comentarii

ghid victoria


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Victor Schrager Photography - de Dragos Bora la: 08/04/2004 12:24:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Recomandat de dl. Ion Zupcu, http://www.ionzupcu.ro, Victor Schrager Photography
http://www.victorschrager.com/
Scrierile lui Victor Petrini - de felicia la: 25/04/2004 04:09:13
(la: Camasa de forta)
Sunt fascinata de stilul lui Victor Petrini.
Modul sau direct,transparent si detaliat ( precum al scriitorilor rusi ), face sa-mi alunece privirea pe randurile sale si cu cat le citesc mai mult, cu atat ma atrag si ma incanta mai mult.

Felicia
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
"Simt ca ma indrept spre victorie..." (pentru DESTIN) - de dinisor la: 05/09/2004 08:48:03
(la: Barbatul roman din diaspora)
.... e doar o speranta! Mai e mult pana departe...(pana la victorie)!!!

"Si daca Belle te abandoneaza..." - sunt convinsa ca nu o va face.Probabil ca este doar plecata in weekend. Sa ii acordam putin timp.

Pana la reintoarcerea ei insa, ai putea sa imi spui ce era acel frumos pe care tu zici ca l-am pierdut eu si Belle?

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21059 (raspuns la: #21048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e doar o speranta!Mai e mult pana departe...(pana la victorie)!! - de DESTIN la: 05/09/2004 09:14:55
(la: Barbatul roman din diaspora)

...am dreptul sa sper ,NU?...victoria imi surade...

Ce-o face Belle???si cat tine weekend-ul acesta!!!

Oricum nu te simti singura...

