comentarii

ghimpe


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cat despre mine - de papadie67 la: 30/09/2003 06:58:17
(la: Poezia face timpul placut)
sunt flatat! ghimpii din inima i-asi smulge; nu-i gasesc: escrocii, s-au pitit!
De stil? Un exercitiu? Nu!
E-o poveste veche. Si nu prea vesela, parol!
#566 (raspuns la: #555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
insectar - de papadie67 la: 10/10/2003 00:25:06
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
cum ramane cu polemistul vesel? sau circumstantial ludic.
dar cu "avocatul diavolului", sau/si cu polemistul otravit de-un ghimpe-al trandafirului pretentios catalogat ca fiind estetic?
#983 (raspuns la: #982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LB ...2 :) - de Alice la: 17/12/2003 02:34:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Scutul

Cand orice scut are
forma de inima,
nu-i de mirare
ca-n noi insine inima pare un scut.

Ce aperi in noi cu taria
pietrei peste care am trecut,
inima, tu, ca un scut?
Aperi ce-n dosul tau este?
Intaiul suflet al nostru,
amarantul cu vesnica floare, copilaria?

Aperi ce-n noi e poveste,
ce n-are nevoie de scut,
amintiri sangerande de ghimpi
si de roze din vremi de-nceput,
amagirea suprema, ardori de pleroma,
dragostea alba cu mandra-i aroma?
#6737 (raspuns la: #6661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Stiu. - de Alice la: 10/01/2004 04:28:31
(la: Point et…à la ligne!)
Faca-se voia dumitale!
merci,
alicea-n ghimpi (sau invers, cum sa nu!)

Ci taci, sanjuro, pour une fois, si tu puternice SB - taceti si voi si vom tacea-mpreuna, cand despre aste lucruri vorba va mai reveni.

Quant à moi ... nu se va-ntoarce-n veacul vecilor pe-acilea, vorba de romani!
#7874 (raspuns la: #7873) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ei pleaca avand impresia ca - de Daniel Racovitan la: 15/02/2004 13:30:59
(la: Romani in strainatate)
"Ei pleaca avand impresia ca in strainatate vor descoperi El Dorado"

Eh, ghimpele unora e ca unii chiar il descopera...

..................................................................................
"Nobody is perfect; I'm nobody."
#9662 (raspuns la: #9651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SB - de belazur la: 29/02/2004 07:09:52
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
"Este dreptul ei sa fie disperata; ea traieste acolo nu in Anglia"

Nu e chiar asa. Nu stau in RM, doar familia mea e acolo, eu plec o data la doua-trei luni, dar stau... pe un "pod de flori (sau "de ghimpi", sau "de disperare" - daca tot asta e impresia generala)"... :)

#10934 (raspuns la: #10931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hmmm, not a bug, but a design feature... - de ikoflexer la: 29/06/2004 22:03:51
(la: Ozzy vs LMC)
In primul rind vreau sa-mi cer din nou scuzele de rigoare cu privire la folosirea eronata de catre mine a termenului de mai jos. Daca as fi putut as fi schimbat traducerea si as fi pus "evreu." Eu incercasem sa traduc cit mai mot-a-mot... si-am dat cu batu-n balta.

E asa din constructie. O data ce a aparut un raspuns la comentariu nu il mai poti modifica (pentru a nu iti schimba ulterior afirmatiile).

Ahhh! Alta ciorba de peste... nu stiam, ca n-aveam de unde. Daniel, nu crezi ca ar fi bine sa apara un mesaj care informeaza utilizatorul despre cauza neputintei schimbarii comentariului?---nu cred ca e greu de facut (cel putin nu pentru tine, daca consideram schimbarile pe care deja le-ai facut pe drupal---ma insel?).


PS: nu cu comentarii malitioase merg lucrurile inainte. Cel putin nu in informatica.


Depinde---drumul progresului e adeseori presarat cu ghimpi. Astea fiind spuse, vreau sa fie clar ca n-am incercat sa fiu malitios. Pur si simplu am incercat sa atrag atentia la anumite probleme. Dar e frustrant cind tu sau ceilalti admini ignora plinsul nostru, al plebeilor, cind incercam sa aducem atentia la anumite ne-regularitati cu softul.

Tie ti se pare mai bine sa nu ti se atraga atentia deloc la probleme site-ului?

