comentarii

hermeneutica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cunoasterea - de nechitoaia la: 18/02/2004 14:05:25
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)
Dimpotriva, eu va multumesc. Am citit un text foarte interesant iar raspunsul dvs. m-a ajutat sa imi formulez mai bine neclaritatile. Am sa incerc sa profit de acest lucru.

Dupa cate inteleg, conservatorismul are drept extensie epistemologica posibila empirismul. O abordare a empirismul ar fi aceasta " lumea este indeajuns de contingenta pentru ca orice formulare a priori sa poata fi la un moment dat contrazisa". Daca sunteti de acord cu aceasta definitie, am putea spune ca ea pune failibilitatea ratiunii sub doua ipostaze:
1) in principiu, ratiunea nu este capabila sa cunoasca obiectiv realitatea, pentru ca are o putere de patrundere limitata
2) pentru ca ratiunea opereaza cu o logica a stabilitatii, a necesitatii, asadar e complet inzestrata pentru o lume stabila, eterna, parmenidiana, ea devine ineficienta cand trebuie sa opereze asupra contingentei.
Prima ipostaza pune ratiunea drept failibila indiferent de tipul de realitate analizat. Cea de-a doua subliniaza dimpotriva registrul de functionare valabil al ratiunii si deduce failibilitatea din contingenta lumii. Cele doua ipostaze nu sunt echivalente, iar din disimetria lor pare a se naste pledoaria conservatoare pentru traditie, pentru obiceiuri, pentru obisnuinta: intr-o societate, failibilitatea ratiunii poate fi diminuata daca viata acestei societati este cat mai stabila; altfel spus; daca membrii societatii inteleg sa isi moduleze felul de a trai dupa un anumit model repetitv. Acest model este chiar traditia,

In raspunsul dvs. spuneti ca acceptiunea conservatoare a moralitatii recunoaste, fara a incuraja ambiguitatea dintre bine si rau; sensul pozitiv al acestei ambiguitati este evitarea fanatismului Binelui. Dar acest sens foloseste numai prima acceptiune a ratiunii. Traditia ar fi doar un conglomerat de valori consolidate prin trecerea timpului, functionale prin obisnuinta; modul cum aceste valori trec testul amiguitatii dintre bine si rau e pur si simplu faptul ca au supravietuit. Ducand pana la limita aceasta abordare, traditia pune in lumina niste valori artificiale, neverificabile, slabe, intarite doar de trecerea timpului. Artficial este un cuvant iata, strident, daca este privit in lumina criticilor conservatoare pentru artificialitatea si valorile inventate, abstracte, ale Revolutiei Franceze. Am incercat insa sa duc duc pana la limita unilateralitatea abordarii failibilitatii cunoasterii umane. In fond, astazi, morala contextului, a hermeneuticii, a secesionarii multi-culturale merge pe aceeasi directie.

Daca folosim complementar si cea de-a doua ipostaza a failibilitatii ratiunii, atunci pare a rezulta ca intr-o lume a stabilitatii, coagulata in jurul traditiei, valorile rezista nu numai prin puterea obiceiurilor, prin increderea in valorificare conferita de timp, si prin prudenta alegere a solutiilor trecutului. E ceva mai mult. In aceste conditii, oamenii chiar pot discerne intre bine si rau; altfel spus, au un test suplimentar de verificare. Daca este asa, atunci cand doua traditii se infrunta, valorile lor nu sunt incomensurabile iar individul poseda, pe langa latura sa sociala, daca nu un set a priori de valori, atunci o capacitate de discernamant independenta. Este acesta un indiciu pentru revendicarea lui Hayek sau a lui Mises, ganditori originar conservatori, cum sustineti dvs, de catre libertarieni? Sau pentru modul cum o traditie poate fi refacuta dupa o intrerupere traumatizanta?

La sfarsit va marturisesc senzatia vaga de incompletitudine fata de explicatia formarii si functionarii traditiei. Acel " a stii cum", articulat arborescent, din surse " in penumbra", vorbal lui Andrei Cornea, il dilueaza complet pe " a stii ce". V-as intreba daca nu cumva traditia inteleasa prin " a stii cum" e o conditie necesara, iar traditia inteleasa" prin" a stii ce" o conditie suficienta pentru viata unei societati.

Cu stima,
G. Nechitoaia
#9963 (raspuns la: #9865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - tinuta umila a splendorii - de Dinu Lazar la: 10/02/2005 21:43:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Am citit si eu introducerea aia, da' mi se invarteau cuvintele in cap."

