haina nu-l face pe om eseu

A) Doamne ajuta ca prostia nu doare... ca daca ar durea ...

B) "Prostul" nu numai ca nu invata de la altii dar nu invata nici macar din propriile greseli pe care le repeta la nesfarsit ... spre exasperarea celor din jur

C) apropo de unitati de masura, citind cele referitoare despre unitati de masura si PROSTIMETRUL sau FUDULOSCOPUL imi aduc aminte ca inainte de '89 circula un banc:

"Care este unitatea de masura a prostiei ?"
"TZIANUL. Dar pentru ca ea este foarte - foarte mare, enorma as putea chiar spune s-au stabilit urmatoarele subdiviziuni: decitzianul, centitzianul si MILITZIANUL".
Acum nu mai exista militzieni ... dar nici o problema ... romanul e inventiv la d'astea deci va invit sa facem propuneri pentru o unitate de masura a prostiei ca daca inteligenta se evalueaza prin valoarea I.Q. prostia de ce nu s-ar putea masura...

D) eu nu cred despre mine ca sunt inteligenta sau desteapta foc, cred ca sunt un om normal, mai fac si prostii din cand in cand, mai ales cand nu stau si cuget un pic, inainte de a actiona, adica cand partea olteneasca din mine da navala in detrimentul partii banatene...

De obicei identific prostul nu chiar din prima ca e greu dar cred ca exista semne clare ca de exemplu:
Vine personaju', te intreaba ceva, tu incepi sa-ti framanti neuronii, incerci sa-i explici, el te urmareste cu o privire tampa, eventual se uita piezis, in alta parte, nu pune nici o intrebare pe parcursul explicatiei tale, zambeste subtire in timp ce tu te agiti sa gasesti o explicatie sau o rezolvare la problema lui, observi ca nu te poate urmari, il intrebi ceva legat de subiect ( de preferinta ceva ce i-ai spus in urma cu un minut, el habar n-are, incepe sa-ti creasca ( scada tensiunea- asta mi se intampla mie ca sunt hipo-tensiva) tensiunea,...

Cat despre poleiala e clar ca haina nu-l face pe om savant cat despre "arta conversatiei in cercuri simandicoase" s-avem pardon acolo mai bine nu inceci sa zgarii poleiala

Si in final vorba aceea "fereste-ma doamne de proszti ca de inteligentzi am eu grija"
Sa auzim numai de bine
Mihaela

Eu am cunoscut un gentleman adevarat. Tipul se nascuse in 1900 (a murit de vreo 10 ani) si arata traznet. Nu-i dadeai varsta sub nici o forma, ii taiai vreo 20 de ani rapid de tot. Era foarte subtire, dar sportiv. Foarte atent cu femeile da' nu numai. Avea un succes la femei ceva de speriat. Extrem de placut ca om, avea niste luminitze in ochi care te faceau sa te simtzi bine in prezenta lui.

Era conform descrierii de mai sus, din textul lui Daniel. In plus avea o finetze aparte. In primul rand arata ca lumea, avea un gust desavarsit (il lua pe Giorgio Armani de departe), stia sa poarte hainele. Avea o elegantza speciala, nu vorbea tare, era foarte placut, nu manca cu zgomote, se misca elegant etc. Dom'le nu am mai pomenit pe nimeni asa ca tipul respectiv in toata viata mea. De cate ori vad cate unul care se da rasat da' o da in bara cu cate ceva...imi aduc aminte de omul de care va zic si fac mereu comparatie.

Uite de ex. tipul isi facea manichiura la coafor, se tundea la doua saptamani, umbla cu hainele mereu impecabil de curate (camasile apretate, batiste la buzunar in tonurile sosetelor si camasii sau cravatei). Nu purta niciodata culori inchise, avea multe palarii si umbrele in ton cu hainele. Era foarte placut ca om, te cucerea instantaneu, facea mereu glume si era un tip inteligent. Nu purta nici un fel de bijuterii, nu l-am vazut niciodata neras. Nici prost dispus. De fiecare data cand il vedeam imi facea cate un mic compliment si nicicand nu ma flata aiurea. Si...da, nu barfea niciodata pe nimeni si nici nu permitea asa ceva in fatza lui.

