i simptom

succesul romanelor de gen h.p. e un simptom, nu pozitiv dupa parerea mea. generatia noastra a crescut si s-a educat cu alt gen de literatura.
aspectul negativ consta in idoctrinarea cu fantasme. intr-adevar pune imaginatia in actiune dar intr-o directie 'moarta' fara nici un element care sa-i ajute in viata reala. si romanele lui jule verne, wells sau asimov (am omis multi autori si carti bune) erau fantastice la timpul lor, unele mai sunt inca, dar bazate pe 'speculatii' mai mult sau mai putin rupte din realitate, cu baza 'stiintifica'. mai toate 'noutatile' din romanele lui verne sau infaptuit cu timpul. cea ce au facut (romanele si autorii respectivi) a fost sa deschida apetitul spre stiinta, spre cunoastere. spre ce te indreapta h.p.? spre ocult si fantastic? si ce castigi din asta?
civilizatia europeana a fost salvata cand grecii (care desi politeisti, zeii lor erau o reflectie a vietii de zi cu zi si a fortelor naturii pe care le infruntau)si care aveau o viziune realista supra existentei au oprit invazia persana (de la ei avem toate conceptiile de iad si rai, zeitati fantastice, viata de apoi si alte fantasme) care ameninta sa cucereasca spatiul european.
si noi ce facem? ne intorcem inapoi la credinte fantastice care nu au facut decat sa opreasca progresul? renuntam la democratie, (conceptie bazata pe aceleasi principii aparate de greci)?
cu privire la descoperirirea altor forme de 'existenta' cand or fi descoperite mai vorbim. pana atunci pure speculatii care nu ajuta la nimic decat sa dea apa la moara (si multi $$$$ in cont) unor speculanti profitori, mincinosi si interesanti. :)))

ahaaa uitam ...vezi bine... A "incurca" o gaura cu alta nu inseamna a fi gay neaparat, stimabile... Sexul anal este practicat de ambele sexe. Iti recomand sa incerci :) Alege o dama bine, experimentata-n procedeu si... s-ar putea sa nu mai doresti sa schimbi, dupa aceea. Cat priveste gay-i , din experienta mea profesionala si a documentatiei in domeniu, se pare ca formele feminine nu ii incita din cauza dezechilibrului hormonal. Aceste dereglari sunt date, in special, prin mostenirea genetica provenita de la mama; si in mod cu totul particular de catre sensibilitatea fiecarui individ in parte pe parcursul evolutiei sale. Oare ai mai fi la fel de revoltat daca ai afla ca in adolescenta o parte din anteziile sotiei tale erau legate de o persoana de acelasi sex?!! Paradoxal ,nu? De aici si efectul "celei mai bune prietene" cu care fetele se tin de mana in acea perioada. La barbati, ursurinta cu care isi fac prieteni acestia este data de latura feminina a personalitatii lor. Cati lei, tauri, etc... ai vazut ca fiind prieteni? :) Practic este imposibil sa tii doua specimene de aceiasi rasa si sex laolalta. Subiectul este vast ...si eu scriu in timpul programului, privat fiind de suficient timp liber pentru a explica pendelete acest fenomen, simptom ...spune-i cum doresti

Se spune deobicei ca unde sunt doi puterea creste. Aceasta "lema" este cu atat mai dura cu cat ea are valabilitate in toate aspectele. Unde sunt doi intr-o singuratate este cu atat mai apasator cu cat aceasta singuratate deriva dintr-o relatie pe termen lung, care l-a inceput nu avea deloc simptomele unei boli incurabile cu final tragic.
Exista o singuratate in doi, este greu de acceptat, dar mai greu este sa vezi cauzele pentru care s-a ajuns acolo. cel mai dragic insa este complacerea in acesta situatie pana simti ca nu mai ai aer, te sufoci si nu stii de unde sa respiri putin oxigen pentru a trai propria ta dezamagire

Comentariile de mai sus... este mai de graba vorba de NATUROPATERAPIE sau terapie herboristica (tratarea cu plante), iar cand este cu esente (uleiuri esentiale vegetale) este vorba de AROMATERAPIE..