Stimate domn, dar mie mi se pare foarte simplu, nu se invirte nimic nicaieri; pentru ca asistam la o hermeneutica disecata a planurilor conceptuale, care incearca sa rezolve conjuctural o disimetrie evidenta intre structura morfologica complexa a imaginii analizate si starea evidenta a alterarii gustului estetic in conditiile serializarii si gregarului.
Dar tocmai aceasta forma interiorizata a coerentului disparut in umbre, iese la iveala intr-un expresionism elevat al formei si totul nu face decit sa ne aduca aminte de Klee, care spunea ca ratiunea artei, este nu de a reflecta vizibilul, ci de a-l restitui, prin eliberarea lui de canoane si conventii si sub forma de simboluri pe cit de genuine pe atit de sugestive; arta e imaginea alegorica a creatiunii care este, adicatelea poa` sa fie si o poza la ora douashpe ziua.
Mi se pare evident. Asta nu inseamna ca eu pricep ceva. Pentru mine tot ce priveste aceasta aparitie editoriala este dincolo de ceturile sinapselor neuronilor despre care as presupune ca exista; vorbesc despre mine, desigur. Sunt sigur ca prestigiosul editor si apoi si autorul prefetei stiu mai bine ca noi ce e bine si ce e rau asa ca trebuie sa ne scoatem shapca si sa incercam sa intelegem si sa asimilam aceasta valoroasa contributie la cultura romana; eu sunt cum ziceam prea batrin si inamovibil in kitsch-ul care ma domina, dar sunt sigur ca cei mai tineri sau mai priceputi in estetica vor pricepe cum devine cazu`.
#35900 (raspuns la: #35884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de Cri Cri la: 28/05/2006 14:58:35
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Ah, cabaline va sa zica.. M-ai prins! Tin totusi sa balizez in teoria balistica urmatoarele:
-indiferent de intaietatea propice, nici oul nu iese-glontz din gaina, nici gaina nu `pushca abrupt din ou;
-in principiu, cu un cal calaribil se poate calatori calare, cabalinistic vorbind
Hermeneutica nu reveleaza ca semnificatie cabalistica a lui 12 decat o varsta de maturizare, fara legatura cu branzeturile maturate natural, in absentza curentilor de aer. Drept care, propun cursuri intensive de instruire a garderobierei.

Multumesc pentru pertinenta corectura.
"Nu ai dreptate", se referea exclusiv la "n-ar avea nevoie de nici o subliniere", deci nu s-a erijat in corectura ci se voia o potenta intensificare a amplificarii mesajului tau.
Consider astfel ca neintreruperea a fost continuata neincetat in perena sa permanentza continuativa :)
Dar asta e numai parerea mea...:)))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#124938 (raspuns la: #124928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu, cri cri - de picky la: 29/05/2006 09:19:43
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Adrian Fuchs :

Am facut experimente si simulari. N-am reusit sa obtin un intreg prin contopirea procentelor. Sub toate formele a iesit sub 100%. Singura esplicatiune apropiata, dar in penubra stalului, pe care am acreditat-o, devine prin fotosinteze succesive binenteles, cea a pitorescului flambat prin aplicarea de lipitori sub forma de apendice tortionar. Aprofundarea manuscriselor de la Marea Moarta, intru celebrarea diasporei fecunde, cu tot cu extractele de vremuri pasate, ma duce firesc si contorsionabil, la teza din primul trimestru al cretacicului. Aplicand corectiile (cu nuiaua sfantului Nicolae) si coeficientii cunoscuti drept notorii, am obtinut impotriva tezelor din aprilie, un suumum de factori sinergici si hermeneutici, factori care cu ajutorul prelucrarii lor mecanice, denota in ciuda caratelor carafei carului mare, ca oistea acestuia poate fi extrapolata cu maximum de eficienta si asupra politicii agrare fara a avea efecte de necropola !!!

Cu toate ca scepticii mai cartesc si scrasnesc, sunt pe deplin asigurat (Allianz) ca viitorul sumbru poate fi alchimizat si preluat ca atare de doctrina mozaica. Cu asentimentul tenebros al gruparilor Tupamaros si Opus Dei.
#125031 (raspuns la: #124713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de alex andra la: 21/07/2006 14:37:32
(la: Muzica Rock!)
Vedem lucrurile total diferit, din pacate sau din fericire:)) Eu nu vorbesc din perspectiva specialistului in muzica, dar am un ce avantaj al lecturilor teoretice despre literatura si despre arta in general. Deci imi place sa cred ca stiu despre ce vorbesc:P
Se pare ca tu patesti cu muzica ce patesc eu cu literatura: absenta privirii proaspete, nealterate de cunoastere. Tu zici ca e un avantaj, eu zic ca e o povara. Mi-e dor de lecturile "inocente" de dinainte de cunoastere. Bucuria sincera a lecturii, a descoperirii unui univers in sine, fara consideratii de natura formala, stilistica, de constructie etc. Bucuria aia curata, pura. In literatura n-o mai pot avea:( O caut insa aproape cu disperare in muzica. Nu reusesc nici aici decat partial, caci vrand nevrand filtrul ratiunii intra in actiune, macar pe usa din dos:)
Ca poti filozofa in jurul muzicii, de acord, dar asta vine post factum. Poti face un fel de hermeneutica muzicala, dar doar detasandu-te de "sentimentul" de muzica, daca intelegi ce vreau sa spun. In momentul auditiei faci analiza doar in mod artificial, impus, cu buna stiinta, rupand vraja, incantatia. Ori care e scopul muzicii? Sa-si etaleze "itele" si "nodurile" ori sa te "transporte" in alte sfere?
O ultima problema. Revin la chestia cu sensul, cu intelesul, cu povestea pe care o transmite muzica clasica. Dupa cum prezinti tu lucrurile, muzica ar fi o arta mimetica, care are drept model realitatea: muzica imita susurul unui izvor, cantecul unei pasari si alte bla bla-uri de acelasi gen. Ma faci sa zambesc. Exista si asta, fara indoiala, dar e cea mai primitiva forma de muzica, scuza-ma. Se ridica un pic deasupra onomatopeelor. (Aici o sa-mi atrag eu o multime de obiectii de la fanii mimesisului in arta). E exact acelasi lucru ca in pictura: unii apreciaza drept arta valabila doar pictura care copiaza cat mai exact realitatea, adevaratii cunoscatori dimpotriva, sunt atrasi de diferitele tipuri de "deviatie" in raport cu "norma". Una peste alta, eu personal nu cred in caracterul mimetic al muzicii adevarate. De aia spuneam ca muzica nu e "poveste", ci incantatie.

