ho ho ho

În primul rând, pedepsele sunt prea blânde, iar românul se precupeţeşte tot timpul şi pentru orice. Chiar şi în cazul pedepselor, opinia publică a făcut comentarii.
Atâta timp cât eşti corect, n-are importanţă cât de mare este pedeapsa.
În alte ţări, legea este foarte aspră, lumea se teme şi o respectă. Este o civilizaţie care s-a dezvoltat de-a lungul timpului.
La noi, istoria zbuciumată a poporului român, lipsa educaţiei religioase din timpul comunismului a dus la un haos care nu face altceva decât să ajute înflorirea hoţiei de orice fel.
Poate că ar fi necesară o lege ca cea a lui Ataturk, prin care hoţul să fie pedepsit în piaţa publică prin tăierea mâinii cu care a furat...
Câteva exemple şi cred că s-ar rezolva situaţia.
Eu sunt destul de dură şi radicală în asfel de situaţii, n-aş ierta pe nimeni.

...eu as zice sa ne fie mila de noi in primul rind.

La o greseala de proiectare unde se rupe un cui, e dat afara un inginer care e facut tzap ispasitor. Greselile de management, unde-si pierd painea mii de oameni sau o tzara, sint datorate -insa-conjuncturilor internatzionale nefavorabile si...nu e nimic de facut.

E hilar sa discutam de revolutzie si de discursurile lui Iliescu. Doar nu ne asteptam sa declare altceva. Un politician si cind spune adevarul minte, spune cineva. el gindeste altfel: mai "profund" si mai intortochiat.(pe scurt, ca o femeie)


Sper ca nu e cineva atit de naiv sa creada ca "ei" se gaseau intiplator la televiziune sau unde mai trebuia.

Una peste alta, nici nu se putea altfel. Stiut este ca au mai fost tot felul de incercari de "scuturare", faptasii fiind prinsi si treaba musamalizata. Totzi(?)speram...dupa care oftam tristi. Si sa stai la locul "potrivit" nu e o chestie la mana oricui. Cine ar fi fost mai indicat? Hai, acum ca sintem totzi cu 14 ani mai desteptzi, sa facem propuneri; nu va ginditzi ca e prea tirziu. Ginditzi-va numai ca "acum e momentul".
Nu am facut politica si nici nu fac( nu ma baga nimeni in seama...desi dupa cite vad ,scriindu-va , as fi avut inclinatzii)

Spune lumea ca "revolutzia" a fost organizata pe de o parte de rusi( era normal, nu?) pe de alta parte de vestici( zicetzi voi citziva); "antrenamente speciale" s-au facut in ungaria( si asta e f. normal, nu-i asa?) Ca doara Toekes-sau cum il cheama pe raspopit- nu a aparut de capul lui pe acolo ca martir!Uitatzi-va ce face acum si punindu-va mintea putzin la lucru...dar nu uitatzi ca vine Craciunul!

Si-n final ptr. noi astia ignorantzi e bine ca s-a miscat roata; noi am ajutat (cred...sau poate intimplarea?) sa se miscte in alta directie decit cea programata.Si uite ca ne putem vedea familiile fara sa ne mai temem de una de alta si sa zicem : aia e tzara noastra!( atentzie insa la accidentele de masina)

Cam asa vad eu.

Si daca tot am ajuns aici hai sa dam mana cu mana si sa facem ceva ptr. ea(RO) Amintitzi-va ce a spus J.F. Kennedy( sper ca l-am scris bine): nu intrebatzi ce face ROmania ptr. voi, intrebatzi-va ce facetzi voi ptr. Romania( acuma, ho: fara sacrificii prostesti. Ginditzi-va intai la viatza voastra. Totul pleaca de la noi incolo)

Am senzatzia ca daca nu ma opresc, balinzesc de tat, asa ca va la aici.

PS(scurt)
Maiestatea sa Regele Mihai, cred ca face ce-i sta in putere sa ridice putzin RO in ochii lumii. Lozina acum e: totul ptr. intrarea in Europa si nu cred ca e rau. E asta un drum gresit?