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21064 (raspuns la: #21059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru trustman - de Petru Russu la: 04/12/2004 01:57:28
(la: SCURT / 2 (concluzii in urma fraudei))
Eram sigur ca voi auzi si o explicatie din asta referitoare la poza din ziar cu Nastase aratand semnul victoriei. Ca sa fie clar tuturor, exit -poot-urile sunt niste sondaje , niste statistici, niste barometre de opinii sau cum vreti sa le numiti. Ele au un singur scop si anume de a arata cam care este pulsul, cam ce ar vrea lumea. Ele pot fi insa si folosite ca intrumente de intimidare si dezinformare.
Acestea fiind zise nici un om nu poate baga mana in foc de pe urma unor sondaje de opinie. Ele arata pulsul dar diferenta de procentaj fiind asa mica iar marja de eroare a sondajelor aproximativ la fel de mare ca si diferenta dintre procente nu poti poza dupa un astfel de sondaj. Nimeni , niciodata nu a pozat inainte macar de rezultatele partiale. Intr-un stat democrat , se intampla lucruri , cum s-a intamplat in SUA unde Buch nu a pozat ca invingator ci dimpotriva, a fost sunat de Kerry care l-a felicitat si a anuntat ca Bush este castigatorul. In statele democrate cum ne place sa credem ca suntem fair play-ul este totul , diplomatia , onoare sunt valori si nu lucruri rare.
Concluzia deci ramane aceeasi si anume ca era asa sigur ca filtrele de fraudare de care vorbeam ii vor asigura victoria incat nu a avut nici o jena sa pozeze in ziar si sa anunte a doua zi ca se gandeste la impartirea guvernului (inainte ca macar BEC sa primeasca procesele verbale din toata tara).
Si acum altceva interesant. Referitor la efecte treaba sta in felul urmator. Daca va iesi Nastase presedinte atunci Iliescu va deveni presedinte PSD si il va ghida pe nastase din umbra iar primul ministru va fi Geoana care va fi vorba lui Plesu o marioneta in mana celor doi. Situatia insa se complica daca iese Basescu presedinte si va voi spune si de ce. In momentul in care Basescu iese presedinte, Nastase si Iliescu vor avea un mic conflict pentru ca planul nu le va iesi si vor trebui sa se certe asupra postului de presedinte PSD.
Cateva informatii suplimentare despre care nu stiu daca am amintit. Cineva tare istet imi spunea urmatorul lucru : "Basescu nu e sanatos ca din cauza scandalului lui am atras atentia presei straine !"
Pentru cei care sunt de aceeasi parere am sa le spun un singur lucru. Din imprudenta, indolenta sau prostia lui Nastase presa straina a fost alertata inainte ca Basescu sa acuze de frauda. Multi o sa intrebe de ce . Pai cand strainii au vazut ca se formeaza cozi pe strada in orase ca Paris, Berna, Geneva, Roma ca sa se voteze nu credeti ca li s-a parut ciudat ? Multi din romanii de afara care parcursesera distante mari ca sa voteze , cand au vazut ca nu pot vota sau ca nu sunt primiti in sectiile de votare au facut scandal la consulate etc. Presa a vazut atunci deja. Oricum se afla si daca Basescu nu facea gura pentru ca presa romana ar fi scris zeci de articole pe tema asta si s-ar fi alertat oricum.
Altii o sa imi zica urmatorul lucru , ca e o prostie toata tarasenia pentru ca ne stricam imaginea fata de UE. Intrebarea mea este am avut imagine mai buna fata de ei pana acum ? Bancorez ? FNI ? RAF ? SAFI ? Bani multi ? Milioane de dolari su chiar miliarde ? + banii din taxele pe care le platim si cu care nu s-a facut mai nimic.
O alta persoana "isteata" imi zicea ca UE a zis sa avem continuitate. Ce nu au inteles romanii este ca UE a zis sa nu ne lasam afectati de nimic si sa continuam drumul pe care suntem adica acela de aderare la UE. Niciodata nu a zis ca trebuie sa votam tot Nastase sau PSD.
Faza ca astia nu ne vor mai primi dupa scandalul de aici cu voturile este iar aiurea. In Ukraina stim cu totii caare a fost situatia si dupa parerea mea a fost similara. Reactia insa a fost cu totul alta si anume lumea a protestat prin manifestatii. Efectul a fost bun adica judecatorii au hotarat ca intradevar alegerile trebuie reluate din nou in totalitate pana in data de 26 decembrie. Asta inseamna ca lumea are acolo mult mai mult curaj una la mana si doi ca judecatorii au dat dreptate opozitiei si nu celor de la putere. Reatia UE a fost cat se poate de fireasca. Vazand ca judecatorii au fost impartiali si au dat dreptate adevarului, au felicitat Ukraina.