Stiti ca sunt oameni care din ceea ce - spun, scriu, li se citeste in priviri - isi imprastie mereu din vibratziile negative in jur (se simte ca sunt profund nefericiti, frustrati, deziluzionatzi in familie sau pur si simplu rai la suflet). Omul de care v-am povestit mai sus era exact opusul astora. Un gentleman cu suflet si influentze pozitive asupra tuturor celor ce i-au taiat calea in viata.

Nu o sa-l uit in viata mea, jur! Mai exista oameni d-astia pe planeta? Eu nu am mai dat de nici unul precum tipul de mai sus. Voi ati intalnit?

In primul rand toti suntem oameni daca nu te-ai prins inca. M-am saturat sa aud critici de 3 lei pe seama noastra.Sunt o rockerita si nu o sa neg asta in veci indiferent de ce se va intampla. Si nu suntem oi sau vaci sa ne strangem in turme. Viitorul nostru ne priveste doar pe noi , si eu una am capacitati intelectuale si in primul rand vointa sa nu devin o functionara.Nu stii ce iti rezerva viitorul dar daca este ghicitoare trebuie sa dai anunt in ziar. Tu iti stii viitorul nu? Si crezi ca toti o sa ajungem niste " functionari umili" ca tine? . Nu muzica face omul asa cum nici haina nu il face pe om. Dar se pare ca in opinia ta de om cult treaba sta asa. Suntem cool pentru ca avem curajul sa ne manifestam preferintele. Rockerilor nu le pasa de restul oamenilor nu tin de cont de comentariile rautacioase pe care omenii le fac. Eu am curajul sa ma exprim simt ca traiesc atunci cand ascult rock nu ma transform in ceea ce nu sunt doar ca in mine vibreza orice muschi orice vena . Noi spre deosebire de alti omeni nu suntem sclavii societatii si in primul rand al omenirii. Noi traim pentru noi nu pentru alti oameni . Eu imi traiesc viata nu alt om .

Me

cum eu sunt femeie...nu indrasnesc sa cuget ci doar sa atentez la cugetarile tale:
-un om ostentativ nu are alte argumente pentru a deveni interesant;

-o femeie tacuta nu poate fi decat o femeie trecuta in nefiinta;

-banii nu aduc fericirea dar fac bine la nervi;

-e usor sa a scirie versuri...mai geru e sa creezi o poezie cu adevarat;

-daca o femeie nu vrea sa se culce cu tine, mai incearca!;

-snobul tot snob ramane, altfel...cine mai e el??!

-daca dragoste nu e...atunci sunt , cu siguranta, bani care fac bine la nervi!

-haina nu-l face pe om , dar il poate pune in evidenta!

-de ce nu emigrez eu?-pentru ca imi e destul de bine si aici!

-nu am intalnit pana acum nici un misogin convins!

nu te supara, dar ...pur si simplu nu m-am putut abtine!