De exemplu, daca vrei sa imbunatatesti site-ul (si sincer sa fiu nu vad de ce nu ai vrea) de ce nu deschizi o conversatie admini <--> utilizatori in care sa se poata faca sugestii de imbunatatire, feedback, probleme, etc. ? Sau daca exista una, spune-ne te rog.

Aceste raporturi de la utilizatori nu trebuie luate ca atac personal. Daca (si este un mare daca) as fi fost un concurent sau nu mi-ar fi pasat, atunci nu ti-as fi dat feedback si nu m-as fi plins, ca sa nu repari problemele, intelegi? Mai degraba m-as fi pus pe treaba o luna jumate si schimbat drupal cum ai facut si tu, si-as fi oferit un site care nu are problemele astea. Ce vreau sa spun e ca daca cineva poate oferi un produs mai bun si daca e "demand," o sa se intimple. Esti de acord?
-- ikoflexer
#17009 (raspuns la: #17005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Belle - de Hypatia la: 18/10/2004 20:21:23
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Incep prin a-mi cere scuze, n-a fost niciodata in intentia mea de a supara o persoana sau alta. Am simtit mai de mult ca "ai un ghimpe" impotriva mea si nu stiam ce si cum . Acum m-am lamurit. Repet, imi cer scuze, n-a fost cu intentie. Cer ingaduinta care mi s-ar cuveni atunci cand greseala se datoreaza reactiei fata de cei care ataca o persoana/ o institutie. Belle, s-a mai spus prin Cafenea un lucru, si tocmai de aceea am ales sa fac acest studiu, si anume ca cei care dau replici sunt daca nu zeflemitori, atunci se cred atotstiiutori sau altfel. Dar de fat astfel de cuvinte ascund justificarea ratarii, a lipsei de raspuns. Fac o analogie: daca vreau sa construiesc o casa si un arhitect, dorind sa ma ajute, imi spune parerea sa si aceasta nu e chiar pe placul meu, ce voi face? Ii zic astfel de cuvinte? Oare nu are competenta celor spuse? Mergeti la medic. Incercati sa va dati cu parerea despre diagnostic si in acelasi timp uitati-va la fata medicului: daca nu va face remarci de-a dreptul rautacioase, mutra va spune totul...
Cred ca daca ai fi realizat ca nu din burta spun ce spun, poate nu ai mai fi fost asa ranita in sentimentele tale.... Am plecat si eu o data cu avant prin Cafenea si Anita m-a trimis sa studiez si pentru asta ii sunt recunoscatoare, nu regret.Nu m-a deranjat catusi de putin ca am fost trimisa la studiu, pentru ca de aici vine intelepciunea. Cine crede ca le stie pe toate, este la polul opus al lui Socrate. Singur migreaza catre acolo.
Inca o data imi pare rau pentru inconveniente, dar om sunt si eu si pana nu vad schimbari, am dreptul sa fiu si eu la fel de furioasa ca toti cei atacati personal.
Hypatia
#25439 (raspuns la: #25421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hypatia :) - de Belle la: 18/10/2004 20:45:38
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
nu stiu de unde ai scos ca am un ghimpe impotriva ta, fiindca n-am. sunt doar circumspecta vazand cum reactionezi cand cineva vrea sa ajute pur si simplu, fara a face alte comentarii in plus sau fara sa se bage in discutie pro sau contra.

nu stiu, probabil ai crezut ca ma dau mare sau mai stiu eu ce. in cazul mentionat, n-am facut decat sa raspund la o intrebare pusa de alex (si anume daca versetul respectiv face intr-adevar parte din biblie) cu link-uri, fara sa comentez si mai ales fara sa ma bag in plus pe subiectul in cauza si la comentariile facute de altii, fiindca am si recunoscut ca n-am urmarit polemica.

in alt caz la fel, doar am raspuns la o intrebare prin a da cateva link-uri de pe internet care ofereau un fel de raspuns (se cerea o definitie). cred ca si atunci te-am deranjat, dar am hotarat ca e problema ta nu a mea si oricum n-avea nici o importanta deci am lasat-o balta.... dar am ramas circumspecta (asa cum am mai spus) fara insa un ghimpe impotriva ta (daca m-ai cunoaste mai bine ai realiza si singura asta).

dar ca sa revin la ce-ai spus, eu n-am atacat nici persoana nici institutia, si nici n-am dat vreo "replica" de atotstiutor... asta doar ca sa clarific ca zau nu stiu ce te face sa crezi asta.

