comentarii

hanul ancutei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

#25300, de Paianjenul - de anita47 la: 16/10/2004 19:06:41
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
1)Nu sunt nici owner, nici moderator si nici o "alta mamaliga cu lapte" pe forumul Hanul Ancutei!!
Asa ca, furnizezi de la inceput niste informatii eronate, menite sa "murdareasca"......atac la persoana bazat pe falsuri!!
Deci...cam tot restul mesajului tau este construit pe niste "picioare de lut"!!
Nici macar nu stii daca sunt....evreu!!

2)In general, toate generalizarile sunt gresite.

Anita47

P.S.In istoria Romaniei "altii" au luptat pentru "cauza".
#25305 (raspuns la: #25300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spirit derutat, ai un talmes- - de RSI la: 16/09/2005 21:42:23
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Spirit derutat, ai un talmes-balmes in cap de nu se mai poate. Sionismul nu are decat o legatura semantica cu falsul numit "protocoalele inteleptilor sionului", si nici o legatura cu franc-masonii. Theodor Hertzl este intemeietorul miscarii sioniste nici o legatura cu masoneria. Iar negarea Holocaustului nu are legatura cu anti-sionismul, sau cu masoneria ci cu antisemitismul pur si simplu. Iar Radu Timofte, deputat PSD si fost securist, daca a declarat ce spui tu are tot atat de multa credibilitate in ochii mei ca si fostul sau coleg Plesita. Iar despre protocoale uite un articol ceva mai serios decat chaturile din Hanul Ancutei sau, mai rau, dezvaluiri.ass .:

http://www.geocities.com/Athens/Cyprus/8815/Protocols.html



=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#72739 (raspuns la: #72418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Inima este împărţită în două atricule şi două testicule" - de cosmacpan la: 30/08/2008 13:40:24
(la: de unul singur........)
Bacalaureat 2008
*Inima este cel mai importatnt organ genital al omului.
Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.
In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.
Vitoria lipan plangea cu lacrimi la gasirea oaselor barbatului sau.
Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!
Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia "Luceafarul" la care ea spune Tudor Arghezi.
Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.
Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.
In "Sobieschi si romanii" autorul descrie cum o mina de plaiesi au rezistat asediului perfid al puternicei armate din Iasi . In final, plaiesii, se predau in mod eroic, lasind cetatea neamtului.
Desi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogas vorbea latina la perfectie.
Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.
Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate!"
Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.
Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."
La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula.Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet..si pe Paula nici nu o cunosc!"
*Detectiva buna, vitoria lipan a descoperit ca sotul ei a murit cu capul spintecat
Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I.
Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze...
Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.
Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.
Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.
Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
*Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.
Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.
Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.
Nechifor Lipan statea " pe spate cu fatza in jos"
Profa: In ce tip se incadra Otilia Marculescu? Eleva: In tipul ingerului a fetei blonde. Profa: Asta ai citit tu intr-o carte? Eleva: Asta am spus-o eu din proprie initiativa
Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.
Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.
De ce se numeste nuvela "La tiganci"? Raspuns : Localitate in care se petrece actiunea este La tiganci.
Profesorul : "Ce stil functional are acest text?" Elevul: " Stilul articol"
Prof: cum moare Dinu Paturica? Elev:... Prof: A murit intr-un mod simbolic... Elev:... Prof(NERVOS): Haide, mai, baiatule, cum a murit? Elev(SPERIAT): L-A CALCAT CARUTA!!!!
* - de zaraza sc la: 24/09/2008 08:39:10
(la: joc nou)
Inc-o bere si ma duc.

Ce faci cand esti la Hanul Ancutei?

#344566 (raspuns la: #344456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perle BAC 2009 - 1 - de 1brasovean la: 30/06/2009 08:28:49
(la: Un banc bun, ceva?)
Inima este cel mai important organ genital al omului.

Cu ajutorul cainelui Vitoria Lipan si-a gasit foarte repede zacamintele sotului.

