goana

Probabil ca asteptam sa faca altii ceva pentru noi. Daca ne plingem ca nu mai exista prieteni/prietenie, ar trebui sa ne comportam in primul rind noi, asa cum ne dorim sa se comporte ceilalti cu noi. Dar atentie pe cine alegem, unii nu sint facuti pentru PRIETENIE.

Asta e viata, astea sint timpurile...cind prietenia nu e la tot pasul...e mai rara, dar cu atit mai valoroasa...

Sa lasam goana dupa Fata Morgana si vom avea si timp pentru suflet.

cere si ti se va da

CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

Daniel, o sa-i supar pe multi. Mie mi se pare o generatie debusolata, fara repere, fara modele autentice, dependenta de mass-media pentru a-si construi o viziune asupra vietii. O geneatie sacrificata de "marii nostri oameni de cultura" si "intelectuali" care, in goana lor de a recupera perioada de privatiuni de dinainte de 89, sunt interesati doar de bunastarea materiala. Se fac oameni politici sau afaceristi, deschid edituri la care cartile costa de zeci de ori pretul de productie. Apar la televizor si infiereaza o generatie pentru care n-au facut nimic. In schimb, tinerii de astazi sunt mult mai ambitiosi, dar, nestiind ce vor cu adevarat de la viata, isi investesc ambitia si efortul in cauze pierdute sau inutile. La scoala nu se mai face scoala, nimeni nu le spune ca banul si sexul nu sunt cele mai importante lucruri pentru o fiinta umana. Si ca desavarsirea propriei personalitati si evolutia intelectuala, alaturi de ceilalti, sunt singurele lucruri care ne definesc ca oameni. Asa ca, inainte de a fi foarte dur cu ei, ii condamn pe cei care aveau obligatia sa le ofere modele si valori demne de urmat.
Mie mi-a placut enorm la liceu. Am avut un profesor care ne spunea: Veti regreta anii acestia de liceu... Si noi radeam, cu gandul la "minunatiile" facultatii... A venit revolutia, s-a schimbat radical societatea romaneasca, dar eu pot spune ca perioada liceului a fost cea mai frumoasa din viata mea. Atunci am invatat ce inseamna prietenia, responsabilitatea, cartile comentate in pauze... Mi-e dor de perioada aceea si incerc sa le arat tinerilor de astazi ca si cultura poate fi un mijloc de a te desavarsi. Dar, mai ales, ca aceasta desavarsire n-are nici o valoare fara ceilalti...

Exista pareri potrivit carora intre piata si democratie ar exista o anumita contradictie Aceasta contradictie este doar aparenta. Ceea ce conteaza - si intr-un caz, si in celalalt - este legitimitatea, fie ca este vorba de legitimitatea puterii, fie ca este vorba de legitimitatea averilor.

Dezbaterile in jurul legitimitatii puterii au reprezentat una din chestiunile centrale ale perioadei de dupa 1989. Puterea comunista nu a pus niciodata problema legitimitatii, ea s-a impus prin forta. Dupa anul 1989, noua putere politica a fost intr-o goana continua dupa legitimitate. Legitimarea clasei politice dominante a cunoscut, dupa decembrie 1989, patru etape:

1. Legitimarea revolutionara, si anume legitimarea drept "emanatie a revolutiei". Aceasta perioada a fost foarte scurta. Ea s-a incheiat, practic, o data cu aparitia miscarilor de strada ce au culminat cu ocuparea de catre demonstranti a Pietei Universitatii din Bucuresti. Astazi, nici unul dintre liderii fostului Front al Salvarii Nationale nu mai invoca, la modul serios, acest tip de legitimare.

2. Legitimarea democratica, si anume legitimarea puterii drept rezultat al vointei cetatenilor, exprimata prin vot. A fost vorba, asadar, de legitimarea drept alternativa democratica. Desi votul din 20 mai 1990 a conferit Frontului Salvarii Nationale o majoritate zdrobitoare, evenimentele ulterioare, cu deosebire cele petrecute in 13-15 iunie 1990, au stirbit serios sansele acestui tip de legitimare. Cum, ulterior, Frontul Salvarii Nationale s-a scindat in mai multe fractiuni (FDSN, FSN, FSN - 20 mai s.a.m.d.), FDSN, devenit ulterior PDSR - principalul reprezentant al elitelor comuniste - a reluat eforturile de dobandire a legitimitatii democratice, o data cu alegerile din septembrie 1992. Modul in care PDSR a gestionat puterea in perioada aceea, asocierea la guvernare cu partidele national-comuniste si frecventele incalcari ale drepturilor omului precum si activitatea intensa a organizatiilor de rezistenta civica, au zadarnicit aceste eforturi.

3. Legitimarea istorica, si anume legitimarea mostenitorilor politici ai fostului Partid Comunist drept alternativa viabila a guvernarii. Acest tip de legitimare a fost incercat cu un relativ succes la alegerile din noiembrie 2000, dar incepe, la randul sau, sa fie amenintat de lipsa de performanta a guvernarii, de coruptie si de agresivitatea partidului majoritar.

4. Dintre toate directiile de legitimare a elitelor comuniste, ca forta politica dominanta a noii societati, cea care pare sa aiba cele mai mari sanse de succes este cea a legitimarii internationale. Aceasta, totusi, influentata de performantele cel putin discutabile ale politicii interne, este tot mai amenintata de rezervele crescande ale organismelor internationale.

Criza de legitimitate a clasei politice dominante ramane in continuare profunda, cat timp ea va fi doar continuatoarea structurilor politice comuniste. Ea nu a fost revolutionara, ci a condus restauratia. Legitimarea revolutionara ar fi nedreapta si ofensatoare pentru ceea ce s-a dorit a fi Revolutia romana si pentru memoria victimelor ei. Legitimarea democratica nu poate functiona cata vreme electoratul roman continua sa fie sarac, dependent de stat, neinformat (sau gresit informat) si atat de sensibil la mesajele populiste, iar Romania este organizata ca pseudo-democratie. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca alocarea discriminatorie a resurselor, demarata inca in 1990, a creat un decalaj greu de depasit intre grupurile politice competitoare, favorizandu-i pe cei care au condus atunci Romania.

Legitimarea istorica este lipsita de sens. In fata istoriei, socialismul romanesc nu are nici o legitimare, ca si dictatura comunista din care se trage. Cat despre legitimarea internationala, ea trebuie sa fie un insotitor al legitimarii interne. Tentativa de a inlocui procesul de legitimare interna prin cel de legitimare internationala este o solutie iluzorie.