eu insa apreciez ca ti-ai cerut scuze, nu fiindca ar fi fost nevoie sau fiindca as fi asteptat asa ceva, ci pur si simplu fiindca nu oricine ar face asta. si nu-ti fa probleme ca nu e nimeni ranit in sentimente, nu ma supar eu din atata lucru... da-mi un motiv serios si-atunci iti spun in fata ca m-ai ranit si-ti spun si de ce, pana atunci nu mai fi furioasa ca nu te-am atacat personal, si nici n-am pornit cu avant prin cafenea (sunt membra de cel putin jumatate de an, chiar daca altii sunt de mai multa vreme, totusi pentru cei noi eu deja sunt "baba").

oricum, daca ceva din ce-am zis ti se pare neclar, sau ceva din oricare din comentariile anterioare ti se pare nepotrivit, imi cer si eu scuze si poti linistita sa-mi ceri explicatii si sa discutam. niciodata nu mi-a placut sa las lucrurile in coada de peste. cum doresti, pe mp sau chiar aici ....abia astept sa se mai gaseasca cate-un "justitiar" care sa ma faca troll pentru nimic ;)))


~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#25445 (raspuns la: #25439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru fiecare, cate putin - de Hypatia la: 27/10/2004 15:37:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Domnule Racovitan, ma bucur pentru optimismul D-voastra si mi-ar placea sa vi-l pot sustine cu ceva asemanator,insa incercarile mele au fost mai mult sortite esecului si numai D-voastra stiti la ce ma refer. Cei mai multi participanti la aceasta conferinta s-au suparat din momentul propunerii, initiativei, nu mai vorbesc de plan si de ceea ce doream sa fac....
Daniela Manolescu, iti urez mult succes! Voi sprijini pe cat voi putea demersul tau, poate deja exprimata negarea fata de intentia mea, oamenii vor accepta planul D-voastra. Mie mi-a pierit zambetul de pe buze in momentul in care am simtit o crunta dezamagire fata de cei pe care ii consider fratii mei romani, indiferent de unde ar fi ei. Speram ca cei ce au mers in alte comunitati au invatat acolo respectul pentru celalalt si-l exerseaza cu cei ramasi acasa, in tara. Crunta dezamagire. Mai ales cand unii ca acestia nu sunt prosti, ci doar au foarte multa rautate in cuvintele lor. Daca cuvantul pe care il rostim ne caracterizeaza, atunci.... trageti fiecare concluziile.
Mary, imi pare rau dar nici de data asta nu ai nimerit cu intelegerea....
Ozzy, cine s-ar fi gandit acu' vreo jumate de an ca vom ajunge la astfel de mesaje?
Iti multumesc din tot sufletul! Unii dintre noi ar putea sa nu stie ca noi ne-am intalnit si in alte conferinte si ne-am "incomodat" unul pe altul , poate. Dar si in cazul tau, ca si intr-un alt caz celebru- Anita47- pot spune cu multumire ca am depasit momentele dificile si ca disputele noastre au evitat conflictul. Mi-ar face o deosebita placere daca si altii ar intelege ca dincolo de ton, de verva si angajament, de "misionarismul" care nu place unuia sau altuia, este important sa discutam civilizat. Se poate asta cand razboiul este ca si declarat?
Lui Gabi.Boldis: Am oftat din greu caci, pe de o parte ma bucur ca ati facut precizarile din prima parte a mesajului D-voastra.Poate ca lucrurile vor fi percepute corect si lumea va intelege intentia mea si nu-mi va mai pune in seama totul felul de aberatii. Acum am ajuns la "limbaj de lemn". Am rabdare pana perceptia celorlalti despre intentiile si cuvintele mele va fi corecta.
Ca unul care ati lucrat in media si va scoliti in stiintele sociale, cred ca veti intelege corect faptul ca ma declar adepta oricaror exercitii de dialog, pentru ca numai exercitiul social poate duce la imbunatatirea starii de fapt: neputinta comunicarii pozitive, eficiente si evitarea conflictelor.
Acum mai este o problema pe care nu stiu cum sa va ajut sa o rezolvati. Mi-e clar demult ca nu ma puteti suferi, si nu pentru ceea ce ati scris, ci pentru ca ma simtiti un ghimpe in contextul manipularilor pe care le faceti prin mesajele personale. Imi pare rau, dar asta este conferinta in care GAZDA sunt EU. Nu va place "mutra " mea, asteptati-ma la interval in alte conferinte. Asa mi se pare fair.
Hypatia
#26468 (raspuns la: #26368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia, Pasajul urmator mi - de ikoflexer la: 27/10/2004 16:29:39
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Hypatia,
Pasajul urmator mi se pare dur si acuzator. Dar, neavind ocazia sa vad mesajele alea private, nu pot fi pot fi sigur. Intrebind despre conflict ai ajuns si d-ta sa te aprinzi citeodata din prea putin, si prin asta sa perpetuezi un meta-conflict (un conflict despre conflict).