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

"Dumnezeu ii iubeste si pe homosexuali" nu e totuna cu "Dumnezeu e indulgent cu homosexualitatea".
Sodoma sta marturie asupra parerii lui Dumnezeu in chestiunea homosexualitatii.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

Imi dau seama ca esti pornita pe un war path si nu o sa-ti mai stau de acum incolo in cale!Desigur ca faci insinuari la mine cand scrii ca ma rog pt. altii in loc sa ma rog pt. mine dar lasitatea ta te desconspira,nu vrei sa ma numesti ca atare pe nume!

Faci ce vrei si crezi ,am crezut si gandit ca esti mai altfel dar din pacate nu esti.
Nu stii nimic din viata nu ai trait nimic care sa-ti aduca o experienta din care sa inveti ceva,esti ceea ce esti si imi pare rau pt. tine....
Intr-o zi te vei destepta dar va fi prea tarziu,crede-te in continuare buricul universului,si o mare credincioasa in ...Dumnezeu...
Cum vezi tu mana lui Dumnezeu,ai grija poate va deveni o palma pe obrazul tau.
Si NU-mi dau seama de ce tragi concluzii aiurea despre credinte si TU te crezi acea unica persoana care are conexiuni cu Dumnezeu?
Cine te crezi????Ai vazut ...mana lui la lucru??? habar n-ai ce vorbesti
Stii ce esti? un suflet debusolat si pierdut in minciuna si iluzia zilei in care zilnic traiesti,dar iluzia e asa de puternica incat o chiar consideri ...realitate!!!

Oho ho ho si iar ho,pot indruma pe oricine sa cumpere o casa,am trait in apt. in case de mahala si in vile superbe in Italia si AM o VILA in N.J. Pe coasta Atlanticului la 7 min. de mers pe jos de plaja!Am trait cu gandaci in trecut,cu soareci,si parca erau mai sinceri ca tine.
Mi-ai scos tot veninul din mine acum si-ti multumesc,calea ta e dura si vei vedea curand!fara ca nimeni sa faca nimic,Karma ta iti va vorbi.

Si am crezut ca esti sincera si o persoana placuta,adevarul e ca esti egoista,plina de ura(asta se va reflecta in viata ta),greedy,si cel mai rau o ipocrita,o mincinoasa si ascunsa,o lasa si o parodie a sufletului uman.
Nu eu am sa arunc cu pietre in tine ci soarta ta!!!Nu subestima pe nimeni din cafenea,nu stiu ...cati "prieteni" ai pe acest site,dar cei ce-s alaturi de tine, pt. mine sunt ca si acei albi ce mi-au omorat fratii si surorile mele!!!!
Toti acelasi suflet rau si evangelical...care e o religie BULLSHIT!
Sa te iei de mana cu BOUL de Bush, Mincinos si iliterat,nu stiu in ce masura te crezi atat de atasata si mandra de a fi cu un dobitoc,oare nu te gandesti ca ai putea fi lipsita de judecata normala?

Mereu si mereu ORICE texte scrii la cafenea sunt pornite din rautatea ce exista in tine dar NU o vezi pt. ca e o intelepciune si in asta: sa fii BLIND 'TILL
YOU"LL WAKE UP.....DEAD!

Si NU am incercat sa indrum pe nimeni ce sa faca cu viata lui/ei.Toti avem de ales,Free will,dar sa fii habotnic ca tine si "religia"ta sa critici pe altii ca mine,ca am alta credinta decat a ta,este WRONG,my dear!!!!

Eu NU ti-am criticat credinta ta,dar tu ca toti slujbasii brainwashed in numele acestei religii ce o consideri...unica ..."adevarata",ai "datoria" de a face propaganda in numele ei!!!!De ce NIMENI din cafenea nu face asta? Pt. Ca sunt oameni inteligenti!!!!NU aiuriti care traiesc in Twilight Zone!
Mai uita-te in oglinda cat mai des,poate intr-o zi se va crapa in ochii tai si vei vedea adevarul,caci azi esti un ZOMBIE!!!

Si inca un lucru: Cine te crezi tu de te simti asa de pura in suflet sa fii un fel de profet?Fii atenta ca o iei razna bine,pune picioarele pe pamant,caci e doar o iluzie faptul ca zbori....nu ti-a venit deloc vremea sa dai sfaturi!!!!
Si in final ce vezi RAU in mine ca ma rog pt. altii si nu pt. mine?Tu nu ar trebui sa vorbesti deloc.Mai ales pt. altii!!!

