comentarii

gramatica de clasa a 5 a rezolvare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Neah, nu sunt de acord. Eu n-am nicio treaba cu gramatica, nu stiu sa rezolv nici macar un singur exercitiu de clasa a 5-a, dar scriu si ma exprim corect in limba romana...de cele mai multe ori. :)

Si nup, nici despre gramatica celorlalte limbi pe care stiu a le folosi nu am idee, dar vorbesc foarte bine, si nimeni nu s-a plans vreodata ca nu m-ar intelege, ba chiar am primit compliente.

In cazul meu e o chestie de ureche, iar faptul ca nu se lipeste gramatica de mine, e din cauza ca in clasele mici cand se preda asta la scoala, eu eram dedicata picturii. :) Mai tarziu a fost tarziu si sa ma apuc acum de studiat gramatica mi se pare chin. Si pierdere de vreme.

Cel mai nasol o sa fie cand o sa vina copchilu la mine sa-l ajut la teme la gramatica...atunci probabil ca am sa folosesc scuza "pe vremea mea nu se facea asa ceva" sau poate ca ma pun atunci sa invat cu el. :)
#425924 (raspuns la: #425900) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
knulp - de zaraza la: 15/03/2009 23:39:29 Modificat la: 15/03/2009 23:41:28
(la: limbi moderne)
eu habar n-am conjugari si declinari in limba romana :)))) nu le-am invatat niciodata si nici n-am simtit nevoia.

ba le-ai invatat, la orele de gramatica romana. din clasa a 5-a, pana intr-a 8-a, cate 3-4 ore pe saptamana. (retine, 3-4 ore, NUMAI gramatica limbii MATERNE).

chiar si pe site-ul asta sesisezi imediat cand apar oameni cu scoala putina, pentru ca fac greseli gramaticale. tu nu faci, deci presupun ca ai beneficiat de un invatamant de calitate (in ce priveste limba romana) :D
#417238 (raspuns la: #417236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
temiricine :) - de Baby Mititelu la: 07/05/2011 23:01:18
(la: merit o cafea?)
Hai ca-ti vand eu pontul! Ba nu, ti-l dau gratis...ca' ai un nick original si eu premiez originalitatea! Ca sa fii acceptata in cafenea tre' sa : 1. scrii (n+1) poezii care sa treaca de comisie-nivel artistic perfect, fara nici o greseala de gramatica (numai comisia are dreptul la greseli si imperfectiune :), nu uita!) , 2. faci (k+3) shpagate, 3. sa-ti dai ochii peste cap de cate ori vrei, 4. sa faci turul cafenelei cantand o romanta-sa zicem de sapte ori, 5. sa rezolvi culegerea de exercitii si probleme ce o gasesti la intrare-are 40000 pagini, succes!, 6. sa refuzi din start centrul atentiei-e ocupat demult, 7. sa ...:)
Acuma serios: fii tu insati! Ia exemplul meu ca sa fii iubita!
Multumesc pentru aceast comentariu - de Mircea Pricajan la: 07/03/2004 12:46:43
(la: Camera de la capatul holului (scurta critica))
Respect punctul de vedere al fiecaruia. Astfel, il respect si pe al dvs. Ceea ce nu ma face sa si fiu de acord cu el. Motive sunt multe, dar nu am timp sa port o polemica. Fiecare text are partile lui bune si cele mai putin bune. Credeti-ma, pe cele mai putin bune stiu si eu sa le recunsc acum, la 8 ani dupa ce-am scris "Camera...". Dar m-ar interesa sa stiu, totusi, de la ce nivel de competenta vin observatiile pe care le faceti? Literatura "junk", de "elev de clasa a 5-a" etc. Cam care sunt reperele dvs. literare, if you don't mind me asking?
Dar, repet, prefer ca discutia noastra sa se incheie aici. It's a dead-end street, believe me!
11545/Comentarii - de Tombola la: 08/03/2004 18:07:08
(la: Camera de la capatul holului (scurta critica))
Nu are importanta ce repere are ,clasa a 5 a ,a 12 a sau alte bariere de repere create de Dvs.,D-le Pricajan.! Important este ca are dreptul liber sa-si dea cu parerea,sa faca o conversatie,o critica .
Daca nu va place stimate Domn atunci nu mai apareti pa acest forum si gasiti-va unul in care Dvs sa fiti centrul atentiei si in acelasi timp si cel care fixati regulile,un fel de sedinta PCR in care tot Dvs sinteti activistul de sus. O sa jungeti de fapt sa va discutati lucrarile de unul singur.
"Dead end" si cu mine:)

