comentarii

hepatita c


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru Alice - de sanjuro la: 15/10/2003 07:18:15
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
A stavili: a opri,(o miscare, o actiune), a zagazui, a bara;
A eradica: a smulge din radacini, a starpi;
Cum ai dedus ca as fi pus semnul egal intre ele?
In raspunsul meu catre papadie, am scris "eradica" in cunostinta de cauza, nu necunoscandu-i sensul.
Explica-mi te rog cum poti stavili prostitutia, tehnic vorbind. Sapam santuri, le umplem cu apa, si ne ascundem in cetate lasand prostituatele si "pestii" pe afara?
Poti atenua fenomenul, prin pedepse aspre, prin educatie, prin biserica. Dar nu-l poti opri. Il poti insa controla, legiferandu-l.
Fatucile de care aminteai vor fi controlate medical, vor avea o carte de munca, o pensie la sfarsit de cariera. Decat sa se duca in sant cu badea Gheorghe cand iese de la birt, mai bine intr-un loc civilizat, in conditii de igiena. Bine-nteles ca minorele nu vor putea sa lucreze in bransa.
Astfel se vor micsora numarul de violuri, de avorturi, de copii abandonati prin maternitati, de cazuri de imbolnaviri de SIDA, Hepatita B, etc.

Parerea mea.







sanjuro
#1376 (raspuns la: #1348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
11679 - de Tombola la: 10/03/2004 01:05:06
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Am pierdut 2 ani din viata , un an si 6 luni in batalion disciplinar de infanterie cu toti hotii si obsedatii sexuali , iar ultimile 6 luni in balta la Fetesti linga podul Cernavoda.De acolo in loc sa merg in Vietnamul de Nord sa ma razboiesc cu americanii asa cum de fapt semnasem hirtiile am iesit la vatra ca un schelet si cu hepatita,aproape mort.Am fost bolnav cind in spital cind acasa 265 de zile cu o hepatita galopanta.Dupa aia inca un an regim.Nu puteam sa merg nici macar 10 metrii fara sa obosesc.Eram alb ca un cadavru.Mi se facea greata-n fiecare dimineata.Depresie nervoasa,foame,nu gaseam fructe ptr vitamine ca sa ma refac,mama isi cheltuia ultimii bani din salariu pe portocale la cozi uriase,prietenii ma lasasera ,singur ,singurel! Si somer direct de la iesirea din armata...
P.S
Va multumesc tovarasi militari ai epocii de aur.Voi m-ati determinat sa realizez cit de imbecili erati ...si astazi ma apuca risul cind il ascultam pe politrucul nostru maiorul Mester un bi-sexual de fapt cum se batea el cu pumnii-n piept si facea spume la gura descriindu-ne cum o sa-i invingem pe americani...:):):)

Cu Stima

Andre Morariu
#11726 (raspuns la: #11679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Andre Morariu: TR & TFR - de (anonim) la: 11/03/2004 03:38:49
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Da, exista "termen redus" (9 luni) inainte de facultate (pentru cei admisi), dar exista si "termen foarte redus" (6 luni, pentru absolventii de facultate sau "scutitii" din anii anteriori).
Diferenta dintre TR si TFR era insa enorma: cei de la TR, pusti de 18 ani, erau tratati ca si colegii lor de la "trupa", doar ca pentru mai putin timp, in timp ce TFR-istii, asa cum ai spus, erau tratati ca adulti (unii chiar erau), cu oarecare consideratie chiar.
Am avut "norocul" sa incep armata (TR), in calitate de proaspat admis la facultate, sa fac hepatita dupa 2 luni de agricultura & instructie, sa fiu amanat medical, iar dupa facultate sa fac cele 6 luni de "termen foarte redus", la Sf.Gheorghe, la vanatori de munte. Acolo am avut colegi de 24 pana la 44 de ani (varsta limita era 45), dintre care unii "grei"...
Ai dreptate, a fost o pierdere de vreme; singurele "distractii" au fost alarma din 16-21 decembrie 1989, Lovilutia, teroristii, poc-poc noaptea, traditionala prietenie romano-maghiara, paza la "obiective", ajutoarele din Olanda si Ungaria, mutarea la Bucuresti, la infanterie, participarea (ca soldat, in "dispozitiv") la bagarea lui Coposu (Dumnezeu sa-l ierte!) in TAB, ca sa n-ajunga martir al primei Mineriade, participarea (tot ca soldat, tot in "dispozitiv") la manifestatia din Piata Victoriei (18 februarie, parca) si, in final, dupa scandalul de la Tg. Mures, trecerea in rezerva cu gradul de soldat prost si neinstruit.
In care calitate va salut cu onor,
Andrei Rizoiu
#11773 (raspuns la: #11751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr Dan Ghiocel/11988 - de Tombola la: 14/03/2004 12:03:14
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Este o diferenta sa fi tratat ca un gunoi sau sa-ti servesti tara intr-o armata care-si trateaza recrutii corect.
Inceraca tu sa vezi conditiile armatei americane si dupa aia sa vii si sa ne vorbesti noua astora care am servit Romania in zdrente,infometati unii din noi murind degeaba in timp de pace desi nu a fost necesar si se putea sa fie altfel ,nu numai pentru fiii de stabi care serveau in Bucuresti mai mult pe acasa in conditii diferite.
Am servit patria si am salvat vieti si asta imi da dreptul sa va povestesc despre mizeria si murdaria prin care am trecut in stagiul militar.Ba am mai strins si recolta de griu din Fetesti fiindca taranii erau prea puturosi. Iar hepatita cronica cu care am iesit si care m-a afectat pe viata imi da si ea dreptul sa vorbesc.
Si am fost si la inundatiile din Bihor din primavara lui 1974 am mai salvat si citeva porcine ale unor tarani care daca le cereai un pahar cu apa te luau la injuraturi.