As vrea sa va mai zic un ultim lucru si inchei pe ziua de azi. Nu stiu cati dintre voi ati urmarit pe realitatea tv emisiunile lui Dinsecu si in special cele de joi avandu-l ca invitat pe Plesu. Au fost senzationale. Plesu punea o problema interesanta si anume facea o analiza a ceea ce a castigat PSD prin frauda. Ideea e ca nici prin toate fraudele nu a reusit sa ia 51 %. De aici imi permit sa fac de capul meu un calcul simplu : suntem 22 milioane din care doar 18.300.000 cu drept de vot. Din toti au votat doar 58% adica 10.700.000. Din cei 10.700.000 au votat 36.5 % cu PSD pentru senat si camera deputatilor. Hai sa vedem , 36.5% din 10.700.000 inseamna exact 3.900.000 . Cum poti sa te bucuri deci cand stii ca dintr-o tara de 22.000.000 te vor doar 3.900.000 persoane adica doar 17.7% .
Este asta oare o bucurie, o realizare ca dintr-o tara te doresc doar 17.7 %. Sa ii excludem pe cei fara drept de vot si totusi raman 18.000.000 . Cei care nu au votat au facut-o din protest majoritatea sau pentru ca nu mai au speranta ca se poate schimba ceva deci in concluzie din nemultumire fata de situatia actuala. Daca PSD crede ca 17.7 % este o realizare atunci imi pare rau dar nu stie ce inseamna victoria si u siguranta nu va mai sti niciodata de acum incolo pentru ca si-a mancat malaiul cum se zice. Asteptam sa vedem cum va decurge turul 2 si promit pe aceasta cale ca voi face niste poze la felul cum sunt adunate voturile noastre la primarii ca sa va faceti o parere despre ce se ascunde in spatele cortinei ma refer la proasta oraganizare a alegerilor.
Poate ar trebui sa apara intr-un ziar procesele verbale ca sa vedem si noi, dar cum adevarul este de multe ori o amenintare la adresa puterii pun pariu ca nu le vom vedea.
Cred ca se potriveste perfect aici citatul din discursul lui Kevin Costner din filmul JFK referitor la cei carora le pasa de adevar: "Pentru ca doresc o tara libera, pentru ca aceasta tara este inca a noastra, cat timp luptam pentru ideiile in care credem.Adevarul este tot ce avem mai de pret si daca el nu dainuie, daca este acaparat de putere daca nu ii putem respecta pe oameni , atunci aceasta nu este tara in care m-am nascut si cu siguranta nu este cea in care vreau sa mor"
Daca si vointa poporului este furata in Romania atunci nici eu nu vreau sa mor in aceasta tara pentru ca in afara de vointa poorului nu mai are nimic.
Noapte buna si multa reflectie la cele spuse.
#30654 (raspuns la: #30562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si eu ma ghidez uneori dupa p - de mya la: 25/01/2005 20:25:50
(la: Trancaneala Aristocrata)
Si eu ma ghidez uneori dupa principiul
"De ce sa faci azi ce poti lasa pe maine?" ;))
Asa ca...mai usor cu suturile, deh. Insa...daca pui laba pe carte,
iti garantez io aici, in fata colectivului reunit ca o sa te
dezmeticesti de tot, definitiv. :)))
#34521 (raspuns la: #34520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, clar o victorie a teroris - de mya la: 15/02/2005 04:49:20
(la: Rezultatul alegerilor din Spania e o victorie a terorismului?)
Da, clar o victorie a terorismului. Scriu aici fiindca nu mai pot sa votez.
Calea Victoriei... - de (anonim) la: 01/03/2005 09:26:00
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Locul unde am copilarit, 25 de ani de viata, centrul (inima) Bucurestiului. De la Piata Victoriei pana la Splai, Palatul Regal, Ateneul, Athenee Palace, Hotel Continental, Odeon, Tanase, Capsa, Cercul Militar, Lafayette, Cladirea CEC, Muzeul de Istorie (fosta Posta Centrala) etc etc etc. :)
Calea Victoriei... - de RSI la: 01/03/2005 09:27:06
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Locul unde am copilarit, 25 de ani de viata, centrul (inima) Bucurestiului. De la Piata Victoriei pana la Splai, Palatul Regal, Ateneul, Athenee Palace, Hotel Continental, Odeon, Tanase, Capsa, Cercul Militar, Lafayette, Cladirea CEC, Muzeul de Istorie (fosta Posta Centrala) etc etc etc. :)