Lost without music in a world of noises
#134539 (raspuns la: #134334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kroko, - de wp la: 11/11/2006 15:11:27
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Desi ai pus multe intrebari, incerc sa raspund cat se poate de scurt la ele, fara insa a putea epuiza subiectele.

„Ce anume te determina pe tine sa crezi ca o forta supranaturala care a creat lumea (Dumnezeul tau) este interesat de soarta ta si te-a creat cu un scop ? „

La prima parte a intrebari si anume; de ce cred eu ca Dumnezeu este unul personal, se poate raspunde din mai multe perspective si anume:
• luand latura scripturala, biblica, vedem ca Dumnezeu este personal. El se adreseaza de exemplu lui Moise, Avram, intervine in unele evenimente la cererea unor oameni care au bineplacut Lui. Prin acestea si nu numai, vedem ca Dumnezeu are atributele unei persoane. O persoana care se intereseaza de creatia ei, care intervine in creatie si care se intrupeaza in forma creatiei Lui cu un scop, iar acest scop are la baza iubirea. Aceste argumente au la baza insa certitudinea ca Biblia, Sf. Traditie este de inspiratie divina.

• Din perspectiva ascezei si a mistici ortodoxe. Acest argument insa pentru un om care nu are credinta nu reprezinta nimic, deci nu are rost sa intram in detalii.

• Din perpsectiva rationala; ratiunea si experienta noastra ne conduc la o concluzie si anume ca, tot ceea ce se prezinta in jurul nostru este o inlantuire de cauze si efecte. Un lucru este efectul unei cauze care l-a produs, dar poate fi si cauza unuia pe care il produce.Cauza precede intotdeauna efectul sau lucrul, deci nu este posibil ca un lucru sau efect sa fie propria lui cauza. Daca totusi admitem ca, un lucru sau efect este propria lui cauza, atunci trebuie sa admitem ca un efect sau un lucru exista inante de a exista. Insa aceasta este o imposibilitate atat logica cat si faptica. Totusi , nu putem merge nici din cauza in cauza si din cauza in efect la infinit, ci trebuie sa ne oprim undeva, la o prima cauza, care nu mai presupune alta si a carei existenta apare ca o necesitate. Aceasta cauza primordiala o numim Dumnezeu.
Acest Dumnezeu insa trebuie sa fie liber suveran si sa aiba o vointa pentru a crea ceva din nimic si nu printr-o emanatie involuntara din fiinta Sa. Libertatea, vointa sunt caracteristici ale unei persoane.
Un alt argument in favoarea unui Dumnezeu personal este ca, El s-a facut si se face cunoscut oamenilor. Pentru exemplificare putem lua semeni nostri. Noi nu ne putem cunoaste semeni nostri , doar printr-o initiativa a noastra sau printr-o incursiune agresiva a noastra asupra lor. Pentru a ne cunoaste semeni, trebuie ca, ei, sa ni se descopere noua printr-o initiativa proprie. Deci vedem ca Dumnezeu are atribute specifice unei persoane, pentru ca El s-a descoperit de-alungul vremurilor creatiei Sale.
Daca El nu ar fi o fiinta personala, atunci noi nu am puta sta in legatura cu El, nu l-ar fi descoperit nimeni, deci religia nu ar putea sa existe, decat ca iluzie. Asta insa,ar face ca Dumnezeu sa fie inferior omului, El nemaiputand fii cea ce este, adica Dumnezeu.

Oarecum similar am putea vorbi si despre scop. Toate au in jurul nostru un scop si rost, chiar daca noua de multe ori ne scapa acestea, insa remarcam asta atat rational cat si faptic. Deci in mod automat si eu , si noi toti suntem creati cu un scop.
__________________________________________________________________________

„Din moment ce spui ca esti un adept al crestinismului (un crestin) , inseamna ca il consideri pe Isus Hristos ca fiind un om deasupra celorlalti , de natura divina (corecteaza-ma daca gresesc). De ce crezi ca a fost superior tuturor oamenilor si ca nu a fost nimeni mai presus de el in intelepciune si altele(restul)?”

Raspunsul se afla in insasi intrebarea ta. Daca Iisus Hristos este de natura divina, mai concret Fiul lui Dumnezeu, iar Fiul lui Dumnezeu este o persoana a Sfintei Treimi, participand la viata Sfintei Treimi, iar noi crestinii avem la baza credinta in Sfanta Treime, in Dumnezeu care ne-a creat pe noi si tot ceea ce exista, nu este oare firesc sa credem si ca, Iisus Hristos avand o dubla natura, aceea de Dumnezeu si om , este superior tuturor oamenilor?

__________________________________________________________________________

“De unde ai certitudinea ca Biblia , Sf. Traditie etc. sunt carti scrise sub inspiratie divina neraportandu-te la credinta oarba(pot sa o numesc asa)”

Mai intai imi permit o mica corectura. Sf. Traditie de care se tine seama in ortodoxie, nu este o carte. Ea este o invatatura data prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat in scris de-alungul vremurilor, in diferite carti, iar o parte este si astazi nescrisa. Biblia este considerata in ortodoxie, parte a Sfintei Traditii.

