grasul si slabul cehov

La 14 ani aveam deaj 1,75... erma foarte inalta pentru varsta mea si foarte slaba. Apoi m-am oprit brusc din crestere si m-am ingrasat instantaneu. Si acum, daca mananc 2 felii de paine pe zi ma ingras cumplit. (2 kg / luna). oscilez intre 70 si 65 de kg. Am avut insa, in urma unui regim alimentar disociat, si 58 de kg. Eram slaba si puteam sa imbrac orice, ca mi se potrivea.
Insa nici la 58 nici la 70, chiar daca eu m-am simtit diferit, nu am fost tratata diferit.
Cunosc "grasi" absolut fermectori, de care nu te poti abtine sa nu te indragostesti, si slabi pe care nu-i pot suferi. Dar sunt si oameni nesuferiti sau carismatici indiferent de greutate.
faptul de a fi respins sau acceptat nu cred ca are legatura cu reactia celorlalti. De obieci suntem perceputi exact asa cum ne percepem si noi. O stima de stima scazuta are ca urmare un comportament anxios si in consecinta ne face mai putin deschisi spre socializare sau chiar dezagreabili.
Cred ca totul e in mintea noastra.
In rest, supragreutatea e o chestiue ce tine de sanatate, dar nu singura: excesul in orice directie este daunator.
Asa ca, indiferent de caracteristicile fizice, un tip e placut in masura in care si el se place, se ingrijeste si se respecta pe sine. daca ai ridicat aceasta problema, totul de fapt e in mintea ta. Fii bun si grijului cu tine si asa o vor face si ceilalti.
Cu simpatie,
Grettel
(care nu e grasa sau slaba, dar nici nu-i pasa)

Fiecare om arata altfel.Cred ca si gemenii au ceva difeirt,in interior sau in exterior.Asa cum fiecare avem o parte buna si rea,fiecare suntem frumosi,dar si urati.Se spune ca cei frumosi la exterior sunt urati in interior.Asta nimeni nu stie cat e de adevarat.In fine,gras sau slab,toti trebuie sa fim acceptati de ceilalti.De exemplu,eu sunt grasa,si acest lucru nu ma impiedica sa-mi traiesc viata asa cum doresc.Din fericire am multi prieteni,dar sunt si persoane care nu ma accepta.Cel mai important lucru este sa ne acceptam asa cum suntem,si nu sa traim plini de complexe,simtindu-ne rusinati de ceea ce suntem,pt ca in fond Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel.

Perseverenta dumitale a inceput sa capete iz de cicaleala. Sincer, chiar e asa de grea limba romana ca sa intelegi mesajul scris de atatia dintre noi? Nu suntem la scoala! Si d-ta nu esti dna profesoara! Iar noi nu suntem elevii! Lasa-ne in nemernicia noastra fara sa ne tot chestionezi si descosi atata. Lasa-ne sa ne simtim bine cafenea discutand vrute si nevrute unii cu altii.
Ai inceput cu subiectul cu conflictul, la care nu m-am bagat ca sa nu iti dau apa la moara. Acum cu comunitatea. Chiar e asa de greu de inteles ca aceasta cafenea este un loc unde mic si mare, emigrat sau nu, gras sau slab, masterat sau licean...toti vin sa scrie vorbe, sa citeasca pareri , sa se destinda, sa comunice. Ceea ce faci dumneata numai comunicare nu este. Este interogatoriu cu o alta fatza. Renunta, te rog, la chestionare si studii. Daca tot esti invatatoare precum pretinzi, de ce nu iti faci studiile pe elevii dumitale? Ca ei sunt vii si se lasa si dirijati de dna profesoara :))

Sincer, ti-am spus mai intai diplomatic si respectuos acum cateva zile cand m-ai scos din carapace. Apoi am tacut cu speranta ca ai inteles. Acum insa m-am vazut nevoita sa iti scriu direct: lasa chestionatul si hai sa bem o cafea de vorba. Daca poti !! Daca nu...chestioneaza in alta parte!

Si acestea fiind spuse, sper ca putem sa dam drumul la gramofon, sa ascultam o romanta, sa ne serveasca gazda cu o cafea la nisip si sa ne propuna un subiect de vorba. Cum ar fi...Ce faceti voi de Mos Nicolae?