HOMEOPATIA este altceva, cu totul diferit,
este metoda terapeutica de tratarea bolilor cu
pilule, ampule sau prafuri, ca toate medicamentele, care contin in doze infinitezimale substante care ar provoca unui om sanatos aceleasi simptome ca cele prezentate de un bolnav

cuvantul "homeopatie" este contrarul cuvantului "alopatie"

Medicamentele homeopatice au nevoie de mult mai mult timp decat medicamentele clasice pt a vindeca si nu sunt eficace in bolile grave

o stiinta ca toate celelalte, bazate pe date, studii, si agreata in Franta in ministerul de Sanatate, dovada este ca multe medicamente homeopatice active sunt rambursate de catre Asigurarea de boala (Securitatea Sociala)

in medicamentele homeopatice nu sunt folosite doar plante, uleiuri esentiale, dar si substante : saruri minerale, amino-acizi, vitamine, hidrati, oligo-elemente si altele, naturale sau de sinteza

De altfel multe medicamente de la medicina traditionala sunt extrase din plante
ex: tot ce este medicament respiratoriu, in 80% este extras din esenta de eucalyptus.

Insa nu trebuie confundat, asa cum spuneam inainte, Phytotherapia (naturoterapie) sau Aromatherapie cu Homeopatia.

Plante sau extracte de plante folosite in diferse forme si preparate singur acasa, cu un dozaj cum vrei.. nu este homeopatie

Dozele infinetizimale continute intr-un medicament homeopatic sunt etudiate si stabilite strict si precis, sunt cate o data de ordinul de -3, dintr-un gram adica o mie de ori mai mic decât gramul, chiar si de ordinul de a 10.000 parte dintr-un gram...

un surdozaj ar da simptome de boala.

Nu este o abureala, dar eficace pt multe lucruri nu da rezultate in toate bolile.

Hypatia
E o posibila calificare a fenomenului, dar cu siguranta e unul din simptomele unei societati aflate in descompunere: poporul roman. Imi este foarte greu sa accept ce se intampla cu noi, dar o analiza atenta a tuturor compartimentelor vietii sociale ne arata cat de dezgustatori am devenit ca fiinte umane, in ce hal ne-am pervertit sufletele si care este finalul.
Cred ca si cele sase mame au o vina: n-au cercetat cu de amanuntul soarta copilasilor lor. E greu de imaginat o mama care se resemneaza prea repede cu pierderea copilului ei. Daca romancelor nu le mai pasa de pruncii lor, isi traiesc viata in zadar si se autocondamna pentru vesnicie.

Un miting de protest organizat de crestin-democrati a degenerat in final intr-o usoara altercatie dintre politisti si manifestanti
1 martie 2004

Finalul unui miting pasnic de protest, organizat duminica de Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD) langa statuia lui Stefan cel Mare si Sfant din centrul Chisinaului, a degenerat in altercatii dintre politisti si manifestanti.
Tensiunile s-au produs din cauza unui cameraman de la politie imbracat in civil care lua imagini cu fete ale participantilor la actiune. Un grup de manifestanti a incercat sa-l impiedice afisand chiar in fata camerei de luat vederi o pancarta. Dupa ce cameramanul si-a schimbat locatia, protestatarii i-au ingradit iarasi vizorul, astfel incat politistul s-a vazut nevoit sa urce pe un zid pentru a lua imagini.

Pentru ca protestatarii au incercat sa-l impiedice in continuare sa ia imagini, a intervenit un grup de politisti in civil, infiltrati printre participantii la miting. Potrivit martorilor in timpul busculadei unul dintre presupusii politisti imbracati in civil ar fi aruncat la picoarele manifestantilor o grenada cu gaz lacrimogen, dupa care politistii au parasit zona. Cateva persoane au avut simptome usoare de intoxicare, acuzand dureri de cap si dereglari de vedere, fara sa ceara insa asistenta medicala.

Vicepresedintele PPCD, Stefan Secareanu, a calificat actiunile atribuite politiei drept o provocare. El a spus ca dupa ce, saptamana trecuta, liderilor PPCD li s-a ridicat imunitatea parlamentara, actiunea din 29 februarie este un nou act de intimidare a celor care protesteaza fata de politica autoritatilor comuniste. "Cei care au pus la cale aceasta provocare, au facut-o in speranta ca participantii la actiunile de protest se vor deda unor acte de violenta ce ar da mana libera autoritatilor sa recurga la noi acte de intimidare a PPCD si a liderilor formatiunii", a opinat Secareanu.

Manifestatia crestin-democratilor impotriva prezentei militare ruse pe teritoriul Moldovei si a politicii promovate de guvernarea comunista, la care au participat cateva sute de oameni, nu a fost autorizata de Primaria capitalei.

Politia nu a lansat deocamdata comentarii oficiale pe marginea incidentul de duminica, a carui declansare protestatarii o atribuie unor reprezentanti ai fortelor de ordine.

