giorgione picturi

Cu o cafea mai buna, cu o perdea mai frumoasa la ferestre, cu ceva vopsea mai colorata pe usi- eventual picturi moderne- Cafeneaua poate invia. :) Oamenii cand vad ceva frumos, intra!

La o expoziție de pictură, un tablou complet negru, cu un singur punct alb în mijloc:
– Ce reprezintă acest tablou?, întreabă un tip.
Pictorul:
– Aaaa, acesta-i punctul meu de vedere…
***
Căsătoria – singurul joc de noroc binecuvântat de biserică!
***
Soțul se întoarce târziu acasă de la o bericică și încearcă să se bage în pat fără să-și trezească nevasta. Soția îl întreabă:
– Ai venit, hai? Cât e ora?
– 10.
– Cum zece, dacă eu am auzit pendula bătând unu?
– Păi și, ce? Vrei să bată și zero?!

La o expoziție de pictură, un tablou complet negru, cu un singur punct alb în mijloc:
– Ce reprezintă acest tablou?, întreabă un tip.
Pictorul:
– Aaaa, acesta-i punctul meu de vedere…
***
Căsătoria – singurul joc de noroc binecuvântat de biserică!
***
Soțul se întoarce târziu acasă de la o bericică și încearcă să se bage în pat fără să-și trezească nevasta. Soția îl întreabă:
– Ai venit, hai? Cât e ora?
– 10.
– Cum zece, dacă eu am auzit pendula bătând unu?
– Păi și, ce? Vrei să bată și zero?!

Scurta povestioara nu era musai despre mancare era doar despre niste amintiri. Nu mancarea primeaza dar ceva trebuie consumat zilnic ca altfel nu functioneaza motorul si mai rau scade imunitatea. Bogatia casei unor batrani la acel moment ramasese camara, beciul, podul, copii fiind plecati in lume. Probabil ca au muncit sa agonisesca niste merinde ca sa fie pregatiti de musafiri. Atat s-au priceput ei sa faca la acea etate. Eu incerc sa imi aduc aminte cate de multe pot din trecut. Despre prezent nu prea am ce spune. Zilele seamana si rare ori as putea spune ceva mai deosebit. Daca am incriminat nitel o doamna mai severa de m-a apostrofat la coada la carne, daca am zis ceva de tinerii de calca in strachini , daca am zis de unii sa zicem artisti de injura, am receptionat reprosuri. Pai da sigur probabil doamna era probabil mai mult decat severa. Nu am mai spus, ca afara din magazin o astepta sotul cu 2 plase cocosate. Am urmarit cum au plecat doamna inainte si sotul ca un beduin in urma dumneaiei, cara la plase . In acest timp asculta indicatii si probabil istoria cu imbecilul de i-o luase inainte. Este evident ca exista femei rele si barbati netrebnici, cum exista si la polul opus oameni la locul lor. Daca sunt scolari sau liceeni zevzeci, scapati prea liberi, asta nu inseamna ca sunt toti. Poate ca fiecare de citeste se gandeste ca pe undeva e jignita generatia din care fac parte poate si copii sai, dar chiar nu e asa. Ca e prea multa libertate e un fapt real si probabil ca asa trebuie sa fie in momentul de fata. Ca plictisesc pe unii chiar nu ma pasioneaza. O sa imi i-a ventilele de la bicicleta ? O fi blasfemie sa se scrie asa ceva simplu, fara o valoare pentru unii ? Se ocupa internetul cu fleacuri ? Pentru mine au o mica valoare si daca vreo idée starneste pe cineva e bine, daca nu nu. Poate ca peste 10 ani o sa vad in prezentul de azi ceva de povestit. Cum spunea maestrul Licu Pliciu (Dem Radulescu) hotului (Dan Condurache ): Ce ai in geanta aia? Gura de lup. O am de la bunelu ! Ce om a fost bunelu ! Hai ca esti simpatic ! Se plimba unii in cosmos, calare pe rachete, isi fierbe taranul mamaliga la microunde si voi cu gura de lup ! Piesa de muzeu. Cum vreti sa progresati ? Asta e sefu dotarea ( de hot). Nu am pus ghilimele ca in textul initial erau un pic mai altfel dialogurile dar nu le-am retinut exact. Oricum imi sunt dragi actorii vechi (care din pacate au disparut ), filmele vechi, cupletele spuse in timpurile de dinainte de 1989, probabil ca si eu am imbatranit si miros a mos ! Macar spun multumesc ca nu mai injura chiar toti. Chiar ma gandeam la mama. Meseria ei in limbaj popular este de moasa de vreo 40 de ani. Am intrebat-o daca mai stie la cate nasteri a asistat intr-un oras unde doctorl au avut si au program preponderent de zi, nu ca asa e regula, asa s-a intamplat si inca se mai intampla. Mi-a spus ca probabil la vreo cateva mii. Ea imi facea compunerile la scoala,ea imi facea picturile la scoala ca altfel ma lase repetent, ea imi citea povesti in copilarie, ea “ma asculta “, ea tragea cu urechea cand invatam cocotat pe sifonier pentru bacalaureat. Pe sifoner era inspiratia. Tot mama m-a cotonogit mai abitir decat tata ca avea in sarcina cresterea copiilor, se mearga la serviciu in ture, sa vada de casa, masa. Tata o fost mai rece, mai absent la educarea plozilor, prezent doar la momentul din zi cand se trageau concluzii, dar in felul lui s-a ingrijit sa nu ne lipseasca nimic. Nu am intrebat-o pe mama ce i-a lipsit in anii din urma, daca i-a lipsit ceva. Amandoi au iertat de nenumarate ori greselile plozilor. Inca ii mai am desi ma gandesc cu groaza la viitor. Dar iaca ca am scapat “boii in porumb”. O sa incerc sa gasesc si ceva mai frumos despre prezent si daca nu o fi daca e poveste poate suferii imbunatatiri. Va salut si chiar nu ma supar daca nu are nimeni nimic de zis in anumite situatiuni !
Citesc scrierile, poeziile altora si de multe ori ajung la concluzia a fi cel mai sarac in continutul scrierilor. Dar nu sunt pe asta lume numai : bogati in spirit , talentati, inzestrati cu gust fin, culti, experimentati !