Problema legitimarii averilor se pune in mod diferit. Nu sunt un nostalgic al aristocratiei, pentru a cauta legitimitatea istorica a averilor. In conditiile in care timp de peste patru decenii proprietatea privata a fost desfiintata, aceasta chestiune nu se pune decat intr-o forma restransa, ca respectare a principiului retrocedarii bunurilor confiscate de regimul comunist.

Nu sunt pentru declansarea unei campanii de legitimare. O astfel de campanie, oricat de multe precautii s-ar lua, se va transforma intr-un prilej de rafuiala politica, de timorare a mediului de afaceri si de agresare a principiului garantarii proprietatii private.

Singurul mod real de legitimare a averilor este dezvoltarea si consolidarea pietelor. Prin existenta unui mediu competitional si prin dezvoltarea mecanismelor de piata ceea ce se va crea din acel moment va avea legitimitate. Iar averile create pe baze oligarhice, lipsite de raporturile preferentiale care le-au nascut si le-au hranit, isi vor reduce importanta, unele disparand cu totul.

Democratia consolidata si capitalismul concurential sunt singurele modalitati prin care poate fi depasita actuala criza de legitimitate din politica romaneasca.

Efectele negative ale tranzitiei trebuie cautate tocmai in aceasta criza de legitimitate. Din pacate, in ultimii paisprezece ani, criza de legitimitate care a aparut in anul 1990 nu a facut decat sa se adanceasca. Factorul agravant al crizei este legat de evolutia structurala a mediului institutional romanesc. Institutiile democratiei politice au avut o evolutie mai rapida decat institutiile democratiei economice.

Revolutia din 1989 a avut o dimensiune institutionala accentuata. Din pacate, preocuparea de natura institutionala a fost disproportionata, alocand dimensiunii politice o atentie preponderenta. Astfel, institutii democratice precum Parlamentul ori sistemul pluripartid au fost create imediat. Alegerile democratice au fost utilizate pentru prima oara in mai 1990, atunci cand sistemul proprietatii de stat depasea covarsitor proprietatea privata. De altfel, cu exceptia micilor intreprinderi de pana la 20 de salariati, proprietatea privata, ca rol economic, nici nu era acceptata de legile tarii. Reprezentantii politici ai sectorului economic de stat au avut in acest fel un avantaj urias pe care, de altfel, l-au materializat printr-o majoritate parlamentara efectiva de peste 80%. Aceasta majoritate politica a gestionat transferurile de proprietate de asa maniera incat reprezentantii noului sector privat sa fie aceiasi cu reprezentantii intereselor sectorului de stat. Configuratia politica din 1990 a fost decisiv influentata de structura proprietatii. O buna parte a sectorului privat s-a dezvoltat apoi in simbioza cu sectorul de stat, fie ca era vorba de sectorul comercial de stat, fie ca era vorba de sectorul bugetar. Sistemele de interese economice centrate pe structurile statului au ramas dominante. O dovada in acest sens este faptul ca, dupa paisprezece ani, configuratia politica in Romania a ramas, practic, neschimbata.

De altfel, se poate observa ca strategiile guvernarilor succesive au ignorat dezvoltarea pietelor. Ca sustinere economica, ca suport electoral si ca mentalitate, clasa noastra politica este inca foarte dependenta de stat. Asta face ca diferentele dintre partidele politice sa fie atat de greu de sesizat si atitudinile radicale sa fie atat de palide.


Crede si nu cerceta!...

O tara intreaga a parut fascinata de furia cheltuielilor de sarbatori, de ploaia banilor aruncati pe cadouri, distractii sau calatorii. Mai cu seama marile orase au lasat impresia unei alte Romanii, in care oamenii au bani in exces si disponibilitati nelimitate. Agentiile de turism anuntau inca de la inceputul lui decembrie ca locurile de cazare pentru cele mai scumpe hoteluri au fost epuizate, iar reportajele din magazinele de electrocasnice semnalau un fel de apocalipsa a cumparaturilor de sezon. Stirile televizate si forfota oraselor lasau impresia de bunastare generalizata, in mare contrast cu ceea ce se intimplase peste an, cind tara gemea sub povara scumpirilor tarifelor la lumina, caldura sau la telefoane. Goana dupa un Revelion de lux contrasta cu precedentele stiri referitoare la sute de mii de oameni care se debransau de la reteaua de termoficare sau cu statisticile oficiale, care continua sa arate un venit mediu de numai 125 de euro.
In fata freneziei cheltuielilor, multi se intreaba de unde apar atitia bani, de unde atitea masini, case, concedii, termopane sau electrocasnice? De unde succesul magazinelor de lux, de unde aglomeratia din localurile cu pretentii in care e greu sa obtii o rezervare? Cine sint cei care umplu discotecile, barurile si tin aprinse luminile orasului pina dimineata? Prinsi cu grijile de zi cu zi, oamenii cu posibilitati modeste si chiar cei din clasa de mijloc privesc intrigati aceasta defilare de prosperitate, intrebindu-se daca nu cumva statisticile au ramas in urma, iar Occidentul s-a mutat peste noapte la gurile Dunarii. Secretul acestei aparente bunastari nu sta insa nici in consolidarea clasei de mijloc, nici in simplul efect cumulativ al “cheltuielilor de ocazie”, spun economistii. Combustibilul care anima distractia si consumul in Romania sint banii care lipsesc din statistici.
Un observator strain venit intr-o Romanie descrisa de deja celebrii parametri ai saraciei este contrariat sa vada aceasta euforie aparent generalizata a consumului. “Socat de ceea ce se intimpla pe teren, n-ar intelege cum de toata lumea se plinge ca n-are bani sa-si plateasca intretinerea, dar negustorii vind aproape orice de sarbatori. Se poate intreba, pe buna dreptate, de unde bani si mai ales, cine sint oamenii cu bani?”, spune analistul Florin Petria. Dintr-o inexplicabila pudoare, vorbim putin de noua clasa de “nouveaux riches”, noii imbogatiti, adica. Cine sint ei? Nu prea stim, iar comentatorii doar banuiesc, urmarind sursele posibile de bani. Lasam la o parte “clubul celor 300” de milionari in dolari, care nu prea-si mai petrec sarbatorile prin Romania si fac deja cumparaturi la Paris. Clubul noilor imbogatiti nu poate fi confundat nici cu asa-numita “clasa mijlocie”. In Romania, clasa de mijloc, recunoscuta ca atare prin salariile mari primite din banci, case de brokeraj, sucursale ale marilor corporatii sau prin veniturile obtinute din afaceri nu e foarte numeroasa. In afara de asta, oamenii care fac bani din profesie sint rereori prezenti in peisajul social, impartindu-se doar intre serviciu si viata de familie si concentrindu-se pe investitii majore.