Anterior, presedintele Vladimir Voronin a declarat ca "organele de drept nu vor mai acorda o atentie deosebita PPCD. "Noi nu vom reactiona la provocari si, chiar daca mitingurile neautorizate vor mai avea loc, nu vom sustrage politia in zilele de duminica de la activitatea ei cotidiana. /.../ Daca vor sa se plimbe pe piata si sa strige, sa o faca, dar la alegeri vom vedea cine si cum a strigat in timpul anului", declarase seful statului.

http://www1.azi.md/news?ID=28078

Stau si ma gindesc oare care este parerea ta, de fapt. Care sunt motivele pentru care ai aruncat piatra in balta...Chiar nu e nimic de facut prin Baicoi? Sau chiar ai impresia ca citindu-i pe Cioran si Nietzsche ai pus vulturul pe blazon? Chiar te consideri atit de superior ca te-ai decis sa-ti completezi personalitatea subscriind la stie-ul asta. Nu stiu de ce am impresia despre tine ca esti precum moldoveanu' ala din banc: "geaci di' piele am, olecutza di bataie stiu"...acu' tre' sa ma conving ca sunt inteligent. Imi cer iertare pentru ce tocmai am scris, nu este intentzia mea sa te jignesc, dar sunt 50% sanse sa am dreptate... Sunt mai multe lucruri pe care nu le inteleg la tine, n-am sa le enumar acum, dar nici nu vreau sa fac greseala de a-ti separa persoana de pareri, sunt un tot omogen, inseparabil. Nu sunt de acord cu punctul tau de vedere, lucrurile nu se pot schimba peste noapte, chiar daca avem impresia asta. POATE generatia ta si cele ce vor urma vor reusi sa schimbe ceva dar pentru asta e nevoie de mult mai mult decit sa-ti pui opiniile pe un site. Intreaba-ti parintii de cite ori au dat shpaga la garda financiara, politia economica, primarie, etc garantat s-a intimplat de multe ori; gindeste-te acum, cum ar fi fara banii parintilor, imagineaza-ti ca acum trebuie sa te intretii singur si sa-ti ajuti si parintii din bruma aia de bani pe care-i cistigi fiindca te-ai lasat de scoala. Imagineaza-ti mai departe ca esti oripilat de realitatile care te inconjoara, vrei sa schimbi ceva in jurul tau si nu stii de unde sa incepi, pentru ca esti prea obosit dupa o zi de munca, pentru ca esti prea obosit dupa o zi de rugaciuni pentru o viata mai buna, pentru ca esti terminat inca de la inceput. Din pacate asta este conditia multora din Romania si chiar daca n-ar fi asa, simptomele sunt tot astea. Sentimentul de inutilitate vine dupa mai multe incercari nereusite, si crede-ma mamico, alt dar mai frumos nici ca se putea...
Revenind la stereotipie sa stii ca n-o sa reusesti s-o elimini, poate doar s-o intaresti.Am o gramada de prieteni "baietzi de bani gata" si sa stii ca nici unul dintre ei nu se chinuie sa elimine stereotipuri. Au dovedit deja ca sunt in stare sa faca ceva (marea majoritate...) altfel: la scoala, la munca...Daca n-ai fi spus ca ai 18 ani nu cred ca s-ar fi gasit cineva sa intrebe. Iar aia cu fii de boieri nu se aplica deloc bogatilor de acum, rari sunt cei care pot fi denumiti boieri astazi in sensul de atunci. Nu-ti renega radacinile refuzind ceea ce-ti ofera parintii, sunt destul de mari sansele ca intr-o zi vei mosteni totul si vei sfirsi prin a da shpaga, fenta legea, incercind sa conservi un stil de viata care atunci iti va parea de neinlocuit. Si atunci vei sfirsi prin a-ti nega opiniile. Nu stiu in ce masura am reusit sa fiu coerent, sa-mi exprim parerea unitar, astfel incit sa te determin s-o iei in considerare. Imi doresc din tot sufletul ca tot ce am scris aici sa nu descrie deloc realitatea, dar din pacate cred ca cam asha e...nu mai am virgule. pa

Cred ca UNIVERSUL are si el perioadele lui de oscilatie rapida alternand cu perioade de oscilatie lenta, asa cum un organism stimulat de anumite conditii functioneaza excelent , alternand cu perioade de depresie, cand randamentul si inspiratia scad...

Fiind foarte posibil ca acest concept sa fie extrapolat la univers, oamenii seamana cu celulele dintr-un organism(si multe din ele au o mobilitate extraordinara, cum ar fi hematiile) a carui buna functionare se traduce prin schimburi ritmice de substante intre celule, schimburi de stimuli, mecanisme complicate pe care nu le stapanim inca...

Deci aceasta efervescenta nemaintalnita este datorata unor conditii speciale care stimuleaza organismul din care facem parte si care vibreaza la aceasta etapa cu o mai mare intensitate.