Daca vrei ca treaba ta sa fie bine facuta si rapid, adreseaza-te unui om foarte ocupat. Cel ce n-are ce face stie tot felul de matrapazlacuri si scurtaturi.
Daca nu crezi in tine insuti, nu cere altcuiva sa creada in tine.
Cand cineva spune “ei mi-au spus ca…”, intreaba-l care “ei” si vei vedea ca intra in panica, jenat.
Acela care ti-a spus ca tu nu poti sa realizezi ceva sa-ti spuna si care ii sunt performantele si calificarile care ii dau dreptul sa-ti stabileasca tie limite.
Unde te vei afla si ce vei face peste zece ani, daca continui sa mergi pe drumul pe care esti acum?
Nu conteaza ce ai facut in trecut. Ce vei face pe viitor?
Nu uita ca nimeni nu te poate jigni fara ajutorul si acordul tau.
Nu te teme de critici, dar fi pregatit sa le accepti daca ai o noua idee de oferit.
Cea mai buna sisigura cale de a-l pedepsi pe cel ce ti-a facut o nedreptate este sa faci pentru el o fapta buna in schimb.
Un bun profesor este intotdeauna si un bun student.
Corabia fara carma si omul fara scop sfarsesc in desert.
Atunci cand entuziasmul a devenit un obicei, frica si ingrijorarea nu mai au ce cauta.
Entuziasmul face adesea ca pana si conversatiile plictisitoare sa para mai interesante.
Gandeste ce ceri si ai grija cum iti exprimi gandurile.
Un bun pescar pune ca momeala cee ace-i place mai mult pestelui.
Cel ce face mai mult decat este platit mai devreme sau mai tarziu va fi platit mai mult decat pentru ce face.
Drumul spre orasul fericirii este soseaua faptelor bune.
Oamenii nu se supara ce defecte au, cu conditia sa fie insotite de cateva virtuti.
Exista o mare diferenta intre un esec si o infrangere temporara.
Greseala celuilalt este o scuza foarte proasta pentru propria greseala.niciodata suparare4a nu ajunge in preajma celor care au drept garda de corp speranta si credinta.
Credinta nu-ti va aduce ceea ce-ti doresti, dar iti va arata calea pe care s-o apuci.
Amenintatile puternice ascund adesea o frica profunda.
Ghinionul se pare ca-i prefera pe cei care se tem.
Cel ce se teme de saracie nu se va imbogati niciodata.
Prietenul este cel care stie totul desp[re tine si totusi te respecta.
Cel care iubeste armonia de obicei stie s-o si pastreze.
Cand lucrurile s-au inrautatit atat de tare incat mai rau nu se poate, singura schimbare va fi in mai bine.
Hainele nu-l fac pe om, dar ii pot da un start favorabil.
Razbunarea este o caracteristica a omului primitiv.
Daca nu poti castiga, macar arunca un zambet larg.
Reputatia iti este facuta de ceilalti, caracterul ti-l formezi singur.
Niciodata nu vei avea o slujba mai importanta decat cea pe care ti-o imaginezi.
Parerea nu este niciodata mai sanatoasa decat judecata celui care si-o exprima.
Pune-ti banii sa munceasca pentru tine si nu va mai trebui sa muncesti atata pentru ei.
Inainte ca norocul sa incoroneze pe cineva cu o mare reusita, de obicei il incearca prin lucruri potrivnice, spre a vedea din ce aluat este facut.
Un om liber nu se teme de nimic.
Adevaratul sef este cel ce sta sub palaria ta.
De la caine avem de invatat o lectie importanta: loialitatea vesnica.
Uneori este mai intelept sa te alaturi unui adversar decat sa te lupti cu el.
Viata are obiceiul sa ofere fiecaruia ceea ce crede ca merita.
Mintea iti apartine dar si raspunderea de a o folosi.
Nu uita, necazurile ajung de obicei acolo unde sunt poftite.
Entuziasmul porneste rotitele imaginatiei.
Nu e treaba ta sa faci asta, dar poate ca e o sansa pentru tine.
Ocaziile bat adesea la use, dar nu gasesc pe nimeni.

haina il face oarecum pe om.
si in cazul de care vorbesti tu, imbracamintea modesta spune ceva despre personalitatea tipului.

toate lucrurile astea (haine, gesturi, limbaj, pozitie sociala, job etc.) sunt indicii, doar ca nu sunt intotdeauna usor de descifrat.

apropos de 'haina il face oarecum pe om', am citit nu mai stiu unde niste sfaturi cum poti sa-ti obtii upgrade la business class, si primul sfat era imbracatul stil business :)

depinde pentru ce-l judeci. daca eu ma duc la un interviu pentru un post mai creativ si-s imbracata scortos la costum de functionar in banca sau imbracata de un prost gust evident, evident ca haina spune multe despre cat de creativa sunt.

sigur ca haina nu-l face pe om, dar pana la urma omul isi alege hainele, asa ca alegerea asta spune ceva despre el.

