comentarii

gramul de aur alb


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Tiganii,aurul si diamantele***2 aurul - de sami_paris75 la: 01/10/2008 23:06:45
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Pe tiganeste aur se traduce =(somnakai),culoarea lui depinde de impuritatile pe care le contine.
Aurul nativ este de culoare galben inchis,in orfevrerie,putem varia culorile prin aliaj cu alte metale.
Aliajul lui cu argintul,platina,nikelul si zincul poate sa'i de'a culoarea de aur roz-pal ori culoarea alba.
In aliaj cu fierul poate sa'i dea culoarea alba spre albastru metalic,cu arama da culoarea rosiatica.
Aurul de 9 kt,este marcat 333 -375.
14 KT este marcat 585
18 kt este marcat 750
22 KT este marcat 900
24 KTeste marcat 999,9.
Aurul se gaseste in rocile muntoase,in venele de quartz,foarte putin vizibil cu ochiul liber,in nisipul aurifer,in diferite rauri si fluvii sub forma de pepite ori de bobite de foarma unui bob de grau.
De cateva mii de ani ,aurul a fost transformat in bijuterii,monezi,lingouri,obiecte de lux ...etc
Aurul si banii de aur,ar reprezenta "ochiul dracului" pentru ca diavolul ar fi pus stapanire pe aur ,iar omul ar fi incercat sa-l fure de la diavol.
Pe timpul raposatului ,prin anii 1970,traia in comuna Maglavid,undeva in sudul tarii,un costorar cu numele de Ion Arvinte.
Un tigan, care avea ingropat in pamant peste 700 de kg de aur,aur pe care l'a descoperit pe timp de noapte.
Se spune ca uneori noaptea in periose diferite ,o data la cateva zeci de ani,acolo unde este ingropat aurul,dupa miezul noptii,locul se lumineaza,si deasupra comorii apar cateva lumini ,ca o flacara.
Ca sa nu fie descoperit de militie si sa nu fie "dat in primire"divulgat de rude si prieteni,Ion a hotarat sa construiasca o fantana.
Undeva la o rascurce de drumuri la iesirea din Maglavid,tiganul s-a pus pe sapat un put,pana a reusit sa de'a de apa.
A topit tot aurul si din cele 700 de kg,a facut o cruce uriasa , pe care a vopsit'o in culorile alb si negru.
De cate ori avea nevoie de aur ,venea cu bomfaierul , taia cateva grame de aur din cruce,vopsea crucea la loc si pleca linistit catre casa.
A trait tiganul linistit pana in anii 82,un taran care adapa vitele la fantana la observat cum taia cu bomfaierul din cruce.Dupa cateva zile Ion a fost arestat,a fost batut de militie asa de rau,incat a recunoscut din ce cauza taia crucea cu bomfaierul.
Dupa doi ani de la aceasta intamplare ion a fost judecat la Craiova si executat in inchisoarea de la Poarta-Alba.
Se spune ca niciodata nu trebuie sa ie'i ultimul galben unui om sarac!
Cu cat ai mai mult aur,cu atat mai mult trebuie sa'i porti de grija!

















#347013 (raspuns la: #346810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele-34*saphir etualé*** - de sami_paris75 la: 15/04/2008 10:30:20
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Fiecare expozant expune obiectele de care nu mai are nevoie in casa.
Unele brocante sant profesionale,adica ce-i care expun marfa au o autorizatie (cabis)de profesionisti si au dreptul sa vanda obiecte expertizate de experti la fata locului.
Altele sant brocante de amatori si locuitorii orasului respectiv.
Fiecare expozant are o taraba si plateste locul la metru 2.
Am ajuns in brocante la ora 5-h,la ora cinci exista destula miscare si incet-incet vizitatorii incep sa apara din toate directiile.
Pe una din mese am gasit un cos plin cu bijuterii vechi,unele uzate,altele in stare destul de buna.
Am atins o bratara din metal galben,in moment ce triam o parte de bijuterii.
Am simtit o emotie si o energie electrica trecand de la talpile picioarelor si pana la genunchi.
Am intrebat cat costa bratara?
5 franci,mi-a raspuns vanzatorul.
Am platit si-am continuat in viteza sa caut bijuterii in tot brocantul.Cred ca au fost in jur de 250 de expozanti.
La sfarsit am facut bilanutul,cred ca stransese'm cateva zeci de grame de aur.
La ora 9 cand Robert s-a trezit,am deschis portiera din spate si i-am turnat apa cu sticla,i-am dat periuta de dinti ,s-a spalat pe fata si pe maini.
Am deschis o masuta plianta si l-am servit cu un pahar plin de ciocolata cu lapte si doua paini cu ciocolata.
L-am trimis apoi sa faca o mica alergare de 200-300 de metrii si cinci flotari.


#302857 (raspuns la: #302795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele-42-saphirul verde. - de sami_paris75 la: 25/04/2008 13:27:14
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Ca si celelalte saphire ,safirul verde face parte din familia corindon,are duritatea 9 si are denumirea de "peridot",
de la inceputul varstei medii,pana la inceputul sec al-xix-lea,saphirul verde s-a numit peridotul oriental.
Foarte cautat de sultani si maharajahi,pentru puterea lui de a face minuni in momentul actului sexual.
Cleopatra purta in permanenta un inel cu peridot ,de fiecare data cant avea un contact sexual cu Cezar si Antoniu.
Athenodor din Tars o folosea la vindecarea balbaielii si-a folosit-o chiar si Claudius Drusus.
De foarte multe ori sultanii si maharajahii cand intrau in harem ,purtau peridotul montat in partea centrala a turbanului.
Ultima luna pe care-am lucrat-o ca detectiv a avut o semnificatie deosebita in viata mea.
Am invatat ceva nou,am invatat ca sant capabil sa lucrez in orice domeniu ,insa numai cu o singura conditie,sa-mi placa!
O urmarisem de doua saptamani,avea probleme cu asigurarile.
Avea locuinta si comertul asigurate cu o asigurare facuta la Maf in Paris,undeva pe strada Turin.
Cauta sa obtina chitante si facturi pentru toate obictele furate din locuinta si magazin,iar asigurarile erau obligate sa despagubeasca o suma de 800 000 de franci.
Seful meu,mi-a spus ca spargerea a fost o inscenare si urmareste sa obtina banii prin asigurare.
Rolul meu era s-o urmaresc sa fimez si sa fotografiez tot programul ei pe timp de zi.
M-am repezit la masina ,am deschis geamul pe jumatate si-am pornit camera de fimare.
Ea a coborat in graba scarile si in loc sa mearga spre masina ei ,a luat-o grabita spre cathedrala Notre Damme.
Mergeam putin grabit in s^patele ei , nu aveam aerul unui om care spioneaza.
Paream mai degraba un turist.
Am ramas pironit locului!
De si nu era multa lume pe strada a disparut si cateva minute am alergat putin dezorientat.
Am regasit-o la intrarea unui magazin fnac.magazin care vinde produse electronice si material informatic.
Am pornit din nou camera ,dar am observat 10 min.mai tarziu ca de fapt nu inregistrase'm nimic.
Era o femeie destul de frumoasa,micuta de statura,eleganta,palarie de soare,ochelari Cristian Dior.
A disprut din nou,si-a aparut undeva in spatele meu.
Aglomeratia din magazin i-mi ingreuna urmarirea.Se strecura foarte repede si de cateva ori a aparut in spatele meu parca intentionat.
Buna ziua, m-a atacat ea prima in lb.franceza,cu un accent din tarile de est.
S-a recomandat Cora.
Ma urmaresti?
Da.
De ce?
Pentru ca santeti frumoasa.
Apoi deodata a tacut,s-a uitat putin jenata in jur.
Am luat-o de mana.
Vrei sa bem o cafea?
Da.
Am sarutat-o amical pe obraz si am avut impresia ca s-a apropiat de mine special ca sa primeasca sarutul!
Purta pe degetul inelar o verigheta din aur alb, incrustata de jur-imprejur cu diamante,langa verigheta purta un alt inel incrustat cu o piatra de jasp sanguin.
Se parfumase cu esenta de parfum chanel.
Dar nici ea nu era mai prejos ca mine!
a recunoscut imediat parfumul meu ,fahrenheit.
Ea si-a comandat o inghetata de ciocolata si o cafea ,iar eu i-am urmat exemplul.Dupa cateva ore am ajuns acasa la mine in Boissy st.leger.
De cateva zile pe Robert l-am inscris la internatul scolii si venea acasa doar sambata si dumineca.
Am profitat de absenta copilului si-am invitat-o pe Cora sa doarma la mine.

