goacànasu

mai lasa soro munca si hai la joaaaaaca ;;)

ce ma enervezi! cand am si io vacanta, esti tu ocupata, cand sunt io cu nasu'n carti, ai tu timp de joaca :((

"ai avut prea multi...de genul asta, de acolo si revolta interioara de care ai parte. Prin lipsa afectiunii ti-ai creat sentimentul de siguranta, te-a facut mai DURĂ decat restul"

O, da, dacă ai şti ce am păţit, m-ai lăsa să-mi şterg nasu' de plastronul cămăşii tale. Sniiiiif!
Nu pot să nu remarc - plastronu' e perfect scrobit. Mămica, hein?

Dar să nu mă abat din pasu' povestirii mele. Când aveam vreo doişpce ani aşa, pe când mergeam la şcoală, mi-a ieşit în cale o babă sfrijită şi trenţăroasă de-mi venea s-o iau la fugă uitându-mă la ea.
N-apuc bine să-mi pun gându-n aplicare că ea-mi cuvântă cu voce tremurândă:
- Fetiţo, să ştii că eu îs venită din cea lume cu umbre crăcănate cu vrere de menire asupra ta. N-ai cum să scapi, aşa că ian ascultă la mine. O să-ţi curgă-n cale râuri-râuri de bărbaţi, numa' tractorişti şi matriţersculişti, numa' oieri mici, calfe şi pitici, basculişti de soi, arţăgoşi şi goi, cu obraz murdar şi cuget amar. Te vor sudui, te vor blefturi, îţi vor da şi palme, flegme şi jargoane, cizmele vor pune, te fac mii fărăme, da' tu să nu ţipi, să n-aprinzi carbid, să taci şi să-nduri, să n-ajungi la uri.

Urmarea-n număru' viitor - "cum a ajuns cuminte dură" revine.

la multi ani! sa fie anu bun si frumos, cu caldura-n suflete. :)

mbine, da io vreau dovezi ale puterilor super malefice pe care le ai. de exemplu...ai putea face cumva, ca in seara asta, la cina, sa-i cada nasu lu' frank in farfurie? de fapt nu. mai bine fa sa-i cada in gura, sa i se blocheze in gat, si sa moara asfixiat, in fata tuturor musafirilor de la cina, cu propriul lui nas in gat, zvarcolindu-se pe podea. ah, si sa fii sigura ca are un pahar de vin rosu in mana, de al carui picior i se vor inclesta degetele si pe care-l va varsa pe el, cand se va chirci spasmodic la podea sa-si dea dracului odata duhu. facem da? :))

Da, daaaa... lemnul nu e de nasu' dumneaei!

Cât de paralelă eşti... :(

Te asigur că ai fost citită cap-coadă, cu mare atenţie. Iar dovada cea mai bună, în acest sens, sunt tocmai comentariile, care-s absolut asezonate la cotcodăcelile pe care le-ai postat aici. Ţi-o fi fiind nasu' sus, printre cocostârce... dar numai tu-l vezi!

Nyx punct

Dupa cum puteti observa din chiar titlu comentariului antecomentarorului meu (asta nu inseamna cai primu ci doar cai mai ager)virgula acesta este un impostor punct

Miam dat seama de asta pentru ca nu stie formule de adresare virgula eu care le stiu pe toate virgula stiu ca nu se face adresare cu intime virgula in caz de afacere virgula decit daca este virgula cum cred eu virgula peste punct

Deasemenea virgula firma lui este rezultatul unei nefericite mezaliante virgula intre casa mercur si luna in casa virgula sau asa ceva virgula dar oricum nu conteaza virgula important este sa va scap de impostorul-peste virgula care nici ureche muzicala nu are virgula toata lumea stiind ca este afon punct

Oferta noastra virgula ca sintem mai multi virgula este foarte generoasa si acopera intreaga arie de raspindire a talentului punct si virgula noi raspindim cu adevarat atit muzica cit si talentul virgula peste tot pe pamint