Am terminat cu tine definitiv,nu am ce sa mai discut cu cineva pe care am considerat-o o sora de suflet si am gandit in onestitatea ei.M-am inselat,o alta lectie in viata pt. mine!Inca te iubesc dar nu mai esti legata spiritual de mine prin nimic.
See you in another life when you'll be more advanced on the path.

Love&peace,
Ozzy

Nu trebuie uitat ca :
- piesa lor este o piesa DISCO, o piesa de dans
- textele sunt similare cu celelalte piese ale acestui gen cantate in engleza, deci comentariile de genul "textele piesei sunt nule" sunt fara sens, deoarece astea sunt textele genului (mai corect ar fi sa spui "textele muzicii disco sunt nule")
- piesa inspira un optimism irezistibil, motiv pentru care place, fapt care mi-a fost confirmat de multa lume, si pe care l-am vazut si in comentariile de pe forumurile straineze
- videoclipul este reusit, in ton cu optimismul piesei
- din cand in cand, prin Paris auzi in autobuz, magazine sau la coafor cate un "numa-numa-e", cantat de cineva cu walkmanul la urechi
- seara de seara in discotecile europene lumea danseaza in delir pe melodia lor si canta in cor "numa-numa-e" si "maia-hi-maia-ho".

Ce mai, e piesa disco a verii 2004.


______________________________________________________
"Where did where do you want to go today go?"

"am inceput sa ma "plictisesc"... si in acest moment simt ca nu ma mai intereseaza nici viata... nici existenta... nici fericirea... singura mea dorinta - autentica si fierbinte - fiind aceea de a inceta sa mai exist..."

Te plictisesti , spui . De ce ? Enumar o serie de motive dupa intzelesul meu :
1. Nu mi-am ales o meserie potrivita mie . Ceace fac la lucru nu ma intereseaza . Lucrez pt salariu .
2. Nu ma mai simt atras de nevasta-mea , sau
nu-s insurat si ma simt singur .
3. N-am nici un hobby . Nu-mi place sa citesc , nu-mi place sa vad un film , nu-mi place sa joc sah si , dealtfel n-am cu cine .
4. Nu-mi place sa licrez in gradina , dealtfel nici n-am gradina .
5. Nu am prieteni . Sunt singur . Forumul asta ma pune in contact cu oameni . Dar nu e ceva care imi poate alunga singuratatea si plictisul .

Paianjenule . Este unul din paragrafele de mai sus adevarat ?. Mai mult de un singur paragraf doar ?Nu esti singurul care sufera de plictiseala .Ai nevoie de o explozie de adrenalina ca sa-ti alungi plictisul ?
Imi aduc aminte de invatatoarea mea din Iasi ca spunea : "Nu cautatzi pe dracu' ca vine singur" . Si daca dracul vine , pleaca plictisul .
Atunci , hai sa-l cautam impreuna pe dracul . Vorba vine , nu-ti propun nimic impotriva religiei . Ai destui bani economisiti din munca ta plictisitoare ?. Destui pt , sa zicem , cinci ani de zile in conditii normale si plictisitoare ? Am eu un plan cum sa-i cheltuiesti intr-un singur an , dar sa-ti faci viatza interesanta . Da-ti demisia si pleaca departe . Unde ? Undeva unde sa nu te plictisesti . In padurile din Amazonas , in Papua Guinea , in Bora-Bora , insulele Solomon . Ho , ho . Nu in toate . Un an nu e mult timp . Alege . Si poate ramai acolo ducand o viata linistita si poate cu timpul , cam plictisitoare , dar un plictis de alt gen . Si poate ca n-ai sa te plictisesti de loc si viatza iti va fi poate simpla , dar plina si interesanta .
Ce ai de pierdut . Amana pt un an gandurile astea sumbre . Ofera-ti un ragaz .Poate ai dreptate si nu merita sa traiesti , dar asta n-o poti spune acum ci numai dupa ce ai sa incerci ceva de genul celor propuse de mine .
Dupa aia mai vorbim (daca vrei putem vorbi si acum) .

see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.