In 1877 trupelor rusesti li s-a permis sa traverseze teritoriul Romaniei, impreuna cu tancuri si avioane, iar romanii le-au dat mancare si cazare contracost.

Drumetii veneau la Hanul Ancutei pentru a minca si a bea vin din ulcicile noi ca alea vechi erau sparte!

Un profesor intreaba o eleva:cine a scris poezia "Luceafarul" [] .... ea spune Tudor Arghezi.

Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.

Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus:
"De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!"
Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.

Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate!"

Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii
fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."

La a-2-a parte a subiectul cerinta este compunerea unei scrisori catre o persoana imaginara pe nume Paula.Un elev raspunde(in scris):"Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet... si pe Paula nici nu o cunosc!"

Mihai Eminescu si-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrand sa sugereze vremea si apoi nu a mai continuat titlul din nu stiu din ce motiv s-a razgandit si a inceput strofa I..

Manole a pus-o pe Ana la zid si a inceput sa o lucreze.
dandescu - de maan la: 19/05/2008 21:02:04
(la: Hai să intrăm în UE!)
scrii: aşa cum este organizată publicarea acum, nu ştiu dacă vreun moderator nu va cenzura acest text.),
de unde rezulta ca habar nu ai cum functioneaza locul asta!

inteleg ca decizi sa aduci imbunatatiri unei comunitati, despre care nu stii nimic!

Dintre siteurile similare, cum ar fi Hanul Ancuţei, Citatepedia, Literatură.ro, etc., Cafeneaua bate recordul în vulgaritate.

ala-i de fapt "Hanu Ancutei"!
detaliu minor, care-mi spune mie ca stii despre "han" cam cat stii si despre cafenea.
adica nimic.

zici ca ai renovat si pe la Citatepedia?



La han - de zaraza sc la: 12/11/2008 07:37:35
(la: banc!)
Un călător ajunge la hanul „Gheorghe şi Balaurul”. Bate la uşă, aceasta se întredeschide şi o figură feminină întreabă:
- Ce vrei?
- As dori să înnoptez la han şi dacă aţi avea şi o farfurie cu mâncare...
- N-avem! Şi i se trânteşte uşa în nas. Omul bate din nou la uşă şi, când se întredeschide, aceeaşi femeie întreabă:
- Acum ce mai vrei?
- N-aş putea să vorbesc şi cu Gheorghe?

Omar Khayam - de Ingrid la: 17/11/2003 11:22:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ulciorul
Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.
mai multe? - de crinuf la: 02/03/2004 02:35:09
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
hana!
m/a incitat teribil comentariul acesta
salut! n/am apucat...
spune mai multe, spre rusinea mea de cititor nu prea am...
titluri, gen, stil....
#11086 (raspuns la: #6663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt aici Belle... - de Jimmy_Cecilia la: 13/07/2004 22:54:09
(la: Iti da o dieta......dependenta?)
am fost mult timp plecata pe coclauri africane.. :) dar m-am reîntors la civilizatie.. dar trebuie sa ma ocup un pic si de barbatu-miu, ca deh luna de miere vesnica fara prezenta, cam greu... iar coclaurile mi le bat singura, in timp ce el opereaza italience... (vorbeam de chirurgie, sa nu intelegi altceva..)

sa va zic eu dieta in madagascar, la Nosy Be, iesi pe plage, alegi langusta cea mai mare, dai 2 euro, ti-o face gratar in fata ta, cu un saladier mare, pe urma, de salata de fructe : mango, ananas, etc si toate cu presarate cu vanilie si scortisoara zdrobita..

cumperi un miel, iti aduni prietenii, platesti 5 euro pt seara, vfine baiatul , face groapa in nisip pe plaja, face focul, umple mielul cu orez si struguri uscati, il ingroapa peste jar, si apoi sfâsii cu mâinile din mielul intreg si mananci, in intrare scoici la gratar si ardei iute, ca-ti taie piuitul...