Cu Stima

Andre Morariu

"Who died and made you boss ? "
#11658 (raspuns la: #11545) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dilema - de Pasagerul la: 12/09/2004 22:12:59
(la: Sunt un om Cinstit sau Prost?)
"Dar daca cineva din familie era grav bolnav si banii astia veneau ca un fel de cadou si ajutor de la Divinitate??"
Asta imi aduce aminte de o gluma:
La un congres religios un imam,un preot si un rabin discuta cum impart banii intre Divinitate si rasplata proprie
Imamul:
-Desenez un cerc cu raza de un metru,si arunc monezile in sus.Ce cade in cerc e a meu,ce cade afara din cerc e pentru moschee si Mohamad.
Preotul:
-Desenez un cerc cu raza de 2 metri,si arunc monezile in sus.Ce cade in cerc e al meu,ce cade in afara e pt biserica si Dumnezeu
Rabinul:
-Eu arunc monezile in sus,ce cade jos inseamna ca Dumnezeu mi i-a lasat mie...

"Cum poti sa hotarasti daca banii sint un cadou/ajutor?"
Cred ca daca Dumnezeu vrea sa te ajute,mai curind te poate ajuta sa cistigi la loterie(cu conditia sa joci).Sau sa-ti gasesti o slujba mai bine platita.

Dupa parerea mea ,mai bine "prost" in ochii altora ,dar "cinstit" in ochii mei.Dorm mai bine...

"-Exista scuze pentru furt?"
-Nu,doar circumstante atenuante(vezi Jean Valjean)
Cine e mai vinovat ,cine fura o piine pentru ca e foame,sau cine fura o masina ca sa aiba bani de droguri?

"Exista exceptii cand omul isi poate permite mici sau mai mari abateri de la regulile societatii si de la legile morale si totusi sa ramana cu constiinta curata???"
-Cu cit abaterile sint mai mari,e mai greu sa ramii cu constiinta curata.Dar probabil ca unii si-ar gasi scuze: asa a vrut Dumnezeu,e spre binele omenirii,etc...

Exemplu de "prostie" personala
In clasa a 5-a la teza de matematica,am gresit demonstratia,dar am ajuns la rezultatul corect.Mai tirziu in timp ce faceam baie(Evrika!) mi-am dat seama ca am gresit rationamentul.Fiind unul din elevii foarte buni,profesoara s-a uitat la rezultat si mi-a dat 10.Cind i-am aratat ca de fapt gresisem,a ramas lampa de gestul meu si mi-a lasat nota 10.
De atunci nu m-am schimbat...
putin probabil - de (anonim) la: 15/10/2004 18:34:02
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)