Si el în loc să sară să-l scoată pe acela, a dat un bici în boi si a zis: "Asa îti trebuie, cine te-a băgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleacă cu apa si s-a înecat. Săracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a sărit să-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Si lui Dumnezeu i-a fost milă si a vrut să-i plătească în lumea aceasta, pentru că a avut greseala aceea din tinerete, când nu a vrut să-l scoată pe acela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-a scos din apă atunci, si acum l-a omorât pe el nevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foarte bine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie si la rai în vecii vecilor pe sărac.
- Dar boierul?
- L-ai văzut pe boier cum se bătea cu palma peste cap? Mai încolo l-a mustrat cugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un om si i-a dat calul de pomană, si a întâlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mănăstire să se facă călugăr. Si după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, o să-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mărturiseste si face canon si se mântuieste.
Si tu ai zis că la fântâna asta s-au făcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut trei lucruri drepte si bune. Că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omenească.
N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecătile Domnului sunt adânc mult?
Cum ai îndrăznit tu un om, să stii judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.
Si tu ai judecat ceva, dar judecătile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, că ele au fost bune foarte! Deci de acum înainte să nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea să zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecătile Tale!
Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a iertat, însă m-a trimis să te înteleptesc să nu mai îndrăznesti să iscodesti judecătile Lui, că judecătile lui Dumnezeu sunt adânc mult si nu le poate sti nimeni, nici îngerii din ceruri.
*
Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem jude-cătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi să ajungi cele neajunse! Amin.

"unele haine sunt mai trainice decat omul"

plina de duhhhh, zemoasa...musteshte.

Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... poti sa stii cu cine ai deaface dupa cum se imbraca... :-))))

Nu stiu citi dintre voi va mai amintiti de vechile reviste Cinema. Pe fiecare din coperte avea cite un actor sau alta celebritate... Poate sint mai mult de 30 de ani de cind pe coperta din fata a unei revistei era o fotografie a actorului Peter O'Tole - imbracat elegant dar foarte simplu, intr-un costum inchis la culoare cu o camasa alba, fara cravata fara alte "podoabe"... Exprima noblezte, bun gust, inteligentza...

Pe coperta din spate a aceleasi reviste era o fotografie a lui Flavius Domide - (fostul jucator de fotbal de la UTA) imbracat cu un costum din anii '70 cu revere late, cravata lata inflorata si batista de aceeasi culoare la buzunarul de la piept al haine, arata un ceas mare cit un mare cartof si un lantz gros de aur...
Sa mai spun ce exprima in privintza personalitazii???
Mai bine va las pe voi sa deducetzi :-))))

Poate in vremea de azi "haina face pe om" si cu cat esti mai intolit cu atat esti considerat mai sic si cu mai bun gust...dar, exista mereu capcana aparentelor in care putem cadea cu sau fara vrere.

Cate persoane bine imbracate v-au dezamagit in momentul in care au deschis gura? Sunteti siguri ca hainele exprima intotdeauna personalitatea celui care o poarta si nu doar o moda sau un gust generalizat. Am vazut tineri ahtiati dupa moda in stare sa cheltuie banii pe care nu-i aveau doar de dragul unei perechi de blugi de firma sau a unui parfum sau deodorant, doar pentru ca e sic...de marca!

Eu personal nu ma dau in vant dupa moda, fac mereu economii si-mi aleg cu mare grija hainele, mai ales in functie de pret si totusi mi se spune ca sunt imbracata bine...Dar nu asta ma intereseaza, desigur e important sa stii sa-ti alegi hainele in functie de ocazie, ca doar nu o sa te imbraci cu pantaloni scurti cand te duci la servici sau la o intrunire importanta, dar nu cred ca esenta si valoare persoanei rezida in modul ei de a se imbraca. Am vazut genii care aveau nevoie de ajutor in selectarea garderobei si a hainelor...iar locul lor ramane sfintit de propria persoana si genialitate nu de parul valvoi sau de ciorapii neasortati cu cravata si asa mai departe.

Chestia asta cu imbracatul bine pentru a face o buna impresie asupra celorlalti o gasesc mai curand o inventie - intre altele destul de artificiala si fortata - a noii ere de consum si materialism, cand esti judecat prin prisma aparantelor pe care stii sa le afisezi.