Pai nu caut filme romanticoase numai ca din cand in cand se mai intampla, sa identific vreunul, care sa imi si "pice cu tronc". Observ ca de la o vreme am cam exagerat pe la Cafenea ba cu o scriere sau alte deranjuri. Ori nu nu mai sunt musterii ? Ori i-am gonit eu ca un musafir nepoftit care s-a mai si descaltat deranjad covorul ? Daca a dat frigul ar trebui sa se ma traga omul la dos, la un ceai, la o cafeluta, la "un vin fiert" . Presimt ca in curand or sa apara musterii si or sa vocifereze ! Da pe de alta parte rasaritul de soare nu e o pictura impresionanta? Da curaj dar poate ca si o tira de melancolie la debut de zi. Cand toarce pisica in bratele stapanului, nu imprima acestuia liniste, senzatie de confort, relaxare, il adoarme , ori dansa toarce pentru adormirea vigilentei , ca sa ii smechereaza din farfurie friptura sau branza sau omleta ? Se uita in ochii victimei, o hipnotizeaza, dar in acelasi timp cu o gheruta incerca pe nevazute, sa ciupeasca o bucatica din farfurie! Totusi filmele sunt cu povestile lor, iar viata pentru fiecare e cu alte povesti.

citeam asta si mi-am amintit de discutia despre spiritualitate

http://www.collective-evolution.com/2017/04/26/dalai-lama-spirituality-without-quantum-physics-is-an-incomplete-picture-of-reality/

