hanul

Un călător ajunge la hanul „Gheorghe şi Balaurul”. Bate la uşă, aceasta se întredeschide şi o figură feminină întreabă:
- Ce vrei?
- As dori să înnoptez la han şi dacă aţi avea şi o farfurie cu mâncare...
- N-avem! Şi i se trânteşte uşa în nas. Omul bate din nou la uşă şi, când se întredeschide, aceeaşi femeie întreabă:
- Acum ce mai vrei?
- N-aş putea să vorbesc şi cu Gheorghe?

Ulciorul
Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.

hana!
m/a incitat teribil comentariul acesta
salut! n/am apucat...
spune mai multe, spre rusinea mea de cititor nu prea am...
titluri, gen, stil....

am fost mult timp plecata pe coclauri africane.. :) dar m-am reîntors la civilizatie.. dar trebuie sa ma ocup un pic si de barbatu-miu, ca deh luna de miere vesnica fara prezenta, cam greu... iar coclaurile mi le bat singura, in timp ce el opereaza italience... (vorbeam de chirurgie, sa nu intelegi altceva..)

sa va zic eu dieta in madagascar, la Nosy Be, iesi pe plage, alegi langusta cea mai mare, dai 2 euro, ti-o face gratar in fata ta, cu un saladier mare, pe urma, de salata de fructe : mango, ananas, etc si toate cu presarate cu vanilie si scortisoara zdrobita..

cumperi un miel, iti aduni prietenii, platesti 5 euro pt seara, vfine baiatul , face groapa in nisip pe plaja, face focul, umple mielul cu orez si struguri uscati, il ingroapa peste jar, si apoi sfâsii cu mâinile din mielul intreg si mananci, in intrare scoici la gratar si ardei iute, ca-ti taie piuitul...

si dupa asta innoti pana consumi caloriile...dupa ce mai intâi tzopai descult pe nisip..

dieta in egypt : porumbei umpluti, kefta, cabab, cu tehina (salata din ulei de sezam) si melohia apoi fatha...
cel mai bun restaurant popular este la "ahmed" in suleiman, in lateral stânga la han-al -halili...

pe urma te duci sa faci magazinele, in plin soare lungesti gasr-el nil si thaleb-al harb (deja vreo 4 Km) si daca n-ai pierdut destule calorii te mai duci seara si la un cabaret, unde care mai de care se bâtzaie sa imite dansul din buric...

si daca n-ai pierdut destule calorii te pui la regim legume la vapori, carne la gratar (seaca de preferinta) si fructe... intre mese : iaurt facut acasa..din lapte de ferma..
si daca nu-i destul, un pic de alergatura si supa de varza.. :))

Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe --
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie --
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua --
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o sa ma mai cheme --
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie --
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Mi se pare ca se fac generalizari fara sens. Nu cred in ideea barbatului roman (din diaspora sau din tara) - trantor la munca in casa. Nu neg ca exista multi de acest gen, mai ales in mediile mai putin scolite (nu exclusiv in ele). Totusi, nu e un criteriu general. Am cunoscut cativa din fiecare gen.

Desigur, e si o conditionare culturala in favoarea barbatului, dar e si o chestiune de comunicare. Intr-un cuplu, fiecare partener va incerca sa 'traga spuza pe turta sa' daca i se permite. Daca nu intampina opozitie, fie un barbat fie o femeie poate deveni un tiran casnic. Totusi, din cauza hormonilor si a conditionarilor culturale, barbatii au tendinta sa 'conduca' si femeile sa 'urmeze'. Dar exista si multe femei-tiran.

Unele particularitati fiziologice fac ca femeile sa petreaca mai mult timp cu munca in casa, fiind mai potrivite pentru asta. De exemplu, ele au memorie buna si atentie pentru detalii. Au sa isi aminteasca intotdeauna unde sunt acele, fotografiile de la mare de anul trecut, si chitul hidrofob (al treilea sertar de sus din dulapul alb din camera mica). Ele vad mai repede ca masa nu a fost stearsa, ca sunt scame pe covor, florile s-au uscat in glastra. Ele sunt cele cu criterii estetice (ar cumpara o haina care merge la pantaloni, si pantofi care merg cu haina si poseta), in timp ce un barbat stie ca are nevoie de pantofi sa iasa din casa si o haina cand ploua. In ce priveste gatitul, desi unii barbati pot gati bine si singuri, altii sunt 'programabili' - fie citesc reteta din carte, fie vin tot la doua minute sa te intrebe 'cati cartofi vrei', 'ce sa mai pun in tocana', si la sfarsit constati ca au uitat sa puna sare. Din aceste motive, ele prefera sa gateasca si sa aiba liniste, in majoritatea timpului, dar nu exclusiv. Cand barbatul refuza categoric sa faca mancare sau munca in casa sub pretext ca e o treaba 'de femeie' atunci e un troglodit, sau chiar mai putin, fiindca si oamenii de pestera aveau treburile lor.