E un proverb francez (trebuie de toate ca sa faci o lume).
Si aici ca si in alte grupuri de oameni exista tipuri variate, limbuti sau tacuti, timizi sau indrazneti, critici sau toleranti, discreti sau indiscreti, mari si mici, grasi si slabi, de stanga sau de dreapta, sociali sau asociali, iritabili si rabdatori, cu tendinte centrifuge sau centripete. E normal ca intr-o adunare de oameni luata la intamplare, cat mai multe tipuri sa fie reprezentate, si in mod automat foarte putine lucruri vor face placere la toata lumea. Fiecare are rolul lui, si cei 'contra' nu sunt mai putin valorosi decat cei 'pro'. Inteleptul spune ca fara opozitie nimic nu creste, fara pietrele din sol pe care radacina trebuie sa le ocoleasca, crescand pe langa ele, copacul ar fi smuls la prima furtuna. Pana la urma se vede ca dusmanii ne sunt cei mai mari binefacatori, fiindca scot din noi ce avem mai bun, si ne imping la creatia a ceva superior. Asa ca, dragi cafegii, haideti sa ingropam securea razboiului, si sa ne zambim unii altora, fiindca (desi pare greu de crezut) fiecare are dreptate in felul lui, si fiecare greseste intr-o oarecare masura. Asta e valabila pentru toti, inclusiv pentru desdemona si hypatia, si ceilalti care au semnat mai inainte. Respectele mele la toti!

Desdemona

oki

asta mi-aduce aminte de-o fost colega, de inaltime obisnuita (1.70) dar care nu era nici grasa nici slaba, fara a fi insa silfida. prietenul ei avea aceeasi inaltime si era bine proportionat pentru inaltimea lui fara insa a fi solid. de-nteles se-ntelegeau bine, nu stiu daca se iubeau, era la inceput relatia, dar n-a durat fiindca ea se simtea incomfortabil fiindca avea impresia ca "solida" si mai putin feminina langa un barbat de talia lui decat se simtea in preajma colegilor mai inalti.

intr-un fel o inteleg, nici eu nu sunt o "miniona slabuta si delicata" si nu cred ca mi-ar place senzatia de "masculinitate" pe care mi-ar da-o prezenta unui barbat mai scund si mai "firav" ca mine ;)))))

mmmmmm.... crec c-am cam deviat de la subiect :)

eu cred ca oamenii se pot naste femele ori masculi, frumosi sau urati, scunzi sau inalti, dar in nici un caz bogati sau saraci, buni sau rai, grasi sau slabi, bine educati sau idioti, prosti ori destepti exceptand doar cazurile congenital patologice..

In primul rand nu sunt chiar asa de sigur de asta.
Ca o paranteza, ca nu asta vroiam sa spun, teoria lui Darwin se bazeaza (si) pe studiul broastelor testoase si a mustelor din insulele Galapagos, iar pe mine filmuletul pe care l-am vazut pe tema asta m-a cam convins.
In al doilea rand, daca in 5000 ani (cale lunga!) nu s-au schimbat specii, in ultimii 500 de ani au disparut o groaza de specii - unele din vina maimutelor evoluate, altele pur si simplu, fie mancate de altele, fie fara sa stie nimeni de ce. Neparand evolutie la prima vedere, este totusi evolutie, adica ceea ce Darwin numeste selectie naturala: specii ineficiente au eliberat nishe biologice pt ca alte specii sa evolueze si sa le ia locul.
Chiar omul evolueaza prost: e prea gras, prea slab, prea miop, prea chel sau se naste homoxexual conform teoriilor de pe conferinta de vis-a-vis. (Vazut-a cineva lacusta grasa?) Astea nu sunt decat oscilatii in jurul pozitiei de echilibru si care incepe sa semnaleze instabilitatea genomului uman - suntem oare pe cale de disparitie?