Carmen Topa zise:
--------------------------------------------------------------------
Iubirea despre care spui ca nu exista, nu o cunosti!
--------------------------------------------------------------------

ai dreptate. Nu o cunosc. Adica la mine nu mai e cum era acum 12 ani. Atunci imi iubeam nevasta cu patima, acum o iubesc cu liniste. Ori nu se poate compara, nu este ca ce e descris ca in romane sau in povesti cu zâne si fetsi frumosi.
Cat despre restul care-l bagati aici in zarzavat, mai ho. Aparent ceva s-a intamplat, la o rascruce a-ti luat-o la stanga in loc sa o luati la dreapta si a-ti ratacit putin drumul. Nu vad ratiunea celor spuse mai ales in contextul topicului.

cu stima,

AlexM

Hey,Enigmatescule,
Atat de enigmatic incat ai uitat unde te-ai pus si ascuns in vreun sertar de birou gol ori plin de chilotasi de dama?
Ai cam vrea tu s-o pupi pe Alice pe urechiuse,mi-e teama ca n-o sa ai niciodata sansa!Nici cu curul nu se uita la tine my friend!Nu cred ca exista femeie ce ar face astfel de sacrilegiu!Si stii cevasilea?Comentariile tale imi aduc aminte de Angel(care se pare ca a disparut subit....)si la fel de limbajul meu.Nu ma mai copiati oameni buni caci e simplu sa ma bagati in belele cu Daniel si Admin....mai fiti si voi ceea ce sunteti in suflet si ca persoane decat sa puneti masca unora (ca mine)sa va ascundeti realul ego!


Si NU e frumos derbedeule sa te legi de o femeie asa ca Alice ori indiferent alta fata,arata cat de slab si mitocan poti fi si desigur si de ce fetele nu te agreaza si se uita la tine cu scarba!

Vorbesti de accente?Unde traiesti oare?
In Australia?Am si acolo prieteni,amice,am in lumea toata prieteni,in tara care te-a ADOPTAT cunosc aborigenees,apoi oameni curati,onesti si care la orice ora te inghit si te scuipa ca pe un venin.Sa nu fii in prealma lor pt. ca ai un suflet impur usor de ginit imediat!

Peste tot te bagi ca un viezure si numai venin scoti pa gura si te crezi mare crestin in plus....halal exemplu!

Eu de ex. nu ma laud ca tine si altii,ca-s mare crestin credincios si dau pilde....dar cei ca tine,se cred superiori si crede-ma ca daca real ar exista un HELL,NU eu voi ajunge acolo,ci tu,pt. ca esti mincinos si uracios,ai un suflet mai negru ca al meu,my...friend!

Sa te legi de accentul moldovenesc al lui Alice,sa ti-l bagi in cur si va iesi altfel pe gura!Ajung sa fiu ca tine si cei ca tine,dar ma silesti in ignoranta ta sa devin ceea ce nu vreau sa fiu!

Din nou,trebuie sa-mi pun culorile de razboi pe chip.,sa-mi ridic sulita la Wakan Tanka si sa te caut sa-ti iau scalpul,dar nu te omor,te las sa traiesti in
mizeria ta de suflet uitat de Creatia toata!

Oh,sa nu-mi scrii deloc nici un raspuns,nu meriti!As zice insa sa -ti ceri iertare lui Alice,fata asta e f. buna si habar n-ai ca real merita sa cazi in fata ei si sa-i lingi picioarele!Nu ma ataca!Nu am avut sex cu Alice de ti se pare ca o apar asa de mult!Si ce daca mai alataieri ,pt. cateva minute am avut fantezii sexuale despre ea?Crezi ca ajung in HELL?Mai bine sincer decat ascuns ca tine!Aliiiiiccceeeeeee,da m-am masturbat in contul tau,e oare ceva grav?Ca te-am dorit ?
Si apoi ce daca voi fi iar pus la zid?Imi e frica de cineva?NU!!!!Enigmescului ii e teama de viata si viitor!Vad in el un rasist,pt. ca daca te legi de accentul cuiva,este o mistocarie nepermisa in viata.