Cred ca mai este o tendinta a femeilor sa-si 'rasfete' membrii familiei si pe cei dragi. Asta se concentreaza asupra copiilor, dar inainte ca ei sa vina pe lume, se 'antreneaza' asupra barbatului. Problema e ca foarte usor, obiectul rasfatului se obisnuieste cu aceasta stare, luand-o drept normala si devenind un tiran, cu pretentii. Nu trebuie insa uitat ca (asemenea copiilor) barbatul trebuie 'educat', nu numai rasfatat. Adica el trebuie sa inteleaga ca toate vor fi impartite - bune si rele - intre amandoi. Daca el nu poate intelege asta, nu intelege nimic din viata de cuplu.

Pe de alta parte, spui ca barbatii straini ar fi mult mai buni. Depinde de tzara. Cunosc oameni de mai multe natii si rase de pe toate continentele, si doar britanicii si olandezii par sa aplice egalitatea.
In Franta, Italia, Spania, Grecia, Africa, America Latina, China, India, se stie ca universul, talentul si inclinatia femeii este spre familie si casa. Nu ca n-ar avea dreptul sa faca si altceva, dar ea reuseste mai bine acolo.
Exista un proverb vechi care spune ca intr-un cuplu barbatul si femeia sunt ca doua roti ale unei carute - una la stanga, una la dreapta. Daca una e mai mica decat cealalta, caruta nu poate merge drept. Deci B. si F. au roluri diferite, bine delimitate, dar trebuie respectati la fel.

Emanciparea femeii o consider normala, si binevenita. Inainte de toate, indiferent de sex, suntem oameni, si putem face multe lucruri la fel de bine-si tot mai multe femei patrund in toate domeniile. Dar emanciparea nu in sensul de-a deveni tiranul casei, sa isi domine si sa isi tranforme barbatul in 'varza calita'. Pentru ca exista unele femei din Statele Unite (si din Anglia si Franta uneori) care sunt un fel de Gingis-Han.

Totusi, in Franta e legendara curtoazia barbatilor fata de femei (poate nu cel mai bine reflectata de imigratia musulmana :), deschiderea usii si lasatul sa intre inainte, adusul de flori, ajutatul sa manevreze un obiect masiv. In Olanda, m-a socat sa aflu ca nu exista (traditional) nici un astfel de comportament, din care cauza in acea tzara, barbatii francezi sunt considerati foarte atractivi.

Desdemonita

1)Nu sunt nici owner, nici moderator si nici o "alta mamaliga cu lapte" pe forumul Hanul Ancutei!!
Asa ca, furnizezi de la inceput niste informatii eronate, menite sa "murdareasca"......atac la persoana bazat pe falsuri!!
Deci...cam tot restul mesajului tau este construit pe niste "picioare de lut"!!
Nici macar nu stii daca sunt....evreu!!

2)In general, toate generalizarile sunt gresite.

Anita47

P.S.In istoria Romaniei "altii" au luptat pentru "cauza".

Cred ca ar fi trebuit sa precizeze cineva inca de la inceput ce este "dreptatea". Platon includea dreptatea printre cele 4 virtuti ale teoriei traditionale ale moralei alaturi de intelepciune, curaj si modestie. Tot el sustinea ca omul drept "nu face decat ceea ce este al sau propriu" sau cam asa ceva.
Dreptatea este in general perceputa ca o concretizare a binelui in sfera cotidiana (binele ...?) cu care uneori se confunda, dar ca sa evitam devierea spre aratura - mie imi plac cifrele - va las sa va ganditi la urmatoarele 2 chestiuni:
1) pe inelul lui Genghis-Han era gravat "Puterea este dreapta",
2) Napoleon Bonaparte a spus "Dreptatea se masoara prin numarul de tunuri".

Va doresc numai bine si dreptate de partea voastra.