Desigur, este posibil ca aceasta suprastimulare sa insemne ca urmeaza o implozie sau o destindere brusca, ceva care brusc va schimba ritmul de dezvoltare sau "respiratie" a acelui hiperorganism din care facem parte...

Facand analogia cu complexitatea propriului nostru organism, o greseala de alimentatie, o miscare gresita, o sperietura puternica pot distruge brusc si cel mai infloritor organism...Efervescenta societatii omenesti actuale poate fi rezultatul unui eveniment nedorit in organismul acela maret, care poate avea, deocamdata primele simptome ale colapsului, cand apar disfunctionalitati la nivel periferic dar care evolueaza rapid(ganditiva la o alergie periculoasa la un medicament, cand un organism uman incepe sa se dezechilibreze) si poate duce la catastrofa...ca din nimic...

Sigur, putem modela in fel si chip mediul in care traim si rolul nostru in acest mediu, dar ce este straniu pe acest pamant este ca se accentueaza lipsa de interes a factorilor de decizie din diverse puncte de pe glob de a crea armonia aceea care ne-ar putea transforma intr-o forta deschizatoare de drumuri noi in cunoasterea universala...se accentueaza balastul uman, in loc sa fie utilizati indivizii odata nascuti cat mai bine cu putiinta pe toate planurile evolutiei spirituale...Omenirea a devenit ca un cancer care inseamna multiplicare haotica de celule, in detrimentul echilibrului organismului primordial...

In general spui chestii care sint nu numai interesante, dar si cu cap. Da, sintem inrobiti de slujbe, si poate si mai mult de dorinta de a avea mai mult. America de N. e un exemplu perfect: uite-te la conditiile de a fi mama in USA. Dupa nastere, cit poti sta acasa in concediu de maternitate (platit)? Fa o comparatie cu alte tari. Ti se asigura slujba cind te intorci? As putea continua cu exemplele prin care societatea te impinge inspre neglijarea familiei, a cresterii copiilor, si a propriei tale vieti (cea in afara de munca). Zicala "I don't have a life" a devenit ceva de care unii sint chiar mindri.

Dar, chestiile la care faci aluzii nu sint chiar asa de convingatoare. Exemplu:
Va atrag tuturor atentia asupra unui lucru si anume ca trebuie sa aveti grija ce, cum si unde vorbiti anumite lucruri.
E adevarat, dar asta e un sfat general. Pina si a la chef cu pretenarii trebuie sa fii un pic atent, ca sa nu te faci te tot rahatul. Aluziile la faptul ca ceea ce spunem poate fi inregistrat si folosit mai tirziu mi se par nebazate pe realitate. Sint convins ca nici o tara nu are capabilitatea de a intregistra tot ce se vorbeste la telefon, ca sa nu mai vorbim de video signal... dpdv tehnic pur si simplu nu e posibil. Si nici nu e nevoie. Daca ai putere poti schimba legile in asa fel incit cutare X, Y, si Z pot fi inchisi pe baza legilor noi. Cei in putere pot sa elimine X, Y, si Z daca nu vor sa faca valuri, samd. Nu cred ca e nevoie sa atita tehnologie si informatie sa putem sa ne scapam de anumiti indivizi.

Nu ca sint de acord, ca nu sint. Incerc numai sa fiu realist. Totusi, daca te simti cu musca pe caciula, atunci poti folosi encriptie, si cel putin le faci viata amara celor ce vor sa te shpioneze.

Faptul ca astfel de informatii se gasesc in carti nu ar trebui sa le dea mai multa credibilitate. Multi scriu multe. Pe cine sa mai credem? De unde stim care e agenda lui cutare autor? Nu stim.

\begin{philosophy}
Spui: Asa veti putea ajunge, cel putin teoretic, mai usor la adevar. Dar de unde stii cu siguranta ca ai ajuns la adevar? Poate am ajuns la o minciuna care e suportata bine de tot felul de evidenta... Adevarurile cad in doua categorii in ziua de azi: 1) adevar personal 2) adevar in context
Primul are de a face cu ce cred eu personal, daca as putea sa ma desprind de lumea in care traiesc. E mai mult o credinta. e.g. "cred ca vad lapte in pahar, iar acest lapte e alb" Eu il vad alb, dar poate un martian il vede rosu. Exista un adevar absolut? Al doilea tip de adevar, cel ce e suportat de contextul in care traiesti. Nu numai tu crezi acel adevar (sau ai evidenta) ci si un numar de alti indivizi. Vezi, exista evidenta ca GW Bush e un ticalos. Exista un grup de indivizi care vad evidenta suportind acest adevar peste tot. Dar exista un alt grup care cred ca GW Bush e un om integru. Care-i adevarul? Conteaza? Nu. Ce conteaza e ca societatea in USA are probleme mari. Nu stiu de ce. Poate pentru ca a devenit un imperiu prea puternic... poate alte cauze. GW Bush e o simptoma a problemelor. GW Bush nu ar fi fost ales ca presedinte in Suedia; sau Olanda.
\end{philosophy}