O explicatie la aceasta intrebarea a ta, pe care sa o si accepti din punctul tau de vedere, recunosc ca este greu de dat. Noi, ca si crestini credem ca Biblia este prin excelenta un exemplu de teandrie; o lucrare dumnezeiasca dar in acelasi timp si omeneasca. Pentru a se face accesibil oamenilor Cuvantul nu se reveleaza sau nu s-a revelat oricum, ci respectand normele firii omenesti.
Hermeneutica este ştiinţa şi arta interpretării textelor vechi, în special biblice; ştiinţa exegezei.Există o mare varietate de lucrări pe această temă, a căror conţinut eu nu pot să le redau, nici măcar pe scurt. Poate unele din acestet lucrari, ar putea sa-ti ofere un raspuns mai apropiat exigentelor tale.
Ceea ce pot eu insa sa spun este ca, daca scrierea acestor texte a fost teandrica, tot teandrica trebuie sa fie si intelegerea lor. Astfel hermeneutica trebuie sa fie completata si cu alte principii care nu tin de aceasta stiinta sau arta, numeste-o cum doresti. Acele “alte principii” pentru tine inseamna insa un cerc vicios, de accea tinand seama de cele scrise de tine ma opresc, chiar
daca vei considera raspunsul neacceptabil.
__________________________________________________________________________

„Crezi ca un zeu , mai ales cel al crestinismului , ar putea sa il scape pe om de fatalitatea umana ?”

Pentru a putea da un raspuns, as dori sa clarifici ce inseamna fatalitatea umana, pentru tine.Doresc sa fiu sigur ca am inteles intrebarea ta.
__________________________________________________________________________

„Ce crezi ca pe langa nevoia psihologica si vointa de a vrea sa crezi , determina credinta ta ca Dumnezeu vrea ce e mai bun pentru tine , unde valorile de bun si rau sunt randuite de oameni(conventional)?„

Problematica raului este una de sorginte crestina. Pentru atei raul poate fi un aspect al absurdului sau este rezultatul unei organizari deocamdata imperfecte a societatii si/sau chiar a universului.
Astfel prinde contur si afirmatia ta precum ca, raul si binele este randuit de oameni conventional. Oameni nu pot randui si nu randuiesc raul si binele. Ei pot randui ce este moral/imoral, etic si neetic.
In conceptia crestina, raul nu este o natura, ci o stare a naturii. Originea lui se afla in libertatea fapturilor create. Omul a facut loc raului in vointa sa, introducandu-l in lume. Coruperea omului nu poate fi pusa in practica decat prin consimtamantul liber al vointei lui.
Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau si la chemat la asemanare. „Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra”. Voia lui Dumnezeu in acceptiunea crestina a fost si este ca fapturile Sale sa participe la viata launtrica a Sf. Treimi, insa doreste ca aceasta participare sa aiba loc din vointa libera a omului. Omenirea a „picat” la acest examen al exersarii vointei libere prin persoana lui Adam .Din acest motiv El s-a intrupat, a venit printre oameni, a petrecut cu ei, a vorbit cu ei si oamenii cu El. A luat parte la viata omenirii facand si omenirea sa ia parte la viata Lui. Fiul lui Dumnezeu s-a facut om pentru noi, pentru a intra in contact personal cu creaturile Sale, cu scopul de a ne arata calea „prieteniei” cu Dumnezeu, pentru a restabili natura stricacioasa a omului si a o aduce din nou la nestricaciune, adica la viata vesnica, prin participarea libera a omului la viata Sfintei Treimi.
Pentru aceasta El spune „ Nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu.” Astfel El ingaduie sau randuieste anumite evenimente in viata omului, ca acesta din urma, sa realizeze ca maretia lui nu consta in ceea ce este, ci in ceea ce este chemat sa devina.
Astfel, crestini cred ca, Dumnezeu vrea ceea ce este mai bun pentru creaturile Sale.
Aceasta tema este foarte complexa si merita un raspuns mai amplu. Am incercat sa ma fac inteles pe scurt.
Daca intrebarea ta de mai inainte, referitor la fatalitatea umana, se referea la faptul daca omul poate invinge moartea - din perspectiva crestina – atunci, considera ca am raspuns in randurile de mai sus.

__________________________________________________________________________

Paul
#156428 (raspuns la: #156080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homo Stultus - de maan la: 26/12/2006 14:42:33
(la: Isus + Maria Magdalena)
Imi pare rau ca intervin in discutie. Nu o fac de dragul conversatiei ci pentru ca mi se pare ca nu e 100 corect ceea ce zici.(nu te supara pe mine)

io nu faceam decat sa ma supun cu umilinta si oroare trendului hermeneuticii asa cum apare ea-n elucubratiile de mai jos.

sigur ca-i posibila si interpretarea cultural-profana a textelor bibilice, dar asta presupune identificarea autorilor, a contextului in care s-a produs acea scriere, aduna studiu lingvistic, literar, filosofic, degajand in ist fel interpretari d-ordin politic&istoric&social.
acestea insa N-AU CUM ajunge la interpretarea originala si semnificatia reala a acestor texte, care devin o mare braileala fara o apropiere a axiologiei lor.
acia mai jos i-un fel de halacha si hagada facute gem de perje, si-mapanate cu mult secs.
adica cine i-o tras-o cui!