Sorin

Intr-adevar, in cercurile profesionale de pe aici este cunoscut faptul ca fetele din Romania care pare participa la genul asta de finale in general intentionat sunt trecute cu vederea.
In parte, motivele pot fi politice, dar nu in totalitate.
La urma urmei, majoritatea defileurilor din lume sunt inundate de modele din Rusia, Cehia sau Slovacia. Carmen Kass, Evgenia Volodina, Karolina Kurkova, Natalia Vodianova, Valentina Zelyaeva , Hana Soukupova , sunt doar citeva din cele mai cunoscute, si care pot fi gasite pe copertile tuturor revistelor mari de moda din lume.
Principalul motiv insa, este atitudinea si uneori dificultatile pe care agentiile de modeling din Romania le creeaza.
Asa ca este mai simplu sa incerci sa deal cu cineva cu care poti colabora.
Stiu citeva povesti de cosmar, in sensul asta, am sa ma rezum insa la a va da niste exemple in care am fost direct implicat.
Acum mai multi ani, am fost invitat sa fac parte din juriul international al unui " Festival de Moda " in Bucuresti.
Festivalul asta a fost atit de suprarealist, incit un individ ( persoana importanta, nu spui cine :) ) era membru in juriu, sponsor si contestant, toate in acelasi timp.
Ei bine la festivalul asta, o fetita de vreo 16 ani atunci stiind ca sunt fotograf, a venit cu parintii ei la mine si ma rugat daca am timp si pot sa ii fac citeva fotografii, pe care nu puteau sa mi le plateasca fiind destul de nevoiasi. Am acceptat in principiu sub rezerva ca vor trebui sa ma ajute sa improvizez o parte din echipamentul de care aveam nevoie . Evident nu venisem pregatit pentru asa ceva.
Citeva ore mai tirziu, ma trezesc cu un individ furibund gata sa ma bata, urilid la mine, ca cine ma trezesc eu ca sunt ? Avedon ? Enrique Badulescu ?
M-am lamurit repede, tipul era agentul fetitei, care voia nici mai mult nici mai putin ca eu sa il platesc pe el pentru ca fac gratuit niste fotografii fetei pe care o reprezinta si care in mod evident, el ar fi fost primul care le-ar fi folosit.
Normal ca am renuntat.
Asta este insa atitudinea multora din agentii romani.
Aceaisi atitudine, poate fi intilnita si la unele din fete.
Tot asa acum citiva ani, primesc la New York un telefon de la o juna model, abea aterizata de vreo 2 zile de la Bucuresti.
Voia sa o ajut sa isi lanseze cariera de model. Cind am intrebat-o daca are drept de lucru mi-a declarat ca are, si ca nu este nici o problema.
Cumva a reusit sa ma convinga, sa incerc sa ii gasesc ceva de lucru. In timpul ala faceam un look book pentru unul din designerii importanti din New York asa ca am reusit sa o includ in grupul de fete cu care lucram. 2 zile mai tirziu a venit la mine furioasa ca de ce ea este platita cu doar $500 pe zi in timp ce alte fete sunt platite cu $1500 sau chiar $2000.
Faptul ca celalate fete erau cunoscute si aveau experienta nu insemna pentru ea nimic.
Tragedia mare insa a fost la sfirsit cind a primit check ul .
A facut o criza de isterie caci ea vrea sa fie platita cash ,pretindea ca si-au bat joc de ea. caci ea nu are cont in banca si nu poate depune check ul , si nu poate sa deschida un cont la banca pentru ca de fapt ea este in vizita si nu are Social Security #. Faptul ca mintise ca are drept de lucru nu ave a nici o insemnatate.
De atunci evit situatii de genul asta.

Trebuie insa sa mentionez ca intimplarile mentionate, sunt cazuri izolate , am avut si experiente extrem de frumoase.
O fata pe care am cunoscut-o ca model , am fost atitde impresionat de probitatea si profesionalismul ei , incit am angajat-o sa lucreze pentru mine.
Iar alta, am fost atit de impresionat de ea din toate punctele de vedere, incit m-am casatorit cu ea. ( Andreea )
Dar astea sunt alte povesti, din alt film.

B-dul Pache Protopopescu, Calea Mosilor, Strazile Cotrocenilor, Parcul Carol, Hanul cu Tei, Dealul Mitropoliei, Strada 11 Iunie, Curtea Veche, Calea Victoriei....

Mi-e dor de Bucurestiul studentiei, de scarile din fata cladirii Comertului (ASE), de Piata Romana, de Piata Universitatii, de Hanul lui Manuc si de mustariile toamnei, de Teatrul Bulandra si Teatrul National, de Cismigiu, de ClubA,de Motoare. Mi-e dor de colegii din facultate care m-au facut sa iubesc Bucurestiul si mi-e groaza ca ma voi deziluziona cumplit peste doua saptamani cand, dupa 4 ani, voi putea ptrece cateva zile in Bucuresti. Mi-e groaza ca va fi gol, fiindca nu mai este nimeni in Bucuresti. Tori suntem impartiti prin continentele lumii.....
Ma deranjeaza mult cei care afirma ca este un oras urat si murdar. In general sunt oameni care nu au avut decat un contact vag cu orasul si nu au stiut sau nu au vrut sa ii caute frumusetile si farmecul. Poate nu este un oras care impacteaza la prima vedere, trebuie sa intri intr-o aventura a cautarii si sa gusti satisfactia fiecarei descoperiri. Asa, putin cate putin, iti intra in sange si te indragosteste....