Hai ca se face tirziu. Cu privinta la tema originala de discutie: daca America ar ataca Romania? Opinia mea e ca, daca conditiile ar fi favorabile (sau nefavorabile, depinde in ce tara traiesti), ar ataca-o. Uite-te la istoria USA, sau orice alta tara. Daca i se pune musca pe caciula, o face. Dar in viitorul apropiat nu vad nici un fel de motiv pentru care America ar face-o. Intelegeti oameni buni: Romania e o tara fara importanta pentru puterile lumii. Atunci cind apare pe CNN cel putin o data la 2 luni pe timp de un an, si numai atunci, mi-as permite sa spun ca Romania are un pic de importanta. Acum? .... hihihi... apare Romania pe CNN o data la 2 ani. N-avem de ce sa ne fie teama.

--ikoflexer

Denysa, eu am studiat medicina in State unde am facut specializare in medicina interna. Este adevarat ca haosul si incompetenta troneaza in Romania. Cu toate acestea, cred ca oricine este nevinovat pana in momentul in care este dovedit vinovat.

Din pacate ca orice om, un medic se poate imbolnavi iar simptomele pot aparea cand sta la TV, in somn sau cand munceste. Cu atat mai tragica este situatia cand are un bisturiu in mana. Manifestarea unei boli nu este sub controlul individului. Daca Ciomu ar fi avut un accident vascular nu putea sa ii spuna creierului: "stai putin sa termin operatia asta".

Am inteles ca Dr. Ciomu era ciudat. Dar este o diferenta intre a fi obscen si a mutila pe cineva cu intentie. Caci despre incompetenta imi este greu sa cred ca este cazul aici.

Dupa cum spuneam, drama lui este ca s-ar putea sa nu poata dovedi ca a avut un accident vascular tranzitoriu, pentru ca nu lasa urme pe tomografie.

"....trebuie sa pui ceva in loc..."-dar daca am pus fumatul in locul a ceva,daca am ales sa-mi bat o pioneza in calcai in loc de un cui?

si mai indraznesc cu o intrebare:de ce este fumatul un pacat?de ce sa bei cafea zi de zi nu este un pacat(iata sunt unii care nu pot face nimic toata ziua daca nu isi beau cafeaua in schimb daca au uitat de rugaciunea zilnica nu au nici un "simptom" neplacut).

Eu cred ca daca ai pus fumatul in locul altui lucru care pe deasupra mai este si bun, mai ales ca si constientizezi acest aspect, atunci e cu atat mai rau. Exista mai multe scnerarii posibile: 1. in fiecare dimineata si seara in loc sa-ti faci rugaciunile de rigoare iti pui mustiucul in coltul gurii si tragi cu sete din tabacioc de zici ca vrei s-o inghiti deodata- va sa zica renunti la rugaciune in folosul tigarilor si a satisfacerii nu unei necesitati, cum zic multi, ci a unui viciu personal care te tine legat in chinga lui amara (renunti la dragostea lui Dumnezeu pt. un lucru nefiresc); 2. iti faci rugaciunile necesare dar dupa ce te ridici din genunchi te duci intins spre pac-ul cu cartuse neconsumate si-ti tragi cate un glonte direct in inima plamanilor- ar fi mai multe explicatii plauzibile aici si mai multe motivatii de la care pleaca gestul respectiv, eu insa vreau sa scot in evidenta un alt aspect f. important si anume ca nerenuntarea la acest viciu chiar in conditiile in care suntem mai apropiati de viata bisericii, face ca rugaciunile noastre sa-si piarda aproape in mod automat efectul. 3. nici nu te rogi si nici nu fumezi- ultimul lucru e bine ca nu-l faci, dar daca esti crestin numai cu numele (sau poate ca nici macar asa) atunci trebuie ca cineva sa-ti spuna pe sleau ca "vamesii si pacatosii vor intra primii in imparatia lui Dumnezeu" iar tu te vei uita la ei cum se bucura; ultima categorie, a patra, este a oamenilor care implinesc cuvantul Scripturii intocmai si nu-si intineaza viata cu fumuri de nici un fel- fumatul lor consta in consumarea zilnica in rugul aprins al rugaciunii, in post si smerenie.