Desi nu imi dorisem sa scot atat de tare in evidenta suferintele ascensiunii, pana la urma cam asta a iesit. M-am pierdut printre randuri si am omis de prima data sa exprim exact de ce a fost atat de faina plimbarea asta pt mine. Nu este dificil de imaginat traiul in oras. Stai in oras te misti de colo pana colo, in carapacea orasului, iti arunci ochii din bloc in bloc, din zid in zid si in aceste distante mai sunt si oamenii obstacole. Dar acolo sus, pe creasta muntelui arunci privirea in jur pe sute de metrii sau chiar kilometrii. Unde in alta parte ai sansa asta sa cuprinzi atat de mult cu privirea spre toate puncte cardinale, unde esti mai liber sa privesti in jur la cer , pamant, pajisti, bolovani, nori, pasari ? Libertarea asta mi-am castigat-o platind un prêt mult prea mic, fata de aceia pe care in vedeam ca niste furnici urcand din vale spre creasta. Ca am nadusit nitel pe carare nu a contat prea mult fata de castigul vederii unui spatiu extins de cer si pamant . E si cand vede omul ca are une sa zburde, unde sa se inalte, atat aer sa respire, isi spune ca el este mic si incape de N ori in acel spatiu si pt el creste speranta in libertate. La prêt de vreo doua zile dupa , am mai strabatut si drumul pana la monumentul eroilor, Crucea de pe Caraiman. Pana atunci nu am mai avut ocazia sa ajung pana acolo. Prima data sare in ochi o porcarie facuta de un dobitoc ca si-a scris numele de monument. Tampenia umana este imensa si incape in unii in cantitati uriase. Este agatat de usa un steag al Romaniei si asta m-a bucurat in conditiile in care pe traseu am intalnit multi straini. Totusi steagului tarii ii facea nota discordanta pictura imbecilului. Dar din pacate cam asa se intampla in fiecare zi si peisajul zilnic este ciuntit de nesimtiti, de neghina !

Desi nu imi dorisem sa scot atat de tare in evidenta suferintele ascensiunii, pana la urma cam asta a iesit. M-am pierdut printre randuri si am omis de prima data sa exprim exact de ce a fost atat de faina plimbarea asta pt mine. Nu este dificil de imaginat traiul in oras. Stai in oras te misti de colo pana colo, in carapacea orasului, iti arunci ochii din bloc in bloc, din zid in zid si in aceste distante mai sunt si oamenii obstacole. Dar acolo sus, pe creasta muntelui arunci privirea in jur pe sute de metrii sau chiar kilometrii. Unde in alta parte ai sansa asta sa cuprinzi atat de mult cu privirea spre toate puncte cardinale, unde esti mai liber sa privesti in jur la cer , pamant, pajisti, bolovani, nori, pasari ? Libertarea asta mi-am castigat-o platind un prêt mult prea mic, fata de aceia pe care in vedeam ca niste furnici urcand din vale spre creasta. Ca am nadusit nitel pe carare nu a contat prea mult fata de castigul vederii unui spatiu extins de cer si pamant . E si cand vede omul ca are une sa zburde, unde sa se inalte, atat aer sa respire, isi spune ca el este mic si incape de N ori in acel spatiu si pt el creste speranta in libertate. La prêt de vreo doua zile dupa , am mai strabatut si drumul pana la monumentul eroilor, Crucea de pe Caraiman. Pana atunci nu am mai avut ocazia sa ajung pana acolo. Prima data sare in ochi o porcarie facuta de un dobitoc ca si-a scris numele de monument. Tampenia umana este imensa si incape in unii in cantitati uriase. Este agatat de usa un steag al Romaniei si asta m-a bucurat in conditiile in care pe traseu am intalnit multi straini. Totusi steagului tarii ii facea nota discordanta pictura imbecilului. Dar din pacate cam asa se intampla in fiecare zi si peisajul zilnic este ciuntit de nesimtiti, de neghina !