De fapt tema noastra nu este integrarea ci cum o vom suporta cu mentalitatile noastre "ancorate" (vorba unui clasic in viata) intr-un trecut de care nu vom scapa decat dupa ce ultimul supravietuitor al holocaustului comunist va muri. Si nici atunci nu putem spune ca ideile lui nu ne vor urmari. Comunismul a modelat personalitati, mai ales pe caracterele slabe sau ariviste, dar cred ca nu el poarta toata vina pentru firea noastra. Suntem latini iar zicala "Sa moara si capra vecinului" vine din negura vremii. Si mai ales suntem legati foarte mult de valorile materiale; implinirea cea mai mare a unei familii este casa, apoi masina. Suntem legati de pamant si avem un exacerbat simt al proprietatii precum si un orgoliu nemasurat.
Acum cu integrarea, o casa devine un vis indepartat. Dar sa-ti spun drept, atata timp cat castig suficient sa-mi platesc chiria, de ce mi-ar trebui o casa?
Bunicii si parintii mei au prins perioada antebelica si interbelica. Nici unul nu s-a plans ca era rau. Si atunci era saracie, dar nu murea nimeni de foame. Comunismul a rupt taranul de la plug, l-a luat de la tara si l-a adus la oras, i-a dat o casa l-a bloc, i-a luat pamantul la colectiv iar pe el l-a bagat in fabrica. Iar daca era suficient de prost, l-a trimis la scoala de partid sa-l faca sef. O natie este compusa din mai multe categorii sociale iar taranul isi are rolul lui. Acum el ingroasa randurile somerilor iar inginerii, baieti destepti si cu carte multa, pleaca la cules de capsuni prin tzari, auzi, civilizate. Daca ar fi fost lasat la vatra lui acum eram departe.
Gheorghe a lu' Marin Roibu ar fi facut avere la tzara pentru ca ta'su a muncit. Bunicul meu a fost un astfel de om. A avut 120 de oi, carciuma in sat, han mare la rascruce, undeva in Teleorman. Bunica tesea la razboi, tata mare vindea tzolurile si lua pamant. Mama si frati'so Gheorghe aveau dreptul la o prajitura din galantarul de la han, restul era pentru vanzare. Cu banii tineau afacerea si cumparau pamant. Avea tractor si combina, avea cai, oameni angajati. Cand a inceput razboiul nemtii au tras la ei la han. L-au rechizitzionat iar tata mare si mama mare i-au servit. Cu copiii (mama si frati'so) se purtau frumos. Dupa 23 august au venit rusii. Mancau si beau ca porcii. Dupa ce razboiul (de fapt rusii) l-a lasat aproape sarac, in cativa ani si-a revenit. Avea un han cunoscut in 6 judete, 80 de oi si 56 ha de pamant. Prima data i-au darimat hanul sa faca sosea. Era dat dracu' Marin, facuse avere, ia sa-i luam noi jucaria, sa vedem, moare? N-a murit Marin, a ramas cu oile si pamantul. Facea brinza, tragea lana in fire, ducea la oras. Si lua pamant.
Pana i le-a luat pe toate. Ca sa nu-i ia statul degeaba pamantul, l-a dat el de pomana, cu acte de impropietarire, la taranii de lucrau pentru el. Un pogon, doua, a dat asa vre-o 30 de pogoane. Sa traiesti nea' Marine, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Dupa ce i-a luat statul tot, aia la care le daduse pamantul spuneau: pai oricum il lua statu' asa ca nu facusi mare branza ca ni-l detesi! Frate, era inainte de comunism. Cei mai inversunati dusmani ai lui au fost cei pe care i-a ajutat.
Marin Roibu s-a descurcat oricum. A ramas cu 40 de oi din care isi tinea familia si cu lotul ajutator. Mama a venit la oras ca acolo nu mai avea ce sa faca, Gheorghe s-a facut zidar pe urma a lucrat la colectiv. Va intreb pe voi: va puteti inchipui cum ar fi evoluat o astfel de familie daca era lasata la vatra ei?
Iar Gheorghe, cand era seceta mai mare si parjolise porumbul, in loc sa se vaite pentru el, comenta: sa vad ce face "a lu' Mitu" acu' ca i s-a uscat tot porumbu'!? Si au trecut peste el 50 de ani din care 30 de comunism, de cand muncea cot la cot cu tata mare.
Asta e firea romanilor!

Sti care e treaba? Neamu' alor mei a muncit de generatii si comunistii le-a luat tot: pamant, casa, animale, utilaje... Au facut soseaua peste hanul bunicului meu...Mi-am luat pamantul inapoi. Casa insa, unde a fost sediu CAP, a fost devastata de tot ce a fost lemnarie, sobe de teracota de arta, parchet si tot ce se putea lua si vanduta apoi unui "jmecher" politic pe doi lei. Avea pereti grosi de 70 cm, si pivnita cu crama si centrala termica.
Eu ma judec cu statul pentru ca (,) cumparatorul cica a fost "de buna credinta".
Cei expropriati au avut case serioase, solide, cu arhitectura aceea de inceput de secol, case muncite nu un apartament in Balta Alba sau Militari.
Sunt de acord ca aceste proprietati, unele monumente de arhitectura, au valoarea lor. Nu stiu daca fata aceasta lilisan s-a referit musai la aceste case. Ea cred ca voia ceva modest sau un petec de teren pe la margine de Bucuresti.

"Evolutia este un concept deosebit de important pentru bunastarea omenirii, stiinta medicala si intelegerea lumii. Este o teorie plina de credibilitate, sustinuta de un numar crescind de probe si studii stiintifice acceptate de oamenii de stiinta."


- Daca asa stau lucrurile, cum iti explici ca - te citez:

"Creationismul care are pretentia de a fi o stiinta are astazi din ce in ce mai multi adepti in defavoarea teoriei evolutioniste."?!...

...si ca,

acesti "din ce in ce mai multi adepti" nu mai sint babele si mosii analfabeti din nu stiu care catun de munte "uitat de Dumnezeu"... ci sint indivizi care au dobindit pe cai oneste una sau mai multe diplome universitare (si isi desfasoara si in prezent activitatea) - nu in domeniul arhitecturii, artelor plastice, etc... ci - sic - in domeniul biologiei, fizicii atomice, geologiei... sau mai stiu eu carei discipline de al carei suport teoria evolutionista are nevoie cu atita disperare pentru a supravietui?!...