Mi-e clar demult ca nu ma puteti suferi, si nu pentru ceea ce ati scris, ci pentru ca ma simtiti un ghimpe in contextul manipularilor pe care le faceti prin mesajele personale. Imi pare rau, dar asta este conferinta in care GAZDA sunt EU. Nu va place "mutra " mea, asteptati-ma la interval in alte conferinte. Asa mi se pare fair.

Daniel, sint in totalitate de acord cu pasajul tau de mai jos, ceea ce mi se intimpla cam rar in ultimul timp. In legatura cu raspunsul tau la propunerile mele de (mult) mai jos, nu sint intrutotul de acord. Ar fi prea mult de scris si nu pot sa-mi permit acum. Pe scurt: daca propunerile mele nu implementabile dpdv tehnic, asta se poate repara--ca doar spuneai ca un nou soft va vi folosit curind... de curiozitate intreb cind? Cu voturile, nu cred ca ar fi asa de groaznic aici pe cafenea, ca nu prea am vazut clici. Asa ca exemplul tau mi se pare ne-realistic. Eu unul nu sint convins pina nu vad ca nu merge.

SB1 si ceilalti care propuneti a se lupta conflictul cu umorul; da, propunerea e buna, dar va avea succes numai in cazuri benigne. Nu uitati ca realitatea e dura: sint unii care vor ignora orice bun simt si vor arunca cu noroi la orice pas. Un singur lucru ii opreste: banarea.

Ozzy: welcome back man.

Numai bine,
--ikoflexer
irma - de om la: 31/08/2005 23:06:24
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
se pare ca ne-am inteles :))
Da, si eu as cauta ACUM sa vindec folosind progresul cercetarilor, chiar daca as sta uneori pe ghimpi; dar asta nu ma impiedica sa ma gandesc la tentatiile si/sau implicatiile de viitor ;))
#68885 (raspuns la: #68878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de latu la: 06/11/2005 20:18:38
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
asa, ca plec in lumea mea,
nemuritor si rece...


E lumea plina de duele?
Si sunt duelele un tel?
Mai bine-atunci in sifoniere
Unde ma vad eu cel mai cel...:-))
****
Cat despre celelalte scrise
Iti multumesc Intruder
Ca esti intaiul care zise
Sa nu ma simt "offender".

Cat despre bere si cafeaua
Sunt prieten cu-amandoua
Traiasca toti din cafeneaua
Cat soare-i si cand ploua.

De noua luni zici ca te plimbi
Prin cafenea acuma?
Cand esti plecat stai ca pe ghimpi
C-ai sta pe-aici intr-una?

Imi merge mie-acum asa,
"Dar" - zice disciplina -
"Nu e asa cum tu ai vrea,
Se lucra pe lumina!".

"Oricum" - ii zic - "seara-i a mea
Atuncea fac ce-mi place."
Si ma stramut in cafenea
Si scriu si beau si pace...:-))
#85298 (raspuns la: #85273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iata denumirea in RO-ENGLEZ - de Calypso la: 30/01/2006 11:14:16
(la: Leustean, tarhon, bors, etc - unde la gasim in Franta?)

iata denumirea in RO-ENGLEZA-LATINA a diferitelor plante;

eu nu reuseam sa gasesc hrean dar cu denumirea in latina l-am gasit intr-un magazin BIO;

e plin de magazine BIO (BIOCOOP- e o retea de magazine din Fr, LA VIE CLAIRE aussi, etc) si gasesti aproape tot ce vrei;