ps. vorbeste-mi, rogu-te, de esenieni, ca sa nu-mi para si mie rau ca m-am varat in discutie!
m-as putea supara pe tine doar ca n-ai sesizat ironia, dar asta ar insemna sa-mi dau singura-n cap ca nu stiu sa exprim ce vreau sa transmit.:)

#165261 (raspuns la: #165256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homo Stultus - de picky la: 28/12/2006 09:07:07
(la: Boala dragoste)
Adrian Fuchs :

Printzipurile sau ... arhetipurile hermeneutice ?
#165485 (raspuns la: #164877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comentariu(7) - de Sicofantul la: 04/04/2007 14:26:28
(la: Filmul documentar "The Secret")
Cine nu crede în cuvântul ce-l spune este deja cu un pas in groapa acelui cuvânt. Este o regulă de bun simţ ce ne îndeamnă să plusăm cuvintele cu credinţa noastră în ele, oferind pe altarul lor o parte din ce ne susţine sa trăim. De aici rezultă următorul lucru, neputând sa fim neutri faţă de cuvintele noastre, nu putem sa fim neutri nici faţă de noi înşine, altfel psihopatologia ar avea mai multe de spus în această prinvinţă. Este uimitoare această fraternitate a cuvântului cu natura umană şi te trimite cu gândul la valenţele religioase ale cuvântului. În mentalitatea arhaică, cuvântul nu era neutru nici omului si nici cosmosului, un singur cuvânt ce era rostit într-un ritual prin puterile sale magico-religioase contribuia la regenerarea concretă a lumii. Acum acest aspect s-a pierdut şi, la fel cum, iniţial, şamanii urcau in corpore la cer, iar apoi doar in spiritu, ca urmare a greşelii omului, tot după acelaşi tipar, nu mai putem spera de la cuvânt decât la o regenerare simbolică a lumii. Se pare că s-a ajuns la capătul unui resort de devalorizare a forţei cuvântului ce are drept consecinţă pierderea caracterului său informal, adică mitologic. Această situaţie ar reflecta, dacă ne putem permite o anume psihanaliză, vulnerabilitatea structurală a ‘omului modern’ (ghilimelele îşi au rostul doar în cazul in care modernitatea a convertit mentalul uman în totalitatea sa). Această slăbiciune, această ‘debolizare’ dovedeşte un lucru esenţial: nu putem refuza armele, şansele pe care ni le oferă această lume. Această joacă cu cuvântul înseamnă de asemenea că ceva s-a stricat in mecanismul nostru interpretativ, căci refuzăndu-ne o forţă ne refuzăm un sens, iar prin aceasta ne refuzăm o parte din noi înşine.
Într-o scenă din romanul lui Jose Saramago, “Evanghelia după Isus Cristos”, tânărul Isus îşi duce mielul la Templu pentru sacrificare, iar acesta se zbătea în braţele sale privind “cu ochi înduioşători în jurul său o lume făcută din cuvinte”. Prevestirea morţii se face simţită prin această candoare de a privi fenomenul (lumea) cu un instrument interpretativ inadecvat. Unul din mesajele acestei situaţii este evident si se referă la situaţia omului modern şi raportarea sa faţă de un univers (spiritual): este un păcat să extragi prea puţin sens de unde se cere (pentru a salva demnitatea umană) şi, bineînteles, se poate extrage mai mult. O altă cale de interpretare ar viza direct lejeritatea modernă cu care trecem prin lucruri fără sa trecem prin lumea sensului lor, căci o experienţă nu devine propedeutică decât în urma unei hermeneutici, iar aceasta ar putea deveni un argument împotriva utopiei absurdului ce ar traduce o nostalgie pentru paradisul unde cuvintele nu erau apropiate prin interpretare, căci eram deja în ele şi nu aveam nevoie de sensul lor. Desigur, hermeneutică există ineluctabil, însă cea care o practicăm acum ne situează la periferia sensurilor.
În final, lucrurile sunt deschise, căci avem toată legitimitatea de a spera că această candoare modernă are profunde virtuţi soteriologice.
holt, - de Astoniu la: 14/04/2007 21:55:49 Modificat la: 14/04/2007 23:22:51
(la: CUVINTUL DE ONOARE AL APOSTOLULUI PAVEL)
"ok,dar......MATEI,MARCU SI LUCA,au scris noul testament la 60-70 de ani de la cele intimplate,ei nefiiind nicidecum martori la faptele si minunile lui ISUS."

Inexact ! De ce l-ai pus pe apostolul Matei în capul listei ? El este Matei vameşul (Levi), deci a fost martor direct la cele întîmplate...
Încearcă să te documentezi mai bine înainte de a veni cu false probleme...

" VOI CE SPUNETI?sa l credem pe romanul de Saul,sau sa ne gindim ca Lazar a fost de fapt rechemat la adevarata credinta ,expresia "FIIND MORT" semnificind de fapt altceva? "

E cam confuz ... Ce vrei tu să afli defapt ? Vrei să facem hermeneutică evanghelică... sau vrei testarea credinţei ?
alex andra - de picky la: 03/08/2007 09:01:29
(la: axioma si postulat)
Păi deja sunt multiple variante "hermeneutice". Vezi infra.
Cea mai plauzibilă este cea cu aidoma şi pustulatul.
#222921 (raspuns la: #222754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
H.S. - de picky la: 22/08/2007 07:55:42
(la: imediat inainte de verde)
Blonda de unică folosinţă e ca berea la halbă, compusă din trei jumătăţi : jumătate bere, jumătate spumă, jumătate apă. La fiecare ieşire-n scenă se folosesc numai două dintre aceste jumătăţi. Prin rotaţie. Levogiră? Nu ştiu. Astea-s artefactele.