Era un drum serpuitor,lung,cu mamba langa mine!
Ma incolacit cu totul mi-a astupat cu buzele ei gura infometatà.
Am strans-o pe Cora,puternic in brate si mi-a raspuns visului meu.
Cum straluceste toata, femeie minunata !

E-o noapte lunga,plina de iubire,
Se misca mamba , sarutul veninos devine
fericire.
I-mi picura in suflet,a dragostei licoare.
Te-am urmarit ca infractoare,acum eu sant ce-l urmarit!!!)

Dimineata,i-am spus adevarul Corei.
I-am aratat dosarul cu fotografia si-a inteles imediat totul.
Nu am vrut sa intru cu ea in amanunte,dar a inteles ca urmaritorul ei este tigan din Romania.
** nemai deles duma langa manuso,
aorde de ciumidau dautot
Ciumidau pe mui sucar!ando detectivulo,misto!
(nu mai vorbii langa omul legii,ca te sarut peste tot,te-am sarutat pe gura frumos si bine.Detectivul bun.


#306186 (raspuns la: #305400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC, - de Jimmy_Cecilia la: 21/09/2004 12:03:47
(la: Fotografii : Yemen)
Vitrina, face parte dintr-un magazin, gasesti strazi intregi, cu magazinele de aur unul lânga altul...
Gramul de aur lucrat, 21 Karate, în jur de 12 euros, + sau - 1 euro, dupa cum te tocmesti.
Nu mi-am cumparat nimic pt mine, ca am deja plin, nu uita ca am trait in Yemen din 1965 pâna in 1973.. :)
Am cumparat in schimb inele pentru nepotelele din Yemen si pentru prietene si familia din Franta.

Mai gasesti aur 21 sau 22 Karate, pret echivalent si splendit lucrat, in Egypt si în Dubai.
#22950 (raspuns la: #22507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Ueit - de souris la: 27/11/2004 01:31:16
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
mmm....sa caut oare date statistice privind rata sinuciderilor,a divorturilor,procentul celor care isi cauta "fericirea" in gramul de praf alb,al depresivilor care fac sa prospere breasla psihologilor,psihiatrilor etc.samd....iar asta tocmai in tari care formeaza "avangarda" lumii civilizate?

eu nu am o problema in a admite ca "asa a vrut Dumnezeu". Vedeti , in chiar asta rezida diferenta,dintre un om care crede si unul care nu crede.D-voastra nu mai vreti sa acordati incredere unui Dumnezeu care va ascunde ceva.Oricate promisiuni v-ar face ,atata timp cat El nu lucreaza pe intelesul d-voastra,la lumina,nu va incredintati Lui.Stiinta,a carei apologie o faceti,desi nu a desfacut nici ea toate nodurile,va inspira mai multa incredere pt ca respecta principiul transparentei mijloacelor.Dumnezeu este mai degraba fidel promisiunilor sale -facute omenirii si,implicit,fiecarui om in parte-adica scopului(mantuirea sau viata vesnica). Cei peste 1500 de oameni care au murit in `77 poate experimenteaza acum vesnicia sufletului despre care tot vb. noi aici...Sau poate numai 2 din ei fac asta "delectandu-se totodata cu suferinta ":-)(sa nu va fie cu banat ca zambesc la o asa imagine pe care o aveti vis a vis de iad si rai)restului de 1498 care nu au vrut sa valorifice aceasta sansa oferita de Dumnezeu. Toti cei peste 1500 de oameni candva,undeva erau sorititi sa moara ,ca noi toti.

"dat fiind ca tragediile lovesc mai ales in cei saraci, de care El ar trebui teoretic sa se ingrijeasca."
-Dumnezeu se ingrijeste de toti in egala masura;mai putin de cei care nu vor sa fie sub grija sa.
-saracia nu este garanta virtutii sau a credintei si ,prin ea insasi, nu face din nimeni un privilegiat in relatia cu D-zeu.
-daca totusi un om credincios si sarac este lovit ,in mod cu totul injust si inexplicabil pt noi,ceilalti, de o tragedie nu eu,cea extranee contextului , voi fi cea care sa etichetez asta ca "nedreptate" sau daca fac asta nu voi avea pretentia ca am detin adevarul.

"Te intreb atunci, ce fel de religie e aia, fara nici un credincios? Cum poti fi sigura de justetea religiei ortodoxe avand in vedere ca si aceasta ramura a crestinismului esueaza in a produce credinciosi adevarati?"
-ce-i drept in coment. anter. am formulat fraza in asa maniera incat am dat de inteles ca eu ma erijez in purtatoarea de cuvant a ortodoxiei :))Nu avem noi oare destui oameni care au ajuns la masura sfinteniei ?Deci credinta ortodoxa nu este un esec.Astfel de oamnei au fost urmati de semne.

intr-adevar sarcina probei incumba celui care face o afirmatie:).Dar stiti ce cred eu ca este Dumnezeu este pt un credincios?O prezumtie absoluta,irefragabila:)

Daca L-am demonstra urmand cei trei timpi din matematica:ipoteza,concluzie,demostratie atunci asta ar mai putea avea semnificatia credinciosiei,a increderii,a adeziunii pline de nadejde?
#29979 (raspuns la: #29628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. souris - de ueit la: 28/11/2004 11:12:29
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"mmm....sa caut oare date statistice privind rata sinuciderilor,a divorturilor,procentul celor care isi cauta "fericirea" in gramul de praf alb,al depresivilor care fac sa prospere breasla psihologilor,psihiatrilor etc.samd....iar asta tocmai in tari care formeaza "avangarda" lumii civilizate?"

Fireste, ar fi interesant sa vedem aceste statistici comparate cu cele din perioada evului mediu de pilda, cand crestinismul a fost la apogeul puterii sale. Ti-as recomanda sa incluzi in aceste statistici si ciuma, atat de eficient rezolvata de biserica, mortalitatea infantila, speranta de viata, supravietuirea femeilor dupa nastere, nivelul material al populatiei, etc. As fi interesat sa vad cat de tare s-a interesat biserica de problemele psihologice ale taranilor (sau crezi ca pe atunci nu existau?) si cat a investit din uriasele fonduri pe care le avea in cercetarea medicala.

"D-voastra nu mai vreti sa acordati incredere unui Dumnezeu care va ascunde ceva.Oricate promisiuni v-ar face ,atata timp cat El nu lucreaza pe intelesul d-voastra,la lumina,nu va incredintati Lui.Stiinta,a carei apologie o faceti,desi nu a desfacut nici ea toate nodurile,va inspira mai multa incredere pt ca respecta principiul transparentei mijloacelor."