1, Afin, Bilberry bush, Vaccinum myrtillus
2, Agris, Gooseberry, Ribex uva-crispa
3, Albastrele, Cornflower, Centaurea cyanus
4, Aloe, Aloe Vera, Aloe vera, Aloe spp.
5, Alun, Hazel, Corylus avellana
6, Amareala, ? , Polygala amara
7, Anason, Anise, Pimpinela anisum
8, Angelica, Angelica, Angelica archangelica
9, Anghinare, Artichoke, Cynara scolymus
10, Arahida, Ground nut, Arachis hypogaea
11, Aramant, Amaranth, Amaranthus spp.
12, Ardei rosu, Cayenne, Capsicum annum
13, Armurariu, , Silybum marianum
14, Arnica, Arnica, Arnica montana
15, Brusture, Burdock, Arctium lappa
16, Bujor, Peony, Paeonia officinalis
17, Busuioc, Basil, Ocimum basilicum
18, Busuiocul cerbior, Pennyroyal, Mentha pulegium
19, Cais, Apricot, Armeniaca vulgaris
20, Capsun, Strawbrry, Fragaria Moschata
21, Cartof, Potato, Solanum tuberosum
22, Castan comestibil, Sweet chestnut, Castanea Sativa
23, Castan salbatic, Common chestnut, Aesculus Hippocastanum
24, Castravete, Cucumber, Cucumis Sativus
25, Catina, Underbrush, Hippophae Rhamnoides
26, Ceapa, Onion, Allium cepa
27, Cedru, Cedar, Cedrus spp.
28, Cerentel, ? , Geum urbanum
29, Chimion, Caraway, Carum carvi
30, Cicoare, Chicory, Cichorium intybus
31, Cimbrisor, Brotherwort, Thymus serpillum
32, Cimbru, Thyme, Thymus vulgaris
33, Cires, Swet cherry, Cerasus vulgaris
34, Ciubotica cucului, Primrose, Primula officinalis
35, Ciulin, Thistle, Cardus nutans
36, Coacaz negru, Black currant, Ribes nigrum
37, Coacaz rosu, Red currant, Ribes rubrum
38, Coada calului, Horsetail, Equisetum arvense
39, Coada racului, ? , Potentilla anserina
40, Coada soricelului, Yarrow, Achillea millefolium
41, Coriandru, Coriander, Coriandrum Sativum
42, Corn, Dogwood, Cornus Mas
43, Cretisoara, ? , Alchemilla vulgaris
44, Cretusca, , Fillipendula ulmaria
45, Crusin, Buckthorn, Rhamnus frangula
46, Cuisoare, Allspice, Pimenta officinalis
47, Dafin, Bay Laurel, Laurus nobilis
48, Dovleac, Pumpkin, Cucurbita Pepo
49, Dud, Mulberry, Morus Alba
50, Eucalipt, Eucalyptus, Eucalyptus globulus
51, Fag, Beech, Fagus sp.
52, Fasole, Bean, Phaseolus vulgaris
53, Feciorica, Burstwort, Herniaria graba
54, Fenicul, Fennel, Foeniculum vulgare
55, Floarea soarelui, Sunflower, Helianthus annuus
56, Frag, Wild strawberry, Fragars vesca
57, Frasin, Ash, Fraxinus excelsior
58, Galbenele, Marigold, Calendula Officinalis
59, Ghimpe, Thorn, Xanthium spinosum
60, Ghintura, ? , Gentiana asclepiadea
61, Grau, Wheat, Triticum vulgare
62, Gutui, Quince, Cydonia vulgaris
63, Hamei, Hop, Humulus lupulus
64, Hrean, Horse radish, Armoracia rusticana
65, Iarba moale, iarba fetei, Feverfew, Tanacetum parthenium
66, Iasomie, Jasmine, Jasminum officinale
67, Iedera, Ivy, Hedera spp.
68, Ienupar, Juniper, Juniperus communis
69, In, Flax, Linum usitatissimun
70, Ipcarigea, ? , Gypsophila paniculata
71, Isop, Hyssop, Hyssopus officinalis
72, Lamai, Lemon, Citrus limonum
73, Laptuca, salata, Lettuce, Lactuca sativa
74, Lemn dulce, Licorice, Glycyrrhiza glabra
75, Leurda, Ramson, Allium ursinum
76, Leustean, Lovage, Levisticum officinale
77, Levantica, Lavendar, Lavandula angustifolia
78, Limba mielului, Borage, Borago officinalis
79, Linte, Lentil, Ervun leres
80, Lucerna, Alfalfa, Medicago sativa
81, Lumanarica, Mullein, Verbascum phlamoides
82, Mac, Poppy, Papaver somniferum
83, Maces, Dog rose, Rosa canina
84, Maghiran, ? , Majorana hortensis
85, Mar, Apple, Malus pumila
86, Marar, Dill, Anethum graveolens
87, Mataciune, , Dracocephalum moldavica
88, Mazare, Pea, Pisum sativum
89, Menta, Peppermint, Mentha piperata
90, Menta creata, Spearmint, Mentha viridis
91, Merisor, Cowberry, Vaccnium vitis idaeae
92, Mesteacan, Birch, Betula verrucosa
93, Mirt, Myrtle, Myrtus communis
94, Morcov, Carrot, Daucus carota
95, Mosmon, Medlar, Mespilus germanica
96, Mure, Blackberry, Rubus fruticosus
97, Muschi de piatra, Iceland Moss, Cetraria islandica
98, Musetel, Camomile, Matricaria chamomilla