Mirajul clasei de mijloc

“Clasa de mijloc este reprezentata de indivizi cu studii superioare, bine calificati profesional si mici antreprenori. Nu au averi mari, ci medii, dar reprezinta o categorie relativ importanta. In Europa, patura intelectualilor variaza in jurul a 30 la suta. In Romania, ca pondere a populatiei cu studii superioare, ne situam pe unul din ultimele locuri din Europa, cu aproximativ zece la suta din populatie. Standardul de consum al paturii de mijloc este special. Sint mai putin interesati de bunurile de stricta subzistenta si tind sa investeasca in altceva, tind sa faca economii, iar, in Romania, tind sa-si cumpere electrocasnice, locuinte si automobile. In vestul Europei aceasta patura consuma foarte mult turism, in special turism cultural”, explica sociologul Bogdan Voicu, specialist la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii.
Aspectul dinamic al pietei in Romania ar putea crea impresia ca in sfirsit a aparut si la noi mult rivnita clasa de mijloc, patura groasa a celor care tin in stare de functionare industriile producatoare de masini, umplu teatrele si cinematografele si impulsioneaza industria serviciilor. “Oricum ai socoti, clasa de mijloc nu se extinde dincolo de 5-10 la suta din populatia Romaniei, iar oameni cu averi considerabile sint vreo zece mii. Raportat la populatia Romaniei, asta nu e prea mult”, explica analistul economic Ilie Serbanescu. Vreo 200.000 de oameni, risipiti in toata tara, nu explica momentele de maxima risipa si nici aparenta bunastare de peste an. “Statisticile arata ca veniturile lunare ale unui salariat, chiar si ale celor mai bine platiti, nu pot sustine cu intensitate euforia consumului.
Risipa sarbatorilor arata insa dimensiunea banilor “negri”, pentru care nimeni n-a platit vreo taxa. E perioada cea mai transparenta pentru economia subterana”, spune Florin Petria.

Mai bogati decit arata statisticile

Bineinteles, exista o patura de mijloc activa, cu resurse financiare “curate”, la care se adauga adolescentii si studentii, care cheltuiesc cam tot ce au - din resurse proprii sau de la parinti. Numarul acestora este insa departe de a explica dimensiunile consumului de timp liber. Oricit de adinc ar cauta in buzunar, cei care sint platiti cu un salariu minim pe economie, situat in noiembrie la un nivel de 62 euro, tot nu pot cheltui mai mult de echivalentul a 2 euro pe zi. Asta in situatia in care nu platesc nici o factura in luna decembrie. Nici in esaloanele superioare din punct de vedere salarial raspunsul freneziei consumului nu isi gaseste raspuns: oficial, cei mai bine platiti romani sint bancherii. Potrivit statisticilor pentru noiembrie, salariul mediu in banci a fost totusi de numai 325 de euro, si astfel nici acestia nu pot cheltui decit vreo zece euro pe zi.

Cheltuiala de placere

In timp ce Alvin Toffler vorbea despre un “al patrulea val”, anume economia timpului liber, spre care se indreapta lumea occidentala, Romania ramine intr-o etapa premergatoare, incercind sa-si acopere golurile acumulate pina acum. “Consumul de timp liber nu pare a fi mare in Romania. Indivizii bine platiti din companiile prospere au de compensat ani de zile in care parintii lor nu au putut acumula bunuri.
Asa ca nu dau bani pe “loisir”, ci prefera sa investeasca masiv in apartamente - Romania fiind, de altfel, una dintre putinele tari cu numar record de proprietari de case (90 la suta). Pentru comparatie, Anglia are sub 40 la suta. In afara aparentei bunastari si a unui tip de consum impulsionat de aproximativ 17 la suta din populatie, romanul o duce mai prost decit orice alt european, exceptind spatiul ex-sovietic, Albania, Bosnia si Serbia. Raportat la propriile lor asteptari, romanii o duc chiar si mai rau: in jur de 70 la suta spun ca isi ating cel putin strictul necesar. La inceputul anilor '90 asteptarile erau foarte puternice. Dupa indepartarea lui Ceausescu am inregistrat o lunga perioada de recul. Abia acum, cind se inregistreaza vagi cresteri economice, este o perioada relativ mai buna pentru acumulari”, spune sociologul Bogdan Voicu.

Economia subterana, motorul zonelor urbane

Acumularea de capital se poate face de multe ori pe spinarea celorlalti, la limita legii, sau de cele mai multe ori in afara legii. Asa se face ca unii dintre “nouveaux riches” autohtoni au radacini in traficul de tigari, droguri, si in general orice marfa adusa prin contrabanda in tara si vinduta la preturi mici. “Banii din economia subterana ajung in final in consum, din cauza asta vedem masini de ultima ora, exod in perioada vacantelor catre destinatii exotice si imbulzeala in supermarketuri. Oamenii isi construiesc locuinte, cumpara masini scumpe si nu-i intreaba nimeni de unde sint banii. Paradoxal, la noi economia subterana face sa creasca PIB-ul intr-o masura mai mare decit in alte tari”, adauga Ionut Popescu.
Banii se misca mai ales in marile orase, cu precadere in Bucuresti, subliniaza analistul economic Ilie Serbanescu. Economia subterana, estimata de specialisti intre 20 si 40 la suta din cea “oficiala”, joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. “Noi avem tabloul din Bucuresti, care nu e chiar repetabil in restul tarii. Evident ca in ultimul an s-au intensificat vinzarile la nivelul intregii tari, dar in Bucuresti media salariala e oricum cu 50% peste cea din restul tarii (dar si preturile sint mai ridicate). Densitatea firmelor, administratia centrala, ambasadele fac din populatia capitalei categoria cea mai bine salarizata in raport cu tara”, spune Florin Petria.
“Economia subterana e distribuita inegal pe teritoriul tarii. Exista sume enorme care provind din trafic, bani care se misca in orasele din apropierea frontierelor si in capitala. Fac o diferenta intre munca “la negru”, din constructii, de pilda si traficul cu diverse produse, de la tigari, aur sau droguri, sau orice alta marfa de contrabanda, care intra in tara fara taxe. Traficul de marfuri explica in parte, bunastarea relativ mai mare a oraselor din apropierea frontierelor. Constanta sau Oradea sint orase sensibil mai prospere decit Focsaniul, de pilda”, spune Florin Petria.

Spaga, unealta a prosperitatii

Mai exista o categorie de “nouveaux riches”, din care fac parte, in general, coruptii deja platiti din buget. Investitorii straini sustineau ca in Romania coruptia este mai intensa in spitale, la ghiseele sau birourile functionarilor marunti. Dar “spaga” micilor corupti e in mare parte platita din venituri legale, sustine Petria. Bani in plus, netaxati, constata analistii, sint si in buzunarele liber profesionistilor care tarifeaza oficial doar o parte din venituri. Muzicieni, avocati, notari sau coafeze. Ei sint insa mascati de sumele destul de substantiale cistigate “legal”.