Va asteptam cu drag la casa noastra virgula cuibusor de nebunii virgula iar daca mangafaua isi mai arata nasu lung pe la usa dumneavcostra virgula sai dati cu matura peste cur virgula sa zica dupa aia ca n-a avut noroc punct

multumesc frumos ca mi-ai explicat, da, acum am inteles cum privesti tu, si am inteles si de ce n-am inteles prima data. :) din cauza "identificarii" despre care spui.

in psiho, identificarea proiectiva, este o etapa in dezvoltarea functionala a Eului, in care copilul identifica in celalt elemente care-i apartin si lui, de la simpla identificare corporala (cand inveti copilul mic, unde-i nasu, unde-i gura, etc) la identificarea simbolica de mai tarziu in concepte, idei, etc.

deci da, ai perfecta dreptate, identificarea e o etapa, si nu, persoane identice nu exista.

mai departe este foarte limpede, si sunt cam de aceesi parere, pentru mine, partenerii trebuie sa fie similari pentru a se putea identifica proiectiv, si a se indragosti, dar in acelasi timp ei trebuie sa fie complementari, altfel toti ne-am cauta perechi identice...

multzam de rabdare, inca odata. :)

..nu ma mai invoca pa mine... pe-acolo.. c-am avut io idei si nush ce... sa nu li se para unora... ca ideea e nashpa... numa pentru ca ii venita dinspre mine... Io as pune pariu... ca unii ar avea alta parere... despre o asa idee.. dar depinde si cine-o face..;)Plus ai de ii manca nasu...:))

de ce zici ca-s insensibil? am incercat sa plang cand am cetit tecstu dar m-a mancat nasu si-am inceput sa rad. razand, m-am inseninat iar lucrul care ierea sa ma intristeze am inceput sa-l consider ciudat iar pe autorul sau intr-un derapaj psihopupu.

Nu te-am uitat, mai ! Te-am intrebat cand vii, da nu mi-ai raspuns:((

Scoate nasu din borcanu mieu de crastaveti!:P:P:P
Poor thing:(

da' ce...nasu' Lui ii mai deosebit de al meu? Si eu sunt carn!
Are nas? are!
are nari? are!
are par in nari? are!
are sinusuri? are!
oare de ce nu are nevoie de rinofug? pt ca pe EL nu'l infecteaza microbii, doar il paraziteaza oamenii :)))..si de "astia" te scapa numai arhanghelul Mihai :)))

prea tare subiectul!

era mai interesant despre K1.
nu, serios, violenta are rostul ei, sa ne invete pana unde avem nasu'... adica nanauuu.

macar vagon cazino sa mai fie, cu remi si cu ruleta, ca mi se invarte capu de la mirosu' de muraturi. nu puteam sa shed io in banca me si sa nu-mi bag nasu p-acilea?:))

aha, multam! Io folosesc bicarbonatul sa ma spal pe dinti si pentru argintarie. Stiu chestia cu indepartarea mirosurilor... hai ca mi-am amintit de o intamplare tragi-comica.
In urma cu ceva ani lucrand io in sectorul public aveam "clienta" o "cucoana" ce duhnea a transpiratie de-mi muta nasu' :( dar de boita era boita nevoie mare... si intr-o zi era sa borasc pe ea si nu m-am mai rabdat si i-am spus: mai spala-te cucoana dimineata in loc sa te boiesti. Ei, sa vezi circu' dracului... plansete si alea alea... ca ea sufera cu glanda si cum imi permit. I-am recomandat sa se spele cu apa rece in care dizolva bicarbonat ca-i foarte ieftin si eficient... A functionat!