si orice gandire binara prin definitie se preteaza la extremism. Mai ales cand e vorba de oameni si nu de matematica pura. Egalitatea in drepturi e un fel de a atenua egalitatile naturale, ca riscul de conflicte din aceasta cauza sa fie mai redus. Dar egalitatea de facto, aceea care se vede la nivelul mentalitatilor si comportamentelor, nu un dat prin lege, ci ceva care trebuie castigat. Cel putin atata vreme cat ideea asta cu egalitatea intre sexe e relativ noua in plan istoric, fata de timpul teoretic necesar ca ea sa se infiltreze in constiinta colectiva. Nu numai de sexisme trebuie sa ne tratam. Sunt tot atatea forme de discriminare cate inegalitati posibile.
In orice caz, cred ca problema vine de la inadecvarea intre scop si abordare. Cu alte cuvinte, daca te compari cu un grup delimitat pe baza unui criteriu, trebuie sa te compari dpdv al criteriului respectiv. Ce sens are sa te intreci cu Alonso in probleme de calcul diferential sau in retete de muraturi? So, daca e vorba ca femeile sa se compare cu barbatii, sau albii cu negri sau grasii cu slabii sau ce mai vreti voi, sa se compare in ce-i al lor. In felul asta isi vor da seama ca nu sunt egali sau inegali, ci pur si simplu diferiti. Isteria, cruzimea, prostia etc...toate astea sunt, din nefericire si fara discriminare, universale...Cine era mai chinuit, femeia careia i se legau picioarele sau barbatul care-si pierdea un brat la razboi? Nu le-ar fi ajuns ca se chinuiau amandoi, ar fi trebuit sa se mai chinuie si intre ei...?

haideti sa va spun si eu cum va ''vad''...
va iau la-ntamplare...

Horia: inalt, bonom, hatru, cu ochi albastri, cam 40 de ani, fumator, gurmand, ii place berea, inconjurat de cai...

Paianjenul: 40-45 de ani, inalt, blond, cu ochelari...

zaraza: roscata, par ondulat pana la umeri, 1,65 m...piele alba, ochi verzi...aprox. 30 de ani...imbracata in culori pastel, multe bratari, accesorii, nonconformista...

Tofan Ana Isabella: mica de statura, aprox. 18-20 de ani, blonda, ochi albastri, cu ochelari, timida of course...:))

Carmen: bruneta, par scurt, ochi negri, aprox. 25 de ani, putin nervoasa...

rac: blond, ochi albastri, inalt, temperament putin impulsiv, ii plac filmele de comedie si berea neagra...are un cumnat de milioane, cel mai cel! (ha-ha!)

Pasagerul: inalt, brunet, tuns perie, ochi albastri, ochelari cu rama din titan si lentile "Zeiss", inconjurat de carti, putin distant dar nu introvertit...

Cassandra: satena, tunsa scurt, ochi caprui, slaba, mica de statura, impune respect, aparent severa, tinuta office gri, alb, negru...

maan: inalta, satena, ochi albastri sau verzi, parul strans la nimereala acolo, vezi doamne, dar poate merge pieptanata asa atat la nunta cat si la piata, am impresia ca este o buna conducatoare auto, am impresia ca injura la volan, am impresia ca stie sa reteze dintr-o privire si doua cuvinte "elanul" oricarui barbat, femeie sau copil...:)

TeodoraPA: 30-35 de ani, bruneta, tunsa scurt, ochi negri sau caprui, toata ziua pe drumuri, transanta cu subalternii, glumeste rar, ocupata...

athos: mi-l inchipui ca pe-un unchi de-al meu, stomatolog...doar mai scund si putin mai tanar (cam 50 de ani) :)

belle: destul de inalta, roscata sau blonda, ochi albastri, nici grasa, nici slaba, buna prietena cu fiul ei...35-40 de ani...

Cecilia: mica de statura, par grizonat, ochi caprui, mi-o inchipui doar in salopeta si cu foarfeca de gradina-n mana...

fefe: migniona, satena, ochi caprui sau negri...aprox. 35 de ani...

om: inalt, slab, saten, cam 35-40 de ani...mi-l inchipui cu mustata...

gaga: vesela, prietenoasa, cu pofta de viata, multumita, blonda, statura medie, cu multi prieteni...

donq: cam 40-45 de ani, statura medie, ochi albastri, fumator, cumsecade, saritor...

RSI: inconjurat si el de carti, distant, foarte inalt, masiv, ochi albastri, cu o barba ingrijita, calm...