99, Mustar alb, White mustard, Sinapis alba
100, Mustar negru, Black mustard, Brassica nigra - Sinapis nigra
101, Nalba, Marsh mallow, Althea officinalis
102, Naut, Chick pea, Cicer arietinum
103, Nuc, Walnut, Juglans regia
104, Nucsoara, Nutmeg, Myristica fragrans
105, Obligeana, Calamus, Acorus calamus
106, Oman, iarba mare, Elecampane, Inula helenium
107, Orez, Paddy, Oriza sativa
108, Orz, Barley, Hordenum vulgare
109, Osul iepurelui, Rest-harrow, Ononis spinosa
110, Ovaz, Oat, Avena sativa
111, Paducel, Hawthorn, Crataegus oxycantha
112, Papadie, Dandelion, Taraxaum officinale
113, Par, Pear tree, Pirus sativa
114, Pastarnac, Parsnip, Pastinaca sativa
115, Patlagica rosie, Tomato , tomates, Lypopersicum esculentum
116, Patlagica vanata, Aubergine, Solanum melagerra
117, Patlagina, Plantain, Plantago lanceolata, P. major
118, Patrunjel, Parsley, Petroselinum crispum
119, Pelin, Wormwood, Artemisia absinthium
120, Pepene galben, Cantaloup(e), Cucuneis mela
121, Pepene verde, Citron melon, Citrulus lanatos
122, Piersica, Peach tree, Prunus persica
123, Pin, Pine tree, Pinus silvestris
124, Pir, Couch grass, Agropyron repens
125, Plamanarica, ? , Pulmonaria officinalis
126, Plop negru, Poplar, Populus nigra
127, Podbal, Coltsfoot, Tussilago farfara
128, Portocala, Orange, Citrus aurantium
129, Porumb, Corn, Zea mays
130, Porumbar, Blackthorn, Prunus spinosa
131, Praz, Leek, Allium porrum
132, Prun, Plum tree, Prunus domestica
133, Rachitan, ? , Lythrum salicaria
134, Revent, Rhubarb, Rheum palmatum, Rheum officinale
135, Ridiche neagra, , Raphanus niger
136, Ridiche rosie, Radish, Raphanus sativus
137, Roiba, Madder, Rubia tinctorum
138, Roinita, Balm, Melissa officinalis
139, Rostopasca, Celandine, Chelidonium majus
140, Rozmarin, Rosemary, Rosmarinus officinalis
141, Salcam, Acacia, locust tree, Robinia pseudacacia
142, Salcie, Willow, Salix alba
143, Salvie, Sage, Salvia officinalis
144, Santal, Sandalwood, Santalum album
145, Sapunarita, Soapwort, Saponaria officinalis
146, Scai vanat, ? , Eryngium planum
147, Schinel, ? , Cnicus benedictus
148, Scortisoara, Cinnamon, Cinnamomum zeylanicum
149, Scorus de munte, Field ash, Sorbus aucuparia
150, Secara, Rye, Secale cereale
151, Senna, Senna, Cassia senna
152, Sfecla rosie, Red beet, Beta rubra
153, Soc, Elder, Sambucus nigra
154, Sofran, Saffron, Crocus sativus
155, Soia, Soya, Glycine hispida
156, Sovarv, Oregano, Origanum vulgare
157, Spanac, Spinach, Spinacea oleracea
158, Spanz, Bear's foot, Helleborus odorus
159, Sparanghel, Sparrow grass, Asparagus officinalis
160, Stejar, Oak, Quercus robur
161, Stevie, Patience, Rumex pattientia
162, Sulfina, ? , Melilotus officinalis
163, Sunatoare, Tutsan, Hypericum perforatum
164, Talpa gastii, Motherwort, Leonurus cardiaca
165, Tataneasa, Comfrey, Symphytum officinale
166, Tei, Linden tree, Tillia tomentosa
167, Telina, Celery, Apium gravcolens
168, Tintaura, Centaury, Centaurium umbellatum
169, Traista ciobanului, Shepherd's purse, Capsella bursa pastoris
170, Trandafir, Rose, Rosa centifolia
171, Trei frati patati, Heart's ease, Viola tricolor
172, Trifoiste, ? , Menyanthes trifoliata
173, Troscot, Allseed, Polygonum aviculare
174, Turtita mare, Agrimony, Agrimonia eupatoria
175, Ulm, Slippery Elm, Ulmus fulva
176, Unguras, Horehound, Marrubium vulgare
177, Urzica, Nettle, Urtica dioica
178, Urzica moarta, ? , Lamium album
179, Usturoi, Garlic, Allium sativum
180, Valeriana, Valerian, Valeriana officinalis
181, Varza, Cabbage, Brassica oleracea
182, Visc, Mistletoe, Viscum album
183, Verbina, Vervain, Verbena officinalis
184, Verigariu, Buckthorn, Rhamnus catharetica
185, Violete, Violet, Viola odorata
186, Virnant, Rue, Ruta graveolens
187, Vita de vie, Grape, Vitis vinifera
188, Volbura, Convolvulus, convolvuli, Convolvulus arvensis
189, Yucca, Yucca, Yucca spp.
190, Zamosita, Hibiscus, Hibiscum trionum
191, Zmeura, Raspberry, Rubus idaeus

