudor la: 11/11/2004 16:10:11
(la: Prietenia in zilele noastre)
Hhm, greu de spus... Am să vă povestesc un gest al unui prieten, care mi-a rămas prieten de mulţi ani. Locuiam în cămin, eu eram prietena colegului lui de cameră. Dormeam acolo, mâncam acolo, ştiţi voi. Într-o iarnă, la început de noiembrie, eram cumplit de răcită şi nu puteam respira în somn. Ca să nu deranjez, ieşeam noaptea pe coridor şi tuşeam, sperând să nu-l trezesc pe colegul de cameră. De 8 noiembrie, ziua onomastică, a venit la mine cu sirop de tuse, cel mais cump din farmacie (eu nu prea aveam bani de medicamente) scris frumos pe ambalaj "La mulţi ani!" . Au trecut anii, am trăit cu prietenul în cauză (care m-a susţinut chiar după despărţirea de colegul lui de cameră) multe clipe superbe, dar gestul acela mi-a rămas lipit de suflet...
tare trist dar foarte adevarat - de nedro la: 24/11/2004 22:23:28
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Ieri eram anonim azi sunt Nedro. E mai bine, nu?

Si eu am avut experiente de tot felul cu ai mei " consateni" romani. De fiecare data cand mi-am deschis sufletul si usa casei am primit ca rasplata numai pizma, falsitate si rautate. Ufff, daca ar fi sa povestesc toate "peripetiile" mi-ar lua toata seara. Acum nici macar nu-mi mai doresc sa leg relatii de prietenie cu romani. Ii ocolesc..

Acum ceva timp am m-am inscris pe un site de romani stabiliti aici. M-am gandit: Fain, pe net e mai impersonal, nu va fi vorba de rautati si alte sentimente marunte. Da, da, ghiciti deja. M-am inselat.
Mi-am dat cu parerea pe ceva forumuri, m-am prezentat asa cum e si normal ca nou venit, m-am oferit sa si ajut pe cine are nevoie (fie cu invatarea limbii, fie prin meseria ce o practic). Acum probabil ca va ganditi ca pana acum ar fi trebuit sa ma fi lecuit de acest idiot comportament "mioritic". Asta cam asa e....
Oricum nu a durat prea mult si cu prima ocazie am fost "bombardata" de "consateni". De ce? Pt. ca cineva ce si-a dat silinta si prin puteri proprii si studiu a reusit sa-si faca un drum in tara de adoptie nu este acceptat in grupul majoritar. Iti pun eticheta de increzut si nu te vor.

Capra vecinului......
tot despre prietenie - de anisia la: 28/11/2004 13:51:57
(la: Despre prietenie)
"Un prieten insultat este cel mai inversunat dusman" - Thomas Jefferson
unul dintre prietenii tai, - de Alice la: 30/11/2004 21:31:32
(la: 40%)
unul dintre prietenii tai, cum ziceam, s-o trezit de diminetza si si-o tras pe el haine de dumineca.
nu, ca n-are masina, s-o dus pe jos, ocolind ghereta 'Loto' ... o durat asa putin ... nu stie cat o durat, da' si-aminteste perfect c-o zis "doamne-ajuta", cand o dat drumu' hartiei cu speranta cu tot, in veceul ala de urna, cand inca nu duhnea a dihanie albastra.

tarziu, asa isi aminteste, pe la ora zece-a serii, prietenul asta al tau o asistat la defilari pe capotele masinilor, claxoane, sampanii, steaguri fluturande si hore-n acordeoanele vesele-ale lui "AM INVINS".

ehehee ... asa strigau pe strazi, sub privirile tampite ale acestui neghiob de prieten al tau care nu mai intelegea nimic, dar care-atunci si-a dorit cu ardoare sa nu fi fost acolo, in noaptea aia, ci calare pe flacara unei statui anume...