Bunastare de import

Nu in ultimul rind, printre argumentele cresterii aparente a nivelului de consum se numara faptul ca imigratia a crescut. Dupa un virf absolut in 1990, s-a inregistrat o perioada de stagnare, dupa care a inceput din nou sa creasca dupa '95. “Mai nou, au aparut adevarate retele de emigrare. Exista, de pilda, o cursa Teleorman-Barcelona, care pleaca de la Dobrotesti joi la ora 1.00. De undeva din Botosani se pleaca in fiecare saptamina la Bruxelles. Exista comune intregi in care jumatate din populatie este la munca in strainatate”, explica sociologul Bogdan Voicu. “Sintem mai bogati decit in statistici si oamenii simt asta, mai ales in preajma sarbatorilor.
Un studiu recent arata ca 1,7 milioane de gospodarii au cel putin cite un membru plecat la munca pe alte meleaguri. Astfel in Romania au intrat anul trecut cel putin doua miliarde dolari, din care aproape jumatate intra in circuitul bancar, restul vin direct la chimir”, sutine analistul economic Ionut Popescu. Banii “stranierilor” explica in mare parte faptul ca in ultima vreme consumul a crescut vizibil mai rapid decit veniturile oficiale, spune Popescu.

Vise roz alimentate din strainatate

“Numeroasa categorie a romanilor care lucreaza in strainatate, majoritatea in conditii ilegale, aduce in tara bani din partea cenusie, gri, a economiilor occidentale. Majoritatea celor care lucreaza in strainatate au aranjamente de plata care nu trec prin fortele de munca din tarile respective. Parte din acesti bani cistigati “la negru” in strainatate sint trimisi in Romania si sint cheltuiti cu aceasta ocazie”, spune Florin Petria. “De regula, migrantii romani, care in clipa de fata acopera intre 10 si 12 la suta din gospodariile romanesti, trimit in medie cam 200 de euro pe luna in tara, potrivit ultimelor studii CURS si OIM. Asta inseamna dublul salariului mediu pe economie, ceea ce inseamna un consum mai mare. Oamenii care migreaza sint mai apropiati paturii de mijloc. Majoritatea acestor bani merg in investitii si consum. Acesta din urma este un consum de tip superior”, explica sociologul Bogdan Voicu.

Dezavantajele banilor nemunciti

Sarbatorile sint un bun prilej sa pipaim dimensiunea economiei subterane si sa ne intrebam pe citi oameni a imbogatit ea, insa o vaga impresie cu privire la subiect ne putem face si in restul zilelor de peste an. Pe de alta parte, banii negri sau gri vin din traficul de marfuri, din munca la negru afara, din spagile birocratilor sau din veniturile de completare a salariilor. Probabil cel mai devastator efect al imbogatitilor din zona subterana a economiei este cresterea nesabuita a preturilor datorata usurintei cu care toti acestia pot accepta scumpirile. “Din pacate, veniturile ilegale sint marea sursa a inflatiei, pentru ca cine are bani in surplus accepta mai usor un pret mai mare. Banul care vine muncit si taxat nu genereaza asa de usor inflatie. Concentrarea banilor “negri” in orasele mari ridica preturile si amplifica inflatia.
In Romania nu exista o statistica regionala a indicelui de crestere al preturilor, dar dintr-o asemenea analiza am putea afla ca inflatia evolueaza diferit in Moldova, fata de Constanta, Timisoara sau Bucuresti. O asemenea statistica ar descrie mai bine unde se concentreaza veniturile netaxate”, spune Florin Petria. “La o analiza atenta, observi ca economia subterana e distribuita inegal. In esenta, banii se-nvirt in orasele mari. Daca vrei sa cumperi un produs mai scump in Braila, de exemplu, nu-l gasesti. Chiar daca ai facut bani la Braila, cumparaturile mai sofisticate le faci la Bucuresti, si asa se explica in parte si vinzoleala pe marile artere comerciale din Capitala”, apreciaza Ionut Popescu.
Economia subterana joaca un rol mult mai important decit ne place sa admitem in viata sociala si economica a marilor orase. Cei care nu au bani se grupeaza, insa, intr-o majoritate tacuta, in mare contrast cu bunastarea “risipitorilor” al caror numar nu-l putem socoti.
In lumina celor de mai sus, devine evident insa ca incercarile de a evalua cresterea nivelului de trai sau progresul economic invocind cresterea consumului sau aparenta bunastare din centrele oraselor corespunde in prea mica masura realitatii. Economia subterana, exodul fortei de munca si sursele “semilegale” de cistig continua sa fie factori principali in peisajul economico-financiar, contribuind decisiv la mirajul bunastarii.

[b]Starea [/b]de 'exilat' se refera la atitudinea civica, sociala si politic-economica fata de locul, de tara in care ai invatat ceva apoi ai vazut, ca om matur, ca totul nu e decit o minciuna si vesnica goana de a parveni...

[b]Tindem[/b] sa gindim frumos, imbunatatind nerealist o imagine despre o tara framintata de indoielile celor care cred ca minuiesc 'singuri' destinele ei, desi politica Romaniei se face la UE, Israel si Washington...

[b]Iar[/b] exilul (si nu diaspora comunista) are cel mai greu cuvint de spus, lobby-ile internationale care tin seama de minoritati accepta si promoveaza propunerile Organizatiilor din Exil (romanesc) etc...

[b]Ca[/b] o tara precum Romania sa reuseasca precum Israel, Ungaria etc trebuie sa recunoasca si sa cedeze Exilului roman drepturile si proprietatile, sa nu-si aroge niste 'intaietati' inventate, sa admita ca si Evenimentele din XII/1989 sunt si aportul Exilului la caderea Comunismului din Romania (ultima revolutie din Europa!) si abea apoi 'emanatii' iliescieni, brucanieni, romanieni, stolojeneni, basescieni etc...

[b]Fara[/b] sa mai pomenesc ca exilul romanesc numara cca. 36 de milioane de persoane raspindite peste tot in Lume, ei investesc in rudele lor si in prietenii din Romania ajutind enorm la edificarea si dezvoltarea 'imaginii' actualei Romanii, pe linga cele 2 milioane de muncitori romani in Europa. Minciunile din PRESA si din mass media romaneasca nu face decit sa slabeasca aceasta colaborare tacita si sa invrajbeasca pe romanii din tara contra celor 'imburgheziti' din exil, care acum, dupa 14 ani arata doar 'meritul' celor din Romania, 'care din nimic au facut tot' (!?)...