Putin probabil ca ma voi intoarce...Dupa terminarea facultatii in tara mi-am gasit f.f greu un servici, cu toate ca terminasem sefa de promotie si avusesem inca din facultate burse in strainatate. Nu a contat nimic...colegii mei mai pilosi aveau deja posturi caldute cind eu umblam sa-mi depun dosarul pt. somaj.
Dupa acele prime studii in strainate (facute pe eforturi proprii, caci parintii meu sunt oameni simplii si as fi avut de unde sa "imping" si nici nu eram fiica sau nora vreunui profesor universitar), dupa care profesorii de la facultatea din Anglia, unde avusesem bursa efectiv le-a trimis o scrisoare de felicitare profesorilor din tara pt. ca "au trimis un student atit de bun", deci dupa toate astea m-am intors. Putin timp dupa aceea am primit unul din cele mai prestigioase premii din lume pe care Guvernul Britanic le ofera unui student strain. asta imi acoperea costul studiilor in proportie de 80%, insa diferenta, precum si banii pt. a ma putea intretine trebuia "sa-i scot din propriul buzunar". In conditiile in care nu poti, ca strain sa lucrezi, decit ilegal (ceea ce ce pt. mine ar fi fost un mare risc, caci daca esti prins esti expulzat si...adio studii chiar daca esti aproape de terminare) am fost nevoita sa renunt...Cerusem ajutor financiar Ministerului Roman al Educatiei (exista niste asa-numite Burse Guvernamentale, conditionate de intoarcere in tara dupa terminarea studiilor...Eram gata sa accept asta pt. ca imi iubesc profesia si doream sa-mi continui studiile) insa nimic...bugetul nu avea fonduri si pt. mine, simplu cetatean si muritor de rind care vrea sa studieze, doar pt. fii si fiice se "oameni cu greutate" (daca sunteti curiosi si veti caudta veti vedea ca aproape toti copii de parlamentari si "oameni de aface"- ce afaceri nici nu mai comentez-au studiat sau studiaza in strainatate pe burse din fonduri de la buget. De exemplu, Sorin Ovidiu Vantu a carui fiu inca din clasa a 5-a se afla la un colegiu privat din Londra...) Poate daca eram fotbalist...Nici macar faptul ca una din scrisorile mele de recomandare venea de la un Laureat al Premiului Nobel cu care colaborasem in Anglia, nu, nici macar asta nu a contat...
Terminasem inainte de facultate un colegiu si cumva, cumva cu acea diploma am gasit ceva de lucru intr-un sat de tigani unde faceam naveta cu un tren personal mizerabil. Tata era pensionar si bolnav, iar mama avea un venit mizer de bugetar, deci nu puteau sa ma tina acasa, si asa a fost pt. ei un efort financiar mare intretinerea mea la facultate, noroc ca avusesem absolut in fiecare an burse, pina la bursa nationala de merit si implicit si drept la...camera de camin.
Imi trimisesem dosarul la mai multe facultati din Europa si America. Am fost acceptata la multe. Am ales Nordul Americii si am plecat la Doctorat.
Poate pare "Telenovela", dar acesta e adevarul...Tara nu avea nevoie de mine, se pare, deci am plecat...Scoala romaneasca a investit in mine (si ca mine sunt multi altii) si apoi mi-a dat un sut in fund! Banii cheltuiti pe educatie in tara nu se vor regasi si in a-mi aplica cunostintele acolo. Nu-i nimic...ma platesc si ma vor platii altii...Pt. ei sunt suficient de buna, pt. tara mea...nu! Toti olimpicii romani pleaca. Intelectualitatea romana se scurge peste granite, iar cei care sunt prea in virsta ca sa o mai ia de la capat...regreta profund ca nu pot pleca din aceasta cauza.
Tara are alte preocupari si aceasta problema nu figureaza printre prioritati!
Pensiile parlamentare, bugetul senatului etc, acesta sunt preocuparile fundamentale...Pt. cei ca mine..suturi in fund!
Cind vin acasa, acum mi se spune cu ura "voi astia"... insa tatal meu isi acopera cheltuielile de medicamente cu banii cu care ii trimit eu!
Nu mi-e usor, dar mi-e mai bine decit in tara! Asta este! Purul si durerosul adevar!
Daca m-as intoarce in tara...istoria s-ar putea repeta!
Deci... la ce bun sa ma intorc?