salutare piticei, imi fusera - de anisia la: 19/02/2006 22:06:03
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
salutare piticei,
imi fuserati cumintei?
ma-ntorsei
dragi pui de lei!
vad ca va merse guritza
ba dansarati cu fetitza
cea dragutza, ce-o bulina
îi dadu lui "far' de vina"
care ma intreb, dar nush'
de ce nu iese din dush...
ba puserati de-o tacla
despre lucruri uite-asa,
ba ghicirati cu ghiocul
sa fortzatzi putin noroc...
tatikutzul cel haios
fuse, vazui, cam botos
ca hangitza disparu'
far' sa spuie plec acu'
dumnealui chiar in persoana,
ce sa-i faci,fusei pe goana,
sa ma ierti taticule,
ori sa zic... bibicule?

cosmacpanul... domn ce este
ne daduse chiar de veste
ca le stie pe ghiceala
sa zica la... fandoseala,
vin d-aceea si-l intreb:
ce se-ntampla cand ma-ntzep
intr-un ghimpe... nu de gard
ci adus de-un alt hazard?

...
fete dragi si cucuietzi
ia sa-mi spuneti, daca vreti,
far' sa stati prea mult pe ganduri
ne punem nitzel pe randuri
pline de umor si joaca
sa se-auda-n valea seaca?

_____________________________________________________
en la neblina del ayer me olvidaste como un verso de que no te puedes recordar...
#107061 (raspuns la: #107055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ghicitoare........oare......... - de cosmacpan la: 20/02/2006 09:16:53
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
sase potcoave incheiate,
de mester mare lucrate,
si o mana de bucurie
ghici ce sa fie?

purice daca eram
cu sase ma potcoveam
si apoi vant imi faceam
si-n alta lume saream

sase zile-n saptamana
si-un mester ce le aduna
dupa ele bucurie
ca in cafenea badie
ce sa fie? ce sa fie?

ce se-ntampla cand ma-ntzep
intr-un ghimpe... nu de gard
ci adus de-un alt hazard?

rabda inima si taci
ca pamantul care-l calci
(e-un raspuns de la Maria,
care-si face datoria,
sa-ne-nvetze sa ne spuna
ce solutie-i mai buna.)

io mi-s baba doftoroaie,
si proverbe stiu o droaie
care deget s-o-ntzepat, in ciulinul cel uscat:
o fi cel aratator, care indruma cu spor?
o fi oare mijlociul, care-n glume sta zglobiul?
inelarul sangereaza, dup-un june ce viseaza?
daca-i degetul cel mic, asta e, nu e nimic.
important e ca hazardul, o sa-ti spuna unde-i gardul
inima de-o parte sta, ratziunea n-o credea.
oare.. soare - de Andre29 la: 20/02/2006 09:51:29
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cin' sa fie, cin' sa fie

