hai acasa

Dorin se trezi de dimineaţă cu plăcuta senzaţie că începând cu această zi, Dumnezeu a mutat raiul pe pământ în casă şi în grădina lui. Începuse râdă şi să plângă de bucurie.
Fredona un cântec mai vechi, pe care uneori îl auzise când era copil, fredonat mereu de tatăl lui care murise : şi când la înmormântat, a pus lăutarii să-l ducă la groapă cu acelaşi cântec pe care tatălui ai plăcuse atât de mult să-l fredoneze atunci când era în viaţă.


« Hai acasă, hai cu mine
Hai cu mine să pornim la drum
Te aşteaptă casa noastră dragă
Iarba verde şi poteci de drum


Munţi şi vai, mori de vânt
Râuri repezi, trecători
Te aşteaptă, mama, tata
Prieteni vechi, fraţi şi surori...
(Gil Dobrica)


Zahra ai pregăti cafeaua şi câteva prăjiturele pe o farfurioară de porţelan de Limonge.
Îl sărută şi îl îmbrăţişă cu afecţiune şi chiar ai şterse lacrimile de pe obraz.
Acum când se consideră că este un om realizat, ar fi dorit să-şi vadă părinţii, să simtă bucuria unei familii, să deschidă uşa larg şi să se aşeze cu toţii la masă, să ciocnească un pahar de vin, să râdă şi să se bucure împreună cu familia lui.
Părinţii lui erau înmormântaţi într-un cimitir din Bucureşti, ar fi dorit să se reîntoarcă să cureţe el cu mâna lui mormântul lor şi să pună flori, să stea şi să vorbească cu ei.
Banii aproape că se terminaseră, actele lui de identitate nu mai erau valabile, aşa că îşi făcu alte acte româneşti direct în România.
Telefona unui prieten foarte bun, fost prieten cu tatăl lui, ai trimise banii prin Atlassib şi în două săptămâni primi :, buletin, certificat de naştere şi paşaport la preţul de 4000 de dolari. Făcură bagajele şi se urcară în maşină, până la vama româneasca conduse el, apoi o lăsă pe Zahra la volan.
Află că în Bucureşti se deschisese un mare cazinou, cazinoul Hilton, care era dotat cu zeci şi zeci de camere de luat vederi, adevăraţi ochi plantaţi pe tavan, si experţi şi psihologi care privesc ecranele şi analizează fiecare gest.La mese erau instalate microfoane , orice discuţie putea fi ascultată şi analizată.
În afară cazinoului Hilton se mai deschiseseră altele.
Dorin devenise un împătimit al jocurilor de noroc, metoda lui era unică, foarte diferită de toţi trişorii şi escrocii cunoscuţi în toate cazinourile din Europa. Ştia că numai în România sunt peste 30 000 de hoţi şi excroci care au interdicţie să intre în sălile de jocuri.
Nici cei mai mari specialişti pregătiţi la Las Vegas, n-ar fi reuşit să depisteze metoda lui. Învăţase să piardă de foarte multe ori sume mici, apoi îşi luă revanşa cu câteva zeci de mii, aşteptând cu răbdare momentul jackpotului. Ştia să piardă elegant, uneori o punea pe Zahra să leşine şi abia atunci începeau să dispară jetoanele cu valuare maximă.
Între timp începuse să fie cunoscut de marii trişori, foarte periculoşi care lucrau în paralel în cazinouri, unii dintre ei aveau o memorie fantastică la numărarea cărţilor de joc şi care puteau oricând să falimenteze un cazinou. Într-o bună zi unul dintre numărători a făcut o pagubă de 300 000 de euro , exact când Dorin făcuse altă pagubă mai mică în alt cazinou.
nimeni nu avea curajul sa-l ameninte ,să se ia de el, ori să-l şantajeze .
Un singur gest de ameninţare şi persoana dispărea a doua zi.
Avea el o vorbă : zicea că « şapte sate n-au ce-ţi face, dacă taci şi le da-i pace » ori « e baltă mare moşule , e plină de peste ! »
Foarte puţine persoane ştiau că locuieşte în Franţa.
Am incheiat citatul.


Sa va traiasca familia.

ok, prieteni dragi, hai sa plecam pe alta conferinta.
pana la urma RH si Jen s-au intalnit si asta e important pentru noi.
sper ca isi vor face saitul lor si vor trai fericiti pana la adanci batraneti!
noi le vom trimite regulat contraceptive ca sa nu umple pamantul cu dementi.