[b]Cei[/b] care injura exilul si impiedica un real dialog intern-extern intre fratii de un singe, merita pusi in puscarii, deportati, linsati...!

Pe mine m-ar interesa data aderarii la UE ca tara la nivel de UE, nu ca tara bananiera acceptata formal de UE, pe hârtie, de dragul de a ne bucura pentru niste titluri. Ma intereseaza banii din buzunar si nu niste conventii teoretice de care nu pot profita sau care nu îmi ajuta cu nimic banul din buzunar.

Deocamdata observ doar goana dupa accepte virtuale. Macar atâta sa dam poporului, cuvinte mari, sa-i gâdile orgoliul si sa mai uite de vântul care bate prin buzunare, ca si de celelalte probleme (care îsi vad de cursul lor bine-mersi).

Iar data de 2050 mi se pare absolut fantezista, deocamdata mergem în sens invers, pâna în 2050 nu ajungem nici la nivelul Ungariei de azi.

Medicul sef al serviciului de cardiologie intra in
> > goana la morga strigand:
> > - Scoate-l repede pe nr.3 din sertar! Nu pulsul lui
> > s-a oprit, ci ceasul meu!


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Consider că , în justiţia română, ca şi în alte domenii de activitate, corupţia este în floare. Contează prea puţin cunoaşterea legii şi aplicarea ei cu responsabilitate, goana nebună pentru acumularea valorilor materiale fiind mult mai importantă decât deontologia profesională. Probabil că , pentru mulţi dintre cei ce trebuie să aplice legea în litera şi spiritul ei, valorile spirituale au rămas undeva pe prima treaptă a scării pe care se grăbesc, fără scrupule, să o urce cît mai repede. Aceasta nu înseamnă că în justiţie nu există şi oameni curaţi ,care se străduiesc să pună în balanţă totul şi tind spre o cât mai bună aplicare în practică a legii. Eu nu găsesc o altă explicaţie faptului că marii infractori sunt în libertate, în timp ce dosarele care se soluţionează cu rapiditate, pentru justificarea activităţii, sunt cele avînd ca obiect
" găinării" şi rog a mi-se ierta aceasta expresie .

pe unii, i-am cunoscut indeaproape: laieti, spoitori ...isi puneau corturile la marginea satului si pazeau vacile comunitatii, spoiau ceaune, la schimb, pe hrana.
eram copil si buna ma tinea sa nu ma duc la ei, ca 'ma umplu de paduchi'.:)

ei bine, ma duceam si-i urmaream cu ochii lacomi: hainele starostelui, mustata lui, cozile impletite ale femilor si fustele alea care se invarteau naucitor in dans, clinchetul monedelor din par si al salbelor, tropotul talpilor goale in praf al liotei de puradei care se porneau intotdeauna s-alerge ca la un semn ... si caii - doamne sfinte, caii!!!
ii domoleau cu vorba si-i incalecau fara capastru ori sa, intrau calare in goana in apa Buzaului, involburand apele ...un tigan din asta m-a urcat pentru prima data pe un cal si m-a plimbat incet vreun ceas, timp in care nici nu putem rasufla de incantare.
tiganii astia traiau in alta lume, sistemul lor de valori imi parea atunci teribil - i-am vazut cum se judecau si am vazut pedepsele!!!

o mare parte a copilariei mele s-a derulat sub vraja acelor ceasuri petrecute cu ei...

nu, tiganii de-atunci (cinstiti si mandri) nu-s oamenii pervertiti care duc faima tarii peste mari.

atat le spun acelora ce nu i-au cunoscut: nu dati cu piatra in ce vi se pare ca stiti.
ce nu vedeti, ar putea fi mai profund si v-ar aduce in marele pacat de-a savarsi nelegiurea de a lovi in lucruri care, printr-o ironie, v-au scapat.

Empiric vorbind, ar fi cel putin inspaimantator ca sufletul sa piara in acelasi timp cu trupul, ambele sfarsind in nimic...Religia si-ar cam pierde rostul, viata insasi nu ar fi altceva decat o goana anarhica dupa uitare.Cum am putea vietui stiind ca ne vom stinge la un moment dat pentru totdeauna? Dovezi palpabile nu prea avem nici pro nici contra dar, pentru buna si -cat de cat- comoda vieture cred ca e bine sa credem ca va mai fi ceva si dupa stingerea facliei pamantesti...Pe mine, cel putin ma ingrozeste gandul ca finalitatea vietii este intre 4 scanduri la 2 metri sub pamant. Si atunci sper si ma agat de orice idee care m-ar intari in asteptarea mea.

unul dintre anonimi scrise:
----------------------------------------------------------------------
Empiric vorbind, ar fi cel putin inspaimantator ca sufletul sa piara in acelasi timp cu trupul, ambele sfarsind in nimic...Religia si-ar cam pierde rostul, viata insasi nu ar fi altceva decat o goana anarhica dupa uitare.Cum am putea vietui stiind ca ne vom stinge la un moment dat pentru totdeauna? Dovezi palpabile nu prea avem nici pro nici contra dar, pentru buna si -cat de cat- comoda vieture cred ca e bine sa credem ca va mai fi ceva si dupa stingerea facliei pamantesti...Pe mine, cel putin ma ingrozeste gandul ca finalitatea vietii este intre 4 scanduri la 2 metri sub pamant. Si atunci sper si ma agat de orice idee care m-ar intari in asteptarea mea.
----------------------------------------------------------------------

Daca pentru individ nu ar constitui o problema prea mare, marea problema ar fi pentru omenire ca specie in ziua de astazi. Multi au posibilitatea si puterea, dar si mijloacele technice de a pune in practica o chestie care ar insemna "dupa mine potopul".

Se pare ca cele 2 mari legi care cârmuieshte omul ca individ sint mai mult decat binevenite si in ziua de astazi. Frica si Speranta.

Alex

Cind am citit cuvintele tale mi sa intristat inima si pentru un moment am vazut o licarire al portretului tau sufletesc. Mi-am adus aminte de niste pasaje din Biblie care le redau mai jos si care sper sa fie ca un raspuns venit din partea lui Dumnezeu la rugaciunile sau cerintele care I le-ai facut. Am sa ma rog pentru tine...