Daca ne uitam putin in ultimele doua milenii, observam ca disparitia interdictiei de a accesa notiuni ce altadata erau destinate initiatilor, a dus la: pictura naiva, manele, carti scoase pe banda rulanta, fara valoare literara etc. Asistam la o ridicare la suprafata a tuturor variantelor de oameni aparute. Logic, dupa mine, si a inceput deja, este constientizarea a ceea ce este omul. Apoi intelegerea, acceptarea, ca o pre-etapa de acum de a aborda umanitatea din cu totul alta perspectiva, cea a iubirii.

Imi plac amandoua foarte mult! Sunt cele doua cantece pe care le identific cu primavara! Si pe locul doi, Doina Stanescu - Mi-a batut primavara-n geam.

Cauta imaginea pe youtube. S-a si comentat despre asta. Sarutatul crucii si ridicatul privirii spre cer nu exclud "mancatul" ierbii :)))
Hai ca am gasit eu video-ul pentru tine:)

și m-am decis să încep eu comentariile (alea care-or fi și dac-or fi...) cu o dedicație muzicală din a cărei versuri se poate simți o ușoară ironie

în care cele 10 eșecuri catastrofale sunt arătate alternant din anii 1950, 1960, 1990 și 2010. după toate probabilitățile niciuna din cele 10 rachete lansatoare nu a avut oameni la bord ci sateliți scumpi pentru care toate eforturile întreprinse de specialiști s-au dus pe apa sâmbetei...și apropo, ce ar putea însemna CLASSIFIED? nimic altceva decât ”NU TREBUIE SĂ ȘTIȚI CÂT AM CHELTUIT NOI PE AȘA CEVA!”

Asta e videoclipul.

O fi o copie, dar din cauza coronavirusului nu se observa asemanarile cu alte primaveri. ;)

E anul socurilor... Sanatos nu poti sa fii ca iti baga chimicale in mancare, in sol, in aer, sau ni le bagam singuri, nici bolnav nu iti mai permiti sa fii. Nu mai putem refuza o internare? Am ajuns cu totii bolnavi psihici? Se vede cu ochiul liber ca unii se tem atat de tare pentru sanatatea lor, ca isi pun masca ori trebuie, ori nu trebuie. Iar cei care simt manipularea sunt criticati ca ii imbolnavesc pe ceilalti. Nu, eu n-am imbolnavit pe nimeni ca n-am cum. La mine in oras nu au fost infectati decat extrem de putine persoane, sub cinci, si nici nu vor fi. Am purtat masca in magazine si alte spatii inchise, la serviciu suntem maximum trei persoane in patru incaperi, de plimbat nu m-am plimbat aiurea, ci doar pentru nevoile zilnice. M-am dezinfectat la intrarea in magazine si alte spatii inchise. Cei mai multi oameni isi imagineaza ca cei de la guvernare stiu ce fac. Da, stiu, in felul lor, in avantajul lor. Multi oameni traiesc cu iluzia ca medicina face ce trebuie. Nu, nu face ce trebuie, tine ascunse ultimele descoperiri pentru ca oamenii sa cumpere medicamente in cantitati mari, adeseori inutil si chiar daunator.

Studiati medicina medicului german Hamer, are o baza solid argumentata stiintific si va scapa de multe probleme.

n-am avut răbdarea să citesc de la cap la coadă toate cele cinci texte înșirate de tine dar am trecut fugitiv peste ele. eu unul cred că dintre toți președinții SUA, John F Kennedy și Donald Trump au fost singurii care au prezentat ușoare semne de alienare mintală (asta nu înseamnă însă să-i considerăm nebuni cu adevărat...) primul dintr-un motiv care nu merită comentat



iar al doilea pentru că refuză să-și recunoască înfrângerea în alegeri și continuă să ocupe în continuare fotoliul prezidențial...

Astea-s versuri de aici? :)) Poate tu le-ai compus? :))

și pustiu...m-am gândit la Bacovia...dar și la un ritm oarecum înviorător

Jaune Tom, cel cărui îi arde coada
După șoricei și Albă ca Zăpada.
Desene animate de când eram domnișoară,
Le-am privit cu drag pentru-a "nșpe-a" oară.

*Heidi