==============
"- Cum putem face imposibilul?
- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
eu (incerc sa) ma ghidez dup - de Calypso la: 14/07/2005 00:13:16
(la: Optimismul,increderea, si gindirea pozitiva.)
eu (incerc sa) ma ghidez dupa zicala

"Tot ce mi se intimpla e spre binele meu"
pe calea Victoriei sunt vacut - de Intruder la: 28/08/2005 00:03:05
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
pe calea Victoriei sunt vacutele...eu am una preferata langa Ateneul Roman, as lua-o acasa...
inchide-ti telefonul, incuie usa si dezleaga-ti cainele...gata, pa!
maine vin sa-ti montez dulapul.
#68406 (raspuns la: #68405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ghid..usii.... :) - de Andre29 la: 05/11/2005 14:48:38
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
sentiment: cred ca sunt... suntem destui care te-ar putea...uhm :)... ghida .... prin a noastra urbe totul e sa iei legatura si sa spui ... ah, si poate cand vii aduci un pic de aer de cel bun si curat de pe la voi sa ne faci si noua o infuzie ca am senzatia ca uneori devenim prea cenusii....chiar si la suflet....



_____________


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

#85074 (raspuns la: #83139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Franta - ghid de calatorie:)) - proaspat primita din...Miami! - de Horia D la: 06/12/2005 16:24:07
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Urmatorul ghid pentru calatorii americani care se-ndreapta spre Franta a fost compilat de specialisti de cea mai inalta calificare din documente confidentiale si publice provenind de la US State Department, Food and Drug Administration, Central Intelligence Agency, US Chamber of  Commerce, Center for Disease Control si cativa sateliti-spioni extrem de scumpi, despre care francezii n-au habar.

Este un ghid exclusiv pentru calatorii americani. Garantia acuratetii nu este nici  urmarita, nici intentionata.

"Privire generala: Franta este o tara straina de marime mijlocie situata pe continentul Europa. Este un membru important al comunitatii mondiale, chiar daca nici pe departe atat de mult cat crede. Se invecineaza cu Germania, Spania, Elvetia si alte cateva tari mai mici fara o importanta deosebita si care nu reprezinta o destinatie atractiva pentru cumparaturi.

Franta este o tara foarte veche cu multe tezaure, cum sunt Luvrul si EuroDisney.

Printre contributiile sale la civilizatia occidentala se numara sampania, Camembertul si ghilotina. Desi Franta se considera o natiune moderna, aerul conditionat este putin utilizat si este aproape imposibil sa gasesti o mancare mexicana decenta.

Un motiv continuu de exasperare pentru vizitatorii americani este acela ca locuitorii se incapataneaza sa vorbeasca franceza, desi multi sunt capabili sa treaca pe engleza daca zbieri la ei. Ca in orice tara straina, numarati restul in magazine si restaurante.

Populatia: Franta are o populatie de 54 de milioane, din care majoritatea beau si fumeaza zdravan, conduc ca lunaticii, au libidoul exagerat si nu cunosc conceptul de a sta rabdatori la rand.

Francezii sunt lacomi, temperamentali, mandri, aroganti, zapaciti si indisciplinati: toate acestea sunt punctele lor bune. Majoritatea francezilor sunt romano-catolici, desi nu s-ar zice dupa comportament.

Multi sunt socialisti, iar costumele de baie topless constituie un aspect frecvent.

Barbatii poarta uneori nume de femei ca Marie si se pupa atunci cand isi decerneaza decoratii. Calatorii americani sunt sfatuiti sa mearga in grupuri, purtand sepci de baseball si pantaloni colorati pentru a se recunoaste reciproc mai usor.

Siguranta: In general, Franta este o destinatie sigura, desi calatorii trebuie sa stie ca, din cand in cand, este invadata de Germania. Traditional, francezii se predau mai mult sau mai putin instantaneu, dar, in afara dificultatii temporare de a procura whisky scotian si de a afla scorurile la baseball sau cotatiile bursiere la New York, viata decurge aproximativ la fel pentru vizitatori.

A fost construit recent un tunel sub Canalul Manecii, pentru ca guvernul sa poate fugi mai repede la Londra.

Istorie: Franta a fost descoperita de Charlemagne in Evul Mediu. Alte figuri istorice importante sunt Louis XIV, hughenotii, Jeanne D'Arc, Jacques Cousteau si Charles de Gaulle, care a fost multi ani presedinte, iar acum este aeroport.

Guvernarea: Forma de guvernare este democratica, dar zgomotoasa. Alegerile se tin mai mult sau mai putin continuu. Din considerente administrative, tara este impartita in regiuni, departamente, municipalitati, orase, comune, sate, cafenele, baruri si placi ceramice de pardoseala.