Desigur că asocierea ei, a blondei, cu umbra autoprodusă, este doar o alunecare diafană la adăpostul umbrei deja pomenite. Asta cu atât mai mult cu cât dimineţile, acele fragmente incipiente şi ziliere de absolut înmugurit, sunt o platinare benevolă a timpului. Timp care aduce cu sine, aproape mefistofelic, o Lotte dar şi un munte vrăjit (nu, nu cel a lui Venus, deşi şi acela este ispititor şi-şi are rostul său), în ciuda lui Iosif şi a fraţilor săi. Asta-i partea apocrifă.

Totodată, contrastul dintre blonda (de unică folosinţă) şi verdele dolarului, nu e defel o întâmplare. Dar nici axiomă nu-i! E, poate, doar un ... liant. Epistemologic. De aici încolo poate începe hermeneutica. A fiinţei blonde, hermeneutică!
#228773 (raspuns la: #228730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 27/08/2007 08:36:29
(la: Perfectiune)
Cuvintele le ţin în cuib adânc.
Şi se trezesc şi speră să mai urce
În ochi, în lacrimi, vor să plâng
Să poruncesc, iar, umbrelor să-mi cânte.

Manelissimo.

Şi vreau să-mi încolţească în durere,
Să umple golul Nefiinţei, sfânt,
Ca fanatismul gândurilor mele
Să tulbure tăcerea din pământ.

Macabrissimo.

Vă las pe voi să meditaţi la dramă.
Eu mă ridic şi mă ascund de timp.
Şi îmi hrănesc orgoliul şi dispreţul
Cu suspinarea, umilul vostru nimb.

Ghivecissimo.

Închid cu umbre anarhicul tragism
Din care vă ofer un strigăt, câteodată
Şi de-aş putea banalul să îl schimb,
Aş revărsa în voi dorinţa mea abstractă.

Longissimus dorsi. Rasol.

Dar timpul greu, se prăbuşeşte-n transa
Pe care o trăiţi şi stinge-al vostru nimb.
Aţi fost şi n-aţi văzut sublimul.
Eu mă ridic şi mă ascund de timp.

Lipsă acută şi evidentă a curajului răspunderii faţă de derdeluş.

Una peste alta, o aiureală plină de emfază, înmuiată în hermeneutica arhetipală a golului de conţinut.
Limbaj agresiv? - de nony la: 29/12/2007 15:43:22
(la: Sorin Cerin)
Cine a folosit cuvintele dobitoc,parasuta,morosan cu gargauni la cap,etc?Cat despre gramatica se pot strecura oricand anumite greseli,mai ales ca limba mea materna nu este romana,ci germana,dar incerc pe cat posibil sa scriu cat mai corect.Daca doriti o recenzie filosofica asupra sistemului filosofic al lui Sorin Cerin atasez aici una dintre recenziile facute de dr.Henrieta Anisoara Serban,cercetator la Institutul de filosofie al Academiei Romane.
Sorin Cerin, Coaxialismul. Coaxiologie, numerologie, neoontologie si
neognoseologie, Bucuresti, Editura Paco, 2007, 309 p.

Aceasta carte reprezinta o contributie temerara la filosofia contemporana. Nefiind o simpla sinteza, lucrarea aduce o viziune originala despre adevar si iluzie, despre absolut si viata. “Ce suntem noi în afara de un vis nebun al unui înger complexat de Sine pierdut undeva în ierarhia numerologiei?” (p.5), se întreaba autorul declansând un captivant periplu filosofic, cu deschidere spre o filosofie a constiintei, contextualism si filosofia mintii, precum si catre critica reprezentationalismului si postmodernism.

Lucrarea este structurata în unsprezece capitole. Capitolele pot fi interpretate în triade. Primele trei ar fi o introducere în aria tematica a coaxiologiei. Astfel, primul capitol trateaza “Scopul, Ierarhia, nasterea numerologiei si a Factorului Primordial UNU”, cel de-al doilea “Instinctul, Matricea, Ordinea si Dezordinea, Dogma”, al treilea “Starea de fapt, Cunoasterea Deschisa si Cunoasterea închisa, Coaxialismul si Coaxiologia”. Urmatoarea triada ar fi constituita din interpretarea a trei aspecte ale exemplaritatii umane, prin capitolele “Amprenta si Amprenta Karmica, Genialitatea”, “Iubirea sau Constiinta individuala a Omului” si “Constientizarea sau Cunoasterea în Coaxiologie”. Ultima triada, sa zicem,
de factura semantica si hermeneutica, se preocupa de “Reflectii asupra filosofiei, Strainul din Om, Dimensiunea Vietii”, “Coaxiologia semantica” si “Adevarul semantic, Cunoasterea Semantica, Oglinda Semantica si Motivul Creatiei”. Capitolul al zecelea, “Ontologia Semantica, Neoontologia Semantica, Semantica Coaxiologica, Structuralizarea Semantica a Matricei Noastre”, valorifica ideile din arhitectonica filosofica precedenta. În fine, ultimul capitol ofera modelari matematice ale ideilor si conceptelor expuse în lucrare, precum si pentru relatiile dintre acestea.