Te invit sa inspectezi modesta lista de mai jos, si sa precizezi pe citi dintre cei enumerati in ea ii suspectezi de incompetenta/lipsa de onestitate academica... ce anume ii descalifica (,) ca autentici oameni de stiinta... si ce anume ii plaseaza in inferioritate academica in raport cu oamenii de stiinta care accepta varianta evolutionista:

1. Dr Paul Ackerman, Psychologist
2. Dr E. Theo Agard, Medical Physics
3. Dr James Allan, Geneticist
4. Dr Steve Austin, Geologist
5. Dr S.E. Aw, Biochemist
6. Dr Thomas Barnes, Physicist
7. Dr Don Batten, Plant physiologist, tropical fruit expert
8. Dr John Baumgardner, Electrical Engineering, Space Physicist, Geophysicist, expert in supercomputer modeling of plate tectonics
9. Dr Jerry Bergman, Psychologist
10. Dr Kimberly Berrine, Microbiology & Immunology
11. Prof. Vladimir Betina, Microbiology, Biochemistry & Biology
12. Dr Raymond G. Bohlin, Biologist
13. Dr Andrew Bosanquet, Biology, Microbiology
14. Edward A. Boudreaux, Theoretical Chemistry
15. Dr David R. Boylan, Chemical Engineer
16. Prof. Linn E. Carothers, Associate Professor of Statistics
17. Dr David Catchpoole, Plant Physiologist (read his testimony)
18. Prof. Sung-Do Cha, Physics
19. Dr Eugene F. Chaffin, Professor of Physics
20. Dr Choong-Kuk Chang, Genetic Engineering
21. Prof. Jeun-Sik Chang, Aeronautical Engineering
22. Dr Donald Chittick, Physical Chemist
23. Prof. Chung-Il Cho, Biology Education
24. Dr John M. Cimbala, Mechanical Engineering
25. Dr Harold Coffin, Palaeontologist
26. Dr Bob Compton, DVM
27. Dr Ken Cumming, Biologist
28. Dr Jack W. Cuozzo, Dentist
29. Dr William M. Curtis III, Th.D., Th.M., M.S., Aeronautics & Nuclear Physics
30. Dr Malcolm Cutchins, Aerospace Engineering
31. Dr Lionel Dahmer, Analytical Chemist
32. Dr Raymond V. Damadian, M.D., Pioneer of magnetic resonance imaging
33. Dr Chris Darnbrough, Biochemist
34. Dr Nancy M. Darrall, Botany
35. Dr Bryan Dawson, Mathematics
36. Dr Douglas Dean, Biological Chemistry
37. Prof. Stephen W. Deckard, Assistant Professor of Education
38. Dr David A. DeWitt, Biology, Biochemistry, Neuroscience
39. Dr Don DeYoung, Astronomy, atmospheric physics, M.Div
40. Dr Geoff Downes, Creationist Plant Physiologist
41. Dr Ted Driggers, Operations research
42. Dr André Eggen, Geneticist
43. Prof. Dennis L. Englin, Professor of Geophysics
44. Prof. Danny Faulkner, Astronomy
45. Prof. Carl B. Fliermans, Professor of Biology
46. Prof. Dwain L. Ford, Organic Chemistry
47. Prof. Robert H. Franks, Associate Professor of Biology
48. Dr Alan Galbraith, Watershed Science
49. Dr Paul Giem, Medical Research
50. Dr Maciej Giertych, Geneticist
51. Dr Duane Gish, Biochemist
52. Dr Werner Gitt, Information Scientist
53. Dr Dianne Grocott, Psychiatrist
54. Dr Stephen Grocott, Industrial Chemist
55. Dr Donald Hamann, Food Scientist
56. Dr Barry Harker, Philosopher
57. Dr Charles W. Harrison, Applied Physicist, Electromagnetics
58. Dr John Hartnett, Physicist and Cosmologist
59. Dr George Hawke, Environmental Scientist
60. Dr Margaret Helder, Science Editor, Botanist
61. Dr Harold R. Henry, Engineer
62. Dr Jonathan Henry, Astronomy
63. Dr Joseph Henson, Entomologist
64. Dr Robert A. Herrmann, Professor of Mathematics, US Naval Academy
65. Dr Andrew Hodge, Head of the Cardiothoracic Surgical Service
66. Dr Kelly Hollowell, Molecular and Cellular Pharmacologist
67. Dr Ed Holroyd, III, Atmospheric Science
68. Dr Bob Hosken, Biochemistry
69. Dr Neil Huber, Physical Anthropologist
70. Dr Russell Humphreys, Physicist
71. Dr James A. Huggins, Professor and Chair, Department of Biology
George T. Javor, Biochemistry
72. Dr Pierre Jerlström, Creationist Molecular Biologist
73. Dr Arthur Jones, Biology
74. Dr Jonathan W. Jones, Plastic Surgeon
75. Dr Raymond Jones, Agricultural Scientist
76. Prof. Leonid Korochkin, Molecular Biology
77. Dr Valery Karpounin, Mathematical Sciences, Logics, Formal Logics
78. Dr Dean Kenyon, Biologist
79. Prof. Gi-Tai Kim, Biology
80. Prof. Harriet Kim, Biochemistry