-Ce i-am zis? Ce s-a supărat aşa, doar nu am făcut decât să întreb şi să facem o aventură ceva. De ce s-a supărat aşa?
Radu dă din mână în semn de „ las-o aşa”.
Mihnea se ridică şi după ce face câţiva paşi prin-prejur se întoarce.
-Mă duc să văd dacă e spartă. Dacă nu e, vii la o partidă de pescuit aici lângă mal? Oricum, din barcă putem lansa mai departe.
-Dacă e ok, vin, dar doar pe aici pe lângă mal.
-Da mă, da.
-Ok. Du-te şi vezi cum e. Unde e? E departe?
-Nu mă, imediat acolo între copaci. E plină de frunze şi alte prostii din astea. E părăsită îţi spun eu. Poate că nu merge motorul, dar dacă nu e spartă ne distrăm puţin cu ea? zâmbeşte el pornit pe idee şi vezi, se apleacă el la urechea lui Radu, vorbeşte tu cu..., poate reuşeşti s-o îmbunezi. Nu am vrut să o supăr, îţi dai seama, nu?
-Da mă, las’ că vorbesc eu cu ea.
-Ok. Hai că mă duc să văd, tu pregăteşte-te oricum că şi dacă-i spartă barca, mergem şi dăm de aici, de pe mal.
-Normal...
Ramona, îmbufnată, se face că citeşte. Stă ghemuită într-un colţ şi abia de ridică ochii când Radu intră în cort.. Nu spune nimic, nici măcar când Radu o fixează cu nişte ochi mari şi cu un zâmbet larg pe buze. Într-un târziu nu mai rezistă ispitei şi zâmbind la rândul ei ridică din umeri cu un iz de supărare.
-Ce ai? Ce te uiţi aşa? De ce îmi zâmbeşti aşa?
-Ramonica mea. Măi fetiţă măi, clatină el din cap în timp ce-i vorbeşte aşa galeş. Hai să lăsăm baltă supărările astea. La urma urmei am venit să ne distrăm aici, să facem prostioare, doar nu suntem pionieri în tabăra din aia, comunistă. Ce mare brânză dacă facem o plimbare cu barca aia? Nu o furăm, nu o distrugem, doar ne distrăm puţin şi asta dacă nu e spartă. Dăm şi noi la peşte aici lângă mal, îţi dai seama că nu ne aventurăm aiurea.
-Şti ce m-a supărat? Faptul în care a vorbit. Lui nu-i pasă decât de el.
-Las’ că nu-i chiar aşa... Uite, chiar el mi-a spus să vin să vorbesc cu tine, că n-a vrut să te supere...nu că n-aş fi venit şi eu, de la mine putere...
-Taci, nu minţii că-ţi creşte nasu’ râde ea mai liniştită. Unde-i ăsta acum?
-Cine, Mihnea? S-a dus să vadă dacă îi spartă barca aia. Dacă nu e, atunci ieşim aici, la doi paşi de mal şi dăm după peşte. Putem arunca mai departe din barcă decât de pe mal şi şti că asta contează la pescuit, mai ales pe un lac.
-Daa, sigur, cât mă pricep eu...
-Serios acum. Dacă nu-i spartă, vii cu noi?
-Pe lac?
-Da.
-Nu ştiu... Nu îmi prea surâde să mă plimb noapte pe lac. Mai bine rămân aici şi întreţin focul. Dar nu mergeţi departe, întinde ea un deget acuzator spre pieptul lui.
-Am promis, ridică el două degete solemn.
-Ok. Atunci aveţi girul meu, dar te rog să ai tu grijă şi pentru el, şti că el e mai...duce ea palma la tâmplă mişcându-şi degetele într-un gest binecunoscut.