La Florenta am cunoscut o americanca care isi luase singura titlul de Consulent de imagine si-ti oferea (bineinteles contra cost) sedinte de consulenta pentru imbunatatirea imaginii proprii...nu am acceptat, imi dau seama ca daca as avea mai multe resurse economice as stii sa-mi imbunatatesc singura imaginea...doar simt estetic am destul si am si facut studii cu profil artistic. Dar nu ma intereseaza... prefer ca oamenii sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt si nu pentru cum arat...chiar daca nu sunt chiar de aruncat nici din acest punct de vedere.

Asta e...raman la vechea fraza: omul sfinteste locul!

Salutari din Romania,
irina.

"Haina îl face pe om" - corect, dar as completa: "Da, dar numai pana la gat!".

era azi unu' in metrou, pantaloni si basca de camuflaj, un tricou lalai, neras, un metal dubios in casti, si citea ceva. si cand ma uit mai bine... "marea teorema a lui fermat". wtf??? pare-se ca haina nu face pe om.

De fapt , siguranta de sine e ceva mai mult decat o fusta scurta sau lunga , o frizura la moda sau nu , niste haine trasnet , de firma sau nu ... siguranta de sine se vede mai mult in gesturi , limbaj , atitudine . Ca sa fii sexy nu trebuie neaparat sa te imbraci provocator ... conteaza sa stii sa porti o haina oricum ar fi ea . Te imbraci ostentativ , atunci toti vor observa haina , daca te imbraci ' cuminte ' , atunci toti vor observa femeia ( Barbara Straisand ) .

Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.

1. parafrazand 'haina nu face pe om' nici ciorapii probabil ca nu fac o doamna
2. o doamna adevarata poate fii recunoscuta chiar si atunci cand imbraca numai cercei
3. moda/conventia sociala aspra cea ce se imbraca pe strada sau la servici e o chestiune de geografie (ca si pornografia) . Chiar inauntrul USA e o diferenta intre Florida, Texas, California si Washinton (state), Washington DC, Boston sau NY. E o diferanta si mai mare intre spitale, scoli, firme financiare, birouri de avocati, firme cu activitate de productie, shopping mall's si country clubs.
4. nu aveti impresia ca discutia (cel putin o parte din postari) aluneca pe panta fetishismului care isi are locul pe site-uri mai de culoarea cerului cu multi X in titlu?

Cand cunosc cu un om strain (barbat sau femeie), prima chestie la care ma uit sunt ochii. Ochii sunt oglinda sufletului si daca stii sa privesti in ei, vezi multe ;).

Apoi a doua chestie care ma intereseaza este vocea. Si vocea poate sa spuna multe despre sufletul omului, exista niste vibratii in ea, sunt sigura de asta.

Bogatia si inaltimea nu-mi spun absolut nimic. Nu sunt calitati, exista bogati mitocani asa cum exista si oameni mici de inaltime cu sarm si personalitate, deci chestiile astea nu sunt relevante. Nu poti sa judeci un om dupa banii pe care ii are asa cum nu poti sa-l judeci dupa inaltimea pe care i-a dat-o Dumnezeu/mama natura.

Hainele pot sa spuna si ele multe despre personalitatea unui om. Insa pot sa te induca in eroare uneori ("Pe afara e vopsit gardul, inauntru-i leopardul")...asa ca nu e relavanta chestia mereu.

Gesturile sunt foarte sugestive intr-adevar. Unul cu ticuri iti da de gandit daca-l compari cu altul echilibrat care "se misca natural" ;). Daca esti atent si la gesturi poti sa "vezi" mai departe de aparente.

In general oamenii echilibrati sunt si ingrijiti dar exista si oameni ingrijiti care nu sunt echilibrati asa ca...

Abia dupa ce omul din fata mea deschide gura si incepe sa vorbeasca mai mult, sa-si dea cu parerea, sa-si spuna opinia despre "X" subiect, eiiii ... abia atunci pot sa-mi dau seama cu adevarat in ce ape se scalda.