Parlamentul consta in doua camere, Superioara si Inferioara (desi se afla amandoua la parter), ai caror membri sunt fie gaulisti, fie socialisti, niciunul dintre ei fiind cu totul demn de incredere. Principalele preocupari ale parlamentului sunt plasarea de bombe atomice in sudul Pacificului si mimarea indignarii atunci cand se plange cineva. Dupa cele mai recente comunicari de la serviciile secrete, in prezent este presedinte cineva pe care-l cheama Jacques. Nu avem alte informatii pentru moment.

Cultura: Francezii sunt mandri de cultura lor, desi nu este usor sa-ti dai seama din ce motiv. Toate cantecele lor suna la fel si au facut cu greu filme in care merita sa vezi si altceva decat scenele de nuditate. Si nimic nu este mai plicticos, desigur, decat un roman scris de un francez.

Bucataria: Sa fim sinceri, oricat usturoi ai pune pe el, un melc nu este decat o rama cu cochilie in spinare. Dar orice croissant este excelent, desi este imposibil pentru cei mai multi americani sa pronunte acest cuvant. In general, calatorii sunt sfatuiti sa se rezume la cheeseburgeri in hotelurile bune cum sunt Sheraton sau Holiday Inn.

Economia: Franta are o economie puternica si diversificata, depasita in Europa doar de Germania, ceea ce este surprinzator, deoarece oamenii nu prea muncesc. Daca nu sunt in pauza de patru ore de dupa pranz, sunt fie in greva, fie blocheaza soselele cu camioane si tractoare.

Principalele exporturi ale Frantei sunt, in ordinea importantei: vinul, arme nucleare, parfumuri, rachete teleghidate, sampania, arme de mare calibru, lansatoare de grenade, mine terestre, avioane de atac, armament divers si branza.

Sarbatori publice: Franta are mai multe sarbatori decat oricare alta natiune.
Printre cele 361 de sarbatori nationale se numara 197 de zile de sfinti, 37 de zile ale Eliberarii Nationale, 16 zile ale Proclamarii Republicii, 54 de intoarceri triumfale ale lui Charles de Gaulle ca si cand ar fi castigat razboiul de unul singur, 18 zile de trimitere in exil a lui Napoleon, 17 zile de chemare din exil a lui Napoleon si 112 zile "Franta e mare si restul lumii nu face doi bani". Sarbatorirea Sfintei Brigitte Bardot este pe 1 martie.

Concluzie: Franta se bucura de o istorie bogata, un relief variat si spectaculos si o clima temperata. Pe scurt, ar fi o tara foarte placuta, daca n-ar fi locuita de francezi. Cel mai bun lucru care se poate spune despre ea este ca nu este Germania.

Prevenire: Serviciile consulare ale guvernului Statelor Unite exista in singurul scop al promovarii intereselor companiilor americane ca McDonald's, Pizza Hut si Coca-Cola.

In eventualitatea ca sunteti victima unui atac sau accident serios, implicand cel putin pierderea unui membru, contactati Ambasada Americana intre orele 17:15 - 17:20, marti sau vineri, iar un oficial cu totul indiferent la problema dumneavoastra va da o lista de dentisti sau ceva tot atat de nefolositor. Aveti in vedere ca nimeni nu v-a cerut sa plecati in strainatate.


Noi ne facem intotdeauna vacantele la Miami Beach si va sfatuim sa procedati la fel. Multumim si noroc!"
#93361 (raspuns la: #93357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe-aici mi-erai, ghidi.... - de alex andra la: 04/02/2006 22:09:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Pe-aici mi-erai, ghidi, ghidi, ghidushule !
Aoleoooooo!
Sa nu creada oarecumva al de sub dush ca-i vorba de el ! Ca nu e !