Daniel Racovitan: saten, inalt, cu ochelari, nefumator, alura unui om care stie multe dar bine face ca nu spune, putin ironic, putin distant, riguros in profesiunea sa, multumit de noi toti (credem noi, hehe...)

gabi.boldis: statura mica sau medie, blond, inconjurat de carti, tacut, putin sarcastic...aprox. 40-45 de ani...poate mai mult...;)

irma: tacuta, severa cu oamenii cunoscuti, distanta si rece cu strainii, roscata sau blonda, tunsa scurt, inalta si plinuta, cam 40 de ani...

deocamdata, atat...pe altii nu mi-i inchipui de nici un fel, pe altii i-am vazut in poze, pe anisia o cunosc, pe unii i-am uitat, poate...daca mai simt nevoia sa spun ceva, voi reveni...:)

Asa cum am spus sunt supraponderala si am reusit sa dau jos 7 kilograme,dar in ultima vreme ,tot urmare a tratamentului cu rispolept m-am mai ingrasat putin.Ideea e ca nu conteaza exteriorul ,ci interiorul. Cel mai important e sa fii om adevarat si nu conteza daca esti gras sau slab. Rautaciosii nu pot deosebi oamenii de neoameni ...sau nu doresc sa faca asta....

Incerc sa scriu eu cateva cuvinte despre cat de nepersecutate au fost "minoritatile sexuale", intrucat eu insumi sunt homosexual.

Am trait si in Ardeal si in Bucuresti in plina perioada ceausista. Mi-am dat seama ca sunt homosexual foarte devreme in viata, dar abia pe la 17 ani am simtit cu adevarat ce inseamna insingurarea in care eram silit sa traiesc. Nu numai ca nu puteam spune nimanui nimic, dar imi insusisem toate prejudecatile pe care chiar cei care au scris mesaje aici inca le au din plin in privinta homosexualitatii. Toate institutiile: familia, religia, societatea, corpul medical , justitia erau impotriva homosexualilor, cum bine stiti. Si acum, cu exceptia justitiei, lucrurile stau la fel.

Religia imi baga in cap ca sunt din nastere un pacatos de neiertat, justitia imi spunea ca sunt criminal iar corpul medical imi spunea ca homosexualitatea este o boala mintala. Familia mea fiind crestina rau, stiu cum ar fi reactionat daca ar fi aflat.

[Nici acum nu s-au schimbat multe in Romania, devreme ce la tv apar medici care sa se laude ca furnizeaza "tratament pentru schimbare" si devreme ce a fost nevoie de interventia Uniunii Europene ca sa se schimbe legile nedrepte din codul penal.]

La 17 ani am facut toate pregatirile sa ma sinucid, pentru ca toata propaganda sociala si educatia religioasa ma facea sa ma simt un monstru. Nu aveam curajul sa trec imendiat la fapte si am inceput sa-mi fac singur autosugestie, spunand in fiecare zi "trebuie sa ma sinucid". Parintii nu stiau nimic, nici colegii, nimeni si nu aveam cu cine discuta. "pregatirea" a durat cateva luni si urmarea fiziologica a fost o durere de cap permanenta si insuportabila. Dar cand sa execut actul, am avut un moment de revolta totala, ca o explozie, cand mi-am spus ca daca Dumnezeu a stabilit reguli atat de inumane, refuz sa mai cred intr-un asemenea animal si din acel moment am inceput treptat sa-mi pierd orice credinta (nu a fost posibil sa renunt dintr-o data la totul).

Treptat am parcurs calea inversa spre viata normala spunandu-mi ca trebuie sa traiesc. Tot treptat, in cateva luni,a disparut si durerea insuportabila de cap ce o dobadisem.

[Trebuie sa va spun ca foarte multi tineri (majoritatea baieti ) se sinucid totusi la adolescenta din motive legate de orientarea sexuala chiar si in America unde traiesc acum si unde societatea e mai toleranta. Procentul publicat in anul 2003 a fost de 40% din totalul sinuciderilor celor intre 12-24 de ani.]