81. Prof. Jong-Bai Kim, Biochemistry
82. Prof. Jung-Han Kim, Biochemistry
83. Prof. Jung-Wook Kim, Environmental Science
84. Prof. Kyoung-Rai Kim, Analytical Chemistry
85. Prof. Kyoung-Tai Kim, Genetic Engineering
86. Prof. Young-Gil Kim, Materials Science
87. Prof. Young In Kim, Engineering
88. Dr John W. Klotz, Biologist
89. Dr Vladimir F. Kondalenko, Cytology/Cell Pathology
90. Dr Leonid Korochkin, M.D., Genetics, Molecular Biology, Neurobiology
91. Dr John K.G. Kramer, Biochemistry
92. Prof. Jin-Hyouk Kwon, Physics
93. Prof. Myung-Sang Kwon, Immunology
94. Prof. John Lennox, Mathematics
95. Dr John Leslie, Biochemist
96. Prof. Lane P. Lester, Biologist, Genetics
97. Dr Jason Lisle, Astrophysicist
98. Dr Alan Love, Chemist
99. Dr Ian Macreadie, molecular biologist and microbiologist:
100. Dr John Marcus, Molecular Biologist
101. Dr George Marshall, Eye Disease Researcher
102. Dr Ralph Matthews, Radiation Chemist
103. Dr John McEwan, Chemist
104. Prof. Andy McIntosh, Combustion theory, aerodynamics
105. Dr David Menton, Anatomist
106. Dr Angela Meyer, Creationist Plant Physiologist
107. Dr John Meyer , Physiologist
108. Dr John N. Moore, Science Educator
109. Dr John W. Moreland, Mechanical engineer and Dentist
110. Dr Henry M. Morris, Hydrologist
112. Dr John D. Morris, Geologist
113. Dr Len Morris, Physiologist
114. Dr Graeme Mortimer, Geologist
115. Prof. Hee-Choon No, Nuclear Engineering
116. Dr Eric Norman, Biomedical researcher
117. Dr David Oderberg, Philosopher
118. Prof. John Oller, Linguistics
119. Prof. Chris D. Osborne, Assistant Professor of Biology
120. Dr John Osgood, Medical Practitioner
121. Dr Charles Pallaghy, Botanist
122. Dr Gary E. Parker, Biologist, Cognate in Geology (Paleontology)
123. Dr David Pennington, Plastic Surgeon
124. Prof. Richard Porter
125. Dr John Rankin, Cosmologist
126. Dr A.S. Reece, M.D.
127. Prof. J. Rendle-Short, Pediatrics
128. Dr Jung-Goo Roe, Biology
129. Dr David Rosevear, Chemist
130. Dr Ariel A. Roth, Biology
131. Dr Jonathan D. Sarfati, Physical chemist / spectroscopist
132. Dr Joachim Scheven Palaeontologist:
133. Dr Ian Scott, Educator
134. Dr Saami Shaibani, Forensic physicist
135. Dr Young-Gi Shim, Chemistry
136. Prof. Hyun-Kil Shin, Food Science
137. Dr Mikhail Shulgin, Physics
138. Dr Emil Silvestru, Geologist/karstologist
139. Dr Roger Simpson, Engineer
140. Dr Harold Slusher, Geophysicist
141. Dr E. Norbert Smith, Zoologist
142. Dr Andrew Snelling , Geologist
143. Prof. Man-Suk Song, Computer Science
144. Dr Timothy G. Standish, Biology
145. Prof. James Stark , Assistant Professor of Science Education
146. Prof. Brian Stone, Engineer
147. Dr Esther Su, Biochemistry
148. Dr Charles Taylor, Linguistics
149. Dr Ker C. Thomson, Geophysics
150. Dr Michael Todhunter, Forest Genetics
151. Dr Lyudmila Tonkonog, Chemistry/Biochemistry
152. Dr Royal Truman, Organic Chemist:
153. Dr Larry Vardiman, Atmospheric Science
154. Prof. Walter Veith, Zoologist
155. Dr Joachim Vetter, Biologist
156. Dr Tas Walker, Mechanical Engineer and Geologist
157. Dr Jeremy Walter, Mechanical Engineer
158. Dr Keith Wanser, Physicist
159. Dr Noel Weeks, Ancient Historian (also has B.Sc. in Zoology)
160. Dr A.J. Monty White, Chemistry/Gas Kinetics
161. Dr Carl Wieland, Medical doctor
162. Dr Lara Wieland, Medical doctor
163. Dr Clifford Wilson, Psycholinguist and archaeologist
164. Dr Kurt Wise, Palaeontologist
165. Dr Bryant Wood, Creationist Archaeologist
166. Prof. Seoung-Hoon Yang, Physics
167. Dr Thomas (Tong Y.) Yi, Ph.D., Creationist Aerospace & Mechanical Engineering
168. Dr Ick-Dong Yoo, Genetics
169. Dr Sung-Hee Yoon, Biology
170. Dr Patrick Young, Chemist and Materials Scientist
171. Prof. Keun Bae Yu, Geography
172. Dr Henry Zuill, Biology

oda cafelei :)

cu copy & paste de pe http://www.replicahd.ro/images/replica112/jacobs.htm

interesant: "In secolul al XV-lea o lege turcească permitea femeilor să divorţeze de soţii lor în cazul în care aceştia nu puteau asigura familiei raţia zilnică de cafea" ...aviz amatorilor ;)


O istorie a cafelei
«Cafeaua ar trebui să fie neagră precum iadul, puternică precum moartea şi dulce precum dragostea»
Proverb turcesc


Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume, cu toate acestea, puţini cunosc istoricul şi legendele legate de această licoare.
Istoria şi dezvoltarea cafelei sunt deosebit de variate şi interesante, bazându-se pe mituri, întâmplări, intrigi politice şi lupta pentru putere şi bogăţie.
La baza acestei istorii stau mai multe legende. Conform uneia dintre ele, efectele cafelei au fost descoperite de un păstor pe nume Kaldi, din Caffa - Etiopia. De altfel, numele astăzi desemnat cafelei derivă din cuvântul turcesc «kahve», care provine, la rândul său, din denumirea arabă «qahwa», derivată din numele regiunii etiopiene. Păstorul Kaldi a remarcat că oile sale devin foarte active dacă mănâncă boabele verzi ale unei anumite plante, astfel încât s-a hotărât să le încerce chiar el, remarcând un efect asemănător.
Legenda mai spune că un călugăr l-a văzut pe păstor încercând boabele roşiatice şi l-a acuzat că se desfată cu «fructul diavolului». Cu toate acestea, călugării au descoperit curând efectele cafelei şi au folosit-o pentru a rămâne treji în timpul slujbelor.
O altă legendă ne oferă denumirea «mocha», povestind despre tânărul Omar, condamnat la moarte şi izgonit în deşertul arab, împreună cu discipolii săi. Disperat, Omar şi-a pus însoţitorii să fiarbă şi să mănânce boabele unei plante necunoscute. Această licoare nu numai că i-a salvat pe exilaţi, în plus, supravieţuirea lor a fost considerată un semn divin de către locuitorii celui mai apropiat oraş, Mocha. Planta şi băutura realizată din aceasta au fost numite Mocha, în cinstea evenimentului.
Iniţial, arborele de cafea creştea în mod natural în Etiopia, dar odată transplantat în Arabia, a fost monopolizat de aceştia. Arabii încep să cultive planta în jurul anului 1000, fiind de altfel primii care fierb boabele, creând băutura cu denumirea de «qahwa».
Cafeaua a fost introdusă mult mai târziu dincolo de graniţele arabe, fiind considerată o delicatesă în întreaga lume. Mai mult chiar, transportul de cafea în afara graniţelor musulmane era strict interzis.
În 1453, otomanii introduc cafeaua în Constantinopol, iar în 1475, în acest oraş se deschide prima cafenea din lume - Kiva Han.
În afara graniţelor arabe, cafeaua a ajuns întâia oară în mod ilegal. Un arab pe nume Baba Budan a strecurat plante şi boabe în munţii Mysore, din India, punând bazele primelor ferme din regiune.
În anul 1600, comercianţi italieni introduc cafeaua în lumea vestică, prin porturile veneţiene. Considerată de mulţi creştini «băutura diavolului», cafeaua câştigă bunăvoinţa clericilor şi este binecuvântată de câtre Papă, întrucât «cafeaua este atât de delicioasă, încât ar fi păcat ca necredincioşii să aibă exclusivitate asupra ei».
Istoria consemnează anul 1607 ca momentul în care cafeaua este introdusă în America de Nord, cel mai probabil de către căpitanul John Smith, fondatorul coloniei Virginia.
Primele cafenele apar în secolul al XVII-lea în Italia, Regatul Marii Britanii, Franţa şi Germania.
Cafenelele devin din ce în ce mai populare, ca loc de întâlnire pentru intelectuali, şi nu numai. În Marea Britanie, cafenelele sunt consacrate sub denumirea de «penny universities», datorită preţului de un penny pentru o ceaşcă de cafea.
Prima cafenea din Bucureşti se deschide în anul 1667, în vremea Domnitorului Radu Leon. Ea se afla în apropierea hanului şerban Vodă, ce aparţinea unui turc, în locul căreia între anii 1881-1883 s-a construit palatul Băncii Naţionale. În 1693 mai exista o altă cafenea pe locul Mânăstirii Cotroceni, ce aparţinea tot unui turc. La mesele domnitorilor sau la primirea de oaspeţi, cafeaua intră în lista delicateselor, iar la plecare este oferită drept cadou. O mărturie ne confirmă acest ritual în «Condica de orânduieli a visteriei lui Constantin Brâncoveanu», unde se menţionează la data de 7 iulie 1696 următoarele: «S-au cumpărat 15 oca de cafea, ce trebuia să se dea Măriei sale Hanului de oaste».
În anul 1675, în timpul asediului otoman asupra Vienei, Franz Georg Kolschitzky, un austriac care locuise în Constantinopol, ajută la eliberarea oraşului. Trupele otomane lasă în urma lor saci cu provizii, iar Kolschitzky recunoaşte între aceştia saci de cafea. Acesta va deschide prima cafenea central-europeană şi este cel care introduce obiceiul de a filtra cafeaua, de a o îndulci şi de a-i adăuga lapte.
În 1690, olandezii devin primii comercianţi de cafea, scoţând ilegal din portul arab Mocha câteva plante şi transportându-le spre coloniile indiene.
În anul 1713, olandezii oferă cadou regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei un arbore de cafea ce va sta la baza întregii industrii vestice a cafelei, datorită ofiţerului Gabriel Mathieu do Clieu, care va fura câteva seminţe ale acestui arbore şi le va transporta în Martinica. 50 de ani mai târziu, un sondaj înregistrează19 milioane de arbori de cafea în această zonă, cu un procent de 90% din producţia mondială de cafea.
Anul 1727 este cel de debut pentru industria cafelei în Brazilia. Locotenent colonelul Francisco de Melo Palheta este trimis de către guvernul său să arbitreze o dispută legată de graniţele franceze şi olandeze din Guineea. Locotenetul se implică într-o relaţie secretă cu soţia guvernatorului francez al Guineei. Soţia guvernatorului îi dăruieşte locotenentului de bun rămas un arbore de cafea, pe care acesta îl va replanta în ţara sa.
La începutul secolului XX, obiceiul de a însoţi conversaţia de după-amiază cu o cafea se răspândeşte în întreaga Europă.
Tot începutul secolului al XX-lea marchează şi o inovaţie în industria cafelei. Chimistul american de origine japoneză, Satori Kato, inventează, în 1901, cafeaua solubilă.
O altă inovaţie în domeniul cafelei se va remarca la scurt timp după, când importatorul german Ludwig Roselius a rugat câţiva cercetători să studieze nişte saci de cafea degradată. Aceştia reuşesc să extragă cofeina din boabe, fără însă a le distruge aroma. Acest nou tip de cafea este introdus pe piaţă sub denumirea «Sanka».
Anul 1907 consemnează Brazilia ca fiind cel mai mare producător de cafea din lume, cu o cotă de 97%.
În anul 1946, Achilles Gaggia perfectează în Italia maşina de espresso.
Studii efectuate în 1995 demonstrează că în lume se beau anual aproximativ 400 de miliarde de ceşti de cafea.

Hanul haiducilor e mortal!!!!! Daca ala ar fi de vinzare in orasul meu il nu-l poti cumpara cu nici un ban mai putin de $1,500,000. Eu habar nu am care sint preturile in Romania, asa ca nu te pot sfatui la pret. Uitate si tu care au fost preturile la ultimile case vindute in ultimele 6 luni si poti sa-ti dai seama de valoare. Totul depinde de asezamint ca restul vine de la sine. Modernizarea daca o faci la o casa in mijlocul lui nicaieri nu merita, dar daca este asezata undeva cu access la tot ce ai nevoie, cu vecini buni si asa mai departe, atunci esti asigurata pe vecie. Daca e veche rau de tot, angajeazati un inginer structural sa vina sa se uite la constructia casei sa vada daca totul este in regula. Vezi iara ca pamintul sa aiba scurgere cum trebuie, adica sa nu se adune apa pe linga casa. Fundatia casei sa fie puternica si acoperisul sa nu aibe gauri sau fisuri. Poti sa-ti dai seama de asta daca te sui in pod si cercetezi. Toate astea le poate face un inginer, dar nu lasa totul in seama lor ca la urma urmei e casa ta si tu stii mai bine. Ah, si inca o chestie, uitate sa vezi daca nu cumva se vede "mold" in jurul geamurilor si pe la marginea podelelor. Nu stiu cum ii zice in romaneste la "mold". Deci cam astea-s sugestiile mele.

m-am gandit si eu la asta. In sensul ca de pot sa iau singura bine, de nu... ma spanzur (glumesc)!
Ma intereseaza ca afacere pe 3-5 ani cu toate ca mi-ar place sa-mi mut firma aici.

Fefe - casa e super, are structura "beton" (si crede-ma, ma pricep), sufera de finisaje si compartimentare interioara.

Pretul ei este, impreuna cu terenurile de care v-am spus, de 50 mii de euros, adica pomana curata.
Zona este in dezvoltare, este localitate de frontiera cu regim special.
Ma bucur ca va place.

Fefelino- super, hanul haiducilor!!!!

cica la TA5 sintem cu totii plini de voie buna tot timpul, ne doare in curtea vecinului de ce se intimpla in jurul nostru

:))))))))))))))))

eu una stau ca pe ace sa vad daca reuseste Gigica sa-si ia "Hanul Haiducilor" ca o sa avem acuma si noi unde ne intilnii la o bere rece.