Ecclesiast 3
1 Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
2 Nasterea isi are vremea ei, moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.
3 Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; darimarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;
4 plinsul isi are vremea lui, si risul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;
5 aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si stringerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;
6 cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;
7 ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;
8 iubitul isi are vremea lui, si uritul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei.
9 Ce folos are cel ce munceste din truda lui?
10 Am vazut la ce indeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11 Orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gindul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pina la sfirsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.
12 Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei decit sa se bucure si sa traiasca bine in viata lor;
13 dar si faptul ca un om maninca si bea si duce un trai bun in mijlocul intregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.
14 Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu dainuieste in veci, si la ceea ce face El nu mai este nimic de adaugat si nimic de scazut, si ca Dumnezeu face asa pentru ca lumea sa se teama de El.
15 Ce este, a mai fost, si ce va fi, a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi inapoi ce a trecut.
16 Am mai vazut sub soare ca in locul rinduit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul rinduit pentru dreptate este rautate.
17 Atunci am zis in inima mea: "Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau; caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta."
18 Am zis in inima mea ca acestea se intimpla numai pentru oameni, ca sa-i incerce Dumnezeu, si ei insisi sa vada ca nu sunt decit niste dobitoace.
19 Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi : aceeasi soarta au amindoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc; caci totul este desertaciune.
20 Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarina, si toate se intorc in tarina.
21 Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se coboara in jos in pamint?

Ecclesiast 4
1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; si iata ca cei apasati varsa lacrimi, si nu este nimeni sa-i mingiie! Ei sunt prada silniciei asupritorilor lor, si n-are cine sa-i mingiie!
2 Si am gasit ca mortii, care au murit mai inainte, sunt mai fericiti decit cei vii, care sunt inca in viata.
3 Dar mai fericit decit amindoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca, fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.
4 Am mai vazut ca orice munca si orice iscusinta la lucru isi are temeiul numai in pizma unuia asupra altuia. Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vint.
5 Nebunul isi incruciseaza miinile, si isi maninca insasi carnea lui.
6 Mai bine o mina plina de odihna, decit amindoi pumnii plini de truda si goana dupa vint.
7 Am mai vazut o alta desertaciune sub soare.
8 Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, si totusi munca lui n-are sfirsit, ochii nu i se satura niciodata de bogatii, si nu se gindeste: "Pentru cine muncesc eu, si-mi lipsesc sufletul de placeri?" Si aceasta este o desertaciune si un lucru rau.
9 Mai bine doi decit unul, caci iau o plata cu atit mai buna pentru munca lor.
10 Caci, daca se intimpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice!
11 Tot asa, daca se culca doi impreuna, se incalzesc unul pe altul, dar cum are sa se incalzeasca daca e singur?
12 Si daca se scoala cineva asupra unuia, doi pot sa-i stea impotriva; si funia impletita in trei nu se rupe usor.
13 Mai bine un copil sarac si intelept decit un imparat batrin si fara minte, care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat;
14 caci el poate sa iasa din temnita ca sa domneasca, macar ca poate chiar sa se fi nascut sarac in imparatia celui din urma.
15 Am vazut pe toti cei vii, care umbla sub soare, inconjurind pe copilul, care avea sa urmeze dupa imparat si sa domneasca in locul lui.


Cer scuze pentru lungimea comentariului, va promit ca nu se va mai intimpla. :)

"Nu stiu ce sa aleg... nu stiu ce ar fi mai avantajos: scoala sau sportul..."

- Depinde de sistemul tau personal de valori. Daca te intereseaza banul, si ai cu adevarat potential de sportiv de performanta, opteaza pentru sport. Lucrind zi si noapte intr-un laborator de cercetare pentru a descoperi medicamentul pentru vindecarea SIDA sau a cancerului, sau veghind toata viata la capatiiul suferinzilor intr-un salon de reanimare, ca si Maica Tereza, ti-ar putea aduce enorme satisfactii sufletesti, dar nu vor fi platite financiar niciodata asa cum este platita goana aiurea dupa o afurisita de minge, a lui David Beckham sau Maradona. Contemporanii nostri nu ezita sa plateasca 30 de euro pe un CD cu rap music a lui Eminem, sau citeva zeci de dolari americani pentru un tricou de bumbac care nu valoreaza mai mult de cinci dolari americani... dar pe care scrie "Nike"... sau citeva sute de euro pentru un bilet de concert a lui Metallica, etc... dar aceiasi contemporani ai nostri se "scirtiie" sa scoata din buzunar citeva monede cind e vorba de o donatie pentru o societate de binefaceri sau un institut de cercetari medicale...

Daca ar fi acum sa fac o nebunie...m-as sui in avion! si m-as opri acolo unde stiu ca un zambet se intreaba.
Sa faci o nebunie este pentru mine sa iti urmezi sufletul, instinctul, dorintza. Sa lasi deoparte actiunile indeplinite din obligatie si rutina. Sa iesi din cotidian si sa te aventurezi in necunoscut.

tu spui: "Si dezamagirea mea cea mare fata de oameni este aceea ca sufletul cu tot ce inseamna el reprezinta pentru tot mai putini dintre noi o valoare.". Saraci cu duhul sunt cei ce isi uita sufletul si se adancesc in rutina si goana dupa bogatii materiale. Nu ajuta ca te dezamagesti pentru asta. Ajuta insa daca faci ceva sa-i ajuti pe bietii saraci cu duhul. Daca le deschizi ochii, daca le arati drumul.

tu spui:"dar totusi fiecare cunoscindu-se pe sine poate sti cum va reactiona intr-o anume situatie, ". sunt nevoita sa te contrazic. omul nu stie cum reactioneaza cand iubeste. pentru ca e sufletul lui care reactioneaza. sentimentele lui. am mai spus odata: omul indragostit, indiferent ca e barba sau femeie, e puternic, are energie, reactioneaza, traieste! in nici un caz nu se controleaza, indiferent cat de bine s-ar cunoaste pe sine insusi.

cred ca nu ai prins acelasi sens al "nebuniei" pe care cuvintele mele au vrut sa-l exprime in comentariul anterior. asta poate pentru ca suntem doua firi diferite...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).

Buna ziua, sunt nou pe acest forum, asa ca va rog sa-mi scuzati stangacia.

As avea cateva comentarii legate de fotografie in general si de fotografia subacvatica in particular.

1. Fotografia in general. Ultimii ani au adus explozia apartelor digitale. Acestea au devenit din ce in ce mai populare si accesibile si tot mai multi utilizatori au inceput sa le foloseasca. Asta nu inseamna ca fiecare astfel de nou utilizator de aparat foto este un fotograf. Probabil ca in sinea lui asa se considera, dar e o mare distinctie intre fotograf si utilizator de aparat foto. Personal, ma consider un simplu utilizator.