"O armata marsaluieste bine pe stomacuri pline"

Si mai vroiam sa-i batem pe americani

P.S. Chestia cu bromura era "legenda ".Am lucrat la dezinfectare ,la curatatul cartofilor,la servitul la mese, etc.. plus ca la bucatarie aveam prieteni bucatari in toate turele si am facut si serviciul de noapte cu ei si am ajutat la prepararea micului dejun ; ceai cu pine neagra cu marmelada.
Nu s-a pus nimic in ceai niciodata cit am fost eu acolo.

Cu Stima
Andre Morariu
#12021 (raspuns la: #11988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-am platit Romaniei/Aminda - de Tombola la: 23/03/2004 12:12:31
(la: America, o tara comunista?)
Tata bagat in puscarie fiindca avea avere in 1947.
Facut doi ani.
Iesit din puscarie si nu a mai fost om.
El fugit in anii '70
Pentru ca el a fugit eu am fost urmarit de securitate la fel ca si mama.
Armata am facut-o la disciplinari din cauza asta impreuna cu cei ca mine si fosti detinuti de rind. 2 ani de mizerie .Am iesit cu hepatita de care nu am scapat nici pina astazi.Dat afara din servici cu mama.Trait din vinzari de prin casa."Iesit" si eu cu mama in pielea goala .
Scapat de regimul lui ceausescu.
Simplu.
Tu si cu parintii tai ce-ati facut?
Ai venit aici pe o bursa pe care tot eu impreuna cu contribabilul american ti-am platit-o prin "larghetea" asta ne-inteleasa a guvernului american care da burse ne-rambursabile studentilor arabi ,chinezi ,romani ca s-o spioneze in laboaratoarele facultailor unde cica "invata" unii dintre ei ,dupa care se intorc acasa savanti si o o scuipa(America) asa cum faceti Dvs si multi altii pe acest forum. De fapt cind scuipati in urma de fapt ne scuipati pe toti din diaspora romaneasca din America de fapt scuipati pe americanii de rind care va platesc bursele si studiile aici indirect. Noi sintem de fapt cei care va finantam ca apoi sa ne scuipati.
Studiaza la Moscova sau la Havan stimabila sau mai bine in Corea de Nord .