Concluzia mea e ca daca ai pus fumatul in locul a ceva bun si folositor, atunci e cazul sa pui acel "ceva" bun si folositor la locul lui de cinste de mai inainte si sa scoti de la tine tabaciocul. Vorbesti de "pionieza in loc de cui"... De unde stii tu sigur ca fumatul e mai degraba o pionieza in comparatie cu altele, de unde stii tu cum va judeca Dumnezeu? In fond si la urma urmelor problema nu e neaparat tigara, ci faptul ca ne lasam prada unui viciu. Aminteste-ti: bogatia nu e un rau in sine, ci reaua ei folosire duce la pierderea sufletului.

Acest principiu se aplica peste tot in viata: depinde in ce scopuri folosim anumite lucruri, chiar si vorbe. Si aici vin cu argumente ca fumatul este un rau in sine, un pacat. Sa-mi zici mie acum cam care ar fi scopul fumatului, ce aduce el benefic in noi? Nimic, numai desertaciunea fumurilor. Ca daca am sta sa socotim pana si cheltuiala care se face cu tigarile, asta sa stii ca un fumator sadea ar putea f. bine sa-si cumpere in vreo 20 de ani o masina destul de buna cu banii ce i-ar economisi din tigari. Ca sa nu mai pomenesc de aspectul moral al problemei si anume ca in timp ce parintii stau la cafele si tigari, copiilor lor le refuza placerea unei prajituri pe motivul lipsei de bani. Dar ce-ar fi ca in loc sa fumam o saptamana sa punem banii in celalalt buzunar, sa-i economisim si sa facem o fapta de milostenie unui amarat care moare de foame? Sau ce-ar fi daca nu numai ne-am lasa noi de fumat, dar si pe altii i-am indemna sa faca la fel si n-am incuraja viciul? Vezi tu, am vorbit despre ce nu aduce bun fumatul... Stii tu oare cam cate rele aduce in schimb? Sa zicem ca lasam la o parte problema majora a cancerului de plaman pe motiv ca multi afirma ca pot sa traiasca cu el (ca oricum cu o moarte suntem datori) dar fara tigari nu pot. Ok. Sa vedem totusi ce mai influenteaza fumatul: respiratia, vazul, auzul, culoarea pielii (in special in zonele frecvent atinse de caldura degajata din chistoc), culoarea dintilor si smaltul de pe ei, papilele gustative, mirosul gurii, parului si imbracamintei, sputa ce se elimina (scuipatul- majoritatea fumatorilor sunt flegmatici, in sensul ca scuipa pe unde apuca), circulatia periferica a vaselor sangvine, inima, ficatul, rinichii... Am uitat ceva? Se prea poate, toate organele interne si externe ale omului sunt afectate mai mult sau mai putin de fumat. Si nu in ultimul rand cei de langa noi care nu fumeaza sunt cel mai puternic afectati pt. ca inhaleaza gazele expirate din gura fumatorilor- fumatul pasiv este considerat si mai nociv.

Crezi ca e mai pacat sa bei o cafea? Ma indoiesc. In primul rand depinde si in acest caz care sunt motivatiile tale. Daca la cafea adaugi si o tigara, si daca in loc sa o bei din necesitate (desi aspectul este totusi discutabil) tu te duci si o bei la vecina/vecinul ca sa mai poti barfi un picut... Sau daca cafeaua (ca sa folosesc o cacofonie ce-mi place sa o aud la unii) se lungeste cat o zi de post si te face sa uiti de indatoririle tale...

Eu te pot asigura, ca fost fumator si consumator ocazional de cafea (adica o data la cateva luni), ca simptomele care ma aprind cand vin in contact cu persoane din acestea afumate la propriu sunt f. neplacute. Culmea e ca fumatorii si cafengiii, betivii sau desfranatii, toti au impresia ca ei sunt cei care nu gresesc si ca eu, care ma abtin de la asa ceva, sunt "impotriva firii". Cum adica, Doamne ma iarta, de cand ne-a facut pe noi Dumnezeu locomotive cu aburi de scoatem fumul pe gura mai ceva ca furnalele de minereuri? Pai daca ar fi vrut ca noi sa fumam, vorba parintelui Cleopa, atunci ne-ar fi facut cate un burlan in cap ca sa putem scoate fumul pe acolo.

Precizez ca in unele locuri am folosit exprimarea la modul general.


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Hypatia, înainte de a ma lansa pe aceasta tema, as propune definirea termenului. Sa încercam fiecare din noi a descrie ce întelegem prin conflict. Din ce moment o discutie purtata în contradictoriu poate fi considerata conflict? Care este definitia de la care pornim?
Consultând doua dictionare de psihologie, am constatat ca se stie mai mult despre conflicte si situatii conflictuale la sobolani, decât la oameni.
Totusi într-unul din dictionare se vorbeste în final despre asa-zisul “conflict cognitiv, care survine când o persoana este pusa în fata unor informatii contrare opiniilor pe care le profeseaza (v. disonanta cognitiva).” [Dictionnaire de psychologie – Norbert Sillamy]
Deci conflictul se naste în individ, si odata cu el se declanseaza si diverse stari emotionale. Din acest moment se poate vorbi de strategii de iesire din starea de conflict (un bun exercitiu de autocontrol, o adevarata arta). Cred ca primul moment-cheie este constientizarea conflictului, apoi curajul de a se confrunta cu el si cu sine, de a se întreba ce anume si de ce l-a deranjat pe cel în cauza. Sa luam ca exemplu o discutie pe teme ideologice, gen de discutie care nu de putine ori face sa iasa scântei. Ce solutii mi-ar rezolva starea de enervare provocata de niste opinii, care contravin total convingerilor mele?
Ar fi mai multe cai:
1. sa zic “da, asa e”, ceea ce-ar declansa o implozie, dat fiind ca e o minciuna. Astfel conflictul interior s-ar amplifica, acest soi de raspuns fiind contrar naturii mele. În plus, consider ca ar fi si o lipsa de respect fata de interlocutor, raspunzându-i în doi peri;
2. sa nu raspund absolut de loc la provocare, ceea ce dupa Freud ar însemna o reprimare, care la rându-i ar genera alte stari conflictuale interioare deghizate si sofisticate, deci un soi de reactie în lant in zona subconstientului sau chiar a inconstientului. Ori a reprima ceva care a iesit la suprafata – fie si sub forma de conflict – înseamna a nu tine cont de higiena sufletului, ceea ce de multe ori duce la maladii organice. Nici cu “solutia” aceasta nu sunt de acord, stiind din experienta ca nu e buna, decât pe moment poate;
3. sau sa recunosc conflictul, sa fac o incursiune în adâncuri, sa vad de ce nu-mi convine opinia celuilalt, iar apoi sa-i multumesc (în sinea mea) pentru aceasta minunata ocazie de a mai afla ceva despre mine, si în final – daca teoria sau convingerile mele referitoare la ideologia X rezista la analiza, sa-mi formulez replica, cât mai clar posibil, cu argumente etc. Asta nu înseamna ca vreau sa-mi convertesc interlocutorul virtual, ci sa-i explic, de ce-mi mentin opinia. Pentru mine ar fi o defulare, iar pentru ceilalti poate o ocazie de a afla ceva în plus.
În concluzie, eu nu sunt pentru înnabusirea conflictelor (în sensul definitiei de mai sus), pentru ca, pe plan individual, ele sunt simptomele unui focar de contradictii, dizarmonii etc., iar cele ivite în grup, sunt stimulative si ajuta sa ma cunosc mai bine. Totul depinde însa de tonul discutiei si de maniera expunerii punctului de vedere. (*tratarea simptomelor nu înseamna vindecarea bolii!)
Cred ca multe conflicte s-ar putea rezolva, daca oamenii ar avea curajul sa mearga pâna la capatul discutiilor, cu conditia sa ramâna sinceri fata de ei insisi, si sa nu recurga la injurii sau atacuri personale. Dar despre cum am putea rezolva problema atacurilor, în zilele urmatoare. Acum, noapte buna!

iti zic eu de la ce se trage ... de la cidru de mere de la frigider baut cand eram incalzita la bucatarie cu gatitul ciorbei de burta si prajitul snitelelor ...asta peste un organism care abia iesise din raceala si era vulnerabil si de la oboseala

ma tratez cat pot in afara de somn si lapte cald cu miere, bag in mine allegra, tylenol, ma ung cu vicks pe piept si pe gat, iau vicks de zi si vicks de noapte, basca fluonase inainte de culcare, si uite-asa supravietuiesc ...dar cred ca stau si maine acasa, mai vedem, eu inca sper sa fie doar raceala puternica si nu gripa, desi simptomele sunt mai mult de gripa

Am urmarit cele exprimate de cei ce au participat la aceasta conferinta.


Imi ingadui sa imi spun si eu parerea plecand de la acest moment,rezultatul alegerilor, si o paralela cu:

Anti-americanismul o moda ?

Se poate afirma ...?

Si nu pot sa nu fiu de acord cu ce a amintit Horia D actul terorist din 9/11 asupra USA,in fapt atac impotriva umanitatii.