Într-o descendenta ideatica schopenhauriana, nietzscheana si wittgensteiniana, autorul enunta principiile a ceea ce el numeste “coaxialism”: 1. Unica filosofie adevarata este aceea care accepta ca Omul nu cunoaste Adevarul, deci implicit, nici filosofia; 2. Omul nu va cunoaste niciodata Adevarul Absolut si nici Cunoasterea Absoluta, întrucât întreaga lui existenta este axata pe Iluzia Vietii; 3. Orice sistem filosofic sau filosof care va pretinde ca spune Adevarul este un mincinos; 4. Coaxialismul este prin excelenta filosofia care NU pretinde ca spune Adevarul, dar care accepta aplicatii care
sustin raportarea Iluziei Vietii la Adevar; 5. Esenta Adevarului consta în reflectarea acestuia la Elementele aparute înaintea sa, cum sunt cele ale Cunoasterii Deschise provenite din Starea de Fapt; 6. Coaxialismul accepta operarea cu opusii opusilor Existentei, cu sau fara a fi necesara raportarea la aceasta, determinând coaxiologia; 7. Fiecare Opus are la Infinit un alt Opus identic cu el; 8. Cu cât un Opus este mai departat, adica între el si elementul opozabil sunt intercalati un numar mai mare de opusi, cu atât similitudinile dintre acestia vor fi mai pronuntate, iar cu cât numarul opusilor intercalati între cele doua Elemente va fi mai mic, cu atât contrastele dintre acestia vor fi mai pronuntate; 9. Cum putem vorbi de Universe fara substrat în Existenta, putem vorbi de Cunoastere fara substrat în esenta, deci fara subiect; 10. Factorul va fi întotdeauna opusul infinitatii fata de care se va raporta ca finit, la fel cum Cunoasterea se raporteaza la necunoastere si Viata la Moarte.În acceptiune Coaxiala, Factorul va echivala cu Dumnezeu, Unicul Creator, dar si Întâmplator fata de lumile sale; 11. În lumile fiecarui Factor Creator si Unic Întâmplator se vor reflecta toti ceilalti Factori Creatori si Unic Întâmplatori, sub forma de numere, de la UNU, care este Factorul Primordial, pâna la un Infinit minus UNU de Factori Creatori si Unic Întâmplatori. (p.5-7) Desigur cineva s-ar putea întreba cum se sustine aceasta cuantica unitara? Dar a ridica la modul serios aceasta întrebare ar însemna sa nu întelegem ca aici este vorba despre niste modelari sugestive si nu despre surprinderea Adevarului Metafizic (ceea ce ar contrazice tocmai principiile coaxiologiei).Etc.Recenzia continua.

#269021 (raspuns la: #269015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 31/03/2008 14:40:40
(la: Asociere)
Pot întreba cam cu ce ai asocia, să zicem, "hermeneutica"? Pot!
Fireşte că tu poţi răspunde, sau răspunzi dacă poţi.
picky - de GloriaVictis la: 31/03/2008 15:43:36
(la: Asociere)
hermeneutica...o asociez cu atunci cand aveam varsat de vant si mama incerca sa-mi explice ca daca a spus ca "X-ulescu a fost pentru Y-uleasca un fel de Ana a lui Manole" nu inseamna neaparat ca X-ulescu era de fapt femeie si zace ingropata de vie intr-un stalp, iar Y-uleasca barbat si cremenal...:)))
#297665 (raspuns la: #297640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
către Zaraza - de wp la: 20/05/2008 11:17:10
(la: Dumnezeu si Extraterestrii )
Îmi cer scuze că mă amestec, însă mi-a atras atenţia o frază care este des folosită de europeni, nu neapărat în forma redactată de tine, dar în principiu având acelaşi mesaj - "Hinduismul este mai practic, mai elastic."
Nu de puţine ori se vehiculează superioritatea religiilor orientale printre care şi hinduismul. Bineînţeles, fiecare om poate avea punctul lui de vedere, însă înainte de a emite o opinie ar fi indicat să vezi ce înseamnă hinduismul în totalitatea lui şi nu aşa cum este el prezentat la diferite cursuri gen "fast-food" pentru occidentali.

Creştinsimul se limitează în continuare la mântuirea omului. Nu şi toţi creştinii. Însă asta nu scade cu nimic valoare învăţăturilor. Şi nici faptul că anumite învătăţuri nu ne convin...Nici mie nu mi-a plăcut şi ca atare, nici nu mi-am însuşit nimic din geometrie, dar iaca a trecut ceva vreme şi ea tot la fel este. Nu şi eu.

Umanitatea evoluează cei drept, dar aş limita această evoluţie la domeniul tehnic/ştiinţific nu şi la cel spiritual, care este în opinia mea în cădere liberă. A spune că, cuceririle ştiinţifice şubrezesc religia - şi aici mă refer la creştinism - este o afirmaţie gratuită care nu ştiu cu ce anume o poţi susţine.
Cuceririle ştiinţifice nu au cum şubrezi religia. Ştiinţa, este după cum afirmă dicţionarul explicativ al limbi române;
1. ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire. 2. cunoaştere (despre ceva).
3. pregătire intelectuală, învăţătură; erudiţie. (după fr. science)
Astfel, ca domenii ale ştiinţei putem numi teologia şi hermeneutica, care nu cred că pot şubrezi ceva din creştinism. A vorbi despre ştiinţă la modul general şi ai acorda privilegiul de deţinătoare a adevărului absolut este tot o credinţă. Numai că în acest caz "ştiinţa" devine un idol.
Pe da altă parte ce face "ştiinţa"? Ea constată şi în parte explică sau încearcă să explice ceva cu rezultate mai bune sau mai slabe. Însă nu crează nimic şi nu anulează nimic din ceea ce există.

Mai mare putere a omului, dată prin Iisus Christos de a învinge moartea şi de a dobândi veşnicia fără a te contopi într-o entiate impersonală,ci a rămâne tu însuţi,nu ştiu ce religie sau ce ştiinţă o poate da. Subscriu la ideea ta prin care spui că, în cazul în care "am reusi sa intelegem mai bine raportul nostru cu Viata, am fi mai buni", prin prisma celui ce a spus "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". Rămâne doar să credem sau nu, iar aici fiecare este pe cont propriu..

Dragă Zaraza, cu tot respectul, nu poţi fi stăpân pe viaţa ta decât pe o parte a ei. Şi asta nici măcar din perspectivă ştiinţifică. Nu tu ţi-ai dat viaţă singură, nici măcar nu ai fost întrebată dacă vrei sau nu. Ţi s-a dat. Poţi să renunţi la ea, din perspectivă trupească, deşi nu îţi recomand, însă din perspectivă duhovnicească, mai precis creştină, nici asta nu poţi...
#311409 (raspuns la: #311389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai, problema e la mine, - de Intruder la: 17/06/2008 14:16:42 Modificat la: 17/06/2008 14:20:35
(la: Batranii)
mi-au mai zis-o si altii.
nu le am cu hermeneutica si tuburile cinescopice...deh.

PS: nu e prima data cand dai inapoi la primul amarat de catel care te latra de dupa gard. :P
#318494 (raspuns la: #318492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceea ce ma surprinde (in mod placut) este discursul lui Liiceanu. Despre el a zis odata Staniloae ca nu are prea multe in comun cu credinta. Spre deosebire de colegul lui, Plesu, care s-a indreptat mai hotarat spre credinta.
Studentul si-a exprimat o parere subiectiva, problema lui nefiind in special Liiceanu, ci religia in general (sau ceea ce intelege el din crestinism). Daca ar fi vorbit altcineva despre religie ar fi fost la fel de intristat. Probabil a fost dezamagit de Liiceanu, considerand ca s-a prostit si el de a ajuns sa creada in "vanzatorii de iluzii". Cum era de asteptat, nu are foarte multe informatii din acest domeniu, de fapt toate informatiile sunt gresite:
- din cate stiu eu biserica ortodoxa nu se opnue transplantului, dimpotriva; e vorba de alte culte
- strigoii nu au nicio legatura cu crestinismul
- si cea mai deosebita afirmatie, din cauza ortodoxiei suntem asa. Nu stiu la ce timp se refera, trecut sau prezent. Fiind tanar nu-si aminteste poate de comunism, care nu era strain de ateism.
Daca se refera la timpul trecut, fata de englezi noi am avut ceva treaba cu turcii si alti vecini. Odata cu linistirea lucrurilor (unirea si independenta) a inceput sa se dezvolte si economia si cultura.

Tot legat de parerea strainilor despre ortodoxie, se potriveste la fix chiar parerea lui Heidegger (pe care il amintea studentul. Am gasit un interviu al filosofului Hans-Georg Gadamer, “pãrintele hermeneuticii moderne”, ucenicul cel iubit al lui Heidegger. Filosoful vorbeste si despre parerea despre credinta a maestrului sau, Heidegger: "Dupã câteva remarci acide asupra puritanismului protestant – “pentru care confirmarea religioasã stã în succesul economic” - Gadamer spune: Ortodoxia a fost, cu sigurantã, în ochii lui Heidegger religia crestinã corectã (richtige), deoarece nu are teologie si nici metafizicã. Numai asistentã duhovniceascã practicã. Deci asta a si fost ceea ce a contat în ochii lui Heidegger. La întrebarea “ce ne-ar putea salva de la transformarea noastrã într-o halã de fabricã vuind amenintãtor?”, rãspunsul sãu a fost: numai un Dumnezeu ar putea sã ne salveze. Aceasta a reprezentat un fel de testament si este o afirmatie cu multe sensuri. Poate a vrut sã spunã cã în ultimã instantã, i-ar reveni tot lumii ortodoxe menirea de a se opune tendintelor destructive ale gândirii iluministe”. http://74.125.39.104/search?q=cache:0wqXowbPtYAJ:www.ortho-logia.com/Romanian/Articole/heidegge.htm+heidegger+religia&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro&lr=lang_ro

Mai spune ca poate Liiceanu l-ar fi dezamagit pe maestrul sau, Noica. Noica nu era ateu, iar fiul lui este un calugar foarte cunosct, Rafail Noica. Chiar tatal il aprecia pe fiu, era multumit ca alesese calea calugariei.

Dar in timp parerile se mai schimba. Filosofia pune doar intrebari, care necesita si aflarea unor raspunsuri si nu se stie unde le va gasi studentul respectiv.
Om - de Sancho Panza la: 02/09/2008 23:38:34
(la: ora cocoşului)
rece!!
nu e nici un cocos zodiacal aici! :)
e doar un cocos...rosh...care a cantat...de 3 ori! :)
e cifrata toata, ok, recunosc. gasesti cheia in hermeneutica.
#338428 (raspuns la: #338415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...