A urmat o perioada in care eram deprimat permanent pentru ca nu gaseam nici o solutie sa traiesc. Am fost la medici psihiatrii ca "sa ma schimbe"; ei erau mai ageamii decat mine si dadeau tratamente de tot rasul! Ba injectii cu ...Testosteron (care ma faceau sa fiu si mai inebunit dupa sex), ba se comportau ca securistii, etc. Unul din ei-vestit; nu-i dau aici numele- m-a pus sa stau trei zile in spital ca sa-mi dea un diagnostic care sa permita o luna de concediu, ca sa aranjeze el sa ma culc cu una din asistentele lui (care mi se parea groaznica). In sfarsit, nu insist. Ar trebui sa-i dau de gol pe toti tampitii care au titlul de medic psihiatru in tara si care nici acum nu spun nimic stiintific in presa. Am consultat toate cartile de psihologie si psihiatrie aparute in ultimii ani in tara: nicaieri nu se scrie esentialul: ca orientarea sexuala nu se face la ...alegere. Nu-ti poti alege sa fi heterosexual sau homosexual. Totul e o rezultanta a multor factori.

Eram naiv si prima experienta erotica a fost cu un tanar de o calitate execrabila, care m-a santajat si mi-a furat totul (el era mandru ca nu e homosexual; invatase de la societate ca homosexualii trebuie tratati ca ultimele lepadaturi si aplica invatatura). Asa a fost vandalizata tineretea mea. Tremuram tot timpul "sa nu afle nimeni" si sa nu fac puscarie Duceam o viata dubla: pe de o parte elev model si student foarte bun, pe de alta drojdia societatii. Cand am putut, am plecat din tara.

De cateva ori cand am revenit in Bucuresti am intalnit in aeroporturi sau in avion tineri romani stabiliti in diverse tari europene cu care am discutat si care mi-au spus ca mai bine si-ar taia limba decat sa recunoasca in tara ca sunt homosexuali, pentru ca societatea romaneasca este foarte intoleranta.
Credeti ca nu au dreptate? Chiar citind mesajele de aici se pot trage concluzii clare. Eu insumi mi-am pierdut prieteni "buni" in tara din momentul cand nu am mai vrut sa mint sau sa ma ascund dupa deget.

Revenind in tara in septembrie 05 am vazut care este situatia astazi: nu exista nici presa, nici cluburi, nici cafenele nici asociatii care sa le permita homosexualilor sa se intalneasca. La Universitati mi s-a spus ca rectorii au amenintat cu exmatricularea pe cei care ar vrea sa faca asociatii ca in restul lumii civilizate. Copiii la scoala nu invata ca trebuie sa fie toleranti si cei care sunt homosexuali nu au nici un suport moral. Totul e "bagat sub covor" ca sa nu deranjeze mentalitatea "nationala".
Presa tot mai scrie tampenii , ca de exemplu ca "romanii sunt un popor viril", aratand ca nu intelege problema. Stil VC Tudor.Tarele din trecut continua.

Sunt tratati homosexualii la fel cu alte minoritati? Evident ca nu. Chiar cele mai marunte semne de progres sunt interpretate exact cum scrieti aici: ca vor sa-ti bage pe gat orientarea sexuala.

Pentru comparatie va pot spune ca am un nepot de 8 ani la NY care a spus ca a invatat la scoala ca baietii care iubesc alti baieti si fetele care iubesc alte fete sunt gay si ca iubirea e un lucru foarte bun. Pe cand in tara? Poate ca asta ar insemna "bagat pe gat" pentru un roman din tara, dar e ceva foarte necesar pentru evitarea batailor si umilirilor la care sunt supusi elevii perceputi ca diferiti.

Sunt de prevazut urmari negative ale situatiei de azi din tara.
Ca urmare a faptului ca nu exista centre locale care sa se ocupe de informarea, educatia si necesitatile sociale ale tineretului homosexual (elevi si studenti): are loc o explozie a activitatilor sexuale care se practica fara protectie si in absenta oricaror informatii legate de protejarea sanatatii. Totul mocneste acum; surpriza va veni in curand si toti vor avea de suferit, inclusiv heterosexualii.
Asa s-a intamplat si in America in perioada cand oficial se ascundea problema, ca acum in tara. Consecinta de prevazut:o explozie a bolilor venerice si in special a bolii SIDA. Acum americanii regreta homofobia lor de atunci dar nu mai pot corecta nimic. In Romania s-ar mai putea face ceva daca nu ar exista atitudinea homofoba atat de generalizata. La fel si bolile psihice vor fi in crestere (si mai ales deprimarea psihica si sinuciderile). In perioada ceusista pentru multi religia nu avea nici o importanta, dar azi sunt destui tineri care sunt credinciosi si homosexuali in acelasi timp, iar mesajul intolerantei religioase e mult mai virulent.