Era odata Vasile la cosit pe o colina aproape de sat cand cineva il striga: "Vasile! Ma Vasile ma!"...Nimic. Vasile continua linistit cu cositul. Se aude din nou "Vaaaaasileeee! Maaaaa Vaaasileeee maaa!". Vasile nimic. Isi vede de treaba cu cositul...Harst! Harst! Si din nou il striga cineva "Ma Vasile ma! Vaaasileee!" la care el raspunde intr-un tarziu: "Aci´s ma! Care-i baiu´"? "Ma Vasile ma, hai acasa ma, ca ti-o murit soacra, ma!"...La care Vasile continua sa coseasca ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...Se aude din nou: "Ma Vasile, auzit-ai ma???". Si Vasile raspunde: "Bine ma, da´intai munca, s-apoi distractia!"...

Gil Dobrica-Hai acasa

Aimee aparu cu un sezlong strans sub brat, culegand in drum palarioara Sasei, pe care vantul o rostogolise departe pe punte.
A intins sezlongul langa al ei si a privit-o o clipa cum doarme, incurcand fara sa vrea, cu o intoarcere indiscreta de cap, doi fluturi de noapte ce-si zbateau aripile ude in lumina parului ei.
De dedesubt se auzeau ciocanituri, zgomot infundat de metal.
A atins-o usor pe mana alba, Sasa a tresarit si a deschis ochii brumati inca de somn, indreptandu-si privirea pe tulpina ca o floare de regina noptii la caderea inserarii.
-Alecsandra, hai acasa, i-a spus pe neasteptate. Sasa s-a trezit brusc si si-a strans patura pe piept, cu o infiorare de frig.
-Cum asa, si rasaritul la Balcic? Si cafeneaua lui Mamuh unde Tonitza isi desena panzele cu zat de cafea, casele rosii, albe, galbene, nu mai vrei sa le vezi? Falezele inalte...
- Nu, hotari Aimee cu gandul la o piata cu ceas si pavaj de granit, la Balcicul de asta vara, cu mimi si statuete vii, gratioase, al caror gust de bronz il mai simtea inca pe buze. Ideea Anisiei de a merge din nou acolo ii starnise toate furtunile. Crezuse ca Aliosa... dar intr-o zi a disparut fara o vorba, macar un semn sa fi lasat. O contempla ore intregi in nemiscare cu tigara fumata de vant intre degete si apoi mergea cu ei, dupa ei, pana la atelierul inchiriat de Andrej unde aruncau repede un ibric pe foc, pentru ceai. Hainele ei imprastiate in graba in tot atelierul, niciodata nu apuca sa-si puna bronzul la timp, Andrej o picta cu zvacnete foviste din incheietura mainii, mai repede, mai repede... dar ce-o fi fost oare in mintea lui Aliosa? Alexandros mai bine, ca o uitase. Femeie pana in varful unghiilor, uitase de deltaplan, de graba cu care venise (in zbor!) cand Anisia pomenise de Balcic si, poate, cine stie, pomenise si de ea...
Alecsandra astepta un raspuns, de undeva de dedesubt ciocaniturile deveniseara insa asa de puternice incat i-a facut un semn usor cu mana, sa se retraga mai intai in cabina.

Guinevere Aimee d'Albon

Aha ,eu prima ;Atunci -i cint sosiei din nou aceiasi melodie:

Ce cauti tu in viata mea
De ce mi-iei somnul meu si linistea,de ce nu m-ai lasat pe drumul meu ,
asa cum am trait mereu,
Caci clipa fericita pe care mi-o poti da ,nu merita durerea pe care -o vei lasa in urma ta cind vei pleca.


Apoi :
sa nu ne despartim ,
si viata mea s-o legi de a ta,
un vis frumos traim ,ramai nu pleca.
Si-n serile tirzii cind cind ramuri bat in geam ,
la fel ca azi, aproape sa te am.

sau:
Adio doamna ,acum e toamna,
Sa nu ne despartim,
Hai acasa puisor,
Sa nu te superi daca pling ,sau mai bine
Hai sa ne-intilnim simbata seara sa ascultam
Tangoul de demult.

Prefer sa discut cu sosia(eul) mea lucruri vesele, peste greseli am trecut odata cind le-am facut ce rost mai are sa-mi mai amarasc inca odata sufletul rascolind amintirile.Important e ce am invatat din ele.

...daaa...si la tinerete se fac greselile cele mai regretabile...ma rog.... ideea nu trebuie pusa la modul << hai acasa la parintzi sa vezi cum e fara el >> ci...hai acasa, eventual la paritzi pentru ca TREBUIE sa stai fara el...apoi.... sti cum spune si cantecul "no call, no name...etc...etc".... ideea e una singura : boala lunga...moarte sigura... facem pariu pe cat vrei ca mai devreme sau mai tarziu tot se vor despartzii...fie ca va exista si un copil.... trebuie intzeles insa...lucrurile nu se limiteaza la un singur om... eu zic ca daca reuseste sa stea doua-trei saptamani departe de individ lucrurile se rezolva....

Am pus de-un zambet la nisip, cum ne place noua, la o flutureala mica. :o)
Hai acasa, frunzarila, ca nimeni nu le intomneaza ca tine, cu frunzele la tine si nervurile in mine.

Just turn left at Greenland...

BAU!
mah, aici erai? De can` te caut!
acu` hai acasa!
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

Deci draga mea, versurile care le-am scris în comentariul pentru Radu Herjeu din "Hai acasă" sunt versuri dintr-o poezie scrisă de mine demult..., iar versurile lui mi-au scos-o din "praful" colilor de hârtie şi a sufletului, iar prin aceasta nu am încercat altceva decât o retranscriere a acesteia...cred eu însă mult mai nereuşită :).

Mulţumesc Honey...! Să ştii că de câte ori îţi văd Id-ul mă bucur foarte mult! De ce? Ai fost prima persoană pe care am "citit-o" pe Cafenea şi oarecum tu ai fost cea care mi-ai arătat calitatea sufletelor de aici! Să ai o zi de primăvară minunată!

E vorba aia "acasa e acolo unde te simti ca acasa" sau ceva asemanator. Acum imi dau seama ca acasa pentru mine inseamna la bunica. Vorba lui R. Herjeu... hai acasa :)

don'soara, maine sunt Junii!
hai acasa! :)

Să ne calmăm.
Hobo are picioare frumoase şi-i stă bine aşa neras lipăind pe pardoseala de lemn cu tălpile goale, bărbatul ăsta e pe invers: balerină. Aud cum trosneste nişte pastile între dinţi, aspirine, l-am enervat, mă uit la ceas, ziua creşte ca un zmeu, hai tu Hobo, hai tu Hobo, pierd feribotul, carotida îmi pulsează ca o panteră nestăpânită, cu dinţii înfipţi în ceafa borfaşului.
- Bine, te iubesc, hai să-mi cumpăr libertatea, un lollipop la domnul. Işi muşcă pumnii ca un copil, în spatele ferestrelor privirea parcă-i ploua, îi intind un şerveţel si mă închid la sandale. Uite şi pardoseala, nimic, nimic, cu capul în jos.
Îl văd cum tresare şi-şi striveste pe-ascuns zvâcnirea din piept. Îmi amintesc brusc de câmpurile necuprinse de lalele fremătând cu braţele în sus precum copiii mici: ia-mă în braţe, nene, cerule, norule, ochiule, omule. Îmi întinde deodată cana cu ceai. Amar, a fost mai amar sărutul de mai devreme, macii, lalelele, muşeţelul, atâta zarzavat, florareaso. Am buzele amare, o molie udă îmi îndeasa cuvintele înapoi pe gât... şi-am pierdut si feribotul.


Plouă mărunt, mocăneste, lipicios ca din cochilii. A scos mâna de sub mantou ca să priveasca ceasul, întarzie, fir-ar să fie de femeie. Tetrapozii prindeau oceanul de grumaz între fălcile lor de beton şi-l aruncau însângerat înapoi, ca pe-o zdreanţă. Avea două ciocolate în buzunarul de la piept, călduţe, ticăinde.
El mai avea şi nevastă, ea avea gagic, era pirata lui cu strungăreaţă, îl fura de suflet între două moteluri.

Sufletul lui, împrăştiat pe corpul hoaţei precum firimiturile pentru păsărele pe pardoseala gărilor, între două trenuri.

- Nene, ai un buck? Un puşti cu mucii înnodaţi sub bărbie şi picioarele goale întinde o mână nerăbdătoare şi ţopăie măruntel: "hai nene, că mă plouă...". Şovăie un moment dacă să-i dea sau nu un şut în fund, îi vede ochii mari, miopi, poticnindu-se în ploaie cu privirea în sus. Peste capul lui, silueta unei femei îmbrăcate în ceaţă verde şi alge, împroşcată de plânsetul cine ştie câtor valuri. I-a dat un pumn de mărunţiş zornăitor, ia copile, femeia creştea peste el ca o nălucă şi se apropia cu bărbia în piept, copilul alerga lipăind grăbit prin ploaie cu tălpile desculţe să spună c-a vazut-o pe înnecată.
"Înnecata" era o poveste veche, poate însăşi povestea din care se întemeiase micuţul orăşel de dincolo de ceaţă. De fiecare dată alta, după cum golful în care se spunea că îi găsiseră trupul îşi schimba forma şi murmurul de morgană nebună.

A fost odată.
A fost odată o femeie frumoasă cât să lase în urmă o legendă. Trăia pe-o insula în apropiere de Anacortes, una din insulele acelea pietroase ţinute în căuşul rădăcinilor de pini roşii pâlpâitori ca nişte candele de veghe, să nu se risipească în ocean. Era când soţie de miner, când de ofiţer britanic, când văduva vreunui biet soldat american din fortul de pe San Juan. Femeie albă, de piatră, cu suflet făcut pentru neiubire, în trupul ei se sfărâmau bărbaţii precum bărcuţele pescarilor atunci când se izbeau de stânci. Din vaietul glasurilor lor s-a împletit mai întâi un vânt subţire, uşor ca o şoaptă, apoi a crescut mai răstit, mai ascuţit, mai vânăt, strigăt lângă strigăt. Prima furtună din Anacortes şi-a desprins genunchii de pământ şi-a mers s-o pedepsească pe femeia fără suflet.
Dar miezul trupului ei i-a primit fulgerele şi a ştiut să le iubeasca, coapsele ei s-au deschis să-i primească talazurile şi buzele i-au sorbit vuietul până-n adâncul pieptului. Furtuna a purtat-o pe braţe până la buza golfului, i-a acoperit trupul cu nisip ca într-un ultim sărut şi s-a stins în depărtări din care se întoarce la răstimpuri, când o apucă dorul.

Femeia a ieşit din ceaţă şi s-a apropiat şovăielnică, cu capul tot în piept şi privirea gri înfiptă-n asfalt. L-a atins uşor pe mână cu o vinovăţie care nu era a ei dar pentru care îndura toate fulgerele bărbatului pe care-l urmărise de acasă. Omul ei.
- Hai acasă, omule, că n-are să mai vină...


Hobo a căzut uşor ca o mirare, mai întâi pe un genunchi, apoi pe celălalt, şi s-a intins pe jos ca în joacă după ce mai întâi mi-a dat să-i ţin ochelarii şi lamele. Are ochi albaştri, prinţeso, eşti frumoasă, lasă teatrul, e de doi lei, închide-ţi jugulara, prea mult roşu.
Ziua zgârie cu ghearele pe geam din ce în ce mai strepezit, mai vânăt, doi lei de viaţă, o hrubă de carne.
Gări până la gât, privesc în jos şi văd cum abia mai respiră trenuri şuierate pe sub mâna cu care-mi apăs pieptul: taaaccciii…
Uite-o gară cum închide ochii, încă una, din ce în ce mai mica, mai departe, mi-e frică, ia-mă în braţe nene, cerule, ochiule, omule, punctule, punctule.

Şi vine furtuna.

zic si eu ca maan: hai acasa! ne asteapta mama, tata, frati surori, rauri repezi, mori de vant...si ce s-o mai gasi! :))

Da-l incolo:))) Hai acasa:)

alex

mai omule! tocmai am iesit din piscina:) apa are 18 grade!

da, ai dreptate.
deci strange-ti troashtele si hai acasa! :))))
ia-l si pe ala micu' a lu' Nastase ca mai am un loc in shareta.

Io i-am mai promis lu Mao ca nu mai trollez:( si uite cum ma deturnezi tu de la bunele mele intentii. Si p'orma zice lumea ca io-s troalla troallelor. Ba mai capat si diploma cu placheta:)))
Gata ! Hai "acasa":)))

De la Ciufulici la vale
ma-talnii cu broasca-n cale
broasca sluta si buboasa
unde te duci dupa masa?
m,a duc la manichiurista
ca vreau sa ma fac artista.

hai acasă, puişor.