Aici gresesti. Nu "transparenta mijloacelor" ma face sa apreciez stiinta in comparatie cu religia ci faptul ca stiinta functioneaza, da rezultate, pe cand religia nu. Sa luam de exemplu medicina. Religia ne spune ca la baza bolilor sta pacatul si, teoretic, prin rugaciune s-ar rezolva. Stiinta ne arata ca exista un grup de vietuitoare microscopice, virusii si bacteriile, care provoaca aceste boli, rezolvarea constand in anihilarea prin diverse metode a acestora. Intr-adevar, stiinta nu cunoaste in amanunt toate cauzele bolilor, dar cel putin o parte din ele sunt inlaturate eficient. Faptele ne arata ca stiinta reuseste indiferent de credintele religioase ale pacientilor, iar biserica isi explica esecurile dand vina pe bolnavi (nu au destula credinta, nu s-au rugat destul, etc.)

"Dumnezeu este mai degraba fidel promisiunilor sale -facute omenirii si,implicit,fiecarui om in parte-adica scopului(mantuirea sau viata vesnica)."

Imi poti da cateva exemple?

" Cei peste 1500 de oameni care au murit in `77 poate experimenteaza acum vesnicia sufletului despre care tot vb. noi aici...Sau poate numai 2 din ei fac asta "delectandu-se totodata cu suferinta ":-)(sa nu va fie cu banat ca zambesc la o asa imagine pe care o aveti vis a vis de iad si rai)restului de 1498 care nu au vrut sa valorifice aceasta sansa oferita de Dumnezeu."

Poate asa, poate altfel, cert este ca nu stim. Putem spune de la inceput ca nu stim sau putem zice ca Dumnezeu a vrut asa dintr-un motiv pe care nu-l stim. Logic vorbind, tot aia e. Aplicand briceagul lui Occam ramanem cu prima varianta. Nu vad prin urmare care este explicatia rationala data de religie acestui dezastru.

Imaginea despre iad nu-mi apartine, ea este produsul unor ganditori crestini (Sf. Augustin, Toma de Aquino, Tertulian):

http://www.edwardtbabinski.us/history/abominable_fancy.html

Ceea ce am vrut sa spun cu saracii loviti de dezastre este ca o explicatie pur naturalista (saracii nu au bani sa-si faca locuinte rezistente) este in acord perfect cu datele din teren. Pe de alta parte aceasta realitate este greu de inteles in ipoteza ca Dumnezeu exista. Dar nu-i asa, misterioase sunt caile Domnului.

" Toti cei peste 1500 de oameni candva,undeva erau sorititi sa moara ,ca noi toti."

Iata cum religia iubirii poate sa-i faca pe oameni sa accepte nedreptatea, cruzimea, dat fiind ca in spatele lor se afla (sau nu) Dumnezeu. Am mai intalnit aceasta idee in incercarea unor teisti de a justifica masacrul copiilor de catre israeliti. Dumnezeu i-a omorat ca sa nu aiba ocazia sa pacatuiasca, iar acum se afla in rai. Papa Innocent III, atacand o secta crestina a fost intrebat de soldati cum sa deosebeasca ereticii. Papa le-a spus sa-i omoare pe toti ca stie Dumnezeu sa-i aleaga. Poate ar fi intelept sa aplicam si noi aceasta logica divina.

"Deci credinta ortodoxa nu este un esec.Astfel de oamnei au fost urmati de semne."

Poti sa-mi dai un exemplu (persoana care a produs semnul, dovezi ca semnul a fost intr-adevar produs)?

"Dar stiti ce cred eu ca este Dumnezeu este pt un credincios?O prezumtie absoluta,irefragabila"

Nu crezi ca este mai degraba o prezumtie introdusa prin educatie? Nu ti se pare ciudat ca diferite zone geografice, diferite culturi, au "prezumtii absolute" diferite intre ele, dar foarte asemanatoare cu cele ale parintilor lor?

"Daca L-am demonstra urmand cei trei timpi din matematica:ipoteza,concluzie,demostratie atunci asta ar mai putea avea semnificatia credinciosiei,a increderii,a adeziunii pline de nadejde?"

Ce te face sa consideri credulitatea o virtute? Ce cusur are demonstrarea matematica? Care este pana la urma rostul acestui "joc" de-a v-at-ascunselea?

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30053 (raspuns la: #29979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spun, da’ nu pun.par - - de maan la: 30/10/2005 21:49:56
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Spun, da’ nu pun.

par - drept, lung (pana la omoplati), saten, cu suvite aramii
ochi – albastri (frumosi, se-ncapataneaza lumea), prea mici si-apropiati de radacina nasului (zic io)
talie – 1.84
greutate – 64
masura la blugi – 29/36
masura la chilotz’ – S (gasii si M)
masura la pantofi – 40
masura la cupe – 75B
la bluzitze – M sau S … dupa buric.
nas – drept, cam lung
muze – nu prea groase, nu foarte subtiri
ten - imperfect
(gura – mult prea mare!)
mandibula – bine vizibila cand paru-i strans
urechile – foarte mici (nici parul nu sade dupa ele)
pometii – conturati
dantura – intacta (a se citi perfecta)
stare civila – cu sotz
frati – unu’, da’ nebun
minte – intuitiva
temperament - sangvinic
bunici - patru (y compris o strabunica de 97)
copii – nu, dar da!
socri – doi, faini
cumnate – doua …mda…ok…
abdomen – inca plat (vezi mai sus)
degetele – foarte lungi (frumoase, sunt de-acord cu lumea)
varsta – noiembrie ‘shaptejtrei (jumate om, jumate lighoana)
bijuterii – putine, doar aur alb si doua perle de urechi (cado, se la vi!)
studii – licentiata
locuri de munca – vreo sase
barbati (am zis?) – unul si jumatate
permis de conducere – zero
loc de nastere – galati
loc de veci – ceahlau, varful toaca, prin risipire

=alte detalii
- vorbesc pitigaiat si matzait
- nitel dislexic
- imi musc buzele (anisia, zi repede cine esti!)

= -3 /+3/+3 (centimetri!), raportat la standarde

stagiu militar = satisfacuti?
poze?
sa pun?
numai cu sfoara de la Intruder.

Anisiei: nu m-am ascuns niciodata. Fiindca lumea a avut bunatatea sa nu ma-ntrebe, am presupus ca nu-i interesata. Sper, inca, sa nu fie.
Lumea priveste ce-si doreste, si-adesea, doar pana la masca, fiindca din experienta stie ce periculos e sa treci granita si ca, uneori, nimicul de dincolo nu merita osteneala.
Sa recunosc – ti-am citit descrirea zambind, orgolioasa, ametindu-mi regeste coada de catel …cred c-as vrea un golden retriever cu par scurt, de ziua mea!
Sa-l cheme “moss”!!!!!!!!!!!!!!!!

#83085 (raspuns la: #83057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prezumtia de nevinovatie inca nu s-a desfiintat - de yogi bear la: 03/12/2005 17:37:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
In primul rand:
Articolul initial al acestui thread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii yoga, autorul sau putand intra sub incidenta legii:

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, dacã fapta nu intrã sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã nationalist-sovinã, de instigare la urã rasialã sau nationalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãti si legat de apartenenta acestora la o anumitã rasã, nationalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

In al doilea rand:
Cred ca fiecare individ trebuie sa-si vada de propriul drum, de propria batatura, sa si-o ingrijeasca, mature si curete de uscaturi (sunt o multime in cea ortodoxa, cu exemple in presa recenta, nu intru in amanunte, pentru ca nu imi face placere, si eu sunt ortodox). Cat timp ne tot uitam la capra vecinului a noastra s-ar putea sa moara de foame si nici noi sa nu ne mantuim.

Lipsa de argumente nu e indicata de prezentarea celor confirmate de organizatii aparatoare ale drepturilor omului (ba din contra), ci de apelarea la intrebari de genul "faci parte din MISA?".

S-au emis aici si in presa argumente spirituale, biblice, morale, juridice ... , prezumtia de nevinovatie a fost incalcata de nenumarate ori. De ce au fost necesare toate astea? Un proces e in derulare (desi autoritatile il tot amana), nu e de ajuns sa asteptam rezultatul lui?