Si ia zi-i asa,
Te pitisi mata
Dupa narghilea
Dupa portocale,
Dupa osanale,
Dupe parfumeturi,
Dupe cuconeturi,
Si picasi in vin,
Tuicarisi pelin ?

Da' textu ala lung, pe care n-am apucat inca sa-l cetesc, cand il scrisesi?
#104029 (raspuns la: #104027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
venezia, venezia, ..., victoria - de nete la: 16/03/2006 13:14:28
(la: Oras preferat)
e interesant sa vad ca ajuns in venezia realizezi, de fapt, ca nu este decat un oras umflat de cinematografie sau ca lumea mai si spala ori se mai... adica mai miros anumite canale... nu vreau sa fiu rautacios, dar cred ca ajuns intr-un oras nu cauti ceea ce gasesti foarte usor si la tine in propria ograda ci, mai degraba felul in care simti orasul il poate face simpatic ori antipatic. Orasul in care vreau sa-mi petrec batranetea este Victoria (jud. brasov). o singura data am fost acolo, insa aveam impresia ca intregul orasul este alaturi de mine peste tot unde mergeam. un sentiment de apartenenta si de siguranta nemaiintalnit pana atunci. nici foarte multi oameni sa am impresia ca nu respir, nici prea putini sa nu am cu cine vorbi. este superb!
am impresia ca rostul rugamintii cu care au inceput toate astea a fost acela de a stimula curiozitatea, de a trece orasul dincolo de cuvinte prin ceea ce am simtit cu totii cand am fost intr-un loc sau altul. un fel de basm: fictiune (doar asta este in mintea noastra mereu) cu un sambure de adevar (orasul in sine)

in ceea ce te priveste pe tine faci ce vrei, in ceea ce-i priveste pe altii faci ce poti
Victorie - de Mops la: 11/04/2006 19:36:30
(la: Slabiciuni)
Chiar daca am putut sa rad doar o clipa, in clipa aceea am invins!
Accept o eternitate de infrangere si umilinta pentru o clipa de victorie!
Nimic nu se obtine gratis...
Les Miserables-Victor Hugo... - de talida la: 06/08/2006 10:42:34
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Les Miserables-Victor Hugo...ATAT!....ajunge
Victorie a terorismului. Si - de Cassandra la: 01/10/2006 02:36:14
(la: Rezultatul alegerilor din Spania e o victorie a terorismului?)
Victorie a terorismului. Si demonstreaza ca pot schimba un guvern cind si cum vor.



victor - de proletaru la: 13/12/2007 12:32:48
(la: Un vagon in minus)
spui ca "e ciudat cand creierul iti dicteaza ceva si mana se impotriveste...cand ochiul vede si urechea nu aude"... mai baga o revizie! sexul chiar ajuta!
Victor, tu ai sindromul omului care se plictiseste.

"Sansa despre care vorbesc e inca in visul meu...asa imi imaginez ca este...cred in reabilitare pana in panzele albe...ce prostie...asta ma duce de rapa. Sa traiesti cu impresia ca oricand ai putea sa faci un gest ce te-ar invia...e de-a dreptul ridicol."
... daca pateam eu ieri ce zici tu acolo, n-avea cine sa ma mai invie! nu povestesc ce si cum pentru ca nu e deloc o grozavie dar dupa momentul acela scoteam adrenalina cu cana de sub scaun.
stiu doar ca oamenii care sunt activi, au o preocupare si niste tzeluri cu care se lupta zilnic, nu au timp de "meditatii" languroase. sper sa nu te superi pe mine ca zic asa.
aduna-te si stabileste-ti prioritati. cum bine spunea cineva mai sus, schimba cartea si citeste ceva mai realist, daca cititul e principala preocupare. teoriile astea ezoterice sunt de doi bani, parerea mea.
refa conexiunea la realitate si da-i bice.
pe cai, ca se filmeaza!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...