Ba,Enigmatescule,te-ai gandit macar odata ca ai un accent strain in Australia?Ca limbajul tau suna ciudat si agramat la nativii tarii ce te-a adoptat?NU CRED CA vorbesti engleza lor!!!!Asa ca sa taci din gura si las-o moale cu accentele altora,chiar si daca faci o gluma,daca un australian face misto de accentul tau de lemn,te simti sucarit,atunci de ce te iei de Alice?

LOVE&PEACE,
Ozzy

...in 2008,dupa ce Romania va fi integrata in CE sau in MISA
( Daca Bivolica o sa traiasca pana atunci,o sa faca un partid si o sa
imparta vibratoare si bile de placere, inainte de alegeri si o sa integreze
toate femeile la el in...p..artid)

Acum putina seriozitate, nu cred ca exista cineva care a trait
in Bucuresti,cel putin si sa nu se simta bine cand il viziteaza
din nou.Eu cand vin in Romania, de la tara de la mine,ma simt bine, mai vad si eu un Porshe pe viu, un Mercedes ultimul strigat.Ma intreb,fratele meu ce multi afaceristi in Bucuresti.Ca la un salariu mediu de 150 euro
pe luna nu poti sa te atingi nici macar de o masina de 20.000 euro.
Romanul nu s-a nascut poet dar si bisnitzar,dupa numarul de masini
ultimul strigat din Bucuresti.Cred ca a doua zi dupa ce apare un nou model de Porshe,il vezi pe soselele Bucurestiului cu un parvenit la volan.
Si mai vezi tzatze grasane in jeepuri Cherokee si in Volvo de parca
au sarit de la muls vacile direct in jeep.Sunt doar invidios, bineintzeles.
Inainte de revolutie,scoteam o guma de mestecat si un Kent,toata lumea din jur ma considera un boier.Acum ,cine se mai uita la pantofii mei de piele, made in China? Lustruiti ? Nimeni.Lumea in Bucuresti e mai bine imbracata ca la Paris.Sa mori de foame dar sa ai tzoale la moda.
Sa mai zica cineva ca Revolutia nu a adus progres.
Pe scurt,Romania va fi pe calea cea buna, cand salariul mediu va fi 1500 de euro,adica peste 2000 de ani.Romania va fi o tzara cunoscuta in lume nu doar datorita unor baietzasi din Moldova care canta: maya hu,maya ho,maia hi hi...si niste versuri relativ in romaneste .

Zambetele,de ce au disparut zambetele de pe fetzele romanilor? Asta e problema. Vai de tzara in care multi oamenii vor prefera sa stea la inchisoare doar din cauza ca acolo au ce manca si unde sa doarma.

Romania merita un viitor bun.Dar deocamdata nu se vad aia care dau dovada ca sunt in stare sa il ofere.Nu o spun eu, o spun ziarele romanesti de pe internet.:-)

Eu am nostalgie fata de Romania si mereu am sa tin la fotbal cu echipa Romaniei ,la Olimpiada cu sportivii romani ,etc..etc...

Oricum,fotbalistii sunt noii voievozi. Si ei aduc,din cand in cand,un pic de bucurie maselor,ca prea multa nu au.

Hai salut.

DIGITAL ON-CAMERA FLASH: OUR RECOMMENDATIONS.
How far "off" are on-camera flash units when it comes to creating accurate exposures?  Which flashes work best?  Is AUTO really better than TTL?  What about eTTL, dTTL, iTLL?  Get the facts and be smart about which flashes to buy, and which to avoid.
http://www.shootsmarter.com/infocenter/wc031.htm

GUEST COLUMNIST MITCH GRAF: THE 5 SECOND IMAGE CHALLENGE.
"We are going to immerse ourselves in the field of marketing for a little while, and take the "5-Second Image Challenge". Taking an upclose-and-personal look at every aspect of what your business looks like, sounds like and feels like to a potential client is a vital ingredient in your recipe for success."
http://www.shootsmarter.com/infocenter/mg001.html

SUZETTE ON PHOTOSHOP: "POLAROID SNAPSHOT" LOOK.
Focus in on the heart of your image with a "Polaroid Snapshot" feel with this fun technique that can add life to a ho-hum image, and turn a good shot into a great one. http://www.shootsmarter.com/infocenter/sa017.html

