comentarii

grozav


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Grozava poveste - de Grettel la: 18/01/2005 19:05:57
(la: 35 mil de parai)
Ce chestie! cam asta "patesc eu" - e drept ca cei pe care voiams a-i ajut cu munca mea cinstita nu au castigat la loto, dar tot prin "pleasca" s-au "ajuns", lasandu-ma muuult in urma cu munca mea cinstita cu tot... hahaha

acu' sincera sa fiu, nici macar nu pot cuprinde cu mintea asemenea sume...asa de mult mi-am bagat in cap chestia cu munca cinstita ca nu-mi pot imagina cum as ajunge in posesia unei asemenea sume. Da' daca ma fortez... 35 de milioane... imi place confortul, dar inca mi se pare aberant sa chetui mai mult de 100 de dolari, hai euro, pe o pereche de cisme, oricat ar fi de grozave... pur si simplu, nu-mi pot imagina. Ma intreb daca suma asta mi-ar lua mintile, eu care admir nespus oamenii cu bani care ii chetuie... fiinda cunosc o gramda care au bani si nu se incumeta sa faca ceva bun pentru ei (macar sa-si renoveze casa sa traiasca in conditii decente)... sau care nu-si iau vacanta, desi au bani, de frica sa nu piarda totul pana se intorc... 35 de milioane... ar putea schimba viata multor oameni, nu doar a unuia.
Fiind de parere ca trebuie sa ajuti dand undite si invatandu-i pe oameni sa pescuiasca nu daruindu-le zilnic un peste, as incerca ceva de genul asta... In ce domeniu? pentru cine? e asa de greu sa alegi, si copii, si batranii, si bolnavii au nevoie de ajutor... si chiar o groaza din semenii mei. Probail intr-un domeniu la care ma pricep.

Foarte interesanta poveste!(mai ales partea cu munca voastra, va invidiez!)
grozav articolul despre cafea - de RSI la: 23/06/2005 16:01:11
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
grozav articolul despre cafea !! multzam belle !
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#56253 (raspuns la: #56252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, da.. grozava ideea, Pasag - de Honey in the Sunshine la: 30/10/2005 19:46:33
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
da, da.. grozava ideea, Pasagere ;)
dar vad ca ne-a lovit pe toti curiozitatea de cand cu conferinta lui rac :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
#83047 (raspuns la: #83043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mie mi se pare grozava. cred - de zaraza la: 10/12/2006 03:52:45
(la: noapte)
mie mi se pare grozava. cred ca tre' s-o fi trait ca sa apreciezi.

zaraza
PATUL...somnul e grozav mai a - de who_Cares la: 01/02/2007 23:23:30
(la: Cele mai genialissime inventii)
PATUL...somnul e grozav mai ales cand te loveste vreun somn...si dimineata cand cineva te trezeste impotriva vointei tale...cand meditez...CARTILE...adevarat viciu...CERUL ("inventie") nu te mai saturi privindu'l...PAUZA...ei mai e devoie de motivatie?!...CIOCOLATA..de la sine inteles...
Si ? - de (anonim) la: 09/10/2003 09:47:25
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
10% variabila si ?
Conceptul in sine este grozav. Vezi armata USA.
#959 (raspuns la: #954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns la mesajul comentat in blog-ul lui Daniel Racovitan - de chitina35 la: 17/10/2003 00:21:08
(la: Pestele de la coada se impute, sau "bovina si Constitutia")
Art.52 din proiectul Constitutiei arata asa:
(1) Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere Romania.
(2)Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.
(3).Cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice.
Alineatele 2 si 3 sunt redate asa cum vor aparea ele in noua
Constitutie.
Vreau sa stiu si eu unde spune ca nu mai este obligatorie armata?
Dragilor, cititi prima data modificarile aduse Constitutiei si dupa aceea tragei concluzii si.... in ceva. Dar pana atunci documentati-va.
Din pacate majoritatea oamenilor sunt in aceasta situatie. Au auzit ceva, vag, la televizor, de bine, si gata, sunt cei mai grozavi ca ei merg si voteaza Constitutia. Nu-i asa deloc. Guvernantii nu scot la iveala decat ce ii place masei ignorante sa asculte. A! Mergeti si votati ca dam burse pentru copiii familiilor defavorizate. Vom fi o tara de defavorizati.
Si in Constitutia din 1991 se obligau sa-mi asigure un trai decent.( art.43 spune:"statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor UN NIVEL DE TRAT DECENT). Cu 2.500.000 lei cat este venitul minim pe economie cine poate trai decent? Si ? I-a tras cineva la raspundere pe domnii guvernanti ca s-au obligat prin Constitutie si nu s-au tinut de cuvant? Nu! Normal.
Si atunci mai putem crede ca va fi altfel?
De ce nu au redus numarul de parlamentari? De ce nu au introdus o singura camera ? Sa avem Parlament unicameral. De ce nu au votat ca fie alesi prin vot uninominal. Pentru ca nu au nici un interes sa se loveasca ei intre ei. Nu. Si atunci vin si promit ignorantilor ceva si ei tot acolo raman, bucurosi ca si de data asta ne-au prostit.
TREZITI_VAAAAAAAAAAAAA !!!!!!!!!!!!!!!!
Crezi/depinde - de (anonim) la: 19/10/2003 10:39:20
(la: Test de limba engleza.)
Depinde intre care cercuri de romani te invirtesti.
Majoritatea intilniti de mine in lume sint foarte "smart" si pe bune ca ar trebui sa fie caci altfel nu ar supravietui.
Minoritatea de ne-descurcareti cu care am venit in contact erau exact cei care o fac pe grozavii considerindu-se intelectuali si superior altora....astia stau inca si astazi pe ajutoare sociale transmise din generatie-n generatie mai ales in Europa de vest.
#1663 (raspuns la: #1617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si iata - de Alice la: 21/10/2003 00:16:17
(la: Politica = arta inca nestapanita de "profesantii" romani)
c-au "demisionat"!
Ce minstri onesti!
Vai, draga...se "schimba" ceva!
Se "misca"! "Pasi clari" pe drumul anticuruptie...praf in ochii mei!
Ia, colea o "integrama", neamule, pana numaram noi voturile si publicam grozavia in Monitorul Oficial.
Merci, merci, mai invat si cuvinte noi: abureala, shushanea, tzeapa...
Alivoar!
si eu stiu cum traiesc pensionarii - de zabriski la: 24/10/2003 19:11:55
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Cand vorbeam de cateva beri incercam doar sa gasesc o echivalenta, atat. Si stii ceva? N-o sa crezi, dar pensionarii sunt printre cei mai fideli cititori de presa. Stiu cum traiesc pensionarii. Parintii mei sunt pensionari, n-o duc ingrozitor de rau, dar nici grozav, se tin tari, le e jena sa ceara ajutor, iar eu recurg la tot felul de tertipuri sa le fac viata mai usoara fara sa le ating demnitatea: ah! am luat doua cutii de detergent la juma' de pret - luati si voi una; uite, v-am adus si un pachet de cafea; v-am platit si voua telefonul, ca tot am trecut pe la romtelecom... si tot asa. Si mama, care s-a scapat odata si mi-a zis: "Vai, mai sunt patru zile pana la pensie si noi nu mai avem bani decat de paine si ziar!". Da, "si ziar", asa a zis.
Asa ca stiu ce inseamna suta de mii de lei.
Odata precizarea facuta, sa trec mai departe. Intrebarea mea la altceva se referea. Ma intrebam unde gresesc ziarele/ziaristii, de fapt. Pentru ca presa incepe sa aiba, in Romania, o problema de credibilitate.
#2100 (raspuns la: #1670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
duplicitate - de SB la: 28/10/2003 05:04:06
(la: duplicitatea francezilor)
Papadie, sint aici ca-mi place grozav ce scriu unii dintre noi. Tu esti unul din cei dotati! Eu sint mai direct si nu am facut decit sa-ti raspund la intrebare. "Ce spun" eu nu e OK dar e in favoarea francezilor. Era vorba de duplicitatea lor si am vrut sa spun ca ptr. mine Franta ar fi fost -poate -mai in ordine si in general in lume nu e nimic nou: dreptatea si egalitatea ptr. noi.

Scrii frumos- fa-o in continuare- dar incearca sa intelegi ce se poate ascunde in spatele intrebarilor si presupunerilor tale.

cum era aia: la valeur n'entand pas les nombre des annes( ma iarta daca am gresit vreo litera -eu le mai stiu din amintiri)...incearca sa grabesti putzin...si mai ales sa intzelegi! stiu ca vei reusi.

cu aceeasi prietenie
#2384 (raspuns la: #2379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unelte - de Dinu Lazar la: 12/11/2003 15:20:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred ca nu este mare diferenta intre a scrie o poezie grozava si a face o imagine buna. Pentru o poezie creionul poate sa fie si bont, hirtia poate sa fie si un shervetzel, pentru o fotografie buna orice aparat este bun. In anii 1920-1920 premiul Pulitzer pentru fotografie s-a dat un deceniu pentru imagini facute cu Kodak Brownie, un aparat cu un obiectiv cu o singura lentila! Si cine vrea sa vada un aer proaspat in mimaginea de azi poate cauta cuvintul lomografie la Google...
Ca sa revenim, folosesc orice aparat, de la un vechi Moskva cu burduf pina la digitale... nu aparatul e important. Obiectivul da, e important...dar numai uneori.
#4086 (raspuns la: #4076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotograf - de Dinu Lazar la: 12/11/2003 19:35:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Aparatele mecanice de care amintiti se pot gasi si azi la consignatiile din Bucuresti; din pacate ele , cu exceptia lui www.f64.ro nu au email sau sit; la F64 puteti scrie si puteti incerca sa ii trimiteti patronului niste bani pentru a va procura aparatele dorite.
Aparatul digital Canon300D este un aparat reflex, iar NC 5700 un bridge camera; a le compara inseamna a compara merele cu perele.
Pentru majoritatea muritorilor, un aparat nereflex sau un bridge camera este absolut suficient pentru a obtine rezultate foarte bune; ele oricum sunt folosite la 1% din ce pot, de majoritatea fotografilor amatori sau chiar profesionisti. Canon D300 are avantajul ca i se pot pune obiective din seria EF, dar bune sau maxime rezultate nu se pot obtine decit cu obiective foarte, foarte scumpe, din seria L. Astfel un aparat reflex digital si obiectivele necesare, care sa faca o imagine de calitatea lui NC5700, costa pe la 3000$ sau peste, pe cind un 5700, sub 800$ la ora aceasta.
Ca sa tragem concluzia, aveti un aparat grozav, cu care nu veti face niciodata ce poate el, si o mai mare atentie trebuie indreptata catre estetica, compozitie, culoare, studiului imaginii, si nu fugii catre pixeli si elemente scumpe. Cum am spus, mergeti la lomografie si vedeti ce se poate face cu un aparat de 20$, inainte de a da de sute de ori mai mult pe un aparat care tot in dulap ajunge...
In fotografie se pot obtine rezultate "profesionale" cu orice aparat!
#4102 (raspuns la: #4099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Site-ul http://www.liternet.r - de Ingrid la: 15/11/2003 07:37:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Site-ul http://www.liternet.ro, care este dupa mine unul din cele mai grozave site-uri romanesti, realizat de tineri cu inimi uriase (si cu bani putini, din pacate), permite se se faca download la multe carti, printre care si cartea de care pomeneste Daniel.
#4292 (raspuns la: #4291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai intr-un fel ai dreptate - de sorin_1967 la: 18/11/2003 13:32:51
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Hi there !

Ce sa zic, desi amandoi am deviat un pic de la subiect, ai dreptate intr-un fel, in principal in SUA lucrurile sunt mai transante asta este clar, dar eu nu spun ca este bine, au si ei prostia lor, partile bune alterneaza cu cele rele. poate ca mie ca emigrant mi-ar fi convenit protectie sociala mai mare,ca in Canada. Nu este nici o pledoarie pentru sistemul capitalist din America, doar ca imi imaginez ca Romanii privesc la SUA ca la un model. De ce ? Pai vor in NATO nu ? Vor sa vina americanii sa investeasca nu ? Unii bunici chiar ai mai asteapta pe Americani :) Fereasca Dumnezeu , americanii au problemele lor si sunt pusi pe afaceri nu pe acte caritabile.
Ce sa zic? Nu am locuit prea mult in Europa in afara de Romania, insa pot sa va spun ca nivelul tehnologic si de trai de aici pentru cei care muncesc evident, este incomparabil mai ridicat fata de cel din Europa. Mie imi place aici unde sunt si da, pot sa spun ca sunt fericit si in principal pentru ca familia mea este fericita. Poate ai dreptate in ceea ce priveste chestia cu cortina, si de aceea eu si sfatuiesc pe toata lumea care vrea sa incerce America sa nu vina aici decat daca au studii superioare fiindca altfel nu merita. Se munceste mult, sunt eforturi de adaptare si nu renteaza. Depinde si de varsta la care faci rocada. Cred ca daca esti sarit de 35-40 si nu esti vre-un specialist de renume itr-un anumit domeniu, nu renteaza. Depinde de foarte multe circumstante insa cei fara studii superioare sau incadrati in munca recunoscandu-li-se diploma - nu o duc grozav. Eu in comunitatea romanaesca in care sunt totusi, nu prea am vazut romani care sa vrea sa se intoarca, in afara de cativa si asta fie fiindca se indragostisera de vreo fata in Romania sau voiau sa se retraga la pensie, dar repet nu sunt asa de multi. Ai dreptate si cu chestia cu mentaliatea, iar eu spun la toti ca pentru muncit e buna America, pentru turism recomand Europa. Mie imi place de Americani fiindca sunt seriosi, nu fac glume si misto, si chiar daca unii au viclenia lor nu se compara cu cea a Europenilor. Imi place Europa cum arata dar nu mi-ar fi placut la cat am invatat ca in Germania sa fiu asociat cu un "tigan" cum am auzit ca fac nemtii. Dar ce sa zic oamenii sunt diferiti(din fericire) si ce mie imi place altul poate nici nu vrea sa auda. Revenind la femei gravide, am vrut sa spun, ca cresterea economica nu se face fara durere si sacrificii, uneori lucrurile par nedrepte. Ca sa o luam logic, daca in Romania se dau legi destepte si sunt respectate, abuzurile vor fi evitate in mare parte. Si iarasi daca sunt destepti romanii ar trebui sa ia cei mai bun din sistemul American, deocamdata au luat ce-i mai rau. Calea mai usoara, ce sa-i faci .

All the best !

Sorin

#4629 (raspuns la: #4607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Televiziunea - prezent si viitor? - de Ulise la: 27/11/2003 16:03:56
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)

Mai jos reproduc un fragment din volumul "Tentatia Inocentei" de Pascal Bruckner. Domnule Radu Herjeu, considerati opinia autorului o reflectare cat de cat autentica a realitatii? Iar daca raspunsul este afirmativ, credeti ca televiziunea are vreo sansa de a rascumpara deceniile de imbuibare mediatica, mai ales acum in era consumismului debordant si a bucuriilor facile si imediate? Poate deveni un instrument de cultura?


"Este posibil ca noi toti inca sa fim copilandrii televiziunii, ca relativa ei noutate tehnica sa explice stangaciile si proasta folosinta pe care le facem in ceea ce o priveste? Nu este interzis sa visam la o televiziune care sa fie si un instrument de creatie spirituala si care sa conjuge imensa ei putere de atractie cu o autentica intentie pedagogica. Nu e mai putin adevarat ca astazi, cu rare si remarcabile exceptii, televiziunea ramane in cea mai mare parte o chestiune de divertisment. Totdeauna acolo se petrece ceva mai grozav decat in viata. Acaesta este hipnoza televizuala la a carei lumina ardem ca niste fluturi de lampa: ea produce in jet continuu valuri de culori si impresii pe care noi le sorbim fara incetare. televizorul este o mobila insufletita si vorbitoare, el are rolul de a face platitudinea suportabila. Nu ne smulge din impovararea noastra, din obiceiuri, dar le converteste intr-o tihna calduta, este prelungirea apatiei cu alte mijloace si se integreaza ca element fundamental in imensa panoplie a banalitatii. Televizorul nu cere din partea spectatorului decat un act de curaj - care este insa supraomenesc - acela de a-l inchide."

Pascal Bruckner




#5440 (raspuns la: #5401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fondul problemei este real. D - de andrei p la: 03/12/2003 04:39:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Fondul problemei este real. Desi apar prea multe amintiri neprecise.
Dl.Hananel nu a fost doctor, ci fotograf. Nu a fost nici-odata presedinte al AAF. Studioul AAF era in studioul lui, donat AAF sa nu fie rechizitionat. Hananel a murit intr-un accident ciudat, lovit de un camion pe trotuar langa Cismigiu. Pe presedinte il chema Constantinescu. Nu mi-l mai amintesc. D-na Spitzer il stia sigur.

Grupul care a organizat „lovitura de palat” si a luat conducerea in anii `90 l-as caracteriza ca fiind constituit din AAF-isti mai fara scupule, mult prea dornici de afirmare, via batut caramida in piept.
Primul care a batut darabana ca vrea sa se schimbe totul a fost dl. Parvu. Noii instalati s-au complacut sa nu faca nimic.
Si dl.Simionescu, si eu, am propus cumpararea unui sediu propriu. AAF avea in cont cca 2 milioane lei la inceputul anului 1990, echivalent a cca 50 mii $. Se putea lua o casa grozava, in centru, cu o zecime din acei bani.
Hanu mi-a raspuns simplu. Nu schimb nimic. “Daca fac alte cheltuieli, astia ma schimba.” Si cred ca era intre putinii bine-intentionati din conducerea noua.
Incompetenta, frica de initiative si apetenta de alcool a unora din cei auto-propusi si alesi la conducere a avut efecte foarte rapide.
Devalorizarea accelerata a leului si interesele centrifuge au creat un cadru cu un efect devastator asupra defunctei AAF.
#5891 (raspuns la: #5837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...