Andre Morariu
#12689 (raspuns la: #12599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre orasul nostru jegos pentru Dana - de Doinas la: 07/05/2004 19:47:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna "Dana vrea acasa"
Cred ca gandim la fel sau cred ca am gandit si eu candva ca tine.
Si eu am avut o viata frumoasa in (pe vremea aceea mai putin jegos)Bucuresti nu am dus lipsa de bani ,de distractii si totusi m-am hotarat sa
parasesc tara ,(acum locuiesc in Germania) asta fiind in urma cu 10 ani si avem aceasi varsta pe care o ai tu acum.
Si eu am ramas dezamagit de tristetea acestei tari ,de felul oamenilor de
a fi ,de robotismul ,disciplina si raceala care ii caracterizeaza.
Mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca de fapt asta este compromisul,asta este pretul pe care acesti oameni il platesc pentru
avantajele de care beneficiaza.
Disciplina ,ordinea si nenumaratele restrictii (poate de multe ori absurde)
te fac sa te revolti si sa te gandesti ca modul lor de viata este exagerat,
ca uita sa mai traiasca fiind peocupati sa inventeze tot mai multe reguli
de interdictie si de ingradire a "libertatii" cu care eram obisnuiti in Romania.
Este foarte adevarat ,insa la fel de adevarat este si faptul ca a trebuit
sa-mi plec capul si sa ma rusinez pentru felul meu de a gandi cand fratele meu a avut nevoie de asistenta medicala intr-o problema foarte
grava (hepatita B)moment in care am fost impresionat de profesionalismul
devotamentul si nu in ultimul rand amabilitatea asistentelor ,a medicilor ,intr-un cuvant a acelor oameni pe care in urma cu cateva zile
ii considerasem niste idioti cu ochelari de cal.Asta este numai un exemplu
care demonstreaza ca de fapt acea libertate din Romania nu este de
fapt altceva decat comoditatea si superficialitatea cu care am crescut
si in care ne complaceam.
De cate ori nu am injurat neamtul din fata mea care mergea cu 30 K/mh
si nu depasea viteza nici in ruptul capului,ca sa ajung iar la concluzia
ca de fapt asa trebuie si asa este normal ,cand citeam cate un ziar
romanesc care anunta un accident mortal pe trecerea de pietoni sau
ceva asemanator.
Ce bine este sa iti poti spune parerea fara sa-ti fie frica ca iei un pumn
in figura ,fara sa-ti fie frica ca te duci la politie sa reclami si mai iei si acolo bataie daca ai ghinionul ca reclamatul sa fie vreo cunostinta de-a
polizaiului(asta la remarca cu politistii corupti).
Nu-mi place unde traiesc,imi este dor de aceleasi lucruri de care vorbesti
si tu,din pacate nici atmosfera bucurestiului si nici altceva nu-ti va fi de
folos in momentul in care vei avea nevoie de o ingrijire medicala,de o hotarare judecatoreasca corecta si nu influentata de un oarecare Gigi
Barosanu care dispune de mai multi bani ca tine ,de ajungi din victima
inculpat.
De fapt vroiam sa-ti spun ca, daca acum dupa 6 luni de sedere in America ai fi in stare sa iei primul avion catre Romania,iti garantez
ca dupa 2 ani de sedere in America vei fi la fel de nerabdatoare sa
pleci in Romania si la fel de grabita vei fi dupa primul contact cu tara
mult iubita sa fugi de acolo cat te tin picioarele.
Mai devreme sau mai tarziu (ca sa te citez,cu o mica modificare)nu o sa
te intorci acasa.
Si daca ne ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi o sa mai avem ocazia sa comunicam si imi vei da dreptate.
Am tinut sa-ti raspund pentru ca am o foarte veche prietena care
ma acuza de lipsa de patriotism si incearca sa ma convinga ca vad
lucrurile gresit(ea traind in Romania)si stilul tau de a scrie si ati exprima
sentimentele cu privire la tarisoara asta este foarte asemanator cu al ei.
Numai bine.
Si fi mai optimista ce dracu doar ai marea langa tine.Asta da putere si
chef de viata.
#15120 (raspuns la: #12052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de Florin si atat la: 19/07/2004 01:30:25
(la: Scandal medical in RO)
Eu cred ca acest caz n-ar trebui vazut mai departe decit incompetenta doctorului si a echipei de operat.
Sint multe cazuri in lume cind se fac greseli in spitale; oameni mor peste tot din astfel de accidente. Foarte tragic.
Exemplu? Transfuziile de singe au dus la infectari de HIV, Hepatita C si CJD.
Crezi oare ca avind un sistem bine pus la punct accidente tragice ca acesta nu se pot intimpla?

Nu prea inteleg ce legatura are acest caz cu cugetarile lui Tutea sau guvernantii actuali...

Pe curind.

P.S. Comentariul meu se bazeaza doar pe informatiile citite aici in cafenea.
#18054 (raspuns la: #18049) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt ueit - de souris la: 10/11/2004 12:50:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
-din cate vad d-voastra credeti in acel scenariu ca fiind posibil :o lume in care nu doar maladii precum sida si cancerul sa fie eradicate ,ci moarte insasi sa fie "fentata" prin controlarea procesului de imbatranire astfel incat urmasii nostri ar putea trai vesnic ,exceptand desigur situatia in care ar sfarsi intr-un stupid accident auto...nu?Nu credeti ca o astfel de lume ar lasa cu mult in urma imaginatia regizorilor holliwoodieni,ca acele filme americane despre lumea anilor 3000 si ceva ar fi un basm cu zane pe langa tot ce ar insemna o viata lipsita de "amenintarea" sfarsitului?

-despre alte culte care blocheaza cercetarea in domenii de mare interes pt omenire nu ma pot pronunta,fiind in necunostinta de cauza.Totusi pt a "bloca "ceva e nevoie de niste instrumente ,de niste parghii decizionale,de un drept de veto macar.Are biserica in vreun stat al lumii asa ceva?Adica puterea de a obstructiona cercetare stiintifica.Eu am auzit cel mult de asa-numitele "luari de pozitie".