PS: As putea publica ca utilizator, da' chiar nu vreu "sa-mi fac reclama" dupa ceea ce am scris aici, de aceea las acest comentariu ca anonim si sper ca va fii publicat!
Obligatoriu? - de ReevahBoae la: 27/10/2004 03:10:24
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ultima oara cand m-am uitat in jurul meu la o ora de religie (acum vreo 2 ani), trei sferturi din colegii mei lipseau. Si asa a fost de cand am inceput orele de religie in liceu. In scoala generala.. sa zicem ca se faceau, intr-adevar, ore. Pai sa vedem...
Masura nelegala nu cred ca e, si nici lipsita de etica.
In primul rand, pe mine de ce m-au pus sa studiez chimia ? Ca doar libertatea mea e garantata prin Constitutie si personal nu am fost de acord cu obiectul asta niciodata. Si nici nu mi-a fost de folos pana acum. Ce vreau sa spun e ca putem foarte bine sa consideram religia un obiect de cultura generala. Crestinismul este, totusi, o religie principala in lume. Si da, ma refer la orice ramura a crestinismului, pentru ca nu cred ca in scoala generala se aprofundeaza studiul religiei in asa masura incat elevul sa poata face diferenta intre ele. Eu nici pana acum nu stiu cu ce se diferentiaza religia mea(ortodoxa) de cea catolica. Si am facut religie in scoala generala, si in liceu, si am idee cine ce Sfant a fost si ce a facut si cam ce zice Biblia. Vedeti, e cultura generala. N-ar fi stricat, intr-adevar, sa studiem si Coranul un pic asa, dar 1)nu sunt destui profesori si 2) cine credeti ca o sa aprobe studierea Coranului ? ha!
Deci religia e predata cu caracter de cultura generala
In al doilea rand, nu vad cum libertatea religioasa ar fi afectata de orele de religie de la scoala. Asta ar insemna sa insinuam ca profesorii de religie sunt primii in viata unui copil care ii definesc apartenenta religioasa. Oare chiar asa e ? Copiii romani iau primul contact cu religia la scoala ? Ma indoiesc.
Asadar, solutia ar fi, daca ar exista posibilitatea de alegere, sa existe pentru toate materiile. Liberal arts. Fiecare studiaza ce-i place. Dar, deoarece la clasa a 5-a copilul inca nu stie ce-i place sau daca stie, nu e o hotarare definitiva (uneori nici la 20 de ani nu e!), singura solutie e sa lasam lucrurile sa evolueze ca si pana acum.
Toate bune!
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
Scari si urcusuri, intuneric - de anisia la: 13/05/2005 14:19:45
(la: Aveti fobii??)
Mi7haela te inteleg perfect. Si eu am aceeasi problema cu scarile. Si asta mi se trage din copilarie. Nu imi amintesc, dar mi s-a povestit ca aveam cam un an si ma tinea bunica in brate. Eram in vizita la niste rude la bloc. Si era cat pe ce sa ma scape bunica in gaura aceea dintre scari si etaje. Se pare ca m-am speriat foarte tare atunci si ca mi s-a imprimat in subconstient teama de scari. Cineva mi-a propus odata sa trateze aceasta teama cu hipnoza. Nu am incercat. Prefer sa ocolesc treptele, cat de mult posibil. Diferenta este ca la mine apare panica si daca trebuie sa le urc. Insa nu am nici o problema sa folosesc scarile rulante.

In ceea ce priveste urcusurile, cred ca mi se trage din tabara de la Busteni din clasa a 5 a, cand diriginta m-a obligat/fortat sa urc mai mult decat simteam ca pot. Imi amintesc ca si ieri ziua cu pricina. Cert e ca acuma (dupa atat de multi ani) urc pe munte, dar cu pauze dese. Cred ca e doar ca sa ma asigur ca nimeni nu ma mai forteaza. Deci inca ma intreb daca este fobie sau doar dorinta de a nu mai fi fortata sa fac ceva impotriva vointei mele.

Intunericul este un subiect cu dus intors. Mi-e teama de intuneric in locuri necunoscute, dar pe de alta parte nu pot sa dorm daca cel mai mic firicel de lumina patrunde in camera. Ciudat, nu?
#48514 (raspuns la: #48509) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de zaraza la: 21/09/2005 00:41:04
(la: ai carte, ai parte (?!))
daca promovabilitatea anuala / la bac este un criteriu de stabilire a salarizarii, nu se va crea, implicit, ocazia ca profesorii sa promoveze orice elev, in conditiile in care starea lui materiala depinde de aceasta?



promovabilitatea la bac nu e ceva obiectiv? intreb si eu ca prostu', parca era vorba de o comisie, supervizori, etc, etc? adica orice prof care vrea sa-si ia salariul maxim poate sa promoveze pe cine vrea el la bac?

ce facem cu elevii putin dotati, care nu reusesc sa acumuleze decat minime cunostinte - cine le va mai preda acestor copii, daca dascalii se vor orienta doar spre posturile bine remunerate?


mie mi se pare logic ca un profesor bun sa caute loc de munca la o scoala buna, unde isi poate pune potentialul in valoare. n-ai nevoie de genii care sa predea alfabetul la elevi de clasa a 5-a. elevii putin dotati au parte de profesorii care accepta jobul respectiv. e ca'n viata, fiecare la locul pe care si-l permite. parca scapasem de comunism si de eterna egalitate. mi se pare bun faptul ca profesorii sunt platiti in functie de performanta, macar exista o motivatie. inteleg ca e o problema in definirea acestei performante, dar nu cred ca intr-o tara atat de corupta ca romania poti da o lege mai corecta decat cea de sus. se vor gasi oricand cai de evaziune. important e sa functioneze ca sistem. cred sincer ca profesorilor buni li se duce vestea, si scolilor bune la fel. asa a fost mereu, si inainte, si in timpul lui ceausescu. poate e ceva greu cuantificabil, in termeni de note si promovari, dar de dus vestea, se duce. o scoala buna va atrage elevi multi, si implicit buget mare, deci salarii bune profesorilor. mi se pare corect, functioneaza legea cererii si ofertei.

zaraza


#73584 (raspuns la: #73561) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ok, uite alt exemplu: "exploz - de Daniel Racovitan la: 30/10/2005 21:48:41
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ok, uite alt exemplu: "explozia din cambrian".
Milioane de specii diferite apar dintr-o data pe Terra "de nicaieri", fara sa se gaseasca vreo "veriga evolutionista" cu organismele care existau intainte. Asa-zisele "verigi" nu sunt decat trageri de par ridicole, doar-doar ca sa se "pupe" cu teoria darwinista si sa abureasca scolarii de clasa a 5-a. Au vazut evolutionistii ca molusca are forma circulara ca si bacteria? Gata, e clar, molusca se trage din bacterie... Sorry, dar asta nu e stiinta.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#83084 (raspuns la: #83074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daniel - de Belle la: 17/11/2005 00:01:20
(la: Despre complexul de inferioritate si grandomanie)
si culmea era sa fi fost profesor de geografie (de exemplu) care suplinea la orele de matematica la clasa a 5-a ;)
#88140 (raspuns la: #88139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
Dj25mai - de Andre29 la: 08/01/2006 19:01:18
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.
  • si eu sunt de multe ori confuza si nu imi gasesc calea, poate este mai inpardonabil in cazul meu... stiu insa ca este starea in care caut, nu ma resemnez si lupt.



    Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
    Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
    la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu ......
  • In liceu am avut aceeasi senzatie ca la matematica este mai usor dar in timp mi-am dat seama... este vorba de subiectivism: ni se par usoare lucrurile pe care le stim si care ne plac... am invatat atunci sa imi apropii lucrurile grele cautand placutul si atractivul in ele... sa schimb dezavantajul in avantaj.



    Eu ma pregatesc sa urmez Automatica ..... Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine ....
  • este o stare normala pentru cineva care isi doreste mult un lucru ... spun asta din punctul meu de vedere... si eu simt lucrul acesta de multe ori... Daca ai intra la Academia Militara ar fi mai usor pentru ca intotdeauna altcineva ti-ar spune ce sa faci. Nu cred insa ca asta e calea in viata... sa-ti dea altcineva drumul... nu exista asa ceva... fiecare trebuie sa-si gaseasca calea, sa vada cararea galbena si sa ajunga in Oz-ul lui ... sa se descopere cu bune si rele, sa se cunoasca, sa gaseasca partea frumoasa a vietii si puterea de a lupta cu raul si nu in ultimul rand sa descopere pe drum prietenii adevarati


    Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa ......Partea buna este ca sunt un idealist.
  • evident ca ai parti rele si parti bune. Este bine ca vezi si ceva bun in tine. Eu mult timp in adolescenta vedeam numai partile rele si am inca momente in prezent cand cred asta. Ca sa fi o persoana vicioasa si sa ai defecte trebuie ca acestea sa se manifeste constant in timp, sa se interiorizeze... sa-ti devina trasaturi de caracter... esti in formare! asa ca ai rabdare cu tine si cu ceilalti.. stii unde trebuie sa umbli ... ai de unde porni.



    Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei.
  • da, si eu as fi dorit asta de la mama (ca amanunt personal eu nu am avut un tata cu care sa cresc si am fost numai cu ea) dar chiar daca nu mi-a spus-o a facut atatea pentru mine incat stiu cat tine la mine. Mamele intotdeauna cred ca stiu mai mult si adevarul este ca de cele mai multe ori asa este. Mama are o vorba: "eu am fost ca tine, tu nu ai fost ca mine".... :) ... este adevarat ca timpurile s-au schimbat ... insa concentrata spre a-ti oferi tot ce se poate pentru a avea un start bun in viata poate nu iti spune in cuvinte cat tine la tine... cauta in spatele actiunilor ei motivatia si o sa vezi iubirea ei pentru tine


    Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu ....
  • adevarat ai grait aici... ai insa nevoie de incredere in tine si este de inteles, asta vine in timp... inteleg nevoia ta de confirmare din partea celorlalti pentru ca si eu simt asa.. dar asa cum ai spus si tu totul porneste de la noi... este o lupta pe care trebuie sa o dam cu noi....



    Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. ....
  • fratele tau poate si sigur are o fire diferita de a ta... in plus gandeste-te cum l-a afectat pe el moartea tatalui vostru... In general pune-te in situatia celor din jurul tau si cauta-le motivatiile.... Nu e niciodata tarziu sa faci primul pas pentru ca te cunoaste cu fratele tau... ti-o spun tot din experienta personala.



    Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.
  • vezi ca sti! simt ca aici vroiai insa sa spui ca nu ai dus lipsa de nimic material ci de partea spirituala....


    Eu nu stiu daca exista un plan al succesului ....
  • nici eu nu stiu... pentru ca succesul cred eu este relativ si tine de asteptarile fiecaruia din noi...sunt insa cateva principii de viata de care trebuie sa te tii. Unele din ele au fost deja scrise aici. Nu uita insa ca daca ai gresit tot tu ai si puterea de a repara ceva!


    Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc. Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
  • Eu m-am refugiat in carti, am stat uneori pe margine si am invatat din viata celorlalti, am capatat o anumita obiectivitate din incercarea de a-i intelege... au ajuns sa-mi placa oamenii cu tot ce au ei bun si rau... insa cartile mi-au fost si imi sunt prietene... cauta-ti cartile care iti spun ceva, treci de la una alta daca nu-ti spune ceva .. dar revin-o la unele din ele pentru ca mintea de la 15 ani nu o ai la 17 ani de exemplu...

    In incheiere: iti pui niste intrebari, incerci sa te cunosti asa cum esti.. este foarte bine pentru tine si da o dovada de maturitate... fi insa mai bland cu tine, nu putem fi perfecti... invata ca poti gresi, indreapta atunci cand gresesti ce poti, invata din greseli, fi tu sincer cu tine si apoi cu ceilalti, cauta sa vezi ce iti place si ce nu, nu-ti uita familia si tine-i aproape, ei sunt cei carora le pasa cu adevarat de tine chiar daca nu o arata tot timpul.... asuma-ti faptele tale, uneori risca si nu regreta.... viata este in fata ta si te asteapta MERITI ... nu trece pe langa ea


    ______

    "Viata este ca o cutie de bomboane de ciocolata, nu stii niciodata ce o sa gasesti in urmatoarea" (F.G.)
  • ooanna - de zaraza la: 02/02/2006 15:31:40
    (la: Romanii din tzara vs. diaspora)
    corect, pe asta cu mila n-o inteleg de fel. poti spune ca ti-e dor de sora ta si pot intelege asta foarte bine, dar de unde mila? daca ea a ales sa ramana acolo, inseamna ca pentru ea e mai bine asa. cu toate problemele si limitarile, ea prefera sa ramana acolo. nu crezi ca mila ta pentru ea e de fapt un mod de a-ti exprima dezaprobarea ptr alegerea ei?

    zaraza

    ps: uite, ca sa intelegi mai bine unde bat, o sa-ti dau un exemplu. in scoala generala aveam 2 colege, prietene intre ele: oana si mona. numele sunt reale :). prin clasa a 5-a, oana era foarte draguta si fasneata dar cam prostovana iar mona grasuta, baietoasa si timida. toti baietii alergau dupa oana. oana ii zice monei la un moment dat, de fata cu mine si alte fete: "vai mona, ce mila imi e de tine ca nu esti asa de draguta ca mine!". ipocrizia in toata splendoarea ei. de atunci nu mai suport "mila". daca ai inteles ceva, bine; daca nu, tot aici ne oprim :).
    #103557 (raspuns la: #103554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    MIXTE - de cactus la: 10/03/2006 09:52:01
    (la: Scoli mixte sau unisexe?)
    vorbeam de curand cu un coleg de scoala generala (dar nu de clasa), regasit peste ani...abia daca ne amintim cum aratam atunci...probabil sa nu fi vorbit niciodata...scoala era una dintre cele care din clasa a 5-a au separat fetele de baieti. De unde eram o gramada de copii..."unisex" as zice eu, ca ne jucam de-a valma cu capace, cu papusi si de-a ulii si porumbeii, am devenit in 4 ani 2 mase compacte...fete si baieti....abia deschizand gura sa vorbim unii cu altii. eram periculosi pentru ceilalti..... dupa cum ne induceau unii profesori aflati pe... "linia directoare" a stim noi cui..... cert este ca la 15 ani, imi evitam cel mai bun prieten cu care impartisem totul si am resimtit din plin socul de a merge intr-o clasa la liceu in care eram doar 5 fete. si amprenta stingherelii din scoala generala a stat mult pe fruntea mea....ca o avertizare ..ASA NU.....
    ________________
    ...non bis in idem...
    guinevere - de zaraza la: 06/05/2006 01:30:55
    (la: Rascrucea mea de ciocolata)
    cand eram prin clasa a 5-a am citit anna karenina. si era in cartea aia o contesa, personaj secundar (nu mai stiu cum o chema), care avea un succes nebun in societate pentru ca spunea lucrurilor pe nume. intr-o lume in care toti umblau cu eufemisme, ea le zicea de-a dreptul. si toti o iubeau pentru asta, pentru ca dadea glas lucrurilor nerostite, dar care ii macinau pe toti. mi s-a parut o gaselnita si m-am apucat sa o experimentez. uimitor, a functionat din prima. deci o recomand tuturor. :))