a venit badie

cu raspuns la ghicitoare

si in ochi cu soare



in ghimp poate de s-a intepat

iute antidotul l-a luat

nu cumva sa sangereze

inimioara sa afecteze



degetelul intepat

pe badie l-a preocupat

de-o fi mijlociul sau aratatorul

important e sa apeste enter-ul

si mesaje ghiduse

de menestrel compuse

sa lase colea pe cafenea

inima de-o parte sta, ratziunea n-o credea




________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#107129 (raspuns la: #107123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce este prostia - de Guinevere la: 13/04/2006 02:04:50
(la: joc)
un ghimpe in capul desteptului.
ce este rostul?
#117048 (raspuns la: #116775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografia cu comportament biologic - de Dinu Lazar la: 07/05/2006 05:13:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Care e chestia... azi orice bou fara cultura ia un telefon si poate face poze
foarte bune - atit cit poate fi de buna, tehnic vorbind, o imagine.
Ca daca nu ar fi bune nu ar face, si daca nu ar fi nu s-ar povesti.
Astfel, usurinta de a face imagini si evolutia senzationala a tehnicii
fotografice - cu un aparat cit o carte de credit faci niste fotografii
perfecte de da oricine in spuume de invidie - face ca arta fotografica
sa isi caute noi si diferite insule de exprimare in puhoiul nestavilit
al numarului de imagini, care se amplifica exponential.
Precum o reactie biologica, precum un comportament animal elaborat,
exact ca aparitia ghimpilor la plantele nevoite sa faca fata desertului
si ca adaptarea extraordinara ce face posibila viata unui urs polar
sau a unei gazele nevoita sa devina girafa, arta fotografica sau mai
curind modalitatile de exprimare necesare in imaginea de calitate, sufera
modificari fundamentale si complete.
Cel putin asta e impresia mea cind vad o expozitie ca aceea a domnului
Dragos Lumpan.
Marturisesc ca nu l-am cunoscut personal mai de loc - e din cu totul alta
generatie - pe domnul respectiv, si de aceea am ramas surprins vazind diferenta
dintre inca tineretea sa si maturitatea imaginilor expuse.
Cum ziceam, orice nea poate sa mearga oriunde si sa faca poze aparent superbe
cu elefanti, mari azurii si mincatori de flacari folclorice, daca nu sunt munti
cordilieri sau apusuri mirifice; dar din ce in ce acelea sunt imagini care inlocuiesc
azi carpeta cu baiadera, bibeloul cu balerina si clovnul de portelan, adica
nevoia de kitsch din inima inginerilor creatori si din sufletul vulgului.
Ce faci ca sa te exprimi altfel?
Poti face multe lucruri, printre care poti face imagini poetice, miscate, care
sa arate atmosfera altfel decit o poza national geografica si care sa
constituie granita dintre subtilitatea poeziei bune si taietura inginereasca
si rece a gindului: mama, sunt barosan, am aparat tare si lung, merg la safari si
va sparg cu pozele mele clare cu girafe si negrotei.
Imaginile domnului Lumpan sunt neconventionale, sunt dincolo de posibilul asalt al
inginerilor din fotografia romaneasca, sunt mai aproape de desenele primordiale
cu scene de viata pe care le-am vazut in picturile rupestre din muntii Tassili
sau la Lascaux, sunt ca o chestie de fluida razvratire impotriva imaginilor
clare, bine expuse, academice, care nu mai spun nimic pentru ca azi nu mai e o arta
si nici un mestesug sa faci o imagine clara si bine expusa - face aparatul singur asta.
Cine poate, isi muta bagajele pe tarimul poeziei si rezista, si incearca sa faca uneori
o expozitie grozava cu lucrari cu preturi adevarate ( pe la o mie de euroi bucata),
asa cum face domnul la care ne referim.
Cine nu poate, face poze perfecte si le vinde cu o juma de dolar sau ramine numai cu placerea
de a le face, dar asta numai uneori, apoi de putine ori, apoi de loc.
Cine se intreaba ce se mai intimpla in imagine, deci, merita sa dea o goneta la Galeria Posibila
sa vada ca aproape invizibil, adica din pacate fara ca noi sa stim, pentru ca la tembeliziuni
nu se vorbeste de asta si in presa nu exista cronicari de arta cu ochi si coaie, se mai face
treaba la Romanica si departe de tumultul fanariotomanelist imaginea DE CALITATE devine biologica,
isi schimba fata si rezista greu, ca o imagine tremurata de floarea de regina muntilor,
dar rezista.
#120853 (raspuns la: #120850) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...