-un om "credul" este un om vulnerabil-vulnerabil fata de cine? fata de cei care nu impartasesc aceleasi precepte?ei bine eu cred ca este o vulnerabilitate asumata,o cruciulita pe care omul si-o ia.fata de greutatea crucii lui Hristos e o nimica toata.
-un om "credul" poate deveni periculos(prin manipulare)-de acord.cred ca aici ati vizat fanatismul religios,condamnabil fara drept de apel.aceasta nu este decat o forma de exprimare a mandriei exacerbate.Or, tocmai mandria a dus la caderea lui lucifer.este un mod gresit de a percepe credinta,care ar trebui sa aduca dupa ea libertate de gandire si nicidecum subordonarea oarba sub comanda unui "lider spiritual"-om la fel ca noi.

-Biblia....Am "rasfoit" de curand acea discutie interactiva cu parintele I.Nistea. si am vazut acolo ce parere aveti despre Biblie,al carei continut il cunoasteti cat se poate de bine (excelati mai ales in VT, :)Asa stand lucrurile ce as putea sa mai spun?Poate o persoana cu pregatire teologica temeinica ar da niste raspunsuri multumitoare intrebarilor care va macina.Din ceea ce mi-a ramas mie in urma citirii Bibliei pot sa vin doar cu o precizare:toate acele acte de barbarie,cum le numiti,nu ar trebui puse in carca lui D-zeu care,continui eu sa sustin,ramane un D-zeu al iubirii.Ele sunt in concordanta cu stadiul de civilizatie a poporului evreu la acea vreme.La fel si toate acele indrumari pe care D_zeu le da alesilor sai sunt tocmai potrivite cu stadiul lor evolutiv (aveau inca "dinti de lapte "cum spune sf.ap.Pavel intr-una din epistolele sale -nu stiu care dar as putea cauta la cerere :))Acelasi lucru reiese si din cele spuse de Iisus apostolilor care se arata oarecum intrigati de "contradictia" dintre anumite invataturi ale sale si cele lasate de Moise:"pentru invartosarea inimii voastre v-au fost date acestea"- nu stiu cat de fidel am redat ....scuze pt calitatea modesta a referintelor...
Dar de vreme ce nu credeti in adevarurile biblice cred m-am lungit inutil cu explicatia ...:(

- m-am mai uitat si pe celelalte site-uri pe care le-ati recomandat cu alta ocazie aici si m-am uitat un piculetz si pe acesta(cand voi avea timp am sa imi dau mai mult interesul) dar lucrurile nu s-au schimbat in ceea ce ma priveste. :)

-cert/ incert -pt mine jertfa lui Hristos pe cruce si Invierea Sa din morti sunt lucruri certe.Eu dau crezare martorilor Sai.Consider ca ei merita cel putin la fel de multa incredere cat merita Strabon sau Herodot atunci cand vb de geto-daci...
-cred chiar daca uneori ma mai intreb(pt ca orice s-ar spune aici nu exista cenzura)Dar pe mine nu ma preocupa atat locul pasarii arheopterix in lantul evolutiei (am avut un prof.de stiinte ale naturii foarte devotat acestei teorii)cat mai ales dramele individuale sau colective pe care le vad in viata de zi cu zi.Cum de copil de 3 ani este abuzat de tatal sau?De ce o femeie octogenara sfarseste batjocorita de propriul ei fiu?De ce unii semeni ai nostri prefera acte fizilogice aberante cu animale( situatie unica in natura)?!?Si afara de aceasta intrebare "de ce?"ma mai intreb cum oare s-ar putea reabilita fiinta umana?Or, stiinta,daca mai poate da raspunsuri la prima intrebare(de fapt e vb de diagnostic,pt ca leac....)cred ca s-ar afla iin mare dificulate in privinta acesteia din urma.Chiar daca in urmatorii 50/100 de ani creierul uman ar deveni o carte deschisa oare ar putea medicina sa ia masuri profilactice pt procesele neuronale la fel ca pt hepatita???Oare se va inveta pastila care sa suplineasca deficitul de "iubire" la fel ca deficitul de calciu?
Cam aici am vrut sa bat cu acel "pre putin" Inca nu a am ajuns vremea in care sa fim "fara D-zeu".D-zeu este cu noi toti,chiar si cu cei care ii cauta galceava,ba poate cu ei mai mult decat cu oricare altiii...

-in sfarsit.Eu am ales sa cred chiar daca D-zeu nu este ceva "cert"/"demonstrabil"-cum spunea d-na Adela V.Asadar eu cred fara q.e.d..Pt mine prezenta Lui in viata mea in diferite momente imi da suficienta certitudine.Pt cei care isi doresc sa atinga macar "cate un pui de inger",cum canta "psalmistul"Arghezi e greu;imi pot imagina.Pt aceia ,ceea ce fac eu inseamna risc.Riscul de a pierde din timpul,din energia mea,in loc sa le folosesc mai cu folos pt a face ceva cu roade tangibile,palpabile.Bine ca nu sunt om de stiinta sa mi se spuna:" In loc sa pierzi vremea pt ceva care nu da reactie vizibila cu ochiul liber-asa ca acidul pus in solutia de turnesol :)-mai bine ai pune mana sa cauti leacul la cancer!"Dar asa ....un soricel mic si nefolositor ca mine....?:)(pt inseninare si disparitia cutei dintre sprancene)
-imi cer iertare pt lungimea comentariului in disproportie vadita cu nr.argumentelor stiintifice .eu nu am facut decat sa expun aici un modul meu de a percepe lucrurile si nu am pretentia ca acesta este cel mai valabil.