    Ma intreb uneori cu ce te ocupi (retoric doar), ca ar fi pacat sa nu iti folosesti "antenele" la maximum de potential!

    ce ocupatie crezi ca mi s-ar potrivi, ca sa-mi realizez potentialul? :)

    zaraza
    #120642 (raspuns la: #120637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    nu stiu de ce..dar cand eram - de helene la: 27/05/2006 16:14:20
    (la: Carti ce ne-au marcat existenta)
    nu stiu de ce..dar cand eram in clasa a 5..am fost atrasa de o anumita carte care si akm imi vine sa o citesc..."chira chiralina" de panait istrati...e o carte care m-a fascinat...datorita atat de multor lucruri..mai ales la varsta care o aveam...
    de asemenea..o alta carte citita la varsta copilariei...a fost "Capitan la 15 ani"...am invatat astfel k si la varste fragede poti avea obligatii...si cred k cartea respectiva m-a maturizat relativ in aceasta privinta...dupa ce am citit aceasta carte chiar am avut o revelatie:k ar trebui sa pun mana pe invatat.:)))...lucru care il uram...de atunci am reusit sa iau doar loc 1...si am reusit o multime de lucruri...
    haa, balonzaid - de zaraza la: 14/04/2007 23:14:22 Modificat la: 14/04/2007 23:20:39
    (la: O lume într-un cuvânt)
    balonzaid, un cuvant care-mi aminteste fix de o anume perioada a copilariei mele. e singura data cand am avut un balonzaid, acum am un trench.

    eram in clasa a 5-a, primavara, si tocmai bagasera la magazinele din oras un model grozav de balonzaiduri, in doua culori: maron si bleumarin. maronul nu era o culoare prea fericita, dar cel bleumarin era minunat, la doua randuri, cu cordon si revere bogate, stiu, caci il probam in fiecare zi in drumul de la scoala spre casa, cand treceam pe langa complexul tic-tac, si intram intr-o doara si la confectii. si aveau exact marimea mea. dupa indelungi persuadari pline de speranta, mama refuzase net sa mi-l ia, caci aveam deja si geaca de primavara si palton de iarna, nu era o urgenta. epuizasem toate metodele de convingere, dar balonzaidul cel bleumarin imi popula visele, mai ales in combinatie cu basca alba ( de pionier), o esarfa rosie la gat si strampi albi. o minunatie.

    ca atunci cand iti doresti ceva mai mult decat orice pe lume, balonzaidul meu a venit sub forma unui telefon oficial, de la casa alba. reprezentantul culturii pe jud c-ta ma anunta ca am castigat pe judet un concurs de literatura si ca tre' sa ma prezint la bucuresti la premiere, in costum de pionier complet cu basca si strampi albi. si haina in consecinta. si a vorbit cu mama. in acea dupa-amiaza mi-a luat balonzaidul, bleumarin, la doua randuri cu cordon si revere bogate. si am fost cel mai fericit om din lume. concursul nu l-am castigat, am luat o amarata de mentiune si drept premiu, o tabara de vara la navodari. cum va ziceam, sunt din costanta, dar nu a contat. am avut balonzaidul.

    zaraza

    urmatorul cuvant: basca

    #187432 (raspuns la: #186865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...