In incheiere: chiar credeti ca nu e nici o problema in privinta locului pe care homosexualii in au in societate? Dar transexualii, care sunt intr-o pozitie si mai proasta? Si credeti-ma, nimeni nu poate sa-si schimbe identitatea. Poti sa-ti alegi sa fi italian sau roman, baptist sau agnostic, gras sau slab. Dar nu poti sa-ti alegi sa fi alb sau negru, homosexual sau heterosexual. Cine crede ca se poate schimba, sa incerce sa fie pentru o zi de cealalta parte a baricadei si va vedea ca nu poate.

Am mai scris catreva mesaje pe aceasta tema la subiectul "oamenii devin homosexuali?" Am incercat sa fiu cat se poate de sincer cu acest subiect. E oarecum ironic ca o diferenta practic minora in viata omului are in societatea noastra atata importanta!

PS 1. Am vazut anul trecut un sondaj publicat la Bucuresti dupa care 85% din romani nu ar accepta sa aiba un vecin homosexual. Ca in Zimbabwe. Puteti sa-mi explicati de ce? O fi iar vorba de vreun protocronism romanesc.

PS2. In cazul meu, desi sunt 100% roman ca nationalitate in ultimele 4 generatii cel putin, vedeti ca in Romania am fost mai minoritate decat toate minoritatile.

...atunci ar trebui sa impartim copiii in inalti si scunzi (cei mai inalti sa nu-i intimideze pe cei scunzi), grasi si slabi (cei grasi sa nu mai fie batjocoriti), blonzi si bruneti (rasism?), ochi albastri sau negri s.a.m.d. Si la urma urmei la ce bun sa se duca la scoala????
Glumeam. Separarea mi se pare cea mai mare tampenie. Si asa copiii sunt izolati de propriile familii. Cunosc copii de 10-12 ani care n-au iesit niciodata din casa decat insotiti de multi adulti, si care nu s-au jucat niciodata cu alti copii de varsta lor 'ca-i bat'. Nu cred ca astfel de copii nu sufera in sinea lor cand ii vad pe altii tavalindu-se in zapada sau fugarindu-se prin parc, fete si baieti, bogati si saraci, blonzi si bruneti.

... am plecat! cheia e sub prag!

oooohhhhhhhoooooooo!!!

cam multe puse de-a valma!
mai grupat baieti!
hai sa-i dam de capat!
traim in societate sau in micile noastre comunitati, facem parte din grupuri, apartinem unor organizatii, avem prieteni, vecini, rude, etc. in toate aceste forme de viata sociala trebuie sa fim acceptati, ne plasam pe o anume pozitie sociala, avem roluri bine determinate care cer o anumita atitudine.
imaginati-va, pentru unii e chiar real, ca lucrati intr-o banca sau aveti o pozitie importanta intr-o companie cu renume. acolo vi se cere o anume atitudine, un anume fel de a fi, o conduita, un aspect, etc. se numesc marcatori de status. incercati sa fi-ti opusul a ceea ce vi se cere si e posibil sa nu ajungeti pana la birou ca sa nu mai spun ca un experiment din acesta va poate ruina cariera. e drept ca asistam zilnic la "accidente" pe tema asta. o anume doamna director se da cu parfum de lavanda, din acela care se livreaza doar la peturi de 25 de litrii pentru ca altfel deine ambalajul prea scump. trece pe langa tine si te gandesti instinctiv cum de o suporta superiorii ei. probabil ca are ea un atu.
firesc nu e in nici un caz. undeva suna a defect, ceva nu e in ordine.
se numeste status si rol. sunt inventii vechi, perfectionate de-a lungul vremii.
in ceea ce priveste parfumul, masina, casa, e aceeasi poveste cu mici variatiuni.
am indoieli serioase ca SEXUL e cauza sau fundamentul acestui comportament. probabil doar in cazul celor care lucreaza in industria sexului. altfel, nu cred. ca acest ansamblu cuprinde si componenta sexuala, e incontestabil, numai ca nu il determina. se numeste capital uman.
recunosti un om cu un statul social scazut dupa vechimea hainelor, neglijenta vestimentara, felul in care se ingrijeste, cum vorbeste, cum zambeste, cat de gras sau slab e.
toti cautam prestigiul, recunoasterea pozitiei pe care o ocupam, toti vrem sa avem confirmari ale talentului, priceperii si frumusetii noastre. este un accesoriu aproape indispensabil in viata noastra sociala. unii raman cramponati in asta sau acorda o atentie excesiva acestui capitol. daca ambalajul asta nue sustinut de continuturi, grupul, societatea, sanctioneaza acest comportament a fiin nelegitim. iata ca vorbim si de legitimitate. exemple garla cu pigmei care n-au facut nimic important ca sa merite hainele, masina, casa, etc. pe care le au. fotbalisti, manelisti, traficanti, shmenari, excroci, o tagma care in general traieste pe picior mare iar unora ni se pare ca n-ar merita decat o garsoniera cu gratii la usa. din pacate am omis din discutie componenta bani. banii ne mai reduc din aceste sentimente de nedreptate sociala prin aceea ca ei sunt mijlocul de a avea toate aceste lucruri mult ravnite. fac trimitere aici la scrierea cu valorile.
sunt interesante jocurile de imagine pe care personaje importante le fac in anumite contexte. un exemplu este Traian Basescu cu deja celebra lui shuvitza, cizme de cauciuc, fes sau puloverul lui Petre Roman in zilele Revolutiei. este un simplu joc care "semnalizeaza" ideea de "om asemeni voua". va dati seama ce gafa ireparabila ar fi sa apara presedintele cu cizme si fes la o receptie oficiala. de neimaginat.