Dar scriu cu mana pe inima ca la ochi ma uit prima data si de regula prima impresie pe care mi-o fac e confirmata de parerea ulterioara.

Chestia cu self-confidence e cu doua taisuri. Oamenii echilibrati au self-confidence (si poate sa nu-ti sara in ochi chestia asta neaparat uitandu-te la ei) dar exista si oameni neechilibrati cu maaaaare self-confidence. Fiecare a intalnit vreodata vreun mitocan sau vreo tzatza, plin/plina de self-confidence, sunt sigura.

Multa lume spune ca nu conteaza cum te imbraci , total eronat.
Am vizitat multe tari si am umblat prin multe magazine, oriunde m-am dus m-au masurat de la intrare sa vada cum ma imbrac si cum ma incalt ca sa stie ce cumpar.
In unele magazine nu ne-a lasat sa intram , ne-a spus sa me uita, pe geam, i-am trimis stiti voi unde , daca n-au vrut banii nostri atunci sa-i i-a de la altii (s-a intimplat odata intr-un cartier f bogat, n-am stiu )
Nu conteaza pt nimeni ce fel de om esti sau ce suflet ai , aici este vorba doar de comert, insa pr nu este cind te duci la cumparaturi ca magazine sunt peste tot si daca nu esti tratat cum trebuie sau daca te agaseaza comertul agresiz schimbi magazinul.
Adevarata problema este cind iti cauti un serviciu, cind te duci la un interviu si nu nu mai sti cum sa te imbraci, te imbraci prea bine nu te vor ca nu vor sa-ti dea prea multi bani, te imbraci potrivit nu-ti da banii care-i ceri si tot asa.
Daca esti femeie si nu esti blonda cu ochi albastri nu vei lua sigur postul daca vreuna dintre candidate are aceste calitati indiferent de capacitatiile intelectuale pe care le poseda.
Daca esti barbat nu ai chiar acelasi probleme dar trebuie sa fii prezentabil si sa nu arati ca esti mai destept sau mai capabil decit viitorul sef nu cumva sa-i iei postul trebuie sa fii cu putin sub ... ca sa poti sa faci treaba si el sa stea prin vacante.
Din nefericire haina face pe om in societatea actuala mai mult decit o facea inainte si ce-i mai rau este ca cei mai bine imbracati sunt parvenitii rezultatul noii societati din Romania post decembriste.
O haina mai buna si un pantof mai scump le da tot dreptul sa te fitileasca si sa te trateze ca pe un prost, deh le esti inferior tu ai platiti doar 1mil pe pantof pe cind ei au dat 5mil si tot asa.
Mai rau este ca haina le da dreptul de a te trata mai prost decit pe ceilalti de aceeasi teapa cu ei, si nu conteaza educatia pe care o ai si cultura.
E adevarat ca e mai bine cind te uiti la om si-l vezi ca-i spalat si aranjat decit jegos, insa lucrurile evolueaza mult mia departe.
Si eu sunt de acord cu RSI curatenia iti sugereaza respect pt tine si pt cei din jur insa daca ceilalti n-au respect ce te faci???

Oare asa o fi?
Probabil ca da . De multe ori aspectul exterior conteaza ,dar ma enerveaza acest lucru. Pentru ca desi te imbraci ingrijit ,curat dar nu dupa ultimile strigate ale modei persoanele din jurul tau si in special colegii de serviciu considera ca nu faci parte din lumea lor.Pentru ei esti un paria.Dar ce ne facem cand aceasta persoana este capabila , este un om bun ,se achita de sarcinile de serviciu mult mai bine decat ceilalti.Atunci ar trebui sa ne mai gandim putin si sa-l judecam pe om dupa fapte si nu dupa imbracaminte.Deci eu daca as fi seful tau si as sti ca rezultatele tale sunt mult mai bune nici nu as baga de seama cu ce te imbraci la sedinte.Poate ca asa imbracat lucrezi mai bine , te simti mai bine in pielea ta .Pana la urma rezultatele conteaza.