souris
#28228 (raspuns la: #27851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
armata - de popix la: 21/04/2005 01:47:13
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
cam tarziu ce-i drept scriu la aceasta conferinta.am vazut-o acum si incerc sa-mi amintesc cate ceva din acel an sub arme petrecut la inceputul anilor '90.
pentru mine armata nu a fost prea usoara dar nici nu m-am putut vreodata plange.am bagat garda la greu in muntii Harghitei la -25--28°C.in luna martie mi-aduc aminte si acum ca temperatura stationase pentru lunga vreme la -15.si eram tare fericiti noi cei din corpul de garda.venise primavara!inainte de garda bagasem trei luni puternice de instructie care cuprindeau inclusiv ore in sir cu nasul prin regulamente de garda, erau inca regulamentele raposatului Milea, D-zeu sa-l ierte!
dupa care furam transferati in acel depozit rupt de lume in satul de ceangai de la marginea lumii...mi-aduc aminte cum stateam la bar si imploram o bere la ceangaul-barman care in fata noastra, soldati amarati se credea cel putin Sf. Petre!ma rog, si asta facea parte din decor.
in armata am facut de toate pentru toti, popota, wc-uri(era cel mai simplu-paradoxal-) dar n-am sa pot sa uit curatarea instalatiei de incalzire care functiona cu lemne.scuipam negru si blestemam la nesfarsit mai marii unitati ce nu-si dadeau interes sa repare deja existenta centrala pe motorina...
am bagat si arest pentru neatentia de a fi descarcat arma la rastel...am spart decat o tigla de pe acoperisul corpului de garda...putea fi mult mai rau...
in orice caz, cu bune si rele, eu sunt mic copil fata de ce am citit pe aici.mai ales povestea domnului Morariu.este crunta!un lucru nu mi-l explic.cum a-ti facut hepatita in armata?caci hepatita cronica este o boala virala, se transmite hematic, prin sange sau sperma.
belle - de Horia D la: 26/05/2005 16:43:17
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
l-am vazut.. uf, ce chef am sa ma duc la lac... pretenul meu din indianappolis e deja in drum spre lac, si m-a sunat acum o ora sa ma anunte ca-i timpul sa-mi fac bagajelul si sa ne intalnim pelac:((
si eu trebe sa plec la hepaticii mei... nu e drept!!
#51438 (raspuns la: #51434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Serviciul medical in Canda - de Danila Prepeleac Jr la: 23/06/2005 02:32:16
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
“Am o prietena foarte buna care in Romania a terminat medicina ... dar acuma se bucura ca este medic recunoscut (In America)...daca vad un doctor care a terminat universitatea altundeva decit in America, iar daca-i in America nu a terminat la o universitate care stiu eu ca e foarte buna, pur si simplu sar peste si ma duc la urmatorul.
Cind e vorba de sanatatea mea, vreau "crema" nu pe oricare Bade Ioane” (fefe).
Prietena stie ce parere aveti fata de ea, ca medic? (luati-o ca pe o gluma!)

Avem noi senzatia ca in Africa sunt cei mai ... Va aduceti aminte ca primul transplant de inima s-a facut in Africa de Sud? (Dr. Barnard).
Fac o paranteza. In “94 am zis ca mi-ar placea sa traiesc intr-unul din
urmatoarele doua locuri: Paris sau Africa de Sud. Inca nu mi-am schimbat parerea. Despre Africa de Sud, pe care o cunosc putin mai bine decit Parisul am o multime de amintiri frumoase plus vreo 18 ore de imagini video (captate de mine).
Genialitatea nu este specific Americana. Cel mai inteligent copil din lume s-a descoperit printr-un sat din India (merge la scoala descult parcurgind km pina la scoala).
Sunt mai buni doctorii din America decit ceilalti? Ce putem spune despre oameni celebri, cu bani, care mor la virste de 65-70 de ani, considerate nu inaintate in USA?. In Canada iesi la pensie la 65 ani. Chiar si Papa sa fii, daca ti s-au terminat zilele... Cu toti doctorii in stiinta americani, “ creme a la creme,” naveta spatiala tot a luat foc.
Daca ai zile si nu esti ghinionist poti sa te duci la orice medic si sa folosesti numai medicamente Lakota (reclama curenta la Tv din Canada si SUA facuta de actorul care era seful indienilor din “Omul care a dansat cu lupii” – actor principal Kevin Costner).

Ca am indoieli in privinta alegerii celui mai bun doctor din America? Iata ce s-a intimplat unei rude apropiate. Avea de prin ’97 unghii incarnate la ambele picioare, la degetele mari. Citiva ani buni a mers la spitalul de specialitate in Bucuresti unde periodic avea cite o interventie chirurgicala. Dureroase foc. De pe latura cu coltul unghiei se taie o fisie pina la radacina, inclusiv. Uneori i s-a ars (cu nitrat parca) si radacina in locul cu pricina. Dupa citeva luni colturile se refaceau. Se resemnase cu gindul ca va avea de suferit mult si bine. Cu acest necaz a plecat in Canada.
Cind emigrezi in Canada, timp de trei luni nu ai asistenta medicala gratuita (o alta nedreptate) asa ca inchei o asigurare temporara care costa citeva sute de dolari. La mai putin de o luna de la sosire, degetul mare de la un picior se umfla ca aproape nu mai putea sa mearga. Pleaca la Spitalul General North York din Toronto. De la statia de autobuz pina la usa spitalului aproape un km. Acolo surpriza. Asigurarea temporara nu e valabila. Esti nevoit sa platesti din buzunar si sa recuperezi eventual de la societatea care te-a asigurat. O asiatenta i-a spus ca numai chemarea unui medic la camera de garda costa 250 dolari. I s-a atras atentia ca acesti bani nu sunt acoperiti de asigurarea temporara. Se facuse noapte si asistenta se indura si-i spune sa mearga la o clinica de tipul “Walking” unde costa mai putin. Si asa a fost. A dat peste un doctor chinez. Acesta ii spune sa faca bai cu apa cu sare, sa nu mai taie unghia si doar sa-i faca o crestatura in V la mijloc in virf. Ce credeti? Prin aceasta metoda a scapat definitiv de operatie le unul dintre picioare. Celelalt picior nu vroia sa cedeze total.
Intre timp, prin recomandarea unei cunostinte, medic in Ro, aici angajata la o clinica (am vazut ca se jena sa spuna de ce se ocupa acolo), devine pacientul unui doctor de familie considerat nemaipomenit care facea si mici interventii chirurgicale. Pacientii din sala de asteptare pareau cam selectati. Prezentindu-se cu fisa cu vaccinuri are surpriza sa constate ca medicul celebru nu stia ca exista vaccin combinat pentru hepatita A+B. Deci, in Romania, un simplu doctor de familie vaccina pacientii cu un produs deosebit din Belgia, iar in Canada care se bate in piept ca de ea depinde si SUA cind vine vorba de vaccinuri, nici nu se auzise macar. Noroc ca actele erau autentificate de o Policlinica cu plata din Bucuresti recunoscuta de Ambasada Canadei. Doctorul celebru din Toronto a aplicat aceeasi metoda ca in RO. Operatia.
Odata cu schimbarea locuintei se schimba si medicul de familie, o doctorita egipteanca. Cu o trimitere ajunge la un doctor egiptean intr-o localitate apropiata Woodbridge. Doctorul acesta vroise sa emigreze din Egipt in Ro acum 17 ani! Omul analizeaza degetul si aplica o metoda simpla si extrem de inteligenta. Printr-o operatie chirurgicala deslipeste muchia unghiei pe toata lungimea laturii cu coltul incarnat si introdice un tub izolator sectionat, cusut de unghie. La fiecare vizita mai taia un pic din tub. La aproape trei luni i-a scos tubul definitiv si de trei ani a uitat ca a avut vreodata unghii incarnate. Iata ca metoda chinezeasca si cea egipteana au batut de departe metodele “elevate” invatate pe continentul American.