Au fost necesare pentru ca "dovezile" prezentate in cererea de extradare facuta pe baza a 2 (doua) mandate de arestare nu stau in picioare. Au fost necesare pentru a putea amorti opinia publica cu ocazia abuzurilor si violentelor si sunt in continuare necesare pentru a-i apara pe cei vinovati de aceste abuzuri. Aceştia sunt Ilie Botoş, Lia Savonea, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, Grigore Chaborsky, procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, George Bălan, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Virginia Chiriţă, Nelu Ogarcă, Virgil Bratu şi Alexandru Ionescu, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Eusebiu Şerbănoiu, Marian Delcea şi Marian Gherman, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Dumitru Ilieş, comisar în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cercetări Penale şi Mihai Vlad, agent SRI, inspector principal în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi procuroarea Elena Sandu. În timpul percheziţiilor şi anchetelor care i-au vizat pe yoghini MISA, aceşti procurori şi magistraţi au comis abateri grave precum infracţiune continuată de abuz în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, vătămare corporală, ameninţare, tâlhărie şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

In al treilea rand iata opinia unui preot crestin (nu este un document propagandistic ci unul din multitudinea de documente juridice si sociologice; aici este prezentat ca raspuns la calomnii):
Raportul realizat de expertul suedez Karl Erik Nylund despre MISA şi Gregorian Bivolaru

Acest raport a fost una dintre principalele probe ale apărării în procesul de extrădare judecat de Curtea Supremă din Stockholm în 11-12 octombrie 2005. Decizia finală şi irevocabilă a Curţii Supreme din Stockholm a fost aceea de a respinge cererea de extrădare formulată de statul român pe numele lui Gregorian Bivolaru.

Karl-Erik Nylund este doctor în teologie, preot şi poate cel mai mare expert al Suediei în materie de secte. Cea mai recentă lucrare a sa este ”A te juca cu focul – lumea sectelor” (2004). De mai bine de 30 de ani îi ajută pe cei care au devenit victimele unor diverse secte şi pe familiile acestora. Este adeseori angajat ca expert în aceste probleme şi este citat de multe ori în mass-media, deoarece este cunoscut pentru atitudinea lui critică la adresa sectelor nocive. De aceea Karl-Erik Nylund este calificat pentru a judeca dacă Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA) are caracteristici similare sectelor nocive sau nu. În munca de cercetare depusă pentru a scrie acest raport, şi în timpul interviurilor, Nylund a colaborat cu doctorul în sociologie Örjan Hultåker, fondatorul şi conducătorul Institutului de sondaje de opinie SKOP-Research, Skandinavisk Opinion AB.

1. Şcoala de yoga MISA

1.1. Introducere

Pentru redactarea acestui raport au fost consultate o serie de materiale din literatura de specialitate, precizate în bibliografie. La ele se adaugă cele trei interviuri cu Gregorian Bivolaru realizate în perioada în care acesta se afla în custodia poliţiei din Malmö, interviurile cu Mihai Stoian şi cu şase cursanţi MISA. Trei din cei şase sunt din România. În plus am luat legătura şi cu alţi români care trăiesc în exil şi care nu sunt membri ai acestei şcoli de yoga.

1.2 Înfiinţarea şcolii de yoga

Asociaţia Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost fondată de Gregorian Bivolaru în ianuarie 1990. Asociaţia, care iniţial a avut 22 de membri fondatori, a pus bazele şcolii de yoga care are la ora actuală mai mult de 37.000 de practicanţi şi simpatizanţi în mai multe ţări, printre care şi Suedia, Danemarca şi Finlanda. În Suedia, fundaţia yoga se numeşte Esoteric Orient Yoga, iar în celelalte două ţări se numeşte Natha. Mişcări ca MISA apar adeseori în medii unde există un gol spiritual şi unde ideile religioase care nu sunt în conformitate cu religia oficială sunt persecutate. Aceasta se petrece de regulă în ţări comuniste sau fost comuniste. Gândirea liberă şi mişcările ce au un mare număr de membri nu sunt văzute cu ochi buni.

Biserica română ortodoxă nu este încântată de acestă mişcare yoghină care îşi inspiră ideile din hinduism, buddhism, creştinism, din ideile lui Jung, şamd. Mişcările care se bazează pe idei din mai multe curente religioase şi filozofice se numesc sincretice. Majoritatea religiilor şi mişcărilor religioase sunt sincretice. Fenomenul este mai degrabă o regulă decât o excepţie. Religia ca fenomen social înseamnă, foarte simplificat, un sistem de credinţe plin de înţeles şi un sistem de roluri legitime. Cei care cresc într-o comunitate religioasă au modele explicative şi modalităţi de a acţiona, de care se folosesc personal. Ei învaţă dogma şi riturile care îi conferă omului identitate.

1.2.1 Dificultăţi cu care se confruntă mişcările spirituale

Interacţiunile dintre societate şi mişcările spirituale, aşa cum este MISA, trec continuu prin momente dificile. Astfel de momente ce pot afecta sistemul de credinţe şi pattern-urile rolurilor, pot apare şi în alte împrejurări de viaţă cu care oamenii se confruntă sau chiar în interiorul structurii personalităţii individului. Apar uneori şi crize ale credinţei care sunt naturale într-o societate pluralistică. Iar mişcările spirituale au activităţi care îşi propun ajutorarea oamenilor care se confruntă cu astfel de crize, ca astfel să îşi recapete credinţa.

1.2.2 Activităţile din cadrul MISA

Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze.

Yoga se practică de peste 4000 de ani. Este un vechi sistem hindus de autodisciplină şi tehnici menite să armonizeze şi să unifice corpul, mintea şi sufletul prin exerciţii fizice, controlul respiraţiei şi meditaţie. Cuvântul yoga provine din limba sanscrită şi înseamnă unire, punere la unison. Această unire este de fapt punerea la unison a sufletului individului, prin tehnici spirituale, cu universul, printr-un proces de autoperfecţionare.

Există diferite tipuri de yoga. Una dintre ramurile de yoga practicate în şcoala MISA este karma yoga. Aceasta ramură ar fi numită în limbajul nostru muncă voluntară sau benevolă. Pentru un hindus, scopul vieţii este moksha - eliberarea spirituală. Moksha înseamnă eliberarea de ciclul renaşterilor. Dar moksha, eliberarea spirituală, este atinsă şi de cel care s-a eliberat de ignoranţă, şi atunci există mai multe căi catre acest scop ultim: Jnana (calea cunoaşterii), Bhakti (calea devoţiunii) şi karma (calea acţiunii). Nu există o singură cale şi un singur mântuitor, ci există multe curente de opinie, conducători, guru şi zeităţi care contribuie la ajutorarea celor care cer ajutor pentru a parcurge calea spirituală.

Pe scurt, putem spune că una dintre modalităţile prin care cei care practică yoga în cadrul MISA urmăresc realizarea de sine este karma yoga. Nu este absolut deloc vorba aici de trafic de persoane, ci de o cale aleasă prin proprie voinţă de a se atinge scopul spiritual, cu ajutorul unui îndrumător spiritual. În cadrul MISA fiecare participant are îndrumarea spirituală a unui instructor care-l ajută pe calea spirituală sau îl temperează când este cazul. Practicanţii nu se izolează de societate sau de familie.

1.2.3 Ashram

Ashram-ul este un loc în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:

1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.
2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.
3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.
4. Toţi trebuie să ia parte la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).
5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.
6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23.
7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.
8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.

Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat. Internatul are un responsabil. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul. Aceasta nu este o pedeapsă ci ceva natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună. Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte.

Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit şi complet. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet.