"Pentru cine ne facem o casa mai mare si mai luxoasa decat avem nevoie?" ... chiar daca am putea sta in conditii mai modeste, asta nu inseamna ca nu avem nevoie. aparent nu am avea nevoie insa ce se intampla cu visele, dorintele, aspiratiile legate de aceste spatii invocate. care e de fapt nevoia?

"O facem pentru a produce invidie ori admiratie." .... superficial... cam asa se vede de jos. nu inseamna ca asta e si adevarul. asteptati sa ajungeti sus si veti avea alta "priveliste". suna a lupta de clasa. ati auzit cumva ca s-ar fi facut pace?!
"Daca am fi izolati undeva, cat din ce facem acum am mai face?" ... in lipsa societatii, aceste lucruri nu au vreun sens. la fel cum spuneam anterior, ne prapadim de ras cand vedem cate un "ciudat" care vine la cheful cu mici, bere si voie buna cu costumul Armanni si pantofii de lux proaspat lacuiti. penibil. acesta e un caz extrem.
sunt insa cazuri in care oameni cu o anumita atitudine semeatza tind sa pastreze si sa isi marcheze pozitia si in contexte in care nu mai e necesar sa o faca. face parte din jocul de rol.

Adrian Fuchs :

Am ras cu lacrimi. Hai ca esti nostim ! Cu regret trebuie sa te dezamagesc. Esti prea mic ... pentru un razboi atat de mare. Avizatii erau niste ... grei si grele ! Cu state vechi de plata. Pardon, note de plata, ca suntem intr-o cafenea, ce naiba.

De acum mi te voi imagina in forma de ... Stan si Bran. Apropos. Esti gras sau slab ? Sa stiu cum sa te imaginez.

"Conversaţia, este monologul interior care bântuie nopţile şi obsedează zilele celor ce-şi dau naştere, întrebându-se întruna. Dar, mai mult încă este vocea unei femei care decide şi cântăreşte sensul existenţei sale. Merită oare această eventuală iluzie să te opreşti asupra ei? Şi anume: să te situezi în această lume şi să devii. Liric. Conversaţia traversează o oglindă. Şi nu una dintre cele mai mici."
Samuel Tastet


Pai ce sa scrie Samuel Tastet (ST Editeur - Editura EST) care a publicat cartea? Dar iata si alta parere:

'citind, nu te poti abtine si exclami: sa mai lasi femeile sa scrie carti! tot ce au reusit scriitoarele lumii sa obtina a fost anulat de cele 117 pagini semnate lorette nobecourt. care pagini vorbesc despre comunicare sau lipsa acesteia intre oameni care se privesc in ochi.

sau in principiu, despre asta isi propun cele 117 pagini sa vorbeasca. cred... pentru ca rezultatul aduce foarte mult a conversatia unei femei bete. o cheama irene, are 28 de ani, se confeseaza unei anume anna si bea ingrijorator de mult whisky.

dintre confesiunile sale spicuim. a fost violata, a petrecut ceva ani in inchisoare, a facut un avort, a iubit femei, barbati grasi, barbati slabi, tacuti, violenti, destepti, batrani, artisti etc. ati prins ideea. astea deja ar fi niste sperante ca daca nu e o carte buna, macar e o carte cu sex. glumesc, dar "conversatia" este o carte excesiv de greoaie.

tot ce poti sa faci este sa ii plangi de mila annei. eu in locul ei nu ascultam. pe undeva pe la jumatatea cartii, irene precizeaza ca toata confesiunea duce undeva. ajuns acolo, te trezesti si exclami, "in sfarsit, se intampla ceva!". dar nu se intampla. nu pana la sfarsit, desi esti somat de nenumarate ori, alaturi de anna, sa ai rabdare.

cand in cele din urma afli unde duce confesiunea, esti atat de suferind cu nervii, ca nu te mai mira nimic. punctul culminant si deznodamantul sunt mult prea amanate si sufocate in confesiuni.

problema e ca pe mine nu ma deranjeaza catusi de putin continutul confesiunii, ci forma sa. practic, e o insiruire de om nebun care trece de la una la alta fara sa lamureasca nimic. numai aluzii si foarte multe ocolisuri.

irene este categoric o femeie careia ii place sa se auda si care se amageste cu iluzia ca este sincera, dar care are in realitate mari dificultati in a se admite. practic, nu cred ca vrea cineva sa citeasca 117 pagini de explicatii si justificari. pentru asta exista relatii. din nou, glumesc.

si pe langa toata viata personala pusa pe masa, dar acoperita de un servet, irene se apuca brusc, cam tarziu si cam inutil, sa peroreze impotriva sistemului. cu toata parerea de rau, nu asa se scrie sau se simte libertatea. si cu adevarat frustrant e faptul ca din cand in cand, apar pasaje simple, curate.

"cand ies din dus, imi place urma pe care o lasa picioarele mele ude pe parchetul deschis la culoare". poate ca nu ne intereseaza, dar e o fraza simpla si curata. e lumina. "intr-o zi am intrat intr-o cafenea, nu erau decat barbati, singuri, asezati ici colo, citind, fumand sau stand cu privirea ridicata in tavan si meditand. as fi vrut sa raman acolo nemiscata ca sa-i privesc in singuratatea lor intima, departe de teribila dorinta pe care o au femeile de a-i face fericiti cu orice pret". perfect de acord. e un pasaj dragut.

dar pentru o carte care nu duce cu ea o idee originala sau executata stralucit, ai nevoie de mult mai mult decat de trei fraze care suna bine.' Lorette Nobecourt, Conversatia, Editura Est, 2001.
louie@dbrom.ro

eu stiu o treaba: cand glumim, glumim si cand ne foohtem...mancam. = nu-mi mai aduc aminte, tu spuneai ca esti gras sau slab? :))

Serios acum, pacat ca nu ai citit printre randuri...eu nu glumeam printre randuri ;)

M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la post pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat... l-as trai... Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

La 3 ani: Se priveste si se vede regina.
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
La 20 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: Se priveste si vede "prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, trisete si abilitate, iese si se bucura de viata
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!


de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de cancer)

pan' la urma e vorba de complexe. unii stiu sa se debaraseze de ele, altii nu.
ca e vorba de grasi, de slabi, de cocosati, de balbaiti...cam acelasi lucru.
dupa mine, orice om a avut complexe la un moment dat, reale sau inventate, mai mari sau mai mici.
cel mai mare complex e cel al prostului, cand isi constientizeaza starea.

eco, eco.
dar ar fi gras sau slab?

ce va doresc eu de 8 Martie
Sa va doresc la toti si toate, grasie si slabi/e, toate cele bune si s-o fac la fel, la toti si toate, si peste un an.

Si dictonul familiei mele de generatii:
"Ce-i gras, e frumos".
"Oasele sunt pentru supa".
"Ce e gras, ca pluta trece".