Bâjbâind prin întuneric şi încurcându-şi picioarele prin lianele şi tufele sălbatice, Mihnea se strecoară până lângă barcă. Mirosea urât, ceva între hoit şi mătasea broaştei. I se făcu pielea găină gândindu-se că cine ştie ce animal mort zace undeva prin fundul bărcii, acoperit cu frunze. Înghiţându-şi spaima, începu să pipăie carena bărcii. Oricât îşi plimbă mâna, nu reuşeşte să descopere nicio spărtură, dar asta nu-l linişti deloc. Toată barca era plină de frunze, crengi şi alte resturi şi cine ştie ce se ascunde sub toate acestea. Pune mâna pe o creangă căzută şi dă laoparte toate aceste mizerii şi resturi. Spre uimirea lui, nicio gaură nu părea să sfâşie carena şi niciun hoit nu zace înăuntru.
Undeva, foarte aproape o pasăre de noapte ţipă scurt şi stridend ţâşnind dintr-e frunze. Mihnea tresară, dar se întâmplase atât de repede încât nici nu a avut timp să se sperie. Totuşi înjură cu năduf, pe înfundate.
Studiază, atât cât îl lasă lumina albăstruie, ca de camuflaj a lunii, felul în care barca era trasă la mal şi îşi dă seama că nu trebuie un mare efort ca s-o pună înapoi pe apă. Mai ales că motorul era ridicat să nu atingă jos şi legat cu o sârmă. Toate aceste nu îl făcea decât să îi deschidă apetitul pentru o aventură ca şi începută.
Întorcându-se înapoi, fluieră o melodie inventată de el. De la o poştă se vede că-i vesel şi bine dispus. Radu, se uită la Ramona şi zâmbind îi face semn din cap spre Mihnea, ceva în genul : „ uită-te la el ce vesel e”.

l-a innegrit glontul, care-a trecut la 0,22 cm de nasu' lui. :)))

aoleo ce neam de ursuzi, frate... Da plin de ironie isteata, nu?... Bine, barosane...te las cu oile tale ca eu am treaba cu ale mele. Tine-ti subiectu bine... sa nu-l arati si la altii... sa nu ti-l fure cineva si sa creasca mare si sanatos. Si mi-am notat schema... de ma intreaba un preten din canada care-i spilul cu fo problema din tara, ii raspund pe cafenea si fac urat daca isi baga si alti cafegii nasu... Gata, s-a marcat. Mijto fentă... Hai, pa.

Cum dracu se face ca unul dintre cele mai sarace (saracite) popare ale Europei au politicenii cei mai bogati care consuma luxul "pe paine".

din cauza de mentalitate. Las'ca mere si asa, numa mai rau sa nu fie. Noi sa fim sanatosi! Cine se simte curat sa ridice primul piatra! dara cum toti facem un cerc, unul cu nasu-n fundu lu' celalalt ...

Intii si intii l-am cunoscut pe Mos Gerila (asa il numeau la gradinita) in 1960-cind l-am comandat pe fratele meu Mihaita.Cum am primit doar o papusa Aradeanca am crezut ca "mosul" nu exista. Surpriza surprizelor.Fratele comandat i-a fost livrat mamei abia la sfirsit de septembrie in 1961. Supararea mea a fost si mai mare ca nu-l chema Mihaita si Tudor ca pe nasu`. In decembrie 1961 "mosul" a aflat ,ca-s vrea si o sora dar ma abtin ca fratele Doru a fost livrat prea mic, nu ma pot juca cu el, e galagios, plingacios,mama nu-mi mai acorda atita atentie ca altadata ba chiar imi spune prea des . In ziua de Craciun am gasit in camera un brad gata ornat.Cel mai frumos brad din lume, cu mere invelite in stalion, siraguri de smochine, cosulete din rachita rasucite umplute cu nuci si fructe glasate, funde din atlas rosu, luminarele cu clestisori prinse de ramurile de brad...si o scrisoare de la Mos Gerila.Nici pomeneala sa-si ceara iertare, nuuuu...papusele nu mai primesc ca sint o sora cu resposabilitati, fratele Doru o sa creasca,trebuie sa am rabdare-citiva ani. copilul nu este de la el si de la Dumnezeu el doar a negociat pentru mine si

#638490 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului