comentarii

grigore zanc - conul de umbra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mircea cartarescu - de ce iub - de TaciDracu la: 20/03/2005 18:16:53
(la: Ultima carte)
mircea cartarescu - de ce iubim femeile
grigore zanc - conul de umbra
Sa stii sa privesti - de cosmina la: 05/12/2005 20:42:01
(la: c'est beau, la vie!)
As putea spune ca-s unul dintre utilizatorii "din umbra" ai cafenelei, este un loc pe care-l vizitez aproape zilnic, citesc mult din ceea ce se publica, sunt mai degraba un observator. Desigur ca spiritul acestui loc inseamna mult mai mult decat a observa de pe margine. Dar sa nu divaghez..citisem si alte texte de-alte tale, dar acesta mi-a atras atentia in mod deosebit si iata, macar pentru un moment, m-a facut sa ies din acel con de umbra. Starea aceea o retraiesc cand si cand, mi se intampla sa-i privesc pe cei din jur si sa descopar uneori in multime, chipuri care spun povesti..si sa ma intreb in acelasi timp daca exista oameni care sa priveasca in jur asa ca tine. Credeam ca-s una din putinele persoane care face asta si-ntr-un fel mi-as fi dorit ca intr-o zi sa intalnesc privirea cuiva care stie la randu-i sa priveasca, care vede povesti acolo unde altii nu sesizeaza nimic. Grabiti, dimineata mai ales, prea grabiti si prea agitati ca sa mai avem timp sa vedem..poate de-asta, la un moment dat am incetat si eu sa privesc in jur si mi-am cufundat privirile in carti in timpul pe care-l petrec in autobuz sau tramvai..nu stiu daca am pierdut povestile reale din jur si-n schimb le-am castigat pe cele imaginare dintre file.
Mi-as fi dorit ca cineva sa ma priveasca astfel. Si faptul ca sunt zile in care citesc astfel de randuri, ma face sa cred si sa stiu ca exista inca, cu siguranta, oameni ca tine, Alex, care stiu sa priveasca. :)
#93048 (raspuns la: #92784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dezvaluie-ti secretele! - de goanga la: 19/12/2005 19:36:42
(la: Dezvaluie-ti secretele!)
Si eu cred ca Oana Sarbu e un subiect inchis. E mai bine s-o lasam balta...A avut intr-adevar o perioada de glorie care deja a apus, a intrat intr-un con de umbra. Nu stiu motivele si nici nu ma intereseaza prea tare, problema e ca nu mai are succesul pe care l-a avut. Si-o fi dat seama si publicul ca era cam falsa, cine stie. Sunt sigura ca o sa apara o noua Oana Sarbu chiar mult mai buna decat cea care a jucat in Liceenii. Nimeni nu este de neinlocuit.

In ceea ce priveste secretele mele, eu ma ghidez dupa principiul care spune ca un secret este bine pazit doar daca are un singur paznic, asa ca secretele mele cele mari si adevarate prefer sa le pastrez pentru mine, chiar daca uneori chestia asta te consuma enorm. Am imparatsit de cateva ori unor asa-zisi prieteni cateva din lucrurile pe care n-as fi vrut sa le stie chiar toata lumea, iar dupa o vreme am ajuns sa aud ca stiau de ele inca o gramada de oameni aproape necunoscuti. Alteori aproape ca m-au santajat pentru ca am facut prostia sa le spun una si alta.
Asta e parerea mea, astept pe cineva care sa ma convinga ca nu gandesc bine.
#95841 (raspuns la: #67657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maotzedung - de cattallin2002 la: 16/02/2006 17:28:47
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Eu am crezut ca ai ales nick-ul ca o gluma, nu ca il si simpatizezi pe mao.
Chiar si al Discovery sint prezentate documentare cu China in timpul lui Mao. In sensul ca atunci cind se gindea Mao prea mult incepea sa-i doara capul pe toti chinezii.
Dupa rolul important pe care l-a avut in timpul razboiului si revolutiei comuniste a cazut intr-un mic con de umbra. Apoi s-a gindit si a declansat revolutia industriala. Asa ca au murit milioane de chinezi de foame pentru ca erau obligati taranii sa toarne oale, etc. in cuptoare imrovizate de fiecare si alte chestii industriale. Bineinteles ca pina la urma rezultau produse ce nu puteau fi utilizate, facute de mintuiala, asa ca a fost o mare timpenie.
Dupa mai multi ani, Mao iar aunsese intr-un con de umbra, mai mare decit primul, fiind si mai inaintat in virsta. Din ce am inteles eu impreuna cu amnata au vazut un spectacol de teatru care li s-a parut retrograd si la insistentele consoartei a pornit revolutia culturala.
Acum elevii au inceput sa-i condamne pe profesori sa-i bata, multi au murit, oamenii de cultura au fost terorizati. Toti revolutionarii culturali fluturau carticica cu invataturile tovarasului, pe care o considerau un fel de Biblie, o venerau.
N-a avut timp sa faca decit 2 revolutii.
Numai bine.

cattallin2002@yahoo.com
#106419 (raspuns la: #105486) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de alex andra la: 12/04/2006 21:27:27
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Iubirea nu e o chestiune de "mansarda". Cand intervine ratiunea, sentimentele intra intr-un con de umbra. Si invers.

Menajul a trois este un joc al mintii si al trupului, nu al inimii.

Iubirile simultane ale lui Anais Nin sunt fragmente, cioburi ce incearca sa construiasca un intreg, o unica mare iubire, pentru ca niciuna din ele nu o satisface total, fiecareia ii lipseste ceva esential, ceva ce ea cauta in celelalte. Si asta o justifica, o "salveaza" de imoralitate. De fapt ea cauta tot timpul marea iubire si crede, din cand in cand si pentru scurte momente, a o fi gasit. Barbatii, deci, o mare dezamagire:)))))

Lost without music in a world of noises
#117013 (raspuns la: #116874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Cri cri, - de cosmiK la: 06/05/2006 07:58:00
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Stiu ce inseamna sa nu poti dezvalui ceea ce simti decat cu mare greutate, pentru ca mi s-a intamplat de nenumarate ori si pentru asta am platit, caci multi din cei pe care i-am iubit au plecat fara sa mai reusesc a le spune cat de mult ii indragesc.
Uneori ai nevoie de-ajutor ca sa poti exprima ceea ce e "ingropat" adanc in "fiinta" ta, asa ca poate prietenul tau are nevoie acum, de-o mana intinsa care sa-l faca sa simta ca iti poate darui increderea lui.
Mai stiu ca e greu sa faci pasul tu, dar poate ar fi bine daca nu ai mai despica atat firul in patru si ai vorbi cu el deschis, explicandu-i ce simti.
Asa poate l-ai face sa iasa din conul de umbra in care-a intrat si sa-si deschide spre tine, greierasul lui, aripile-i de flutur cu suflet de adolescent timid si chinuit de nelinisti.
Nu cred ca ai gresit daca te-ai indragostit, pentru ca orice iubire e prilej de bucurie chiar daca dureaza putin. Chiar si o clipa de iubire poate fi magica si o poti purta in inima ta toata viata.
#120625 (raspuns la: #120402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unde Parnasul - de picky la: 30/01/2007 10:12:54
(la: IDEE FIXA)
Adrian Fuchs :

e peste tot. E-n cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare. Si "privesc"-ul cela usor poate fi confundat cu un "contemplu". Care "contemplu" n-are lagatura cu Templul. Insa e intim legat de Con.
Conul de umbra al campurilor batute degeaba.
#172222 (raspuns la: #172212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Care "contemplu" n-are lagat - de maan la: 30/01/2007 12:10:02
(la: IDEE FIXA)
Care "contemplu" n-are lagatura cu Templul. Insa e intim legat de Con.
Conul de umbra al campurilor batute degeaba.

uiliu, ce frumos te-ai scos din condei, meseriasuleeei!
rushâne ca m-am gandit urat & nelalocul meu.
#172261 (raspuns la: #172222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa e Rodica - de cosmacpan la: 30/03/2007 22:43:51
(la: "Stau si ma intreb pentru ce,)
"Dar sint multe, prea multe cazuri in care gazda arunca un subiect pe care nu-l modereaza.Mai mult nu intervine niciodata."
cum sa incep? misheleshte: la foarte multe curse exista "iepurasi"; rolul lor? sa-l ajute pe castigator pe parcursul cursei.
fiecare spectacol are nevoie de un "om din umbra" care sa aduca sunetul si lumina. si reflectoare se aprind si se sting punand in evidenta pe unul si lasand intr-un con de umbra pe altul (ca asa o cere regia); dar ce tre faci daca "regizorul" este una si aceeasi persoana cu inginerul de sunet si lumina?
O artificie este un lucru aproape banal si inert daca nu are feshtila care sa-i initzieze reactie. ce ar o aerificie fara anonimul bat de chibrit?
Daca omul simte ca numai atat poate? sa puna mingea la plasa pentru ca apoi sa se retraga? ce este mai important? elementul care initiaza reactia sau produsi de reactie?
#182746 (raspuns la: #182735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zizi - de maan la: 22/08/2007 11:10:52
(la: TRANDAFIRUL JAPONEZ)
sa inntru in posteritate sau sa ies din celebritate ?
evita conul de umbra!
#228871 (raspuns la: #228851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
elodia? nimic mai simplu... - de dorinteodor la: 26/11/2007 22:23:57
(la: Cine este Elodia? )
elodia, frati si surori, este un produs cultural romanesc. el se creaza sub ochii nostri.

la fel ca balada miorita, elodia va trai vesnic in memoria colectiva a scumpului nostru popor (ma rog, vesnicia asta nu va dura decit pina apare elodia2, lucru destul de probabil).

din cauza elodiei, sinuciderea din dragoste pentru profesoara lui a nefericitului elev, a intrat intr-un con de umbra.

tocmai va explic cum au aparut creatiile populare nemuritoare ale poporului nostru. fiti siguri ca si povestea nefericitului ciobanas din balada miorita a aparut cam la fel cum a aparut povestea nefericitei elodia....
#259860 (raspuns la: #258179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de INSULA ALTUIA la: 22/10/2008 13:00:09
(la: joc)
Eva intr-un con de umbra.

Ce e decibelul?
#354442 (raspuns la: #354440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
studiu de caz: si aici ar trebui - de cosmacpan la: 09/01/2010 09:03:08
(la: Saudade/Sehnsucht/dor)
sa intervina oamenii de specialitate pen'ca io ca simplu muritor in bratele suferintei nu vaz decat ca rata este de 6:3
adeca 6 is pentru durerile reumatoide ale nostalgiilor care-s ca sarea-n bucate (din ei d is cam indoiti si mai ca ar migra in tabara cealalta daca se ivesta soerele pe trotalul cellalt)
iar trei is hotarati sa ia hapul ca sa uite de nacazul telenovelistic al dorului...
pana la adancirea stidiuliului de caz pe sex, varsta, pozitie sociala, pozitie geografica si altfel de pozitii sa raman in conul de umbra al "fiecare cu ce are" si sa trec pe banda rulanta ce duce catre viitorul luminos al SF-ului...
Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă - de (anonim) la: 23/03/2004 10:59:47
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Duminică, 21 martie a avut loc în Parcul Carol un miting-plimbare organizat de “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă” cu tema "Salvaţi Parcul Carol". Detalii pe www.humanism.ro - situl asociatiei
scuze sincere pt. neatentie! - de enigmescu la: 22/06/2004 04:28:11
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
sunt curios, doar curios: daca ai fi gasit materiale publicate de mine anterior ti-ai fi facut o alta impresie? chiar crezi ca e asa de important aspectul? am scris destul de mult la viata mea, chiar daca n-am "publicat" nimic. asta nu inseamna ca am scris doar pt. mine fiindca, poate acest lucru l-ai observat totusi, nu incerc sa vorbesc singur ci sa leg unele discutii- ca acestea se pot transforma in controverse...nu-i nici o problema pt. mine, din ele pot iesi mai usor adevarurile la lumina.
"Cine decide calificarea de om al lui Dumnezeu?...sau cine decide calitatea de inselatori?" este ceea ce ai scris tu cu manutele tale. in aceasta fraza sunt in primul rand doua greseli de exprimare, daca-mi dai voie sa-ti spun. trebuia sa te exprimi cam asa: cine decide CALITATEA de om al lui Dumnezeu si cine decide CALIFICAREA de inselatori? raspunsul meu a fost pe cat de sincer si, nu ma indoiesc, bazat pe niste realitati pe care nu le-ai negat(dealtfel nici un singur punct nu ai negat din cele scrise de mine), deci pe cat de sincer pe atat de realist.
ca sa putem intelege ce-i cu "fragmentul muratorian", pe care nu-l contest dar a carui origine nu o cunoastem totusi(nu stim cine si de ce l-a scris, cu ce scop), trebuie sa avem in vedere mai intai evolutia bisericii primare in acele trei secole de dupa Hristos. stim ca a fost o perioada extrem de tulbure si de zbuciumata. in parte pt. ca uneori chiar si Sf. Ap. intre ei au avut unele ezitari sau neintelegeri privitoare la anumite aspecte ale Scripturii, apoi pt. ca au existat inca de atunci o multime de secte si de curente filosofice care au incercat sau sa minimalizeze importanta Evangheliilor, sau sa submineze autoritatea apostolilor. cei mai interesati de aceasta au fost evreii, ei au incercat cu orice pret sa ascunda adevarul despre crestinism. un alt argument ar fi ca apostolii n-au fost interesati de raspandirea unui "canon". sau cel putin nu la inceput. dar cand s-au vazut asaltati de tot felul de scrieri apocrife, de pareri personale referitoare la dogme si traditie, au trebuit sa tina cont de autenticitatea scrierilor. dealtfel daca dai un search pe net despre "muratori" pe care mi l-ai recomandat tu si citesti cu atentie ce scrie despre el este imposibil sa nu-ti dai seama ca el este sau poate sa fie o prima forma de exprimare scrisa a canonului de astazi. tin sa precizez insa ca autoritatea in materie de texte biblice n-a avut-o nici papa, nici patriarhul, nici vreun imparat sau rege, nici vreun alt om "pamantesc". "oamenii ceresti" au avut aceasta autoritate! si aici ma refer la cei care au participat la sinoadele ecumenice. stii cum se proceda la acestea? se supunea dezbaterilor o problema legata de dogma, de cult sau de administratie si apoi se trecea la un fel de vot. dar acest vot trebuie inteles cam asa: toti aveau acelasi gand si erau purtati de acelasi duh- asa marturiseau despre ceva ca este sau nu este bun. asta i-a si ferit de greseli, la fel cum s-a intamplat si in cazul scrierii bibliei. gandeste-te numai: erau intre 150 si peste 300 de episcopi din toata lumea crestina de pana atunci la o singura adunare, nemaipunand la socoteala membrii insotitori ai fiecaruia in parte. iar ei nu veneau in nume propriu la sinod ci in numele bisericilor pe care le pastoreau. "marturisirea de credinta" sau "simbolul de credinta/CREZUL" a fost redactat in primele doua sinoade ecumenice(Niceea si Constantinopol). asadar Sfintii Parinti au avut grija sa STATORNICEASCA invatatura de credinta si canoanele ei pt. posteritate. unii imparati si episcopi, renegati de biserica si condamnati la excomunicare, au dorit sa-si impuna hegemonia si interesele prin adoptarea de noutati in cult sau in dogme dar mereu a fost cineva sa ia apararea bisericii. Sfintii Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura-de-Aur au fost unii dintre ei. ei au vorbit cu autoritatea specifica unor apostoli.
revenind de unde am plecat in pledoaria mea, sunt convins ca o multime de alte texte asemanatoare celui muratorian s-au distrus in timp, unele poate chiar mai vechi decat acesta. dar sincer, pe mine nu ma intereseaza mai mult o scriere apocrifa decat una biblica sau din sfinti parinti. si la urma urmei nu trateaza decat problema canonicitatii, nu vreo problema de dogma sau de credinta. ai sa-mi zici ca e f. important. e adevarat, nu neg acest lucru, e f. important sa stii ca urmezi o cale a adevarului si nu una a minciunii. dar atata timp cat acelasi canon de astazi s-a tinut inca din primele veacuri fara a fi schimbat de cineva pt. ca n-ar fi fost bun si ar fi dus la pierzare si la necunoasterea adevaratei Scripturi, da-mi voie sa ma indoiesc de autoritatea autorilor de diferite manuscrise care vin in contradictie cu autoritatea Sfintilor Parinti.
nu mai comentez despre Septuaginta pe care dealtfel chiar eu am mentionat-o. e de ajuns sa spun ca si la ea s-au incercat unele modificari, nereusite din fericire. si ca sa nu-mi uit o idee: VT a fost si a ramas doar "umbra celor viitoare"; dar cand a venit Hristos-lumina lumii ne-am lepadat de intunericul necunostintei.
faci in final o afirmatie fara nici un suport. e ca si cum ai zice ca tu poti cunoaste adevarul numai din vazute. eu iti spun ca se poate si din auzite! poti studia tone de manuscrise si carti dar n-ai sa ajungi niciodata la concluzia ca istoria bisericii nu se invata in biserica. tocmai Traditia ei tine de istorie, cultul in sine este incarcat de istorie. a desparti biserica de istoria ei e ca si cum ai scoate scoica din cochilie. liberatatea de gandire nu trebuie inteleasa ca libertinaj in cuget si n-ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la mistificarea adevarului ca de aproape doua mii de ani biserica se slujeste de acelasi suport moral ca si in zorii crestinismului. a pune asta sub semnul indoielii nu e intelept! intai pt. tine insuti, care vezi dar cu ochii larg...inchisi, apoi pt. cei care iti citesc mesajele- te faci direct responsabil fata de sufletele lor! stiinta nu l-a negat intotdeauna pe Dumnezeu, au fost cazuri cand chiar L-a adorat. si inca n-a raspuns intrebarii: de unde vine ea???
cu acelasi respect si sper sa nu existe vreo urma de resentiment.
Catalin R. S.
just me
#16558 (raspuns la: #16552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



doar o umbra... - de dinisor la: 07/09/2004 21:30:14
(la: Barbatul roman din diaspora)
intr-adevar este doar o umbra a frumosului de care pomenea , in conferinta la care te-am trimis.
acum ca nu mai trebuie sa ii fac fatza singura :-), hai sa ne pornim la atac! eu propun sa il intrebam de cateva ori pe secunda ;-), poate cedeaza insistentei...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21254 (raspuns la: #21247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare I) - de DESTIN la: 11/09/2004 03:23:26
(la: Cum gandim?)
După opinia lui Ion T. Sion, preotul Ioan a mai avut un fiu, pe Albu, iar Costachi s-ar fi născut în jurul anului 1588 şi nu ar fi fost căsătorit prima oară cu Călina Ghenovici, ci cu altcineva; a doua oară a fost căsătorit cu Tofana Bujoreanu, care descindea din Ion Frunteş stolnicul, boier al lui Ştefan cel Mare.

Cu Tofana i-a avut pe Gavriliţă şi pe Tudosica.

Şi din prima căsătorie, Costachi a avut un copil, pe Antiohie Costache, care se va căsători cu Alexandra Ureche, fiica lui Grigore Ureche.

Familiile Costache şi Ureche vor rămâne foarte apropiate, iar unele dintre manuscrisele cronicarului vor ajunge în posesia lui Gavriliţă Costache.

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, situaţia economică a Moldovei se înrăutăţeşte. Totuşi, ascensiunea unor familii boiereşti, care se adaptează mai bine noilor condiţii, continuă.

Una dintre aceste familii va fi şi cea a Costăcheştilor care, se va impune, din ce în ce mai mult, ca una dintre cele mai prospere şi mai influente ale Moldovei.
De la acest moment sau poate chiar dinainte (de la preotul Ioan din Epureni) porneşte controversa legată de continuarea neamului Boldur în familia Costache.

Absenţa numelui de familie Boldur de la începutul sec. al XVIII-lea până la mijlocul celui de-al XIX-lea (când reapare la hatmanul Iordaki Kostaki Lăţescu-Boldur) îi face pe unii genealogi să respingă legătura dintre Boldureşti şi Costăcheşti .

Tradiţia de familie susţine că între 1711 (când Ţarul Petru I al Rusiei a afurisit neamul din cauza atitudinii lui Lupu Costachi) şi 1830-40 (când Veniamin Kostaki a obţinut ridicarea blestemului), familia şi-a schimbat voluntar numele din Boldur în Costache, pentru a se feri de blestemul puternicei biserici pravoslavnice ruse, care ar fi riscat să îi transforme membrii în nişte proscrişi; după ridicarea blestemului, unii membri ai neamului şi-au reluat vechiul nume. Printre aceştia, Iordaki Kostaki Lăţescu-Boldur; el locuia la moşia de la Hudeşti, unde a ctitorit şi o Şcoală Costăchească, pe al cărei frontispiciu este scris numele ctitorului, conţinând şi patronimicul Boldur.
Or, dacă el ar fi fost exclusiv Costache, cum ar fi putut să îşi adauge un alt nume, cu totul străin (regimul acordării numelor nu era chiar atât de permisiv) ?
Şi, pe lângă aceasta, numele Costache era un nume mare, iar Costăcheştii nu ar fi avut nevoie să se legitimeze prin preluarea numelui unei familii dispărute .

Este cert că nu au fost descoperite documente (cel puţin deocamdată) care să dovedească în mod limpede continuitatea Boldur-Costache.

Nu trebuie pierdut însă din vedere nici faptul că tradiţiile nu se nasc, de obicei, din neant.

Este bine să ne bazăm întotdeauna pe documente autentice, dar uneori (şi poate mai ales în studiul genealogic care, la noi, nu beneficiază de suficiente mărturii scrise) trebuie să apelăm la intuiţie, chiar dacă riscăm să greşim în mod flagrant.

(va continua)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21759 (raspuns la: #21140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare II) - de DESTIN la: 12/09/2004 07:02:25
(la: Cum gandim?)

Gavril (Gavriliţă) Costache era fiul slugerului Costachi şi al Teofanei (ascendenţa lui este controversată ).

A fost căsătorit de două ori, o dată cu fiica spătarului Caracaş, cealaltă cu fiica hatmanului Costin .

Tudosica Costin, educată în Polonia, rafinată, înrudită cu marea nobilime polonă, prin Barnovschi, a avut o influenţă benefică asupra Costăcheştilor, neam având, mai degrabă, comportament de codreni din Tigheciul cvasiautonom, aflaţi mai mereu în harţă cu tătarii .

În alte surse , aflăm despre o a treia soţie a boierului: Vasilica, fiica lui Gavril Palade şi fosta soţie a unui Cantacuzino; de aceea, se pare, Gavriliţă se va afla, la un moment dat, în partida condusă de Ilie Sturdza, care îşi susţinea cumnatul, pe Petriceicu-vodă.

În 1657, ca agă de darabani al domnitorului Grigore Ghika, Gavriliţă luptă împotriva partidei rivale, cea a lui Gheorghe Ştefan; este grav rănit la cap, pierde câteva degete de la o mână şi este, pentru scurt timp, prins de duşmani dar scapă, ajutat de un grup de moldoveni şi tătari .

În timpul domniei aceluiaşi domnitor Ghika participă, ca mare jitnicer, la lupta împotriva muntenilor, care se “hainiseră” împotriva otomanilor (numeroasele conflicte dintre moldoveni şi munteni sunt încă o dovadă a absenţei conştiinţei naţionale în această epocă, în care atitudinile sunt determinate de mentalităţi de tip feudal).

Gavriliţă este luat prizonier, împreună cu boierii Bucioc şi Buhuş, de către Constantin-vodă Şerban care “îndată i-au pus iară la boierii, şi slobodzi, fără nici o pază” , stare de fapt care ne poate face să credem că boierii s-au dat prinşi de bună voie .

În timpul primei domnii a lui Gheorghe Duca, Gavriliţă este serdar; bun militar şi rudă cu Doamna Anastasia, va ocupa, la cea de-a doua domnie a lui Duca-vodă cel Bătrân, dregătoria de serdar .

Acum influenţa sa este remarcabilă, iar statutul de mare proprietar funciar îi este confirmat printr-un uric solemn.

De altfel, răscoala din 1671-72, condusă de neamul Hânceştilor, de Durac şi de Constantin Clucerul a fost îndreptată şi împotriva puterii crescânde a familiei Costache. .

După înfrângerea răscoalei, Gavriliţă este instalat vornic de Ţara de Sus, în locul lui Grigore Hăbăşescu, compromis prin participarea la răzmeriţă.

După căderea lui Duca, Gavriliţă Costache, împreună cu neamul Buhuş şi cu alte familii boiereşti din Ţara de Jos, se opune lui Petriceicu-vodă.

Boierii se întrunesc la Galaţi, fief-ul Costăcheştilor, şi îl aleg domn pe Dumitraşco-vodă Cantacuzino .

În timpul domniei lui Antonie-vodă Ruset, Gavril ocupă dregătoria de hatman ; se pare, însă, că ar fi ţesut intrigi în vederea dărâmării acestui domnitor şi l-ar fi susţinut pe Vasile Gheuca, nepot de-al său , pentru a deveni domn.

La a treia domnie a lui Gheorghe Duca, în vara lui 1679, este mare vornic al Ţării de Jos. Se pare că a participat la “hiclenia” vel-vistiernicului Vasile Gheuca, a vel-jitnicerului Gheorghe Bogdan şi a slugerului Lupul, dar a fost iertat, datorită marii sale puteri .

Duca-vodă fuge în Transilvania, gonit de polonezii care îl reinstalează, pentru scurtă vreme, pe Petriceicu-vodă. O parte din boieri nu mai vor să rămână alături de Duca şi fug în Ţara Românească; printre aceştia se află şi Gavriliţă .

Numele său se regăseşte printre cele ale boierilor care, la 1 ianuarie 1684, semnează o cerere de alianţă cu Rusia şi care, mai apoi, iau parte la lupta anti-otomană a lui Petriceicu .

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21846 (raspuns la: #21759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Grigore Gheba a incetat din viata" Florin si atat, - de DESTIN la: 12/09/2004 14:59:18
(la: Grigore Gheba a incetat din viata)
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

Grigore Gheba,a fost omul Gheba,militarul ca apoi generalul,profesorul matematician Grigore
Gheba,se spunea "omul ce a scos o tara intreaga la tabla..."

S-a stins din viata la varsta de 92 de ani...

Eu si copii mei am invatat din "Culegeri Gheba..."
Am avut sansa sa il cunosc personal ...o viata modesta un om adevarat.

PS.THANKS! Florin,o veste trista insa de la tine am aflat.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...