2. Fotografia subacvatica. In Romania zilelor noastre exista cca 1.200 scafandri cu brevet, fata de 12.000 cati sunt in Ungaria. Oricine s-a scufundat cel putin o data nu se poate sa nu fie impresionat de ceea ce se vede o data ce intri sub apa si sa nu-si doreasca cat mai multe amintiri cu ceea ce a vazut acolo. Tehnologia ne ajuta din nou, un aparat digital cu housing costa in acest moment pe la 400 EUR si poate furniza poze acceptabile la nivelul snapshot de amator. A face astfel de poze, a le publica si a le arata prietenilor nu este un lucru rau, cu obervatia ca de aici si pana la a avea pretentia de fotograf subacvatic este o mare distanta.
Revin la topic si o sa-mi spun parerea cu privire la cateva din subiectele atinse:
- exista exemple de fotografi subacvatici care nu au nici o legatura cu fotografia terestra, care au inceput cu fotografia subacvatica si numai asta fac (Ex. National Geografic - David Doubilet). Foarte probabil insa cele doua merg mana in mana
- ca sa fii un bun fotograf subacvatic, trebuie sa fii un foarte bun scafandru. Altfel goana dupa subiecte si poze nu va face decat sa-ti consumi repede oxigenul si sa scurtezi durata scufundarii. Personal mi-e greu sa cred ca se pot face poze bune in apnee (scufundare libera) din cauza limitarilor fizice si de flotabilitate. Se pot insa face poze foarte bune la snorkeling.
- este nevoie de lumina suplimentara (si/sau filtre) pentru pozele sub apa. E foarte adevarat ca din cauza particulelor din apa apare efectul de zapada la utilizarea unui blitz incorporat. Acesta dispare insa daca se utilizeaza un blitz extern, cat mai departat de obiectivul aparatului.
- pentru cei care vor sa persevereze si sa treaca la categoria de fotograf subacvatic, exista foarte multe materiale de studiu (carti, site-uri, etc), la care se adauga in mod normal multe poze.
- aparatul te ajuta, cu cat este mai bun, cu atat sansele de a face poze mai bune cresc. Sa luam un subiect simplu: un peste colorat care inoata - pestele nu sta sa pozeze, ca sa poti sa-i faci o poza buna trebuie sa stai dupa el si sa-l prinzi intr-o pozitie satisfacatoare dpdv compozitie - la aparatele digitale entry din cauza timpului dintre declansare si inregistrarea imaginii cel mai probabil se rateaza poza.

Prima mea experienta fotografica sub apa a fost acum 2 saptamani in Egipt. Am folosit un Canon A60 cu housing Canon WM700. Mi-am dat seama de limitarile mele ca scafandru incepator si de limitarile aparatului utilizat (2 mp, lipsa filtre, lipsa blitz extern). Din 300 poze cel mult 10 sunt multumitor de bune pentru nivelul meu de fotograf amator. Altfel insa locurile absolut deosebite, iar pozele (folosesc in mod special teremenul poza nu fotografie) ma vor ajuta sa-mi reamintesc oricand de aceasta minunata vacanta.

Dragom, din pacate asta e realitatea dovedita. Nu am vorbit din teorie -am exemple cu duiumul -te poti interesa oricand. Revenim iarasi la retorica: " Femeia sfinteste casa" sa fie un banc sau o perla din intzelepciunea milenara? Daca EA are de ales -sigur ca o alege pe cea mai usoara varianta - sa faca gospodaria la FF si sa uzeze de dreptul de exercitare a instinctelor primare in detrimentul altora. Cit se poate de clar si fara semne de gen " bastonashe cocoshate". Se mai spune ca mediul face omul. Am vazut femei venind aici cu soti, copii, femei pline de calitati, si dupa perioada de "stagiu" au lasat naibii si casa si gospodarie si au luat module suplimentare la cursul "Libertate sexuala". Concluziile sunt greu de acceptat dar usor de ghicit. Nu tu gospodarie nu tu copii ci numai goana dupa masculi loco- care in comparatie cu "animalu" sau "netrebnicul de barbat" aveau o masina de marca vila etc iar cel enumerat mai sus se zbatea pe treptele afirmarii (ajuns aici, nu ai peste noapte ce au cei loco -numai daca ai 6 din 49 la loto). Sa fie asta pacatul barbatilor romani? Caci nu tu pozitii sociale ca cei loco -pilele lor -implicit si propulsarea pe treptele sociale? Dumnezeu nu a facut lumea intr-o zi -ele vor totul in 24 de ore, ba mai mult -sa nu cricneasca, sa fie folosit ca masina de facut copii si de facut $$$$. De rest bumboane (treburile casnice .. etc)
Sa auzim de bine desdemona (poate intr-o alta lume ca asta e pe duca-nu e numai parerea mea) :)
PS: nu s-ar putea renunta la cuvintul misogin, caci cred ca a fost creat de cineva in pripa si i-a scapat esentialul-mai vorbim despre asta