Eu am jurat ca in Canda nu ma voi mai duce niciodata, de buna voie, la doctor. De ce? Am vrut sa-mi fac o asigurare pe viata. Analiza singelui era obligatorie. Am platit prima rata lunara si firma a trimis la mine acasa o asistenta pentru recoltat singe. Canadianca get-beget. Ma inteapa de 4 ori in bratul sting si nimic. Ca-s venele mici si ascunse...motive... (Este drept ca am niste vene mai dificile dar la clinica din Bucuresti unde am facut analizele pentru emigrare a venit o d-soara de vreo 19-22 ani care in 10 secunde a umplut o seringa sa hranesti 2 vampiri). Facem o pauza in care ne povesteste despre ferma ei de cai (asiatenta canadianca). Incepem si cu bratul drept si ajungem tot la 4 intepaturi nereusite. Atunci am renuntat si la singe si la asigurare. Dupa ce a plecat mi-am adus aminte ca prin ceata ca parca nu a rupt nici un ambalaj sau sigiliu la seringi. Am o spaima si acum, voalata ce-i drept. Daca erau seringile folosite la cai sau de cine stie ce drogati cu vreo SIDA?
Credeti ca exagerez? Acum, in Canada, este o mare dezbatere in presa si Parlament pe marginea reformei medicale. Statisticile din Canada arata ca anual sunt puse sute de mii de diagnostice gresite si mor zeci de mii de pacienti din cauza medicamentelor gresit indicate. Si inca un “ “amanunt”, sunt 3.000.000 de oameni fara doctor de familie! Nu este o nerozie cu respingerea emigrantilor calificati? Alta cauza majora este serviciul de specialitate. Pentru a beneficia de un consult de specialitate poti astepta la rind, in medie 2-6 luni de zile! In acest termen se incadreaza si consultul la ochi.
In Toronto Star era prezentat cazul unei ziariste canadiene care dupa plimbari de aproape un an si jumatate cu diverse diagnostice gresite, unele chiar hazlii precum stress avansat, un doctor particular din Quebec i-a pus adevaratul diagnostic: pierde lichid din coloana. Intre timp pacienta abia ca sa mai poate tine pe picioare.
Pentru cei ce nu stiu, sistemul Canadian de asistenta medicala este opusul celui din SUA. In SUA sistemul este privat, cu avantajele si dezavantajele lui. In Canada este aproape monopol de stat. Platesti numai ce tine de estetica incluzind si lucrarile dentare (?). Din noiembrie ’04 se plateste si controlul la ochi. Chiar daca ai o infectie la o masea pe care nu o vede nimeni dar nu mai poti trai de durere, statul canadian considera ca este o problema de estetica. O sa ziceti e perfect! Cat credeti ca a costat, la cel mai ieftin cabinet, o coroana peste 6 dinti? 6000 dolari (1000 dolari de dinte). Chiar daca in ultimii cinci ani nu am vrut sa trec pe la doctor am platit taxe grele. Retineti un amanunt: IN CANADA SUNT TAXELE CELE MAI MARI dintre statele membre G8 (cele mai industrializate 8 tari ale globului pamintesc).
#56187 (raspuns la: #56139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
soareci - de transilvanpop la: 26/07/2005 11:48:35
(la: Ce de prostii mai faceam in copilarie!)
odata am gasit un soarece mort in cursa si l-am pus in penarul unei colege. problema mai fioroasa a fost ca eu nu stiam de cat timp zacea bietul in cursa, iar atunci cand colega a deschis penarul (era la ora de romana) acesta colcaia de viermii care dadeau bairam p'acolo. nu va zic ce a iesit dupa aia, dar tipa era sa dea in hepatita (dupa spusele ei).
#61436 (raspuns la: #61413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am sa va povestesc si eu cite - de PROUDFRECKLED la: 30/07/2005 06:28:32
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am sa va povestesc si eu citeva intimplari.Nu sunt o persoana mitica asa cum spune si Om despre el.Sunt absolut convinsa ca pina la urma vom sti ce se ascunde in spatele acestor fenomene.
O tiganca cu ochi de o culoare ciudata, verde inchis cu pete mici maronii,cam la vreo patruzeci de ani,frumoasa.O vad si acum in fata ochilor.A aparut in viata mea de doua ori in momente ,cred eu importante.Niciodata nu a cerut nici o recompensa.Nu aveam asupra mea nici o bijuterie la care sa rivneasca,dimpotriva eu am vazut pe degetul ei un inel splendid din argint.Mi-a cerut sa o las sa-mi ghiceasca-n palma.I-am intins mina cu o stringere de inima,stiti voi...sentimente contradictorii.Mi-a spus doar citeva fraze.Ai fost bolnava de doua ori,dar nu de la Dumnezeu ci de la oameni.Avusesem o hepatita cu recadere.O sa te mariti acuma cu cine nici nu cunosti.L-am cunoscut pe viitorul meu sot, si-ntr-o luna jumate eram casatoriti!Vei avea un copil.
Dupa un an si ceva, ma plimbam prin parc.Aceeasi tiganca ma vede,si se apropie de mine zimbind.Ti-am spus eu?Acolo este un baiat.Si baiat am.Ne-am asezat pe o banca si m-a dezlegat de boala.Cu un fir de ata innodat si deznodat, pe diverse dimensiuni luate de la glezna ,mina... nu mai stiu exact , a trecut ceva timp de atunci :)))Probele mele hepatice sunt perfecte!
Sunt doar simple coincidente ?

anisia, cico - de Cassandra la: 10/08/2005 20:58:33
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
In realitate in medicina nimeni nu ar accepta salvarea unei vieti cu pretul pierderii alteia. Transplantul se accepta atunci cind donantul mai ramine macar cu un organ similar sau parte din el cu care sa-si duca zilele. De exemplu se accepta transplantul unui rinichi daca cel care ramine e sanatos, unui lob hepatic, parte din maduva spinarii.
Doar in filmul "The meaning of life" cu Monty Python vine unul si-ti smulge ficatii cu foarfeca de gradinar doar pentru ca este "good for the country" :)
jimmy - de Belle la: 22/08/2005 17:37:15
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
si eu tot la asta ma refeream ;) (si la acelasi interlocutor ca la randul cu tine trebuie s-astept pana ne nimerim)
galbinare (adica hepatita) am facut intr-a 6-a, sper sa nu mai fac :P

#67028 (raspuns la: #67027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. om - de irma la: 31/08/2005 10:48:01
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
Cred ca e cam mult spus ca am impins discutia. Eu nu sunt nici filozof, nici teolog, deci nu pot discuta decat pragmatic.