Daca recunoastem ca 80% dintre romani sunt saraci, tot cu o moda avem de aface?

Sau il putem numi un simptom, o stare de fapt, ca urmare a unei mosteniri a vechiului regim ?

Realitatea este ca tot mai multi "oameni"(voi reveni ...sa vedem ce fel de oameni?) s-au saturat de "jandarmul lumii" si nu mai sunt atat de fascinati de "the american way and/or dream".

Atata timp cat politica U.S.A. devine din ce in ce mai mult asimilata cu politica "Noii ordini mondiale", avem tendinta sa gandim asa,se pare normal ca tot mai multi "oameni" sa inceapa sa critice,sa antipatizeze,sa urasca chiar U.S.A., ca stat.

Sunt convins,si astept si opinia voastra, in mod sigur, cei care au ceva cu poporul american, sunt cu mult mai putini decat cei care au ceva cu statul american.

Acest anti-americanism nu mai este doar o problema la nivelul maselor.

A devenit politica la nivel continental ...vezi Europa,Orientul mijlociu, Asia.

Moneda EURO este dovada politico-economica.

Decizii economice mult mediatizate ale Europei sau ale Asiei (vezi pozitii ale Japoniei), care sunt directionate sa loveasca adanc economia americana.

E clar ca europenii,si nu numai,s-au saturat de atitudinea de frate mai mare a SUA, care vrea ca toata lumea sa asculte (numai) de el.

In timp ce americanii au "the american way" e drept ca si europenii sa aiba "the european way", asiaticii "the asian way",pai nu?

Intr-o proportie de cel putin 90%, la asta se reduce anti-americanismul.

Cum definim "oamenii"? va las pe voi colegi de cafenea sa va spuneti parerea.

Eu gandesc ca acest rezultat al alegerilor din U.S.A., a demonstrat ca democratia,libertatea,credinta pe care multe state ale lumii de aici ,de pe acest pamant le-au invatat,sunt pe un pamant sfant.

GOD BLESS AMERICA!

Cu bine,




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

1. Simptom: Picioare reci si umede.
Cauza: Paharul tau e inclinat sub un unghi incorect.
Solutie:Intoarce paharul; incearca sa faci astfel incat partea deschisa sa fie indreptata in sus.

2. Simptom:Picioare calde si umede.
Cauza: Ei, asta e: te-ai pisat pe tine.
Solutie: Du-te si te usuca la toaleta cea mai apropiata.

3. Simptom: Tejgheaua e din email alb.
Cauza:Inca nu ai iesit de la toaleta.
Solutie: Mai bine chemi ajutor.

4. Simptom: Nu mai vine berea pe care ai cerut-o de juma' de ora.
Cauza: Tejgheaua e in spatele tau.
Solutie: Intoarce-te: berea ta e cu siguranta acolo.

5. Simptom: Peretele din fata ta este plin de lumini.
Cauza: Probabil ai cazut pe spate.
Solutie: Pozitioneaza-ti corpul la 90 de grade de sol!

6. Simptom:Gura iti e plina de chistoace.
Cauza:Ai cazut cu nasul in scrumiera.
Solutie: Scoate-le afara si clateste-ti gura cu o dusca de gin tonic.

7. Simptom: Vederea tulbure
Cauza:Te uiti printr-un pahar gol.
Solutie:Mai cere un rand din bautura ta preferata.

8. Simptom: Se deplaseaza solul sub picioarele tale!
Cauza: Doi bodyguarzi te scot afara din local.
Solutie: Intreaba-i cel putin unde te duc...

9. Simptom: Reflexii multiple ale unei fetze te privesc din apa.
Cauza: Esti la WC, incercand sa vomiti.
Solutie: Baga-ti degetul in gat...

10. Simptom: Oamenii din jurul tau vorbesc si au un ecou misterios.
Cauza: Ti-ai pus paharul la ureche.
Solutie: Inceteaza sa mai faci pe prostul...

11. Simptom: Ringul se cam deplaseaza, oamenii din jur sunt imbracati in alb, iar muzica e cam monotona.
Cauza: Esti intr-o ambulanta.
Solutie: Nu misca. Posibila coma alcoolica!

12. Simptom: Tatal tau are un aer cam ciudat, iar fratii te privesc perplex.
Cauza: Ai gresit casa.
Solutie: Intreaba-i daca nu cumva stiu unde e casa ta...

13. Simptom: Un spot enorm de discoteca te orbeste.
Cauza: Esti intins pe spate si s-a facut deja ziua.
Solutie: O cafea si o "picatura" mica, ca sa-ti revii...

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia