grumaz

referitor la acelasi subiect afirma (fragment):

Sa ne temem!

,,O tara in care devalizezi banci si ramii cetatean onorabil, in care puterea se masoara adesea prin numarul si importanta legilor pe care le poti incalca fiind sigur ca nu vei pati nimic dupa aceea. Sau in care banul public nu este controlat de contribuabil, ci se afla in virful pixului unui baron local. O lume in care drumul de la conditia de simpla fata frumoasa si pina la cea de vedeta in show-biz trece de multe ori prin dormitorul unui nou imbogatit. Aceasta patria noastra, in care legile nu te ajuta si normele morale nu fac cit doua cepe degerate, in care cei tari n-au decit sa-i calce pe grumaz pe cei slabi.
Politicienii care-si fac un titlu de glorie din politicile lor de echitate sociala, care vorbesc cu gurile pline despre justitie si morala n-au decit sa mearga si ei in cartier ca sa vada rezultatele muncii lor. La fel si responsabilii din show-biz si din mass-media care promoveaza obsedant non-valoarea vopsita sclipitor si sponsorizata din greu. Poate ca unii dintre ei vor avea o sclipire de constiinta si vor intelege cit de adinc este raul, cit de mare este pericolul si cit de sumbru este viitorul.
Dar este greu de crezut ca acesti oameni chiar vor avea puterea sa se priveasca in oglinda. Si atunci, dumneavoastra, cei care faceti ochii mari atunci cind cititi ancheta despre modelele tinerilor de azi, aveti toate motivele sa va temeti. Romania poate deveni un loc si mai urit decit este.''

sunt de la inceputul anului emigrat in Australia si, pe cuvantul meu, cativa au dreptate! au pus punctul pe...rana. de ce nu vorbeste nimeni oare, dar absolut nimeni, despre faptul ca cei tradati sunt nu cei care raman in tara de origine ci cei care pleaca?! de ce sunt ei tradati? fiindca in propria tara ai prea putine sanse de a trai decent. fiindca in propria tara daca vrei sa faci ceva maret, grandios, ceva special sau pur si simplu ceva care poate fi de folos tuturor, esti apasat cu calcaiul pe grumaz. e intr-adevar asa de usor sa comentezi, sa tragi concluzii sau sa condamni cand de fapt n-ai luat niciodata contact cu civilizatia din alte locuri. nimeni nu zice ca e perfect in afara decat daca e inconstient si ii place sa se afle singur in vorba. in Romania nu e usor, la fel de greu e si in afara. diferenta o face faptul ca aici muncesti si esti platit ca atare iar sistemul financiar-bancar este atat de dezvoltat si bine pus la punct incat ai posibilitatea de a-ti cumpara orice in timp, daca muncesti. dar daca stai la coltul strazii de dimineata pana seara sau iti petreci mai tot timpul prin baruri si discoteci, cine sa faca din tine un om mai bun si cine sa faca din tara un loc mai bun de trait??? vreti sa stiti ceva din propria experienta? trebuie mai intai sa va spun ca am mai iesit de cateva ori inainte in afara tarii dar niciodata prea departe. insa atunci cand am pus piciorul prima data in avion m-a izbit pur si simplu amabilitatea tutror oamenilor, incepand cu echipajul si terminand cu ultimul om care calatorea. este adevarat, romanii sunt f. stresati si enervati mai tot timpul iar asta am remarcat prima data la mine insumi cand am ajuns aici. am trait intr-o lume stramta si rece, poate nici aici nu e diferita din alte puncte de vedere, dar macar aici imi pot permite "luxul" de a-mi schimba propria lume. si sa stiti ca totul porneste de la mentalitate! trebuie sa ne schimbam mentalitatile daca vrem ca in tara sa fie mai bine decat pana acum. sincer, mi-ar placea sa ma reintorc in Romania definitiv, candva, dar numai daca as sti sigur ca atunci cand ajung acolo nu ma lovesc din nou de atat de multe lucruri pe care le-am detestat la apucaturile noastre. stiti ceva? eu nu va doresc sa ramaneti in tara, as vrea sa iesiti toti de acolo macar pt. un timp si sa va intoarceti numai cand ati sti ca daca va intoarceti o veti face mai buna de trait pt. generatiile urmatoare!
uhhh, e lung, nu credeam ca o sa scriu atat, dar e la cald... :)
just me
just me

obisnuiam sa fug d'acas' di la bunica, in satra, la tzigani...
ea se temea ca ieu paduchi.
am loat!

plus una bucata vis (nu-s sigura ca-i amintire!)

se facea ca un tzigan ciolanos ma salta pe spatele unui bidiviu si, dupa ce-i saruta fruntea, il atinjea aprig si scurt c-o palma, pe grumaz.
ma vad innebunita, cu dejtele-nfipte-n coama aia, hurducaita de spaima si galop ghiavolesc, pe campii.
stiu ca urlam (ce cacat, sa ma scuzati, montagne-rousse!) si-atunci cand animalul (?) s-o-ntors cumincior la stapan, tziganul m-o sarutat pi gura, asa cum o sarutat calul.
simtz, de voiesc, mustaza aia pi toata fatza si-un gust de pamant si buruieni imi vine bulbucind in mintea-mi, azi, nitzel pierduta-n judecati de oameni 'mari'.

cati ani aveam?
vreo sese, cinci?
il ceteam cu mare greu pa Naica, cu maare greu.
eh, ala m-o-nvatat pe mine a 'ceti'.
prin suflete.

poate ca ar mai trebui sa mai dezvoltam impreuna putin ceea ce numesti "teoria conspiratiei", atat de draga cursantilor MISA (vezi in acest sens conspiratia mondiala iudeo-masonica, George Bush Sr. si organizatia "cap de mort", grupul de la Roma, Henry Kissinger, Hilary Clinton & Bill, privirea peste ochelari a politicienilor occidentali sau stransul de grumaz a lui Gysie DDR...).
Daca tot traim intr-o lume a conspiratiilor, sa prezumam ca guru Grig, (nu stiu de ce scrierea prenumelui lui este germanica Grieg) a lucrat pentru anumite servicii specifice. Acum, volens-nolens, Romania este membra NATO. Old guru din subordinea old guys a scapat de sub control...Prea multi bani, prea multa spalare de creier, ucenicul a luat locul maestrilor din umbra...Mai, sa fie, si cu curechiul uns si cu slanina in pod...New boys ca sa-si mentina slujba mai trebuie sa se conformeze cat de cat structurii defensive a aliatilor. Asa ca, hai dupa Grieg, cum ii zici. Hai, dar fara prea mult sarg...poate se va rasufla basica odata si mai uita si ceilalti. Ori, tinem asta ca un trofeu pentru alegeri...vezi ca serviciile speciale si-au facut treaba? (in noiembrie). Si atunci "bietul guru" va fi inlantuit si aratat ca un mare castig al justitiei...Oare este chiar o intamplare ca guru Grieg este frate de tata cu Gabita Bivolaru, devalizatorul de banci? Nici pe acela nu l-au prins mult timp si oricum s-au pronuntat pedepse de 4 ani si pentru o capra furata, aproape ca si pentru 2000 miliarde lei...Iar pentru Gabi Bivolaru au mers adineaori (nu se uita chiar asa de usor) la Parchetul de pa langa CSJ toti cei pe care ii acuzi ca il persecuta acum pe Grieg (vezi Nastase, Vaca, Hrebe etc.)...
Asta numai pentru ca ai spus dear SPIRIT ca nu am alte argumente in afara de neprinderea lui Grieg.
Sunt convins ca exista si MIS-isti de buna credinta, impotriva carora nu voi da niciodata cu piatra, cum dadeau altii dupa martorii lui Y-hve ori mai dau si azi dupa evrei...E dreptul lor la credinta (o fi credinta sau practica spirituala?)...APRECIEZ de asemenea raspunsurile tale vaste, documentate, in concordanta cu nick-ul tau Spirit Intelept...dar in sinea ta, gandeste-te...Open your mind...( in cazul in care nu esti cumva chiar Grieg :) my friend). Si asta chiar daca eu nu ma autonumesc Spirit Intelept...
Shalom brother!

Mario

geniile sunt fiinte neintelese... tu esti un geniu! iar eu sunt un fraier care a crezut ca geniile sunt oameni ca si noi.
n-am s-o lungesc prea mult. un adevarat crestin-ortodox nu va face niciodata ceea ce ai facut domnia ta, plecand de la afirmatiile si tendintele retorice si terminand cu injuriile pe care mi le-ai adus TOTAL GRATUIT. de fapt, daca stau mai bine si ma gandesc, totul e din cauza ca ti-am combatut unele idei cu care ai venit si-ai incercat sa semeni indoiala in sufletele celor ce citesc sau se documenteaza aici. pt. stiinta ta afla ca individualismul nu este o trasatura specifica unui crestin convins si nici nu este acceptata de biserica in sanul ei. de aceea tine cu strasnicie la adevarurile dinainte formulate si nu se lasa trasa in jos de "descoperiri" ciudate ale unora.
aluzia mea nu s-a referit deloc in mod direct la tine (ai inteles gresit)!!!!!! aceasta tendinta este generalizata in occident si a prins chiar pe la noi adepti care, nemaivoind sa urmeze drumul bisericii, s-au gandit ca e mai bine sa si-o faca pe a lor personala, acasa. in ortodoxia romaneasca singurul curent care inca se mai foloseste pe alocuri de aceasta inovatie este miscarea "Oastea Domnului". in rest majoritatea celolalte culte, in afara de catolicism, practica intalnirile "locale". asadar generalizarea mea prin tine o fi gresita dar totusi indreptatita. nu ti-am pus la indoiala credinta, ci "stiinta" pe care o folosesti/substitui in numele credintei!
observ in acelasi timp ca unele persoane sunt judecate in functie de ce anume au "publicat" dinainte. mie mi se pare o mare ipocrizie asta fiindca obisnuiesc sa scriu si fara a vrea sa-mi iau medalii de la public, asa ca nu am nevoie de galoane aurite ca sa pot veni cu contra-argumente. si totusi, am decis sa "public" cate ceva, macar de dragul vremurilor cand adevarul mai era la el acasa printre crestini. si cu asta inchei, scrisul meu e mult mai curat decat al tau iar caracterul pe care il am mi l-am format la o scoala pe care dumneata n-ai frecventat-o. poti sa crezi ce vrei despre aceasta scoala, nu ma intereseaza decat ce va crede Dumnezeu despre mine!
...privindu-ma-n oglinda te-am vazut pe tine, fratele meu, si-am hotarat sa nu mai stau sa te privesc prea mult, ci sa te ajut sa te ridici. dar nu te ridica cocotandu-te pe spinarea mea si calcandu-ma pe grumaz!
just me

Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

n-am fost niciodata la vrajitoare si nici nu prea cred s-ajung pe acolo...:)
dar v-am gasit pe net un descantec:

Descântec de deochi

Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetură,
Că te-ajunge vânt din gură.
Fugi, deochiat,
Că te-ajunge vânt turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Că te-ajunge soarele,
Şi-ţi taie picioarele,
Fugi, deochi, din faţa obrazului,
Din zgârciul nasului,
Din grumazii gâtului,
Din crierii capului,
Din splină, din inimă,
Şi să ieşi şi să te duci,
Că eu cu gura te-am descântat,
Cu mâna te-am luat,
Şi-n vânt te-am aruncat,
Să rămâie X.
Curat, luminat,
Ca floarea câmpului,
Ca roua dimineţii.

gigi, hai ca pe asta nu-l stiai!...:)))

http://www.valnord.ro/descantece.htm

intruder, dupa cum vezi treaba cu buricul se impute... dar nu de la cap!

dar de unde???
buricul meu n-are cap...a cazut ghilontina peste grumazul lui, ceva de speriat!...mai ceva ca la rivulutia franceza!


______________________________________
"If someone wants a sheep, then that means that he exists."

iaca ce am casi pe net si nu stiu unde sa-l pun:
"Din click în click am ajuns să stau iar până la 5 dimineaţa pe net. De data asta de vină a fost downloadul unui mp3 de pe DC++ cu imnul Germaniei. Curios să văd dacă şi azi este acelaşi ca în al doilea război mondial, am ajuns să mă documentez serios despre imnuri. Foarte interesante lucruri, dar să nu deviem de la subiect. În imnul României era un link cu numele Traian (de la "un nume de Traian") şi de la imnuri am ajuns la istoria lui Traian, pe Wikipedia. Ca să n-o mai lungesc inutil, legăturile fiind evidente, iată ce vreau să zic: am găsit următoarea listă de cuvinte dacice în româna modernă:
abur, prunc, moş, olog, brad, molid, copac, buză, gresie, cioc, grumaz, amurg, mânz, murg, gard, baliga, strugure, ghimpe, mazăre, mătrăgună, groapa, balaur, şopârlă, brad, beregata, copil, brânză, măgar, măgură, cioara, pupăză, raţă, barză, a muşca, gata, ciuta, mânzare, stână, strungă, ţarc, ţap, gorun, fărâmă, mire, mireasă, dalta, fluture, mal, droaie, sută, cătun, bolovan, varză, stâncă, mămăligă, urdă, a răbda, mură, mugur, păstaie, a licari, scrum, a lăbărţa, viezure, pârâu, barza, melc, a speria, baiat, tare, mare, bucuros, motan, a zbârli, a zbârci.
Acum, să alegem câteva dintre ele: buză, mânz, mazăre, brânză, pupăză, mânzare, viezure, barză, varză.
Mai ştiţi şi alte cuvinte româneşti cu Z în mijloc? Mie îmi vine doar unul în minte. Eu cred că şi ăla e de origine dacică. Aşa că, pentru a nu vă dezinforma am apelat la Pruteanu, care pe cât e de nebun pe atât de doxa e în materie de lingvistică. Am mers pe pruteanu.ro, şi ca tot muritorul de rând l-am confruntat cu propria-mi dilemă. Omul, binevoitor, mi-a răspuns în felul următor:
Nu există o atestare propriu-zisă a cuvintelor de origine dacică. Sunt considerate de origine dacică un număr de 100-160 de cuvinte, care nu apar, sub nicio formă, în nicio altă limbă, cărora nu li se poate atribui nicio altă origine.
Printre acestea sunt, de exemplu: ...
Prezenţa literei z e întîmplătoare, nesemnificativă. Cuvîntul la care vă referiţi e de origine slavă.
Aha, deci carevasăzică pi... au inventat-o slavii. Regret, dar nu-mi convine acest răspuns. Nu pot accepta ideea că atunci când dacii au fost asediaţi de romani, şi legionarii zbierau: "Te futueo et caballum tuum!" li se răspundea cu un comun: "Tuam matrem cunnus feci!" în loc de mult mai originalul "Tuam matrem pi... feci!".
Aşa că vă las pe voi să hotărâţi. Răspunsul vostru e mai bun pentru mine decât cel al lui Pruteanu, chiar dacă ar fi greşit. Şi asta, doar pentru că nu pot accepta că până şi cuvântul pi... e importat, nu moştenit."

la mine acasa ii spuneam lu' Gyuri "bozgor imputit" , pe el il lovea rasul, striga dupa mine "valah prost" si mai luam impreuna o gura de rachie.
In Harghita ... se sare cu shuriu la grumaz.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

in harghita ... se sare cu shuriu la grumaz.
Pai mer'i repede la Ocolul Silvic si reclama-i, insa ai grija si nu folosi cuvantul "braconier" (incorect politic) .Poti spune, de pilda..."cetateni onorabili, pasionati pana la extrem de vanatoare".

P.S. Am si eu o intrebare, poate ma ajutati voi...Cum i te adresezi unui lenes..."corect politic"?

L'étoile a pleuré rose au coeur de tes oreilles,
L'infini roulé blanc de ta nuque à tes reins ;
La mer a perlé rousse à tes mammes vermeilles
Et l'Homme saigné noir à ton flanc souverain.
..............................................................

Trandafiriu iti plange luceafaru-n ureche,
Alb infinitu-ti cade de la grumaz la sale;
Roscate perle, marea ti-a pus pe sani pereche
Si negru-ti sangereaza barbatul rob in poale.

acum cu ajutorul tehnologiilor de varf poate face oricine o fi adevarat ce zici, ca nu are orice iresponsabil acces la asemenea instrumente e partea a doua.
Cu un cutit se poate taia grumazul. E la fel de credibil ca oricine are un cutit ar putea-o face. E o diferenta?

Despre manipulare se poate discuta, dar nu pe ton apocaliptic.

si tu cu Dex-ul?:))acolo asa este dar mai des se foloseste ca -umflatura.
"am dat cu brinca de kredentz si ia ce gilma mi-o ieshit":))

asa ca poti avea gilci s-in alta parte nu doar la "grumaz":))

"brusc impovarat de ganduri, tanarul se incovoie. grumazul i se franse. amuti...cand isi ridica din nou privirea, vazu ca era singur, fata nu mai era acolo. pleca si el ca si stefan si iesi pe strazi cu mersul nesigur, dar cu o infatisare indarjita. se vedea ca starea in care il aruncase intalnirea cu rivalul sau nu-i trecea si ca era de lunga durata ..."

Să ne calmăm.
Hobo are picioare frumoase şi-i stă bine aşa neras lipăind pe pardoseala de lemn cu tălpile goale, bărbatul ăsta e pe invers: balerină. Aud cum trosneste nişte pastile între dinţi, aspirine, l-am enervat, mă uit la ceas, ziua creşte ca un zmeu, hai tu Hobo, hai tu Hobo, pierd feribotul, carotida îmi pulsează ca o panteră nestăpânită, cu dinţii înfipţi în ceafa borfaşului.
- Bine, te iubesc, hai să-mi cumpăr libertatea, un lollipop la domnul. Işi muşcă pumnii ca un copil, în spatele ferestrelor privirea parcă-i ploua, îi intind un şerveţel si mă închid la sandale. Uite şi pardoseala, nimic, nimic, cu capul în jos.
Îl văd cum tresare şi-şi striveste pe-ascuns zvâcnirea din piept. Îmi amintesc brusc de câmpurile necuprinse de lalele fremătând cu braţele în sus precum copiii mici: ia-mă în braţe, nene, cerule, norule, ochiule, omule. Îmi întinde deodată cana cu ceai. Amar, a fost mai amar sărutul de mai devreme, macii, lalelele, muşeţelul, atâta zarzavat, florareaso. Am buzele amare, o molie udă îmi îndeasa cuvintele înapoi pe gât... şi-am pierdut si feribotul.


Plouă mărunt, mocăneste, lipicios ca din cochilii. A scos mâna de sub mantou ca să priveasca ceasul, întarzie, fir-ar să fie de femeie. Tetrapozii prindeau oceanul de grumaz între fălcile lor de beton şi-l aruncau însângerat înapoi, ca pe-o zdreanţă. Avea două ciocolate în buzunarul de la piept, călduţe, ticăinde.
El mai avea şi nevastă, ea avea gagic, era pirata lui cu strungăreaţă, îl fura de suflet între două moteluri.

Sufletul lui, împrăştiat pe corpul hoaţei precum firimiturile pentru păsărele pe pardoseala gărilor, între două trenuri.

- Nene, ai un buck? Un puşti cu mucii înnodaţi sub bărbie şi picioarele goale întinde o mână nerăbdătoare şi ţopăie măruntel: "hai nene, că mă plouă...". Şovăie un moment dacă să-i dea sau nu un şut în fund, îi vede ochii mari, miopi, poticnindu-se în ploaie cu privirea în sus. Peste capul lui, silueta unei femei îmbrăcate în ceaţă verde şi alge, împroşcată de plânsetul cine ştie câtor valuri. I-a dat un pumn de mărunţiş zornăitor, ia copile, femeia creştea peste el ca o nălucă şi se apropia cu bărbia în piept, copilul alerga lipăind grăbit prin ploaie cu tălpile desculţe să spună c-a vazut-o pe înnecată.
"Înnecata" era o poveste veche, poate însăşi povestea din care se întemeiase micuţul orăşel de dincolo de ceaţă. De fiecare dată alta, după cum golful în care se spunea că îi găsiseră trupul îşi schimba forma şi murmurul de morgană nebună.

A fost odată.
A fost odată o femeie frumoasă cât să lase în urmă o legendă. Trăia pe-o insula în apropiere de Anacortes, una din insulele acelea pietroase ţinute în căuşul rădăcinilor de pini roşii pâlpâitori ca nişte candele de veghe, să nu se risipească în ocean. Era când soţie de miner, când de ofiţer britanic, când văduva vreunui biet soldat american din fortul de pe San Juan. Femeie albă, de piatră, cu suflet făcut pentru neiubire, în trupul ei se sfărâmau bărbaţii precum bărcuţele pescarilor atunci când se izbeau de stânci. Din vaietul glasurilor lor s-a împletit mai întâi un vânt subţire, uşor ca o şoaptă, apoi a crescut mai răstit, mai ascuţit, mai vânăt, strigăt lângă strigăt. Prima furtună din Anacortes şi-a desprins genunchii de pământ şi-a mers s-o pedepsească pe femeia fără suflet.
Dar miezul trupului ei i-a primit fulgerele şi a ştiut să le iubeasca, coapsele ei s-au deschis să-i primească talazurile şi buzele i-au sorbit vuietul până-n adâncul pieptului. Furtuna a purtat-o pe braţe până la buza golfului, i-a acoperit trupul cu nisip ca într-un ultim sărut şi s-a stins în depărtări din care se întoarce la răstimpuri, când o apucă dorul.

Femeia a ieşit din ceaţă şi s-a apropiat şovăielnică, cu capul tot în piept şi privirea gri înfiptă-n asfalt. L-a atins uşor pe mână cu o vinovăţie care nu era a ei dar pentru care îndura toate fulgerele bărbatului pe care-l urmărise de acasă. Omul ei.
- Hai acasă, omule, că n-are să mai vină...


Hobo a căzut uşor ca o mirare, mai întâi pe un genunchi, apoi pe celălalt, şi s-a intins pe jos ca în joacă după ce mai întâi mi-a dat să-i ţin ochelarii şi lamele. Are ochi albaştri, prinţeso, eşti frumoasă, lasă teatrul, e de doi lei, închide-ţi jugulara, prea mult roşu.
Ziua zgârie cu ghearele pe geam din ce în ce mai strepezit, mai vânăt, doi lei de viaţă, o hrubă de carne.
Gări până la gât, privesc în jos şi văd cum abia mai respiră trenuri şuierate pe sub mâna cu care-mi apăs pieptul: taaaccciii…
Uite-o gară cum închide ochii, încă una, din ce în ce mai mica, mai departe, mi-e frică, ia-mă în braţe nene, cerule, ochiule, omule, punctule, punctule.

Şi vine furtuna.

asta nu-i ca cealalta dar nici compromisa nu e.
nu-mi place "groaznic legat de grumaz"...indeparteaza-te, inchipuie-ti c-a scris-o cel mai mare dusman al tau si vezi cum suna...ei?!!?!

Si taurul, cu timpul, se pleaca domolit,
Grumazul sa si-l vare in jugul indoit,
Se domoleste calul cel naravit de tot,
Strunit in fraul aspri si cu zabala-n bot,
Devine bland, cu timpul. si leul din Atlas,
Din marea lui cruzime te-ntrebi ce-a mai ramas;
Dresorului, isi pleaca grumazul, an cu an,
Chiar pan' si elefantul salbatic indian,
Si tot cu timpul, mazga ascunsa-n radacini,
Ridica bogatie de struguri pe ciorchini,
Tot timpul indulceste si fructul. De sub glii,
Din bobi, arunca valuri de spice aurii,
Incet, el roade fierul ce brazde zvarle-n jur,
Silexu-l netezeste si diamantul dur.....
Uitam de morti. Se trece, manie si blestem.
El potoleste inimi ce sub durere gem,
Supune tot, Vechimea, venind usor, usor,
Doar inima mea geme geme si mai ingrozitor...


Dupa bal, sau intr-o pauza vine sfarainda si strofa a doua....asa ca... petrecuta asa doar prin parerea flacarilor iuti sau a jarului molcom....

las ca daca de cangur nu se poate, trecem la trompa de elefant sau la o "supa de oua de broasca tzestoasa....."

Frunza verde maracine,
Du-ma, bade, si pe mine
Unde meri, in tari streine.
Fa-ma pana-n clopu tau,
Ca sa te umbresc mereu.


"Descântec pentru alungarea duhului necurat:

Ieşi, duh necurat
Blăstămat
Peri din trupu lu’ Motanelu'
(sa sa linisteasca baietzelu)
Ieşi din păr şi din cap
Din creieri, din urichi, din uochi
Din nari, din dinţi, din gurî
Din grumaz, din fălci, din barbî
Din tept şi din coasti
Din spati şi din şeli
Din carni şi din ciolani
Din pântici şi din irimî
Din rărunţ şi din plomâni
Din mai şi din maţi
Din şezut
Din născut
Din picioare
Din oasi, din obraz, din vâni
Din jejiti şi din înctituri
Din creştetu capului până-n tălpili picioarelor
Ieşi şi ti du pă pustii
În munţ cărunţ
În fundu pădurii
În gropoaii mari
În holdi săci
Indi nici iarba nu creşti
Nici apî nu să iveşti
Indi nu răsari soari
Şi uom nu umblî
Şi paseri nu cântî
Şi vânt nu bati
Doamni mărit şi lăudat
Ascultă-mî şi-ajută-mî
Şi iasî duhu necurat
Din trupu lu’ Motanelu'
(ca sa-si afle sufletzelu)
Robu tău smnerit
Şi fii iel curat
Zdravăn şi luminat
În pieliţa lu Cristos înfăşat
Amin, amin
Dă, Doamni, dă!

(ii furata da pa net, da astea furate face si desface binili si ralili)

imi dau seama ca un text scris in maniera asta e o corvoada...pe bune!
ok, mie imi plac si cazonele, pentru ca simti cum patrunzi in vulg.
mereu m-au atras scrierile de genul asta si nu spun acum c-as fi eu aristocrat, dar ma caznesc sa fiu, dracu' stie de ce! :)))
buon, nu-mi iese, n-avea grija...degeaba ii pui boului coroana de margarete pe grumaz, ca o mananca!
dohh, mai bine sa am ce urca decat grija sa nu cad pe scari...:)))
eu n-am timp ca as scrie mult despre plebeii de azi...tot aman si textul cu Sabina, sa-l aduc la un limbaj rural si uite ca mi-e greu. poate ca dac-as sta un weekend in Apuseni, l-as termina mai repede.
imi pare rau ca nu prea am ce scrie din armata...eu am facut armata la constipati si in afara de rutina, disciplina si rigoare, n-as avea ce sa pun pe "hartie".