De fapt, cand am postat mesajul anterior am avut in vedere un exemplu concret: cercetarea (foarte controversata) a celulelor susa (stem cells). Acestea sunt celule umane nediferentiate, care, in conditii speciale se pot trasforma in celule specifice: hepatice, pancreatice, osoase etc. Aplicatiile acestor cercetari sunt numeroase si valoroase pentru medicina. Prin folosirea acestor celule s-ar putea vindeca multe boli incurabile grave: cancer, boli de inima, diabet, leucemii si altele.
Celulele susa sunt de doua tipuri:
-celule-susa adulte (care se gasesc doar in anumite parti ale corpului uman si care s-au dovedit a fi putin "maleabile")
-celule-susa embrionare (care sunt extrase din embrioni umani de cinci zile si care pot fi transformate in orice tip de celula umana)

Mai multe informatii puteti gasi la:
[http://en.wikipedia.org/wiki/Stem_cell]

Banuiesc ca ati intuit (inca de cand ati citit cuvantul "embrion"), ca acest domeniu de cercetare ridica dileme etice. Lideri religiosi (inclusiv Papa) au declarat ca cercetarea pe embrioni umani este imorala. Posibil ca urmare a acestor declaratii multe state (mai ales SUA) au limitat drastic aceste cercetari.

Acum ce sa spun?! Ca un om obisnuit ce sunt, spun ca nu ma intereseaza daca un embrion de cinci zile e fiinta umana sau nu. Daca poate salva o viata, atunci trebuie folosit.



#68716 (raspuns la: #68673) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
circ - de Simeon Dascalul la: 09/02/2006 11:55:48
(la: semnati petitie teo peter)
păi când americanu’ îl face pe unu terci cu maşina şi americanii zic că după probele lor ăla a murit de moarte bună, de hepatită, de variolă, în fine de orice, numai de maşina americanului nu, atunci mi se pare că mai bine ne scuteau de tot circul ăsta şi ziceau „ne pare rău pentru cele întâmplate, dar soldaţii noştri pot să facă ce vor fără să păţească nimic”
Norme medicale in Vechiul Testament - de ampop la: 20/02/2006 07:19:41
(la: CIRCUMCIZIA, intre ritual si igiena.)
circumcizia precum si conceptul normei "kosher" din Biblie pot fi privite foarte firesc ca norme elementare de igiena,norme medicale, in conditiile climatice ale Israelului si nu numai. De exemplu:
- carnea de porc este extrem de alterabila in coditii de temperaturi ridicate, lucru ce nu se poate spune despre oaie care se usuca la soare;
- consumul de sange este si el o abominatie deoarece in momentul uciderii animalului suprarenalele si alte glande varsa cantitati mari de adrenalina si alti hormoni, la fel cu toxinele vehiculate prin sange (vezi boli cu transmitere prin sange HIV, hepatita B, C etc.);
- amestecarea laptelui cu carnea este de asemenea o "uraciune" deoarece bacteriile lactice potenteaza si catalizeaza putrefactia rapida a carnii;
acestea sunt numai cateva ilustarte exemplificativ, putand include si circumciziunea ce evita infectiile urogenitale.

Mario
"Think, think, think..." Winnie the Pooh
ampop - de picky la: 22/02/2006 12:32:21
(la: CIRCUMCIZIA, intre ritual si igiena.)
Adrian Fuchs :

Te asigur ca, spre deosebire de carnea de porc, preputzul neexcizat nu se altereaza la temperaturile din orientul apropiat !
Te inseli. Si carnea de porc se poate usca la soare.
Consumul de sange poate ca e o abominatie. Dar nu pentru ca in momentul mortii apar secretii endocrine.
Fac mari eforturi dar nu vad analogia circumciziei cu hepatita, Aids etc. De altfel intreg acest paragraf imi pare a nu avea nici o logica ...
Bacteriile lactice pot provoca fermentatie si nicidecum putrefactie, care este o descompunere, o alterare, cu oxidari ...
Biocatalizatorii sunt : enzimele, hormonii, vitaminele ...
Prin circumcizie se evita sau se provoaca amestecul laptelui cu carnea ?
A cui lapte, a cui carne ?
Cum vine asta "ilustrate exemplificativ" ?

Ma iarta dar n-am inteles mai nimic... Sau poate doar ilogica-ti !
#107450 (raspuns la: #107111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...