2. Rolul conducătorului

MISA este un grup coerent, adică un grup în care sentimentul de ’noi’ este puternic şi îţi crează sentimentul de apartenenţă la grup. Opusul unui astfel de grup este ceea ce se numeşte grup străin, aşa cum adesea este cazul în cadrul grupărilor religioase. De astfel de grupuri străine se distanţează majoritatea, fiindcă sunt într-un mare grad expresii ale negativităţii. În această categorie se înscriu grupările comuniste, teroriste, acoliţii mişcărilor religioase hedoniste şi grupuri pervertite sexual. Din informaţiile care există pe Internet (printre altele pe site-uri ale ziarelor româneşti) reiese clar că pentru Gregorian Bivolaru anumiţi politicieni fac parte dintr-un asemenea grup străin. El pomeneşte şi alte grupări în declaraţiile şi scrierile sale. Este de aceea evident că Bivolaru, prin afirmaţiile sale puternic critice la adresa unor politicieni români şi-a făcut duşmani puternici. Oamenii îşi exprimă părerea la adresa unor asemenea “grupuri straine” prin demonstraţii paşnice în Bucureşti.

2.1. Rolul de îndrumător al lui Gregorian Bivolaru

Diferitele roluri într-un grup nu au exact aceeaşi valoare. Fondatorul unui grup se bucură adeseori de respect special. Acest aspect este valabil şi în cazul grupărilor spirituale.

Unul dintre aspectele cele mai importante în viaţă este tendinţa spontană de a urma comportamentul majorităţii sau a conducătorului grupului. Aceasta se petrece pe nesimţite în orice grup. Începătorul, cel nou-venit sau cel care se află pe o poziţie inferioară nici nu remarcă rapiditatea cu care caută să se adapteze la normele grupului. Conducătorii puternici îi pot face pe indivizii grupului să urmeze normele şi valorile morale din acel grup. Cel cu autoritate are control asupra oamenilor prin diferite mijloace, ca de exemplu recompense sau pedepse (izolări, amenzi etc.). În studiul pe care l-am realizat asupra MISA nu am remarcat nici un fel de astfel de comportamente sau de pedepse.

Grupări religioase radicale, ca de exemplu mişcarea Guyana din anii ’70, mişcarea Heaven’s Gate din anii ’90 sau David Koresh din Waco SUA, sunt exemple de grupuri care impuneau o disciplină strictă membrilor lor. Cuvântul conducătorului era lege pentru ceilalţi până la moarte. Şcoala de yoga MISA NU ESTE o astfel de grupare.

MISA de asemeni nu poate fi numită o mişcare spirituală rigidă. Într-o asemenea mişcare nu sunt permise criticile. În cadrul MISA fiecare e liber să critice aspectele legate de activitate sau chiar pe instructori. De asemeni fiecare este liber să părăsească şcoala de yoga fără să se teamă de represalii.

Represaliile sunt o caracteristică a sectelor manipulative, adică: ”acele mişcări religioase sau de alt gen, în care crizele de credinţă sunt activ reprimate, negate sau pedepsite. Într-o sectă manipulativă se urmăreşte conştient ştergerea identităţii eului şi înlocuirea acesteia cu o pseudo-identitate care este condusă de un ideolog sau de o ideologie.”

Conform acestei descrieri a sectelor manipulative reiese clar că MISA nu este o sectă manipulativă.

Ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, ea trebuie de asemeni să îndeplinească trei dintre cele patru A-uri.

Agresiune – pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea.

Aversiune – critică şi persecuţii ale celor din afara grupării, ca de exemplu părinţii.

Alienare – circuit închis în sectă, sub formă de colectiv geografic sau ideologic. Secta devine noua familie.

Adevărul absolut – nu există decât în cadrul sectei, şi conducătorul/conducătorii au drept absolut în a interpreta adevărul.

În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi vorba de alienare. Câţiva dintre cei care sunt dedicaţi mai mult pot avea un contact minim cu lumea din afară, însă conducătorii urmăresc în mod activ să se opună acestei forme de alienare, încurajându-i pe aceştia să se întoarcă la servici şi la familie. Gregorian Bivolaru NU pretinde că are monopol de necontestat asupra adevărului. El este un îndrumător spiritual alături de alţii şi este convins de faptul că are o misiune în societate. În schimb el nu a avut şi nici nu are nici un fel de pretenţii politice. Dacă lumea se va transforma prin dieta lacto-vegetariană şi prin meditaţie, atunci aceasta se va produce treptat. Puterea lui Bivolaru se afla chiar în umilinţa de care dă dovadă. Prin urmare în cazul MISA nu regăsim nici unul din criteriile care definesc sectele manipulative.

Bivolaru s-a retras pentru a medita şi a scrie cărţi. Şcoala a fost preluată de un consiliu director, şi este condusă formal şi democratic de acest consiliu. Fiecare şcoală de yoga din celelalte ţări are un conducător, de regulă dintre membrii vechi ai MISA, şi este înregistrată ca fundaţie non-profit, cu un consiliu director democrat. Aş putea să-l numesc pe Bivolaru “membru onorific”, care datorită modestiei sale se bucură de un mare respect.

2.2 Acuzaţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru

Interviurile pe care le-am avut cu Gregorian Bivolaru, între care la unul dintre ele am fost doar noi doi prezenţi, m-au făcut să pun serios la îndoială acuzaţia de pedofilie care i-a fost adusă. În cadrul mişcării relaţiile dintre oameni sunt apropiate, chiar şi între instuctori şi elevi. Însă fata implicată nu a fost eleva lui Bivolaru. Personal aş fi extrem de surprins de existenţa unei relaţii între Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru.

Cealaltă acuzaţie care i s-a adus în timp ce el se afla în închisoare în Malmö şi anume traficul de persoane, este pur şi simplu o neînţelegere a ceea ce înseamnă karma yoga. Vezi textul despre karma yoga de mai sus. Se pune problema de muncă voluntară, ca o modalitate de auto-perfecţionare şi de atingere a adevărului. Mulţi dintre cei care locuiesc în ashram nu au bani să plăteasca şederea lor aici, şi prin karma yoga au posibilitatea să participe la activităţile ashramului. Cei din MISA afirmă: karma yoga este o formă de meditaţie care îl ridică pe cel care o practică din îndoială şi rătăcire şi aceasta poate transforma în bine lumea în care trăim.

2.3 Taberele spirituale

În fiecare an în România se adună 10-12.000 de oameni pentru a participa la simpozioanele internaţionale de yoga organizate de MISA. Practicanţi din toată lumea vin aici unde umplu un întreg sat de vacanţă. Printre altele aceştia practică şi helioterapia. Participanţii la simpozion sunt admişi pe baza unei legitimaţii, pentru care trebuie să trimită poze, uneori în costum de baie, coducătorului MISA. Aceasta pentru a “citi” aura celor care vor să participe, pentru a se putea stabili dacă nu au probleme de sănătate. Conform MISA totul este viu – oameni, animale, plante – şi înconjurat de un câmp energetic numit aură. Capacitatea de a vedea aure poate fi dezvoltată prin antrenament. Fiinţele care au un înalt nivel în evoluţia lor spirituală au aură albă, care poate fi văzută de la kilometri distanţă. Există şapte niveluri vibratorii în aură, asociate celor şapte chakra sau centri de forţă. La o persoană sănătoasă aceste focare energetice sunt clare şi distincte. La persoanele bolnave, aura este neclară şi are culori întunecate.

Pentru selectarea participanţilor la tabere, printre care se află şi mulţi tineri, la aceste simpozioane internaţionale se adună un număr mare de fotografii. Aceste forografii au fost confiscate de autorităţile române şi clasate ca poze pornografice, evident pentru că aceştia nu vor să înţeleagă ce conţin fotografiile (adică o singură persoană în costum de baie) şi care este scopul lor.