HAUSER: STORIES #16.
Short and to the point, the master photographer reveals the though process behind his latest promo campaign. http://www.shootsmarter.com/infocenter/mh016.html

MAJOR ANNOUNCEMENT: THE ALL-NEW DIGITAL WORKSHOP TOUR IS LAUNCHED!
The good folks at Fujifilm, Bogen Imaging and the MAC group have selected Will Crockett to present a new day-long workshop on moving to the "next level" in professional workflow.  Starting in January, this 38 city tour will be coming to a city near you.  Please join us, registration is free and open now for the first leg of the tour.  Click here for more details on the awesome new event:
http://www.professionalworkflow.com/

CHRIS GREY ON DIGITAL LIGHTING: BREAKING THE RULES FOR FUN AND PROFIT.
Careful control of overexposure (yes overexposure) in the digital world can yeild a simple and wonderful effect but you must proceed with caution.  In this smArticle, light master Chris Grey takes you through every step.  Wow - it's cool!
http://www.shootsmarter.com/infocenter/cg003.html
We've just opened registration for the all new 4 day LIGHTING FOR DIGITAL PHOTOGRAPHY course with Chris at SSU:
http://www.shootsmarteruniversity.com/classes/cg20050418.htm

Hi de ho Lexman,
Apoi esti mititel in ale bagatului de otrava in plamini.Am inceput la 14 ani sa fumez,am 48 ani si abia de 7 luni m-am lasat definitiv.
!0...tigari pe zi?Ce zici de 80 pe zi cite fumam in trecut?Apoi e cam egal cu a-ti pune gura direct la teava de esapament al masinii.Daca mai fumezi si marijuana..
si mai si,te doare pieptul constant zi de zi.
Sa te lasi? depinde de om si caracterul lui/ei si mai ales de vointa.Totul e vointa.
Stii expresia"cold turkey"?Inseamna sa te lasi imediat si deodata de unul singur si sa nu mai fumezi cit vei trai!Putini pot face asta,eu am facut si nu ma laud degeaba.
Altii nu pot,ori se chinuie reducind numarul pe zi sau apeleaza la medic sau acupunctura sau psihologi etc si poate se vor lasa citeva luni dar vor reveni la fumat!.E o adictie ca si oricare alta,alcool,cafea,droguri etc.Te POTI LASA de ele.Uite eu nu mai beau cafea de 3 ani si nu-i duc lipsa,nu mai beau nici orice alcool si sunt vegetarian total de 1 an.
E greu sa te lasi dar nu imposibil.Poti f. bine trai si fara astfel de adictii daca tii sa traiesti mai mult si sa nu mori de tinar si asta se poate si la 30 ani ori 40 si cei care zic ca nu le pasa si baga in ei de crapa camasile pe ei caci de murit...tot vor muri,as vrea sa-i vad cind cad pe jos de atac de inima,caci daca se duc la Dr....apoi el va descoperi cu gramada probleme cu sanatatea lor.
De aceea nici nu se duc pt. ca le e frica!!!
Stii ce va fi? va fi prea tirziu pt. ei!Cind vad spectrul mortii la usa,sa kk pe ei de frica si intra in panica.
Asa vrei sa fii? e soarta ta si ti-o faci cum vrei,pt. ca dincolo de ea ai puterea de a -ti impune vointa si poti schimba lucrurile in viata ta.

A avea o tigara in coltul gurii nu te face mai important sau mai macho,iar sa fugi in lumea iluziilor halucinogenice ale drogurilor nici atit.Fi intelept si alege bine ce drum vrei sa apuci,pt. ca nimeni nu te invata,tu inveti singur sa traeiesti,o iluzie in care deja traiesti e de ajuns.Ce nevoie ai de altele in plus?