si dupa asta innoti pana consumi caloriile...dupa ce mai intâi tzopai descult pe nisip..

dieta in egypt : porumbei umpluti, kefta, cabab, cu tehina (salata din ulei de sezam) si melohia apoi fatha...
cel mai bun restaurant popular este la "ahmed" in suleiman, in lateral stânga la han-al -halili...

pe urma te duci sa faci magazinele, in plin soare lungesti gasr-el nil si thaleb-al harb (deja vreo 4 Km) si daca n-ai pierdut destule calorii te mai duci seara si la un cabaret, unde care mai de care se bâtzaie sa imite dansul din buric...

si daca n-ai pierdut destule calorii te pui la regim legume la vapori, carne la gratar (seaca de preferinta) si fructe... intre mese : iaurt facut acasa..din lapte de ferma..
si daca nu-i destul, un pic de alergatura si supa de varza.. :))

#17822 (raspuns la: #17775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in ton cu vremea..... - de Belle la: 15/08/2004 16:45:31
(la: Muzica)
Singur, singur, singur,
Intr-un han, departe --
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie --
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine --
Si de-atita vreme,
Nu stie de mine,
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur,
Orice ironie
Va ramine voua --
Noaptea e tirzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-o sa ma mai cheme --
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie --
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...

ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

eu nu-s de acord ! - de desdemona la: 11/10/2004 16:31:56
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mi se pare ca se fac generalizari fara sens. Nu cred in ideea barbatului roman (din diaspora sau din tara) - trantor la munca in casa. Nu neg ca exista multi de acest gen, mai ales in mediile mai putin scolite (nu exclusiv in ele). Totusi, nu e un criteriu general. Am cunoscut cativa din fiecare gen.

Desigur, e si o conditionare culturala in favoarea barbatului, dar e si o chestiune de comunicare. Intr-un cuplu, fiecare partener va incerca sa 'traga spuza pe turta sa' daca i se permite. Daca nu intampina opozitie, fie un barbat fie o femeie poate deveni un tiran casnic. Totusi, din cauza hormonilor si a conditionarilor culturale, barbatii au tendinta sa 'conduca' si femeile sa 'urmeze'. Dar exista si multe femei-tiran.

Unele particularitati fiziologice fac ca femeile sa petreaca mai mult timp cu munca in casa, fiind mai potrivite pentru asta. De exemplu, ele au memorie buna si atentie pentru detalii. Au sa isi aminteasca intotdeauna unde sunt acele, fotografiile de la mare de anul trecut, si chitul hidrofob (al treilea sertar de sus din dulapul alb din camera mica). Ele vad mai repede ca masa nu a fost stearsa, ca sunt scame pe covor, florile s-au uscat in glastra. Ele sunt cele cu criterii estetice (ar cumpara o haina care merge la pantaloni, si pantofi care merg cu haina si poseta), in timp ce un barbat stie ca are nevoie de pantofi sa iasa din casa si o haina cand ploua. In ce priveste gatitul, desi unii barbati pot gati bine si singuri, altii sunt 'programabili' - fie citesc reteta din carte, fie vin tot la doua minute sa te intrebe 'cati cartofi vrei', 'ce sa mai pun in tocana', si la sfarsit constati ca au uitat sa puna sare. Din aceste motive, ele prefera sa gateasca si sa aiba liniste, in majoritatea timpului, dar nu exclusiv. Cand barbatul refuza categoric sa faca mancare sau munca in casa sub pretext ca e o treaba 'de femeie' atunci e un troglodit, sau chiar mai putin, fiindca si oamenii de pestera aveau treburile lor.

Cred ca mai este o tendinta a femeilor sa-si 'rasfete' membrii familiei si pe cei dragi. Asta se concentreaza asupra copiilor, dar inainte ca ei sa vina pe lume, se 'antreneaza' asupra barbatului. Problema e ca foarte usor, obiectul rasfatului se obisnuieste cu aceasta stare, luand-o drept normala si devenind un tiran, cu pretentii. Nu trebuie insa uitat ca (asemenea copiilor) barbatul trebuie 'educat', nu numai rasfatat. Adica el trebuie sa inteleaga ca toate vor fi impartite - bune si rele - intre amandoi. Daca el nu poate intelege asta, nu intelege nimic din viata de cuplu.