3. Ce este de fapt MISA?

Dacă MISA nu este o sectă manipulativă şi periculoasă, atunci ce este? Aş putea spune despe MISA că este o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă, a terapiilor alternative, cu puternice trăsături de sincretism gnostic. Ideile de bază sunt reîncarnarea şi transformarea de sine (capacitatea de a te transforma pe tine însuţi). Un cult este o mişcare care apare adeseori într-un mediu de privări psihice, şi atunci lumea se adună în jurul unui conducător. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici yoga.

După interviurile cu mai mulţi români din diaspora am mari îndoieli referitoare la faptul că Gregorian Bivolaru ar putea avea parte de un proces corect în ţara lui. După cum am putut singur constata, acuzaţiile aduse împotriva lui sunt evident false, şi de aceea constituie ele în sine o dovadă a persecuţiilor la care este supus. De asemenea nu cred că Gregorian Bivolaru ar avea vreo şansă să supravieţuiască într-o închisoare românească.

Surse:

Interviuri.
-Gregorian Bivolaru
-Mihai Stoian (responsabilul centrului yoga Natha)
-Trei practicanţi yoga danezi şi trei români, aflaţi în vizită în Danemarca (din motive de siguranţă nu le divulg numele)
-Ulla M Sandbaek, fost parlamentar EU

Literatura de specialitate:
Nylund , Karl-Erik Att leka med elden – om livets på sektens villkor . Sellin 1998
Nylund, Karl-Erik Att leka med elden – sekternas värld . Sellin 2004
Hammer, Olav På spaning efter helheten New Age en ny folktro .Wahsltröm &Widstrand 1997
Holm, Nils. G Religionspsykologins grunder, Åbo Akademi 1993
Holm, Nils G. (Ed.) Encounter with India, Åbo Akademi 1990
Haglund, Gunilla Credo guiden Uppslagsbok för sökare, Sellin 1997
Harper´s Encyclopedia of Mystical and Paranormal Experience. Castle Books, Edison 1991
Mc Guire, Meredith B Religion. The Social Context Ivth edition . Wadsworth Publ.House 1997
Scrieri ale domnului Gregorian Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3864


#92620 (raspuns la: #92573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de picky la: 08/12/2006 14:04:04
(la: In cautarea adevarului)
Adrian Fuchs :

Cata vreme nu stiu daca-i aur alb sau galben, nu poci a ma pronuntza .
Si mai ales cate galbenusuri are, tre' sa stiu ...
#162076 (raspuns la: #161926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa fabrici un inorog - de alex andra la: 02/04/2007 07:31:59
(la: Din vise se intrupa Inorogul)
Se ia un praf de sare cristalina
De colo jos, iti spun, de prin gradina,
Se pune pe-o petala de sulcina
Cu vioreaua doar de-i e vecina.

Se sufla cu argint si aur alb
O coada de paun din cela dalb.
Se-amesteca incet cu roi de-albine -
Cu matca, trantori, lucratoare fine -

Se ia apoi un fir de luna plina
De prin gradini cu miros de gherghina,
Vreo trei mustati de matza foarte-albastra
Si-o pana gri de pasare maiastra.

Se bat cu telul vantului o vreme,
Nici prea tarziu, dar nice prea devreme.
Se pleac'apoi cu ele-n iarmaroc,
Se striga tare: hai, ca-i cu noroc !

De vine-o fata mandra sa le ia,
Sa stii ca ai noroc chiar dumneata,
Caci perna ei de vise este gata
Si de-o dormi, viseaza sigur fata.

Si ce viseaza ea e inorogul !
Sa stea aici cu noi apoi eu rogu-l:)




#183257 (raspuns la: #183145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cactusu' - de maan la: 07/05/2007 10:26:33
(la: Parfum de diamante....)
sunt sigura ca orice femeie are in recuzita clasicele rochita neagra si perle....dar cum stam cu celelalte bijuterii? va plac diamantele sau rubinele?
nu am, in prezent, nicio rochie.
cat despre perle, ma faci sa zambesc - probabil ca exista prin fundul vreunui sertar niste cercei cadorisiti de-o matusa acum o mie de ani, cand mi-am 'serbat' majoratul - nu i-am purtat niciodata.

in plus:
-o verigheta pe care n-o port.
- un inel din aur galben cu diamant pe care de-asemenea nu-l port.
- doua inele din aur alb pe care ocazional si doar alternativ le port.
- cerceii absolut minusuli din ureche (pe care nu-i scot decat ca sa-i curat)
- o inimioara de atarnat la gat, cadou de prima-vedere de la prietena mea roxy (ne-am cunoscut pe ternet!)
- un lant de aur alb cu alt corazon pe el pe care mi le-am cumparat singura, cu primii bani castigati dintr-o traducere...de ciuda ca n-am mai gasit un dictionar anume.

si gata.
ma simt aiurea si nelalocul meu in tol festiv, ca o maimuta-mbracata-n matase.
sunt convinsa ca nu arat nici pe departe asa, dar asta nu m-o facut niciodata sa ma simt in largul meu.

de-altfel imi place enorm sa admir bijuteriile altora dar eu nu mi le doresc.
desi recunosc ca acum cativa ani mi-o stat gandul, cu jind, la un lant purtabil pe glezna.
era insa infiorator de scump.
#194495 (raspuns la: #194456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu am - de Honey in the Sunshine la: 07/05/2007 12:50:19
(la: Parfum de diamante....)
multe bijuterii... asta si pentru ca am inceput sa le "acumulez" de putin timp.

Lantisoarele, cercelusii si inelusii pe care i-am primit cand eram mica cu diverse ocazii le-am pierdut pe toate ( nu intentionat) :))

Bijuteriile pe care le am sunt toate vechi de cam un an si sunt cam asa:

-un inel cu perle si cercei cu perle asortati, cumparate de mine
-sirag de perle cu cercei si inel cadou de Craciun de la tatal meu tot in ideea ca toate femeile tre' sa aiba perle
-un colier de argint si turcoaze cumparat in Tunisia (destul de à bon marché)
-cercei de aur cu chihlimbar si niste cercei de aur alb, cadou de la prietenul meu.

In rest, am vreo 3 kile de gablonturi, multe bijuterii din aur care mi se par oribile ramase mostenire de la mama mea, si un inel cu diamant refuzat la activ (poveste lunga).
da - de laurra la: 11/06/2007 20:49:22
(la: Parfum de diamante....)
- ca sa aratam ca avem?
Ca avem si ca ne sta bine :)

- ca asa este moda?
Moda mi-o fac singura.

- pentru ca ne definesc personalitatea?
Personalitatea mea e mult prea complexa ca sa o exprim printro bijuterie oricat de deosebita ar fi.

- pentru aportul energetic benefic?
Nu am cunostinte in domeniu.

- sau de ce?
O bijuterie este o amintire. Exista intotdeauna o istorie legata de acel lant, bratara sau cercei. Pe mine ma fac sa zambesc, pt ca-mi amintesc ca sint iubita si apreciata de cei din jurul meu.

De zi cu zi port niste cercei de aur galben cu tinte din aur alb, un stil inspirat de un model Cartier care din pacate nu este in budgetul meu. Un inel in aur galben, cu detalii in aur alb si roz. Un lant superb oferit de matusa mea cu o cruce si inimioara. De ocazii mai port perle gracieusete de prietenul meu si un inel cu diamante oferite tot de el.

Sint proaspat revenita dintro vacanta de 3 saptamani in romania. Dupa o absenta destul de indelungata (aproape 16 ani) un lucru care m'a izbit ( pe linga multeeeee altele) a fost pretul aurului, cit de ieftin e. Nici nu ma gandesc sa cumpar din alta parte de acum incolo.
maan sucarooooo! - de sami_paris75 la: 07/08/2008 22:51:51
(la: poveste de dragoste)
Mooor dupa tine!
Inima'mi bate numai pentru tine
Pentru o noapte ori pentru o zi
Intruderu e martor
Ca nu vorbesc prostii!

Ce pasca mamii ei de viata
Eu vreau sa ma insor
Si pentru asta Manooo
Ma'ntorc de la Monaco!

Diamant de 5 Karate,am pregatit sa-ti fac cadou,montat in aur alb,o machina Porche sucara foc,sampanie Muet Chandon o tona.
Si daca ma vezi in realiate!
Maan,Maan sant sucar pana la Dumnezeu si-o treapta mai sus.
Adevarul este ca lucrez ca salahor la prefabricate,fac caramizi si sindrila pentru acoperise,da ma reprofilez eu si face baiatu mai multe lovele.Te pup chiar daca raspunsul tau este negativ,eu nu ma enirvez "sa mor eu"si -te'astept,numai un minut macar,altefel zililii mele nare nici-un sens,si n'as vrea a te'astept in zadar.
Hai Maaan,numai un minut...macar cafeneaua asta n'are cafe-bar!)



p.S

Cu multa dilicateti si senceritate .
#332601 (raspuns la: #332449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de zaraza la: 01/06/2009 15:24:20 Modificat la: 01/06/2009 15:33:22
(la: in ce ai investi 4 miliarde de dolari?)
Ai habar cat e gramu' de aur? Si cat aur intra-n de nu stiu cate ori patru miliarde de dolari?

da, exact, aurul nu e excesiv de scump, cred ca e sub un euro gramul neprelucrat. iar gramul de aur abia extras, tre´sa fie mult mai putin. de unde naiba atatea sute de tone de aur in muntii aia? (nu mai spunem de cheltuielile de exploatare, care vor fi si ele mari) suma e umflata ca naiba.

pardon, nu e chiar un euro, m-am uitat acuma. e cam 25 de euro gramul, la bursa, actualmente.
#446289 (raspuns la: #446256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tiganii,aurul si diamantele.... - de SAMI_DIAMANTUL@YAHOO.COM la: 06/12/2007 10:57:56
(la: Sunt ţiganii vinovaţi pentru imaginea României în Occident?)
Uneori as vrea sa consider ca toti ce-i care critica pe romani si pe tigani,sant lipsiti de inteligenta si de caracter.Pentru ca si dn-voastra faceti parte din Romania.Dar dv,v-ati spalat dimineata la fund?Santeti sigura ca n-a ramas macar o scama de caca?Uite ,as vrea sa va spun ceva!Eu Samuraiul,sant tigan.Un tigan negru,cu nasul mare si ochii cat cepele.Va jur sa moara mama,ca in fiecare dimineata ma spal cu sapun pe maini si pe fata,apoi cu periuta de dinti,imi spal singura màsea de minte care mi-a mai ramas.Costum,cravata,butoni de aur cu diamante,pantofi marca Geox.Imediat ce am terminat de strans nodul la cravata,utilizez Fahrenheit de Dior parfumul meu preferat.Contact permanent la
Place Vendome cu personalitati din intreaga lume,marea cantareata si actrita de cinema Arielle Dombasle,contesa de Seguré,sotia fostului presedinte al Frantei Miterand.Mmme de Montmorency este una din prietenele mele de familie!stie ca sant roman si tigan .Uneori trec cu masina de la Paris spre Corbeil-Essonnes,stiti pe national 6 este foarte cunoscut aici pentru padurea care se prelungeste pana la Versailles .Pe marginea padurii pe langa unele parcari sant gramezi de romance!deci romance adevarate,pentru ca nu sant bronzate ca noi tiganii si se fugaresc pentru cativa banuti.Astea ce parfum folosesc s-au ce parfum?Daca au 30-40 de clienti pe zi,unde se spala?Si de ce nu se spala?Ce-i pe care ia-ti vazut prin aeroport sant convins ca si eu i-as detesta,niste ciori care zboara cu avionul,niste cocarlosi fara casa si sala de baie!!!Dar va rog nu generalizati ca "padure fara uscaturi" nu exista, oriunde ati calatorii dv.pe acesta planeta.Sa aveti cerul senin,sa nu va trebuiasca flamuri,nici sicrie bogate,ci sa impletiti un pat din tinere ramuri: spune marele Eminovici!
#263293 (raspuns la: #262967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele - de iancu-samson@orange.fr la: 11/01/2008 15:47:07
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Libertate? Ce cuvant minunat!As fi baut acest cuvant intr-un pahar umplut cu murfatlar si-as fi plecat in lumea asta mare.La plecare am insemnat locul comorii cu mare precizie pe harta si in agenda.M-am gandit ca pot fi prins de politia de frontiera,asa ca am luat doar doua maini bune de bijuterii si pietre.Undeva prin centru, in orasul Drezda situat in Germania de Est,am intrat intr-un restaurant impreuna cu copilul meu.Ne-am asezat la o masa,am comandat croasante,lapte cald cu ciocolata,paine cu unt si gem de piersici.Eu slabisem 10 kg de cand am plecat din Romania.Un proverb frantuzesc spune:"leo sac vide ne peot pas tenir debout" (sacul gol nu poate sa stea in picioare!)Am mancat destul de bine si ne-am indreptat spre statia de taxiuri.Am pipait aurul si pietrele,toate erau la locul lor.I-am aratat harta soferului de taxi,pana la Berlin ne-a cerut 400 marci vest germane.Am adormit si Robert m-a trezit de cateva ori.De fiecare data il strangeam cu dragoste la pieptul meu si-l mangaiam ca sa-l linistesc ca sant mereu cu el impreuna.Datorita credintei mele si generozitatii mele,reuseam sa traiesc in orice anturaj.Castigam in acelasi timp virtutea de a traii oriunde aproape de toti ce-i care intrau in anturajul meu.In gara la Berlin.Cai geas pralea ?(Unde mergi frate)Ma intreaba un tigan putin cracanat cu fata de cersetor parizian.Ando Parisulo (la Paris)i-am raspuns linistit.Tinea in mana o sacosa de rafie cu care venise probabil din Romania.S-a asezat turceste in mijlocul salii de asteptare,a scos o gaina si un pachet de alune sarate.A imprastiat cateva alune pe sacosa,a pus o farfurioara de plastic pentru ce-i care -l priveau ca sa adune banii si a inceput sa cante ceva la un fluier.Gaina aduna alunele una cate una.Ia fa de mananca mancati-as curul tau .Am pus si eu cateva monezi si l-am intrebat de unde are gaina?-De la poloneji pralea!Trecatorii curiosi se opreau si aruncau monezi in farfurioara.Robert incerca sa puna mana pe gaina.La frontiera m-am ascuns in cotul de gaini al pichetului de graniceri.Am stat aproape toata noaptea cu gainile.Asta daca era perversa cotcodacea pana ma prindeau granicerii.I-am promis ca daca nu ma prind granicerii, o iau cu mine in Germania fara pasaport.Am plecat de langa el si l-am asezat pe Robert sus pe umerii mei in ruxac.Tetraes bahto del o del (mult noroc,sa-ti ajute Dumnezeu)a strigat tiganul dupa mine.Cand Robert era obosit si vruia sa doarma,nu plangea niciodata.Se uita in ochii mei si ma ruga sa-i mai spun o poveste.La fiecare inceput de poveste,lasa usor capul pe umarul meu.De fiecare data , adormea in 5-10 minute.Am inceput cu ;Punguta cu doi bani,Neghinita,Harap-alb,Pinochio,Fat frumos din lacrima....incat uneori adormeam inaintea lui.Ma gandeam ca insectele si unele din animale ,sant cu mult mai bine organizate ca noi oamenii!Nu-si abandoneaza niciodata puii.Albinele traiesc intr-o armonie perfecta.O familie poate s ajunga la 80 000 de indivizi.Intreaga familie munceste si produce in fiecare an 40 de kg de miere.Regina este responsabila si mama intregului grup.La fiecare 30 de secunde da viata unei alte albine.Albinele sant foarte unite si se ajuta intre ele chiar cu pretul vietii!!!)Doamne! Ce este o albina fata de noi oamenii?Que vadis Domine?Noi distrugem tot,distrugem in primul rand familia,distrugem prietenii,distrugem natura si pamantul!Pamantul nostru drag,ce-a mai frumoasa stea din univers.De-aceia eu,nu vreau sa ma compar cu nimeni.Iubesc florile,iubesc copii,iubesc oamenii,iubesc pe toti aceia care inteleg ca viata este unica,ca nu exista deosebiri mari intre noi si consider pe toti acei care-si abandoneaza copii si pe ce-i dragi,ca sant doar niste ratati.De mic copil am avut darul si puterea sa descopar imediat ceea ce gandeste cel care se afla langa mine.
#273812 (raspuns la: #266703) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele - de sami_paris75 la: 19/02/2008 16:57:27
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Curentul de aer din sala de asteptare mi-a facut destul de bine.Ruxacul meu plin cu aur a incaput in cuseta.Am introdus o moneda de cinci franci si-am incercat sa formez un cifru.Intai m-am oprit la anul nasterii mele 1953,apoi la anul nasterii lui Robert 1988.Toti fac asa mi-am zis!Doamnelor si domnilor mi-am ales nr.1501.Stiti de ce?Pentru ca in aceasta perioada a trait Boticeli,Isac Newton,marele Victor Hugo si cel mai renumit pictor Leonardo Da Vinci.Unde sa ma mai duc?De caravanele de la Bezons nu vreau sa mai aud,de paturi din zapada artificiala si cartoane de-asemeni.Trebuie sa am o camera mi-am spus,o camera cu pat moale si baie,o bucatarie ca sa-mi fac omlete si clatite cu dulceata.Unde sa ma duc?Am coborat la statia Quai de la Gare,de-acolo ,mergand pe picioare pe fiecare straduta am cautat din priviri o locuinta parasita .Langa un magazin alimentar Monoprix,un tigan zdrenturos,canta ceva la un fluier,o melodie de groaza.Melodia lui nu cred ca se putea scrie pe portativ!canta aiurea.I-am dat o tigara si o moneda de doi franci,eram convins ca pana in acel moment nimeni nu i-a dat macar un singur cent."Sarut- mana boierule sa-ti traiasca famelia" am auzit ca prin vis cuvintele cersetorului.Nu se poate mi-am zis!occidentul este plin de tigani.Am descoperit si casa mult dorita!!!)chiar pe malul Senei,pe aceiasi parte cu Gara de Austerlitz.Etajul unu,era ocupat de un grup de romani,etajul doi,trei si patru,cu o amestecatura de arabi originari de Magreb,africani,unguri,polonezi ,moldoveni de Chisinau.Mi-am cerut permisiunea la ce-i de la etajul doi,daca pot sa-mi amenajez si eu camera acolo unde se depozitasera toate gunoaiele din intreaga cladire.Toate mizeriile le-am pus in saci de plastic,in doua zile am transportat totul la containerele de gunoi.La unele locuine propuse pentru demolare am luat un toc de usa si unul de ferastra,un sac de beton,unul de ghips,o galeata,o mistrie,un cancioc,o scara micuta.Emigrantii vecini se uitau plini de curiozitate la mine ca si cum as fii fost ce-l mai bun zidar de pe pamant!!!)Am zidit totul destul de simplu,imaginandu-mi ca este casa mea.Abia la final,am contemplat cu satisfactie rezultatul muncii mele.Obtinusem o camera curata,luminoasa si spatioasa.Gata mi-am zis:acum sant parizian,parizian!sucar,misto...cateva gaurele avertizau ca noaptea puteam sa am musafiri nepoftiti.Sobolanii sant animale cu blana,destul de inteligente care umbla in permanenta in grupuri.De fapt ca sa nu fiu stresat de sobolani si soricei,am amestecat beton cu sticla pisata si-am umplut toate gaurile.Pe unul din pereti am desenat cu un creion cu mina groasa:V.M.R. Vasile,Mihaela si Robert 1992.Prima noapte a fost minunata,am dormit intr-un pat cu saltea.Va dati seama cu saltea si cearceafuri curate,cu perna moale si patura calduroasa?Langa casa unde locuiam,chiar peste drum,s-a organizat dimineata o mare piata de vechituri.Aici in Franta,pietele cu antiqitati,mobila veche si imbracaminte de ocazie se numesc "Brocante"Gasesti in aceste brocante:lustre de cristal si bronz,mobila stil Luis xv,frigidere,aragaze,masini de spalat,cratite,aur si diamante,arme de vanatoare,pistoale,grenade si gloante din ce-l de-al doilea razboi mondial,broderii si goblenuri,tablori si statui de bronz.Un bazar de antiqitati,unde daca doresti sa te instalezi,platesti locul la metru patrat si poti sa muncesti in acest domeniu.N-am realizat imediat ca aceste brocante vor fii puntea mea de legatura spre bogatie !Pentru inceput,intr-un cosulet din pai impletit,am observat cateva bijuterii fantezie.Cu infrigurare,am trecut o parte din bijuterii prin palma si in acel moment am simtit o furnicatura si-o emotie inca nedefinita in mintea mea.Mintea lucra febril.Ceva imi spunea ca bratara din mana mea este din aur!Combien?Am soptit catre brocanteor.Zecz franci s-a exprimat autoritar.Cu zece franci am cumparat 65 de grame.Imposibil!mi-am zis :francezii vand aurul pe masa ca pe cartofi si castraveti la piata!!!)
#286809 (raspuns la: #286642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele - de sami_paris75 la: 19/02/2008 18:55:44
(la: tiganii,aurul si diamantele)
La o alta masà,am mai descoperit cateva grame,o pereche de cercei rupti,un inel cu saphir sintetique.Uraaaaaaaaaaaaa,am inceput sa dansez de bucurie,dar m-am oprit imediat.Lumea din jur ar putea sa creada ca sant "dilimake"Nebun s-au sanatos,nu mai conteaza!Intr-un magazin de bijuterie chinezeasca la Place de Italie,am vandut tot aurul gasit in brocante la pretul de 50 de franci gramul.73 gr x 50 fr=3650 de franci,aprope o jumatate de salariu al unui muncitor in Franta.Gata, am inregistrat intr-un ungher al creierului meu intamplarea asta cu brocantele si pe parcurs sper sa devin un mare cautator de aur si diamante in brocante.Seara am servit masa la un restaurant parizian,undeva aproape de biserica romaneasca,langa Maubert Mutualitè.La masa vecinà,am vazut ca se mancau scoici cu cartofi prajiti!L-am rugat pe ospatar sa ma serveasca si pe mine cu acelasi meniu.Mare bunatate! cartofii erau la volunté.Ziua a trecut pe nesimtite strecurata prin viata mea.In fiecare dimineata sant convins ca ma scol cu o zi mai batran.Caut in fiecare zi sa descopar mijlocul de a obtine un act de serjour pe teritoriul Frantei.Seara obosit ,ma asezam multumit in patul meu,nu mai auzeam chitaiturile sobolanilor care incercau sa-si faca alte gauri spre camera mea.Adorme'am mereu cu gandul la copii mei si la mama .In 1993,Chales Pasqua ministru de interior,a dat o lege cu privire la emigranti si acceptarea rezidentei pe teritoriul Frantei.Cererea mea a fost acceptata si-am obtinut primul titlu de serjour cu valabilitatea de 6 luni,fara drept de munca.
#286879 (raspuns la: #286809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tricolorul Romanesc - de talusa la: 10/11/2003 01:24:32
(la: ROMANIA)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.





#3837 (raspuns la: #3812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...