LOVE&PEACE,
Ozzy

Hi de ho,
Este prima oara cind patrund in aceasta bisericuta a voastra si doar pt. citeva momente in care tin sa fac o precizare:
Am raspuns la chestionarul tau pt. a te ajuta in proiectul tau si nimic altceva.
Gasesc in mine aceiasi atitudine explicata de Mary lagata de cenaclul vostru care este al vostru si celor interesati sa faca parte din el.Eu nu simt in mine nici un interes de a conversa la subiectele voastre.
Nu vreau sa fiu parte din nici o bisericuta din cafenea,ma simt f. bine singur si cind gasesc ceva interesant la care consider ca pot participa,atunci o fac si sub influenta deciziei de moment.
Nu vreau sa fiu considerat"al nostru"de nimeni.Am scris toate astea pt. a se sti bine care este pozitia mea de oricine.
Astea fiind zise noroc si sanatate si tuturor celor ce traim in USA sa nu uitam ca o hirtie certificat de cetatenie nu ne face deloc americani,vom fi etern niste imigranti doar, de la 1620 incoace.Valabil si pt. cei nascuti aici asa zisii"americani"wasp sau ne wasp.
Sa nu uitam peste 3 zile mincind traditionalul curcan,sa multumim indienilor pt. ospitalitatea lor de secole ce a dus la moartea lor prin genocid de catre omul alb.
O mica rugaciune pt. ei nu e greu de spus decit sa ne gindim doar la burtile noastre.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Hi de ho Boys&Girls,
Cristal si Mary,aveti dreptate.Uneori timpul isi joaca cartea pe ascuns in viata noastra,tricky.
Personal ma consider un simplu calator prin timp,viata asta, in Ro. sau aici in USA,viata urmatoare cine mai stie unde.Pacat insa ca inapoi nu poti regresa in timp...dar poate ca e bine cum e orinduita soarta fiecaruia,nimic in creatie nu este intimplator.

Inca de mic copil am avut o mare afinitate pt. indienii americani,cindva cu sute ani in urma am fost indian si soarta m-a adus azi in viata asta aici in America.Faptul ca am prieteni f. buni indieni nu este o intimplare.Uneori ma simt trist de parca am pierdut lumea toata din mine,stiu ca nu apartin acestor timpuri deloc.
Pot avea o viata fericita si indestulata dar in mine uneori nu ma regasesc deloc,ma simt chiar strain de mine insumi.Viata materiala e de mica importanta pt. mine.
Nu-mi traiesc viata depinzind de niste hirtii colorate care in esenta nu inseamna nimic.
Cum vine asa o traiesc in orice conditii,nu voi fi alta persoana.
Sint uneori trist pt. ca nu ma regasesc deloc si imi lipseste viata simpla libera in mijlocul total al naturii,mergind in paduri la vinat sau luptind pt. libertatea poporului meu indian.
As vrea sa retraiesc acele vremi,fara electricitate,computer tv.masini,lume suprapopulata.Vreau sa fiu pe cal sa alerg de fericire lasindu-l sa ma duca unde vrea el,caci totul este cu mine si in mine,apartinind pamintului din care m-am nascut.
Nu cunosc viitorul,dar am asa o intuitie ca voi retrai azi cum am trait sute de ani in urma.Doar atunci voi fi real constient de cine sint re -devenind eu insumi cel pe care -l caut de secole si de fapt de milenii.

Mitakuye Oyasin(we are related).

LOVE&PEACE,
Ozzy

Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle

Hi de ho Daniel,
As vota bucuros dar am citeva intrebari:
1)Sunt de 17 ani cetatean american,nu am dubla cetatenie pt. ca la plecare din Ro.cu 23 ani in urma m-au facut apatrid,deci am venit aici cu pasaport fara cetatenie de nici o culoare.Pot vota in cazul asta?
2)Eu nu stiu NIMIC despre ce se mai petrece in Ro pe plan politic.Stiu ca presedinte e Iliescu si prim ministru e Nastase,si sint impotriva lor,deci as vota pt. oponentii lor insa...NU stiu cine e oponentul si nu-i cunosc vederile si ce schimbari va aduce?
3)Desigur ca oricine e mai bun ca iliescu,dar nu stiu cine e candidatul?
4)Deci poate un american de origine romana sa voteze?

Merci,
LOVE&PEACE,
Ozzy

ce liniste p-aici !!! bo-ho-ho :(( v-ati ascuns cu totii cand am aparut si eu? ha ha ha ! cool :))

Ce iti place la vanatoare, Horia? Nu ti-e mila de animalele alea? Nu-mi vine sa cred ca poti sa simti bucurie si satisfactie in suflet cand impusti o caprioara delicata sau un porc mistret amarat.

Inteleg daca nu ai avea ce sa mananci da' asa...:((

Hi de ho Ondine,

f.f.f interesant subiect adus de tine,as zice extrem de interesant si din proprie experienta personala ce traiesc zilele astea,o REALITATE !

In primul rand si f. pe scurt,eu am fost casatorit de 2 ori,acum ultima oara am fost 15 ani casatorit ,tehnic inca sunt pt. inca 7 sapatamani cand divortul cerut de mine se va finaliza si voi fi liber in final sa-mi urmez adevarata fericire la care nu m-am gandit ca-mi va apre intr-o zi si daca ai credinta in karma si destin este definitiv ceva greu de explicat multor din cei cu capu bagat in nisip si conceptii invechite dupa care-si ghideaza o rutina a vietii.
Personal refuz a trai in sec.XVII lea !

Dar asta e alegerea mea,eu nu sunt aici acum sa critic sau sa dau sfaturi,si la fel trag nadejde ca nimeni nu va face la fel cu mine pt. ca asta va demonstra slabiciunea egotistica a celor ce ma vor ataca dar in final nu ma afecteaza cu nimic opiniile lor.

Deci am gasit femeia din vise si ea la fel pe mine si impreuna suntem mai fericiti decat fericirea insasi si atunci intreb:ce-i important in viata? sa fii fericit ori sa pretinzi a fi fericit de dragul unor inele de pe degete????
Cum am dat unul peste altul am decis si simtit in suflete ca NU putem trai unul fara celalalt si imediat prezentul a devenit o viata de dragoste intre noi si trecutul s-a pierdut acolo unde mereu dispare:in el insusi.

responsabilitati? le-am implinit destul in 15 ani si acum chiar fiind stors de bani pe orice lucruri de nimic pana la divort.Dar important pt mine si iubitra mea e sa fim impreuna si sa traim unul alaturi de altul dincolo de timp si spatiu.

Citind tema ta deci parca am citit despre noi doi azi si viata noastra de aceea nu m-am putut stapani sa nu scriu si eu cateva vorbe
si ea este in plin divort ca sa fim amandoi impreuna.Deci vreau sa spun inca odata ca in viata nu trebuie sa-ti fie teama de sentimentele tale ci sa-ti urmezi inima si sa asculti de ea,e mult mai importanta decat mintea care impiedica sa te descoperi pe tine cine esti cu adevarat.

Nu este o aventura si nici o infatuare ,iubirea nu cunoaste legi scrise sau nescrise,ea actioneaza doar si o simti in tine daca esti receptiv ei cu adevarat si nu traiesti o viata impusa de hartii si legi de conduita care nu demonstreaza nimic intr-o relatie din doi oameni fie casatoriti.
iubirea o simti si o traiesti si e de ajuns sa lasi totul in urma ta si sa o iei de la inceput intr-o noua viata mult mai buna si fericita,oare nu asta vrei de la tine si de la ea?

Iubirea adevarata nu cunosta timp si spatiu si nici varsta ea exista si daca o gasesti indiferent ca e mai devreme sau poate tarziu,este un act divin si a fugi din fata ei este o lasitate!intr-o zi te vei caina si suferi ca nu ai ascultat de sentimentele tale si va fi prea tarziu.....a trecut pe langa tine,te-a invitat sa o iei de brat si ai refuzat ,ea nu se va reintoarce niciodata la tine si vei tri in iluzia unei casnicii de rutina pe care o consideri un exemplu dar e ca o casa frumoasa pe din afara dar inauntru roasa de termite.

Astea am avut de spus si ca am vorbit referitor la tine Ondine nu este in mod intentionat si particular ci o exprimare la modul general

LOVE & PEACE,
Little Eagle

Iti accept scuzele si nu m-ai jignit deloc,de fapt sunt obisnuit sa fiu luat la tinta,dar uneori e destul de greu sa-ti mentii calmul pe site si la astfel de subiect care in primul rand este un adevar despre o poveste de dragoste reala.
Deci te rog sa accepti si scuzele mele.LOVE &PEACE,
Little Eagle


"It does not require many words to speak the truth."
Chief Joseph(Nez Perce)