Ar trebui sa-ti pui intrebarea, in mod serios, de ce toata lumea nu-ti intelege argumentele. Daca exista capacitatea sa te exprimi intr-un anumit mod nu trebuie sa te astepti sa te inteleaga toti. De exemplu ai spus ca "Biserica Ortodoxa Romana este formata dintr-un procent de 80 % din cele 20 de milioane de romani." as vrea sa stiu pe ce baze s-a facut o astfel de estimare. Dupa ultimele informatii populatia totala atinge aproape 22 de milioane. Romania a pierdut din '99 si pana acum peste un milion de persoane.
Dar sa revenim la subiect : Vorbesti de asumarea unei invataturi crestine. In ce consta aceasta invatatura crestina ? Banuiesc ca te referi la ceva elaborat, pentru ca simpla citire a unei carti, in speza Biblia, nu cred ca ridica shtacheta la rang de invatatura crestina nationala. Majoritatea oamenilor nu au citit-o niciodata ! Atunci ce presupune aceasta "recunoastere si asumare" si cum se stabilesc aceste criterii? Exista un sondaj sau simple declaratii care au constat intr-o bifare a unui punct de pe o simpla foaie de recensamant si asta pentru ca oamenii au fost botezati in afara unui consimtamant pe care nu-l puteai rosti la varsta de o luna? Oare pentru faptele parintilor nostri trebuie sa-ti asumi responsabilitatea ?
Biserica Ortodoxa, in acest caz, este, sau nu o institutie ? Daca este, atat de puternica precum spui, si are, hai sa spunem, un anumit grad de influenta in stat atunci isi poate impune principiile, asa cum a facut-o cu Catedrala Neamului intr-un parc public si cu o parte din bani din impozitele noastre. Iar cand "prea fericitul" declara public ca intreruperile de sarcina si folosirea prezervativelor ar trebui interzise asta inseamna, intr-adevar, ideologie, ca principiu, pentru ca o alta structura politica s-a folosit la randul ei de aceste conceptii iar aceasta actiune s-a chemat IDEOLOGIE. Deci exista o majoritate care se bazeaza pe conceptia unui botex care nu poate fi liber consimtit, a unei traditii mostenite. Si atunci unde sunt invataturile crestine a simplului om de la tara, a muncitorului de pe plantatiile de capsuni, acum la moda ? Si atunci cine alcatuieste aceasta majoritate si eventualele voturi de incredere la adresa bisericii ? Cum poti avea incredere in Biserica. Cum anume isi aduce biserica aportul la dezvoltarea unei societati ? Prin frecventarea ei devii mai bun, mai darnic, mai intelegator prin faptul ca acorzi importanta problemelor aproapelui tau ? Din pacate aceste principii nu sunt observabile, nu am devenit mai buni si facem rau celor din jur, in incercarea noastra de a supravietui, dand din coate, facandu-ne ca nu observam problemele lor in goana dezvoltarii unei societati care impune sacrificii si nepasare, prin insasi dezvoltarea ei.
Am participat, in urma cu ceva timp, la un sondaj de opinie,sa aflam, pe langa alte subiecte, de ce o parte dintre romani au "incredere in biserica" si am auzit raspunsuri din partea unor oameni dintr-o categorie sociala indoielnica. Pe altii subiectul nu i-a interesat-Ingineri, arhitecti, decoratori, designeri, prestatori de servicii, jurnalisti si multi altii. Primii au dat urmatoarele raspunsuri : "Pentru ca e vorba de Dumnezeu "; "Pentru ca ne-a adus fericire si liniste" ;" Pentru ca trebuie sa li se dea padurile si pamanturile inapoi furate de comunisti" ;" Pentru ca-i ocroteste pe saraci" . I-am intrebat ce legatura are increderea, ca principiu, in Biserica, cu pamanturile returnate si ce legatura are acest concept cu protectia saracilor si nu am primit nici un raspuns. Asta pentru ca nu au stiut CE SA RASPUNDA! Ceilalti, ( aprox o mie de subiecti)reprezentantii unei paturi sociale de mijloc, formata din 38% din populatie, ne-au raspuns ca subiectul nu-i intereseaza...
Atunci unde este majoritatea si pe ce criterii sociale sunt impuse aceste, asa numite, "invataturi" si de ce am impune in scoli cursuri de religie care ar intra in contradictie cu anumite principii ale unei societati care nu are ca baza de dezvoltare biserica ?
LUCIUS CEL FARA DE CREDINTA

Am fost intotdeuna un adept inversunat al poeziei traditionaliste. Il ador pe Eminescu, cu poezia lui adusa la perfectiune, si nu admiteam nici o deviere de la canoanele poeziei clasice. Afrmam (si acum sunt sigura de aceasta), ca un adevarat maestru akl cuvintului trebuie sa munceasca, pentru a-si aduce poeziile la aceliasi conditie de perfectiune, ca Marele Eminescu, altfel... ce mai ramane din poezie? Ce este atunci o poezie, daca nu se mai respecta canoanele ei? Afirmam, ca versurile albe sunt un fel de surogat pentru grafomani, o portita de intrare a lor in mirificul templu al Poeziei. Ei si! Totusi, ei continuau sa scrie versuri albe, albe pina la absurd, cand nici nu se mai desluseau pe foaia alba de hirtie. Am auzit nu demult un banc (dar un fapt real) - cineva afirma, ca "A fost o baba si un mosneag" ar fi un vers alb. Bine, daca e, este furat si acesta.
Pina la urma, m-am gandit: eu muncesc la o poezie in sudoarea fruntii, iar astea, tineri si impertinenti, fabrica "versuri albe" cu duiumul, fara sa le pese de nimic. Se lauda unii pe altii si astfel devin celebri. Nu ca i-as invidia, dar simt in aceasta ceva putred, caci aceste poezii nu intotdeauna merita sa fie considerate poezii. In plus, in goana dupa originalitate au inceput sa utilizeze un limbaj infect, uneori de-a dreptul scabros, care nu are ce cauta in poezie. Adevarat, ca din acest puhoi tulbure putin se va alege si se va depune, ca pulberea de aur, pe prundul curat al izvorului Poeziei, minunate si veritabile.
In fine, pina la urma am decis: daca versurile albe sunt un nou gen de poezie, de ce sa nu incerc si eu. Va trimit cateva incercari, printre care si un sonet clasic, si astept opiniile Dumneavoastra.

Pendulul

Oscilaţiile timpului pedant
Umplu spaţiul de unde albastre,
Iar noi plutim în acest ocean,
În cojile noastre,
De nucă, care se clatină avan.
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Ţipă papagalii piraţilor contemporani,
Care poartă semnul dolarului
Pe reverele tunicilor de gală,
Iar pe feţele buhăite de beţivani
Poţi citi numai lăcomie şi fală.
Pendulul masiv de aramă
Scârţîie enervant şi apăsător…
Care sunt valorile autentice,
Scopul călătoriilor noastre?
- Piastre! Piastre! Piastre! –
Strigă papagalii piratilor contemporani...
Nu-i credeti - fericirea nu e in bani!

Mărul lui Adam

În grădina raiului încă e linişte şi pace.
Cei doi adolescenţi inocenţi
Încă nu cunosc Taina cea mare.
Fructul interzis e în siguranţă, se pare.
Dar şarpele poznaş,
Mare amator de şotii răutăcioase,
Îşi cloceşte deja planul diabolic…
Dreptu-i oare,
Ca numai El unul să cunoască
Adevărul cel Mare?
El unul să-şi poată face
Feciori, după chip şi asemănare?
- Gus-s-stă, băiatule, gustă
Din rodul dulce-amărui al cunoaşterii,
Află, de unde se iscă cu adevărat
Copilaşii dulci şi drăgălaşi –
Ei nu se modelează din lut,
Nici se găsesc în varză,
Nici nu-i aduce o barză…
Gus-s-stă, Adam, băiatule…

Bolidul

Planeta înfloritoare
Îşi trăia viaţa, paşnic,
Fără să bănuiască măcar
Ce urgie o paşte, necruţătoare…
Erbivorele agere,
Care simt pericolul de la depărtare,
Continuau să pască liniştit
Vegetaţia încărcată de sevă…
Dinozaurii răpitorii, fără grabă,
Îşi făceau planuri de vînătoare…
Toţi credeau, că vor trăi veşnic
În acest paradis binecuvântat.
Dar a venit în zbor,
Şuierând ca un balaur uriaş, bolidul,
Şi totul s-a schimbat…
Cerul s-a prăbuşit şi a explodat!
În rafale zdrobitoare de vânt
Iarna cosmică a pogorât pe Pământ…

Sete de viata

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...