Pe de alta parte, spui ca barbatii straini ar fi mult mai buni. Depinde de tzara. Cunosc oameni de mai multe natii si rase de pe toate continentele, si doar britanicii si olandezii par sa aplice egalitatea.
In Franta, Italia, Spania, Grecia, Africa, America Latina, China, India, se stie ca universul, talentul si inclinatia femeii este spre familie si casa. Nu ca n-ar avea dreptul sa faca si altceva, dar ea reuseste mai bine acolo.
Exista un proverb vechi care spune ca intr-un cuplu barbatul si femeia sunt ca doua roti ale unei carute - una la stanga, una la dreapta. Daca una e mai mica decat cealalta, caruta nu poate merge drept. Deci B. si F. au roluri diferite, bine delimitate, dar trebuie respectati la fel.

Emanciparea femeii o consider normala, si binevenita. Inainte de toate, indiferent de sex, suntem oameni, si putem face multe lucruri la fel de bine-si tot mai multe femei patrund in toate domeniile. Dar emanciparea nu in sensul de-a deveni tiranul casei, sa isi domine si sa isi tranforme barbatul in 'varza calita'. Pentru ca exista unele femei din Statele Unite (si din Anglia si Franta uneori) care sunt un fel de Gingis-Han.

Totusi, in Franta e legendara curtoazia barbatilor fata de femei (poate nu cel mai bine reflectata de imigratia musulmana :), deschiderea usii si lasatul sa intre inainte, adusul de flori, ajutatul sa manevreze un obiect masiv. In Olanda, m-a socat sa aflu ca nu exista (traditional) nici un astfel de comportament, din care cauza in acea tzara, barbatii francezi sunt considerati foarte atractivi.

Desdemonita
anita47 - Dilema - de Paianjenul la: 16/10/2004 18:19:54
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
"Anita47, eu nu stiu de ce neam esti, nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza insa pe mine este cum comunici si ce comunici.
Din pacate te vad doar stind la pinda pe aici si sa inchizi orice subiect cu si despre evrei."


(#25106, by Florin si atat on Fri, 15/10/2004 - 05:47)


- CINE esti tu, anita47... si CE doresti de fapt?!...

Inteleg ca esti administrator al forumului Hanu Ancutei.com unde, data fiind calitatea ta de gazda a site-ului, poti sa tai si sa spinzuri dupa dorinta... Dar nu te multumesti cu atit... si n-ai "stare si-alinare" pina nu te duci si pe la alte forumuri de pe net, "stind la pinda" si pe acolo "sa inchizi orice subiect cu si despre evrei".

CE te face sa crezi ca, erijindu-te in politzaiul internetului, si incercind sa viri calusul in gura oricui face afirmatii negative despre evrei, vei convinge pe cineva sa-si schimbe parerile sau atitudinea fata de acestia?!...

DE CE - atunci cind consideri ca cineva face afirmatii tendentioase despre ei (evreii) -

nu te multumesti sa-ti expui punctul de vedere - prezentind argumente suficient de solide pentru a-ti sustine pledoaria in favoarea lor (a evreilor)... lasind consistenta acestor argumente sa convinga pe cei cu logica si bun simt, de injustitia care li se face (evreilor) -

ci

recurgi la manevre manipulative prin care incerci sa influentezi administratia forumului sa inchida subiectul care-ti displace?!...

Chiar nu-ti dai seama ca - asa cum afirma AlexM -

"...duci omul sa fie antisemit chiar daca nu a avut niciodata de a face un evreu..."?!

(#24979, by AlexM on Thu, 14/10/2004 - 02:35)

Chiar nu-ti dai seama ca deserviciul pe care il aduci evreilor cu metoda "apologetica" pe care o practici poate sa fie mai mare decit serviciul pe care li-l faci?!...

(...Curios, Muresh si ampop care sint evrei... desi si ei simt nevoia sa obiecteze cind, ocazional, au impresia ca evreii sint criticati pe nedrept... nici unul nu a recurs vreodata la tertipurile parsive la care recurgi tu, care - dupa cite mi-ai dat a intelege deunazi - nici macar nu esti evreu...)...

Dreptatea ... - de (anonim) la: 26/11/2004 20:05:57
(la: Mai crede cineva in dreptate?)
Cred ca ar fi trebuit sa precizeze cineva inca de la inceput ce este "dreptatea". Platon includea dreptatea printre cele 4 virtuti ale teoriei traditionale ale moralei alaturi de intelepciune, curaj si modestie. Tot el sustinea ca omul drept "nu face decat ceea ce este al sau propriu" sau cam asa ceva.
Dreptatea este in general perceputa ca o concretizare a binelui in sfera cotidiana (binele ...?) cu care uneori se confunda, dar ca sa evitam devierea spre aratura - mie imi plac cifrele - va las sa va ganditi la urmatoarele 2 chestiuni:
1) pe inelul lui Genghis-Han era gravat "Puterea este dreapta",
2) Napoleon Bonaparte a spus "Dreptatea se masoara prin numarul de tunuri".

Va doresc numai bine si dreptate de partea voastra.

Sorin
Supermodel of the World - de Petre Buzoianu la: 14/01/2005 18:20:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Intr-adevar, in cercurile profesionale de pe aici este cunoscut faptul ca fetele din Romania care pare participa la genul asta de finale in general intentionat sunt trecute cu vederea.
In parte, motivele pot fi politice, dar nu in totalitate.
La urma urmei, majoritatea defileurilor din lume sunt inundate de modele din Rusia, Cehia sau Slovacia. Carmen Kass, Evgenia Volodina, Karolina Kurkova, Natalia Vodianova, Valentina Zelyaeva , Hana Soukupova , sunt doar citeva din cele mai cunoscute, si care pot fi gasite pe copertile tuturor revistelor mari de moda din lume.
Principalul motiv insa, este atitudinea si uneori dificultatile pe care agentiile de modeling din Romania le creeaza.
Asa ca este mai simplu sa incerci sa deal cu cineva cu care poti colabora.
Stiu citeva povesti de cosmar, in sensul asta, am sa ma rezum insa la a va da niste exemple in care am fost direct implicat.
Acum mai multi ani, am fost invitat sa fac parte din juriul international al unui " Festival de Moda " in Bucuresti.
Festivalul asta a fost atit de suprarealist, incit un individ ( persoana importanta, nu spui cine :) ) era membru in juriu, sponsor si contestant, toate in acelasi timp.
Ei bine la festivalul asta, o fetita de vreo 16 ani atunci stiind ca sunt fotograf, a venit cu parintii ei la mine si ma rugat daca am timp si pot sa ii fac citeva fotografii, pe care nu puteau sa mi le plateasca fiind destul de nevoiasi. Am acceptat in principiu sub rezerva ca vor trebui sa ma ajute sa improvizez o parte din echipamentul de care aveam nevoie . Evident nu venisem pregatit pentru asa ceva.
Citeva ore mai tirziu, ma trezesc cu un individ furibund gata sa ma bata, urilid la mine, ca cine ma trezesc eu ca sunt ? Avedon ? Enrique Badulescu ?
M-am lamurit repede, tipul era agentul fetitei, care voia nici mai mult nici mai putin ca eu sa il platesc pe el pentru ca fac gratuit niste fotografii fetei pe care o reprezinta si care in mod evident, el ar fi fost primul care le-ar fi folosit.
Normal ca am renuntat.
Asta este insa atitudinea multora din agentii romani.
Aceaisi atitudine, poate fi intilnita si la unele din fete.
Tot asa acum citiva ani, primesc la New York un telefon de la o juna model, abea aterizata de vreo 2 zile de la Bucuresti.
Voia sa o ajut sa isi lanseze cariera de model. Cind am intrebat-o daca are drept de lucru mi-a declarat ca are, si ca nu este nici o problema.
Cumva a reusit sa ma convinga, sa incerc sa ii gasesc ceva de lucru. In timpul ala faceam un look book pentru unul din designerii importanti din New York asa ca am reusit sa o includ in grupul de fete cu care lucram. 2 zile mai tirziu a venit la mine furioasa ca de ce ea este platita cu doar $500 pe zi in timp ce alte fete sunt platite cu $1500 sau chiar $2000.
Faptul ca celalate fete erau cunoscute si aveau experienta nu insemna pentru ea nimic.
Tragedia mare insa a fost la sfirsit cind a primit check ul .
A facut o criza de isterie caci ea vrea sa fie platita cash ,pretindea ca si-au bat joc de ea. caci ea nu are cont in banca si nu poate depune check ul , si nu poate sa deschida un cont la banca pentru ca de fapt ea este in vizita si nu are Social Security #. Faptul ca mintise ca are drept de lucru nu ave a nici o insemnatate.
De atunci evit situatii de genul asta.

Trebuie insa sa mentionez ca intimplarile mentionate, sunt cazuri izolate , am avut si experiente extrem de frumoase.
O fata pe care am cunoscut-o ca model , am fost atitde impresionat de probitatea si profesionalismul ei , incit am angajat-o sa lucreze pentru mine.
Iar alta, am fost atit de impresionat de ea din toate punctele de vedere, incit m-am casatorit cu ea. ( Andreea )
Dar astea sunt alte povesti, din alt film.
#33400 (raspuns la: #33353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e tare dor.... - de DanaX la: 28/02/2005 22:19:11
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
B-dul Pache Protopopescu, Calea Mosilor, Strazile Cotrocenilor, Parcul Carol, Hanul cu Tei, Dealul Mitropoliei, Strada 11 Iunie, Curtea Veche, Calea Victoriei....
Mi-e dor de Bucurestiul stude - de (anonim) la: 09/03/2005 16:54:13
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Mi-e dor de Bucurestiul studentiei, de scarile din fata cladirii Comertului (ASE), de Piata Romana, de Piata Universitatii, de Hanul lui Manuc si de mustariile toamnei, de Teatrul Bulandra si Teatrul National, de Cismigiu, de ClubA,de Motoare. Mi-e dor de colegii din facultate care m-au facut sa iubesc Bucurestiul si mi-e groaza ca ma voi deziluziona cumplit peste doua saptamani cand, dupa 4 ani, voi putea ptrece cateva zile in Bucuresti. Mi-e groaza ca va fi gol, fiindca nu mai este nimeni in Bucuresti. Tori suntem impartiti prin continentele lumii.....
Ma deranjeaza mult cei care afirma ca este un oras urat si murdar. In general sunt oameni care nu au avut decat un contact vag cu orasul si nu au stiut sau nu au vrut sa ii caute frumusetile si farmecul. Poate nu este un oras care impacteaza la prima vedere, trebuie sa intri intr-o aventura a cautarii si sa gusti satisfactia fiecarei descoperiri. Asa, putin cate putin, iti intra in sange si te indragosteste....



fie painea cat de rea... - de gigi2005 la: 12/03/2005 02:58:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
De fapt tema noastra nu este integrarea ci cum o vom suporta cu mentalitatile noastre "ancorate" (vorba unui clasic in viata) intr-un trecut de care nu vom scapa decat dupa ce ultimul supravietuitor al holocaustului comunist va muri. Si nici atunci nu putem spune ca ideile lui nu ne vor urmari. Comunismul a modelat personalitati, mai ales pe caracterele slabe sau ariviste, dar cred ca nu el poarta toata vina pentru firea noastra. Suntem latini iar zicala "Sa moara si capra vecinului" vine din negura vremii. Si mai ales suntem legati foarte mult de valorile materiale; implinirea cea mai mare a unei familii este casa, apoi masina. Suntem legati de pamant si avem un exacerbat simt al proprietatii precum si un orgoliu nemasurat.
Acum cu integrarea, o casa devine un vis indepartat. Dar sa-ti spun drept, atata timp cat castig suficient sa-mi platesc chiria, de ce mi-ar trebui o casa?
Bunicii si parintii mei au prins perioada antebelica si interbelica. Nici unul nu s-a plans ca era rau. Si atunci era saracie, dar nu murea nimeni de foame. Comunismul a rupt taranul de la plug, l-a luat de la tara si l-a adus la oras, i-a dat o casa l-a bloc, i-a luat pamantul la colectiv iar pe el l-a bagat in fabrica. Iar daca era suficient de prost, l-a trimis la scoala de partid sa-l faca sef. O natie este compusa din mai multe categorii sociale iar taranul isi are rolul lui. Acum el ingroasa randurile somerilor iar inginerii, baieti destepti si cu carte multa, pleaca la cules de capsuni prin tzari, auzi, civilizate. Daca ar fi fost lasat la vatra lui acum eram departe.
Gheorghe a lu' Marin Roibu ar fi facut avere la tzara pentru ca ta'su a muncit. Bunicul meu a fost un astfel de om. A avut 120 de oi, carciuma in sat, han mare la rascruce, undeva in Teleorman. Bunica tesea la razboi, tata mare vindea tzolurile si lua pamant. Mama si frati'so Gheorghe aveau dreptul la o prajitura din galantarul de la han, restul era pentru vanzare. Cu banii tineau afacerea si cumparau pamant. Avea tractor si combina, avea cai, oameni angajati. Cand a inceput razboiul nemtii au tras la ei la han. L-au rechizitzionat iar tata mare si mama mare i-au servit. Cu copiii (mama si frati'so) se purtau frumos. Dupa 23 august au venit rusii. Mancau si beau ca porcii. Dupa ce razboiul (de fapt rusii) l-a lasat aproape sarac, in cativa ani si-a revenit. Avea un han cunoscut in 6 judete, 80 de oi si 56 ha de pamant. Prima data i-au darimat hanul sa faca sosea. Era dat dracu' Marin, facuse avere, ia sa-i luam noi jucaria, sa vedem, moare? N-a murit Marin, a ramas cu oile si pamantul. Facea brinza, tragea lana in fire, ducea la oras. Si lua pamant.
Pana i le-a luat pe toate. Ca sa nu-i ia statul degeaba pamantul, l-a dat el de pomana, cu acte de impropietarire, la taranii de lucrau pentru el. Un pogon, doua, a dat asa vre-o 30 de pogoane. Sa traiesti nea' Marine, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Dupa ce i-a luat statul tot, aia la care le daduse pamantul spuneau: pai oricum il lua statu' asa ca nu facusi mare branza ca ni-l detesi! Frate, era inainte de comunism. Cei mai inversunati dusmani ai lui au fost cei pe care i-a ajutat.
Marin Roibu s-a descurcat oricum. A ramas cu 40 de oi din care isi tinea familia si cu lotul ajutator. Mama a venit la oras ca acolo nu mai avea ce sa faca, Gheorghe s-a facut zidar pe urma a lucrat la colectiv. Va intreb pe voi: va puteti inchipui cum ar fi evoluat o astfel de familie daca era lasata la vatra ei?
Iar Gheorghe, cand era seceta mai mare si parjolise porumbul, in loc sa se vaite pentru el, comenta: sa vad ce face "a lu' Mitu" acu' ca i s-a uscat tot porumbu'!? Si au trecut peste el 50 de ani din care 30 de comunism, de cand muncea cot la cot cu tata mare.
Asta e firea romanilor!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...