...dand gandul inapoi, in timp, pretinu asta al tau, sanjuro, si-a amintit ca, nu mai curand de anu' trecut, o muiere aparent blajina si-o dat in petic, injurand pe ala de zicea ca-i prea-frumoasa, Romania, dara pacat ca-i locuita.

in numele acelei moldovence naive si prea-proaste, imi cer scuze.

avem ce meritam, sanjuro!
si vom avea atat timp cat educatia si sanatatea acestei natii vor ramane in afara celebrelor 'prioritati' nationale.

eu doar SPER ca se mai poate...azi, nu mai STIU nimic!

celor care n-au votat, le doresc sa le cada mana cand si-or dori s-arunce cu piatra-n guvernanti si limba, cand vor dori sa ii injure.
si mult noroc in viata copiilor lor, pe al caror viitor ei insisi au tras o cruce mare si neagra.

canta fanfara, camelio, dar suna ca la mort.
Prieteni, prietenie... - de (anonim) la: 01/12/2004 16:34:25
(la: Prietenia in zilele noastre)
Personal, consider intru totul adevarat faptul ca nu exista prietenie, ci doar momente de prietenie... si totusi, exista oameni (foarte putini) cu care se intampla ca momentul acela sa dureze o viata intreaga...
Sa fie oare mai multe trepte de prietenie? Poti oare sa-i spui unui om "imi esti prieten , dar de gradul 3 doar..." Nu cred.. dar e clar ca asa cum toti oamenii sunt diferiti, era si normal ca afinitatile pe care le avem cu fiecare dintre ei sa aiba diferite intensitati.. sunt prea multe variabile, subiectul are deschideri foarte largi..
Dar ca sa-l citez pe Steinhardt, "cand un prieten te roaga sa-l ajuti nu-i raspunzi 'Te ajut DACA pot', ci 'Te ajut!'"... asta spune ceva, nu?...

Ioana
Despre prietenie - de (anonim) la: 04/12/2004 19:09:45
(la: Prietenia in zilele noastre)
Imi cer scuze dar eu n-am gasit-o niciodata,si niciunde si nu cred in ea;cei pe care i-am crezut prieteni m-au lasat atunci cand mi-a fost fff greu, uitand ca eu i-am ajutat cand le-a fost greu...Cred in Dumnezeu care m-a salvat dintr-o situatie foarte grea in care am fost iar acum El este singurul meu prieten si familia mea....restul sunt niste marionete care se prefac- nu exista prietenie,ci numai interes in lumea asta... cu bine si sanatate
#30718 (raspuns la: #4897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenie, fie, dar să stim si noi ... - de (anonim) la: 16/12/2004 12:35:14
(la: A pornit cu stangul)
Draga Mario,
hotarasem sa nu-ti mai scriu decat cand te vei intoarce de la cules de capsuni (metaforic vorbind, desi tu ai luat-o la propriu), dar insistenta ta de a ocoli problemele serioase si de a te lega de cele marunte, precum si placerea de a spune lozinci ma face sa-mi schimb prima decizie, mai ales ca sunt destui care gandesc ca tine.
Inca o data, iti explic. Preferinta mea pentru Nastase, care nici nu este asa de inversunata ca a altora pentru Basescu, nu vine de la educatia partidului, care, daca ai apucat sa treci prin vremurile acelea, nu atingea de cele mai multe ori pe nimeni (relele apucaturi ale romanilor in general nu sunt in principal datorate "epocii de aur", ci mai degraba genei cumane si pecenege pe care o purtăm; cumanii si pecenegii au fost niste popoare migratoare care au "dispărut" pe teritoriul de azi al tării noastre si despre care istoria spune numai "de bine"). Aceasta preferinta este bazata pe o observatie lucida si obiectiva (asa imi place sa cred!) si pe ceva mai multa experienta de viata decat a altora (nu sunt totusi pensionar, daca asa ai crezut). Pentru ca totusi ma invart si eu, asa un pic, prin mediul universitar, stiu foarte bine ca studentii l-au votat pe Basescu "la mishto", dintr-un spirit gregar, care in mod paradoxal, i-a strans pe toti spre un scop comun, care sper pentru ei sa se realizeze. Dupa cum vad insa ca au demarat lucrurile, eu trag totusi concluzia ca oamenii nu invata din experiente decat prin repetitie indelungata, pentru ca situatia de acum seamana prea mult cu cea de la sfarsitul anului 1996 (apropo, la ce filme de desene animate te uitai atunci?).
Si acum victoria (subtire) obtinuta de Alianta i-a luat pe nepregatite, pentru ca, dupa cum se vede, nu au strategii alternative, pentru diferite situatii. Basescu se mai crede inca primarul Capitalei, apare inca imbracat cu o geaca de muncitor in constructii, pe care se vede mare sigla Aliantei (ca doar este presedintele tuturor romanilor, nu-i asa?) si crede ca politica este ca in marina comerciala.
Ciudat este ca voi il vedeti exponentul anticomunismului, pe cand el este exact invers, are apucaturile tipice ale unui activist (de altfel, seamana foarte bine cu predecesorul lui, tatucul Iliescu).
Eu, care cunosc mult mai bine trasaturile caracteristice activistului PCR, pot sa-ti spun ca le regasesc mult mai clar la Basescu, decat la Nastase.
Chiar si inversunarea sa de a interpreta legile dupa cum ii convine si de a face numai cum vrea el il situeaza departe de diplomatia adevarata.
Acest mod de comportare il va duce mai devreme sau mai tarziu la puternice conflicte cu actualii asociati si spun asta pentru ca nu ar fi prima data cand o face.
In sfarsit, ce sa mai lungesc vorba, stiu ca nu eu te voi convinge, doar timpul imi va da dreptate si atunci adu-ti aminte si de vorbele mele.
Acum, vorbim si noi, doar de amorul "artei conversatiei", nu-i asa?
Cu prietenie crescanda, pe masura ce ne cunoastel mai bine,
petrecar
#31764 (raspuns la: #31749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ba vin oricum - de Belle la: 17/12/2004 00:06:18
(la: Trancaneala Aristocrata)
heck, ce bine era daca nu erai pe coasta cealalta

nu e un mit... maica-mea avea o prietena care abia o asteptam cand venea in vizita ca ma amuza ghicitul in cafea, le nimerea destul de bine

si-apropos de asta, ieri la ellen degeneres a fost invitata o actrita (care nu-mi aduc aminte numele) grecoaica de origine si care stia de mica, de pe cand traia in grecia, sa ghiceasca in cafea. drept care ellen i-a facut cadou o ceasca de cafea imensa (aproape 1ft diametru) si pe fundul cestii scria "switch to decaf" ;)

si ca veni vorba de show-uri... incerc pe cat posibil sa nu pierd "ellen degeneres" si "who's line is it anyway"
#31827 (raspuns la: #31826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietene Petrecar... - de ampop la: 22/12/2004 08:52:19
(la: A pornit cu stangul)
Pana la urma s-a intamplat asa cum am prevazut. Romanii au trebuit sa aleaga intre doua nuante de gri si l-au ales pe Basescu. De ce am fi "blestemati (cum recunostea chiar Băsescu) să nu ne găsim adevăratele repere?". Nu cred ca suntem blestemati, acestea sunt reperele noastre. Nu poti face dintr-un popor cu o majoritate lipsita de moralitate si Dumnezeu (chiar daca acum si securistii tortionari de mai demult postesc cu sarg si isi fac cruci pravoslavnice pana la buric) un popor cu "repere". Stii ca pe vremea lui Ceasca un gunoi de turnator al securitatii imi spunea..."ce? crezi in Dumnezeu? esti cretin?" iar cand l-am intrebat de ce merge la Inviere cu familia a spus..."asta e traditie ortodoxa ROMANEASCA!"...cu astia defilam frate! Dreapta a fost omorata DEFINITIV precum gandacii cu Raid. Mai draga, pe vremea lui Ceausecu 1.000.000 de romani colaborau cu secu', isi dadeau in gat colegii de birou, prietenii, vecinii...Pana o sa-i ia dracu' ( ar fi trebuit sa zic sa plece in lumea celor drepti, ca trebuie sa le dorim nici lor raul) mai trebuie ceva vreme. Pana atunci votam gri deschis...
Mario
#32113 (raspuns la: #31906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenie - de (anonim) la: 01/01/2005 04:08:11
(la: Despre prietenie)
Sigur:
prietenie = afinitate
1 viata = 1..r intervale de viata

Putem spune ca:
1..n vieti pot avea intre ele 0..m afinitati
0..m afinitati pot acoperi 1..p intervale dintr-o viata.

=> prietenia e legata de intervale de viata. intelegeti ce vreti, rezultatul e acelasi.
Prietenie - de Dan de Deva la: 01/01/2005 04:56:40
(la: Despre prietenie)
Amicus certus in re incerta cernitur. pe prietenul sigur il cunosti intr-o imprejurare nesigura. Euripide. Cred ca doar asa "cernem" prietenia de "prietenie.
Inca una: Amicus est tanquam alter ego. Prietenul este ca un alt eu. Cicero.
Si urmeaza favorita mea: Este un proverb arab, sau cugetare, nici eu nu stiu: "Daca un prieten te inseala o data este vina lui. Daca te inseala a doua oara este vina ta. Nu trebuia sa-ti mai fie prieten."
prietenia - de (anonim) la: 02/01/2005 22:51:16
(la: Despre prietenie)
ai dreptate cind spui ca prietenia e un lucru important, vital chiar
resimt asta din ce in ce mai acut, intr-un mediu ostil, la serviciu
si chiar in familie
prietenii ar reusi sa ma scoata din pesimismul in care am intrat
de la o vreme
dar de unde prieteni?
de la 20 de ani cred ca nu mai am prieteni
i-am lasat in urma intr-o localitate indepartata de cea in care traiesc
n-am mai reusit sa-mi fac altii
de ce?
oameni rai? interesati? am pierdut calitatile pe care le aveam si nu
mai sint in stare sa-mi fac prieteni? nu mai merit?
care sa fie raspunsurile?
#32596 (raspuns la: #24841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
Cum ajungi sa ai un prieten adevarat... - de ondine la: 11/01/2005 16:13:22
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca pana nu inveti sa-i ierti si accepti si neajunsurile (ca doar le ai si tu pe ale tale), e mai greu sa vorbesti de prietenie adevarata...Cred ca a avea prieteni adevarati este pe undeva, ca si in dragoste, si o chestiune de autosugestie. Cu alte cuvinte, proba de foc nu este una de genul "prietenul la nevoie se cunoaste" (cine dintre noi se poate lauda ca trece astfel de probe, fara nici o limita?), ci mai degraba, felul cum reactionezi tu dupa prima dezamagire. Si atunci decizi. Vrei sa continui prietenia, atunci treci peste ce te-a dezamagit. Nu vrei, ramai singur (a). Cu precizarea ca de la varianta 2 se trece la varianta 1 in timp destul de scurt si in majoritatea cazurilor.
Cu oamenii, trebuie sa fim realisti. Fiecare are defectele lui. Care insa pot fi compensate de calitati. Si nu spun ca e exclusiv o chestiune de vointa. E si o chestiune de sansa. Nu multi se pot lauda cu prieteni adevarati, poate nici macar cu oameni cu care sa poata vorbi pe aceeasi frecventa. Dar, repet, pana nu treci de prima dezamagire cu ei, nu poti sti daca prietenia voastra nu e o simpla intamplare...



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: