comentarii

ia priveste in napoi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cred ca in ceeace priveste Ro - de Ingrid la: 24/10/2003 07:31:44
(la: America si puterea petrolului)
Cred ca in ceeace priveste Romania exagerezi , si asta pe bune!
Rezervele de petrol ale Romaniei, in urma cu cativa ani, atingeau doar cca.14% din necesarul de petrol al Romaniei!
Tristeti sfasaietoare, bacoviene - de Madalina la: 22/11/2003 20:51:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Decembre

Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste --
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mâna fotoliul spre soba,
La horn sã ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
As vrea sã le-nvat simfonia.

Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; --
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga... zapada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; --
Te uita cum ninge decembre...
Nu râde... citeste inainte.

E ziua si ce intuneric...
Mai spune s-aduca si lampa --
Te uita, zapada-i cât gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu mã mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu râde... citeste inainte.
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am citeva neintelegeri - de cristi_r la: 01/02/2004 02:44:38
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In primul rind ti-am citit pagina pe net,banuiesc ca este informatie publica, si voi folosi ceea ce ar scris acolo.
(deja ma simt nepregratit,sunt mici sansele mele intr-o polemica despre cultura intre un om de cultura si unul de formatie tehnica).
"Eu n-am citit Cel mai iubit dintre pamanteni in ilegalitate. Ba dimpotriva, eram in liceu si in pauze ne strangeam gramezi de elevi pe culoare si discutam despre ce scrie acolo".
Nu retin exact daca data publicarii este 1981 sau 1982,dar prima editie e iesit necenzurata pentru ca Marin Preda era redactorul sef a editurii(parca "Viata Romaneasca"),el a murit imediat dupa aceea si in tara unde suferea de sentimentul persecutie a umblat un zvon timpit ca ar fi fost omorit pentru aceasta carte.Sunt nascut in 1969 tu in 1970,deci daca ai citit-o in liceu ai citit a II-a sau a III-a editie cenzurat,destul de diferita de prima.Intimplator il consider pe M.Preda cel mai bun prozator al nostru iti recomand sa revezi prima editie ,s-a retiparit de n ori.
" Eu am condus campania electorala din 2000 si n-am primit nici macar un telefon in care sa mi se sugereze ce sa spun"
In Bucuresti se da ora exacta,aici in provincie, daca un sef le spune ca trebuie sa creasca numarul de membri astia aplica orice metoda.Daca nu am fost inteles,aminteste-ti desfasurarea referendumului pentru Constitutie si rememoreaza stirile despre abuzurile facute in perioada votarii de Primarii PSD,idem si in situatia de fata.
In privinta culturii,avem pareri diferite despre modul cum trebuie abordata si la ce sa o folosim,in schimb e bine ca avem macar o parere.
Dar tu fiind o persoana publica,si ma bucur ca nu faci demagogie,as vrea sa imi explici pozitia ta cu privire la informatiile prezentate pe site-ul personal,si care au o oarecare legatura si cu subiectul forumului.
Citat:
" In 1998, am fost pentru 5 luni pe Pãmântul Fãgãduintei. Din pãcate, singura fãgãduintã pe care si-o respectã America este cea legatã de singurãtate. În rest, o mare civilizatie dublatã de o intensã alienare umanã. "

Banuiesc ca asta e parerea ta despre SUA.
In schimb iti place:

"Beethoven-în general-dar în particular Simfonia a V a
Vivaldi-în general-dar în particular Anotimpurile
Bach-în general
Chopin
Haendel-Muzica apelor si Muzica focurilor de artificii
Grieg-Peer Gynt
2. Pop : Antonello Venditti Michael Jackson ABBA
Bonnie Tylor Celine Dion Madonna
Blue System Barbra Streisand Boyzone
Demis Roussos
3. Rock : Dida Dragan Meat Loaf Rod Steward
4. Electronicã : Enya Vangelis "
De ce nu Enescu,C Porumbescu sau muzica pop romaneasca (la rock as prefera Phoenix)
sau

"Pe lacul auriu (Katherine Hepburn, Henry Fonda, Jane Fonda)
Birdy (Nicholas Cage)
Cercul poetilor dispãruti (Robin Willams)
Forrest Gump (Tom Hanks)
Priveste înapoi cu mînie (Richard Burton)
Sunetul muzicii (Cristopher Plummer, Julie Andrews)
Regele pescar (Robin Williams)
Nebuna (Barbra Streisand)
Ce viatã minunatã (James Stewart)
Descult în parc (Jane Fonda ,Robert Redford)
The full Monty
Rãzboiul Stelelor"

La filme nu mai spun de cele romanesti (cu toate ca sunt citeva foarte destepte) chiar din epoca trecuta (de ex.Reconstituirea),dar observ ca nici cele europene nu fac parte din preferinte.

Recunosc ca am speculat informatiile tale,dar cred ca chiar si tu ar trebui sa te gindesti foarte bine sa sedimentarea principiilor tale si a sistemului de valori pe care il folosesti.
Nu este firesc sa-ti placa realizarile unui popor sa le consumi si sa dispretuiesti poporul,nu cred deloc ca sunt alienati numai ca au alt mod de viata decit al nostru si pentru nu joaca sah in parc sau beau bere pe terase ar fi foarte singuri.Sunt sigur ca au si prieteni cu care fac clasicul "barbeque"sau concedii impreuna.
De ex. eu sunt proamerican si ii apreciez pentru ceea ce fac in domeniul stiintei (incl.internetul care il folosim acum ) si chiar in domeniul politicii mondiale (chiar daca fac si prostii),ce-ar fi daca fiecare stat tembel cu probleme teritoriale sau cu un presedinte nebun ar incepe sa se bata cu vecinii cu bombe atomice,sau ce ar fi daca in Iugoslavia si acum s-ar macelari intre ei.Pina vom avea o Europa unita si puternica,ei isi au rolul lor inca pe scara istorie umane.
#8691 (raspuns la: #8664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
“Priveste inpoi cu manie - de kradu la: 24/07/2004 21:12:27
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Vorbele tale mi-au amintit un film celebru la vremea lui
“Priveste inpoi cu manie” cu Richard Burton!

Intrebarea insa e despre regrete, si eu le-am lasat sa-mi scape!
Nu urasc pe nimeni, si nu privesc chiar minios inapoi, insa timpul acela care
a fost parte din viata mea, il regret! Profund! Cred ca mi-am dorit atit de mult
sa fiu in controlul actiunilor si al destinului meu. Dar ce era in jurul nostru?
Minciuna zilei, a anului, a istoriei ! Militianul, sectoristul si securistul trufasi, plini de un devotament sinistru, straniu si inuman, raspindind teroarea, activistul si secretarul de partid privind extraterestru relitatile zilei, si fete de oameni aspri in cruda lumina a diminetilor albastre!
Foametea si frigul din suflete si case, cozile interminabile, ratiile de benzina, ciurda acea de oameni care bombanea inteligibil in nefericirea diurna! Cum putem oare caracteriza toate aceste realitati? Nici un ideal, nici o raza de lumina nici o speranta nu-si mai avea locul ! Primavara cind pomii erau in floare ma intrebam: cum e oare posibil un asa miracol in totala mizerie a vietii? Anii 70 cind se stringea surubul! Benzina se scumpea, se circula’n duminici pe criterii de par, impar, cultura de tip chinez se adincea in acea sinistra “Cintare a Romaniei”, iar muncile agricole erau la mana elevilor!
Femeile mureau in maternitati sub ancheta, cite un erou isi mai dadea foc in Poiana Brasov, ori in fata comitatului central, dar societatea mergea mai departe oarba in minciuna ei.
Toate astea au existat chiar daca nu sunt in cartea de istorie!
Irosirea vietii, a timpului, plutea peste limitele imaginatiei! Pentru ca lucruile au totusi limite, iar la noi se genera un haos specific Romanesc! Teroarea zilnica, mizeria, lipsa de speranta, nechezolul, salamul de soia, aroganta puterii, erau exact ce putea produce socialismul si comunismul mai bun! De fapt vor produce acelasi lucru atita timp cit vor fii experimentate! Nu exista socialism cu fata umana!

Despre America:
Americanii sunt novice e adevarat, dar au un simt al dreptatii pe care nu l-am gasit la europeni!
In inceputuri am fost inclinat sa am idei identice cu ale tale despre aceasta tara si despre oamenii ei! Peste timp in imprejurari diferite am aflat ca lucrurile stau cu totul altfel.
Regulile de aici sunt simple! Respecta si vei fii respectat! Ai in jur un spatiu de 2-3 picioare chir atunci cind esti in linie la cassa! Oamenii sunt respectuosi si civilizati!
Sarcasmul, aroganta si marlania lipsesc aici, si pentru a-ti aminti de existenta lor citesti ziarele Romanesti unde abunda in limbajul presidential! Desigur ele domina toata piata si la vladica si la opinca!
Nu cred ca americanul isi cumpara masina preferata pentru a se da mare, o face insa pentru placerea’i proprie, ca sa se bucure de cei place, si uite masina nu e un lux in lipsa acuta a unui flux in transportul metropolitan.
In Romania am citit tot ce se mai gasea despre aceasta tara Dos Pasos – USA, Romulus Ruslan – America ogarului cenusiu, Boris Polevoi – America! Si ce crezi? Impresii, doar impresii! Viata de zi cu zi e diferita, foarte diferita!
Am cunoscut America la “ea acasa” si ea nu e L.A. ori N.Y. s-au in mari orase unde ne invirtim! Locul de unde observam pulsul acestei tari ne da o imagine surprinzatoare, reala ori mai putin! America e ca piftie continentala inalta care se misca cind la stinga cind la dreapata, cum sa zic, fara extra-excese desigur!
Cu megametropolele e alta poveste insa! Tipic Babilonian dar cu mult farmec si intradevar splendoare!

Scoala Romaneasca nu a fost rea! Ba chiar a fost buna! Gasesc insa ca e lipsita de o reala stimulare a gindirii proprii, de o pregatire in decizii individuale, caracteristice care trebuie luate, unde sa stii sa pui urmatorul pas! Si azi uneori noi nu stim de unde sa incepem ceva!
Crezi ca universitatile Americane sunt cele mai bune din lume pentru ca sunt scumpe ori pentru ca stiu sa-si faca reclama? (Observa ca nu pomenesc colegiul comunitati care e atit de jos).
Cu libertatea pornografiei, a drogurilor…… Libertatea e abuzata oriunde in lume! America nu e o exceptie Nu poti ingradii livada fara buruieni! Ori libertatea care ne e data noua oamenilor se naste cu noi, si o avem in noi, indiferent daca realizam sau nu asta! In numele libertati toleram, pentru ca ingradindu-I pe ei ne vom ingradi pe noi!
Observa cit de des se fac referiri la constitutie!
Si sti de ce? Pentru ca libertatea e aparata 24 de ore pe zii si nu e o fraza pe un petec de hirtie!
Nu vreau sa crezi ca totul AICI e perfect! Nu! Dar exista speranta ca poate fii mai bine,
ca urmarim sa fim fericiti si ca e posibil sa si fim!
S-auzim numai de bine!
DR

Nota: Impresiile mele sunt rezultatul experientei personale. Nu intotdeuna impresiile mele sunt certitudini!
As fii putut spune toate lucrurile de mai sus in mai multe sau mai putine cuvinte.
Nu stiu daca asta ar face vreo diferenta.
Respect orice alt punct de vedere!
#18339 (raspuns la: #18071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vestul priveste acte de sinuc - de Florin si atat la: 11/09/2004 22:49:22
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Vestul priveste acte de sinucidere din prisma progresului (material, moral etc.) si din invatamintele trase dupa atrocitatile celui de-al doilea razboi mondial si din istoria dinainte.
Partea proasta este ca cei care efectueaza aceste acte de barbarims fac parte din culturi diferite, au alte valori si idealuri.
Taiatul degetelor, castrarea, scoaterea ochilor etc. sint parte din legile unor asemenea tari.
Ei nu inteleg ca pentru noi asa ceva nu este de conceput. Razbunarea si ura este parte din felul lor de a fii.

Cred ca daca ai vorbi unei persoane care este capabil sa comita aceste crime si ai incerca sa-i explici ca este gresit, tare ma tem ca ar scoate cutitul si ti-ar taia beregheata.
Tare ma tem ca ei nu prea sint interesati sa asculte.
#21805 (raspuns la: #21781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand totul tu privesti...pentru dinisor, - de DESTIN la: 12/09/2004 06:32:35
(la: Despre prietenie)

(DESTIN)Cand totul tu privesti si vant si frunza si chiar umbra, se poate adesea sa te pierzi, cu pasi grabiti pe drum mergand ...te va-nsoti din urma.

(DESTIN)Ai intrebat tacerea,de ce nu te ajuta?sa spuna ea acuma...de ce ramane muta?

(DESTIN)Pe cine ai cu tine la sfatul cu tacerea,e sufletul si gandul e roua diminetii si undeva acolo... este si mangaierea...

(dinisor)De vreau sa-i spun tacerii caci eu gandesc ...nu pot,soptesc catre o raza,apoi ma-ndepartez...mai stau putin soptesc din nou...se aude un ecou...ma-ntorc...

(DESTIN) Ecou venit de unde,la ce iti foloseste?ce faci ,la ce astepti,ce speri in el...?este doar vocea ta...

(DESTIN)Continua si spera cu inima deschisa,nu e nevoie de ecou...atunci cand tu ce cauti, este si bland ,este senin,este a ta dorinta.

(dinisor)Da,voi urma ce gandul imi dicteaza,te-am intrebat pe tine,cunosc drumul in viata...nu-mi place nepasarea si vorbarie multa,acuma plec si sper sa-l ajung din urma...


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21845 (raspuns la: #21518) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
BANC proaspat, tocmai primit pe email - de anisia la: 11/02/2005 16:10:30
(la: Trancaneala Aristocrata)
Copilul îl întreaba pe tatal lui, ce înseamna politica?
Tatal îl pune pe genunchi si începe sa-i explice aratând
exemple:
Fii atent, copilas, eu aduc banul în casa, deci eu sunt
CAPITALISMUL.
Mama are grija de bani, deci ea este GUVERNUL.
Bunicul tau are grija ca totul sa fie în regula, deci el este
SINDICATUL.
Baby-sitter-ul nostru este CLASA MUNCITOARE
si cu totii muncim ca tu, POPORUL sa te
simti bine si sa nu-ti lipseasca nimic.
Iar fratiorul tau de câteva luni este
VIITORUL nostru comun.
Copilasul retine tot ce a auzit si merge la culcare.
În timpul noptii se trezeste ca fratiorul lui a facut
ca#ca în scutec si plânge.
Se ridica si vrea sa-i zica mamei ce se întîmpla, dar asta
doarme atît de adînc ca nu reuseste s-o trezeasca.
Intra sa-i spuna baby-sitter-ului
dar tatal lui tocmai se hîrjonea cu ea în pat în timp ce
bunicul lui tragea cu ochiul prin fereastra.
Nimeni nu-l observa, asa ca merge înapoi în pat.
Ziua urmatoare tatal lui întreaba daca poate sa spuna cu
propriile cuvinte ce înseamna politica.
Copilasul îsi aminteste de cele vazute noaptea si raspunde:

Politica este cînd CAPITALISMUL
profita de CLASA MUNCITOARE în
timp ce SINDICATUL priveste neputincios.
GUVERNUL doarme,
nimeni nu baga în seama POPORUL,
iar VIITORUL nostru este în ca#cat!!
#35987 (raspuns la: #35978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mah.....nu tre' sa privesti n - de ingerash la: 14/03/2005 10:50:24
(la: suflet ratacit)
mah.....nu tre' sa privesti numai partea goala a paharului......gandeste-te k ai trait clipe minunate alaturi d el, barbatul care ti-a schimbat viatza....toate se intampla cu un motiv.....l-ai cunoscut...l-ai iubit.....acum.....uita-l!....caci asta e singurul lucru pe care-l mai poti face....
da, shtiu k suna ciudat...shi e aiurea, mai ales k vine din partea mea- o necunoscuta....da' uneori e mai bine sa lasi totul...sa renasti, asemenea vestitei pasari Phoenix.....
shtiu k pare un sfat d kkt, dar o sa vina shi vremuri mai bune, trust me!
HAVE FAITH!!!
1. "In ce priveste cat de b - de rodi la: 15/08/2005 19:44:09
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)

1. "In ce priveste cat de bine stiu ce/de ce/care/cand/ce fel gandesc homosexualii, in afara de faptul ca stiu destui din ei, ei bine m-a interesat intotdeauna subiectul, asa cum ma intereseaza orice e ciudat, inafara normelor, si controversat. Chestie de zodie probabil, nu-mi plac drumurile batatorite."

Cu afirmatia asta ai jignit pe absolut toti gay de pe forumul asta. Si in mod gratuit si josnic, doar ca sa iti mai dai tu cu putin luciu. Nota bene: vezi ca se ia la prima ploaie mai acida...


Pai credeam ca in asta sta toata mandria homosexualilor, si anume in a fi ciudati, in afara normelor si controversati. Ori poate tu crezi altfel?

Mie personal niciodata nu mi s-a parut dezgustator un act sexual fie el hetero/gay/lesbi, atata timp cat are si gratie si "animalism" bine dozat pe alocuri... si din cand in cand ma uit la filme porno str8, si nu fiindca nu as gasi pe-aici din alea gay...

Number one : ti-am mai spus ca faci o mare gresala judecand oamenii dupa modul in care percep pornografia. Iti repet , pornografia nu spune NIMIC nici despre orientarea sexuala a celor care o vizioneaza, nici despre caracterul lor. Oamenii se pot masturba vizionand (mai ales) porno care nu reflecta modul in care fac ei sex de obicei. Cu cat mai pervers cu atat mai excitant.
Number two: Argumentul tau e total aiurea, fiindca tu singur ai recunoscut mai demult ca te intereseaza doar barbatul, chiar si in filmele porno. Am vorbit cu o gramada de homosexuali care mi-au confirmat ca acest dezinteres nu e doar o simpla lipsa de curiozitate, ci e pur si simplu repulsie fata de organele genitale feminine, care creste cu varsta si experienta homosexuala, contribuind la misoginismul de la batranete. Redau cuvant cu cuvant din ce mi-a spus unul din ei " atunci cand faci sex cu o persoana, indiferent de sex, trebuie sa treci peste acel "ick" (sila) care apare natural atunci cand faci schimb de fluide corporale cu o alta persoana. Ei bine noi, homosexualii nu putem trece peste acest sentiment de repulsie atunci cand avem sex cu o femeie." . Toti baietii trec printr-o perioada de fobie fata de fete , la varste mici, atunci cand incep sa-si dea seama care e deosebirea dintre sexe, pe la 5-10 ani - perioada la care se formeaza doua tabere , cea de baieti si cea de fete. Este o faza trecatoare pentru majoritatea baietilor si a fetelor. Exista insa situatii , homosexualii, in care aceasta faza nu e depasita, cand , datorita exemplelor din familie, sau experientelor personale, raman cu fobia. Eu personal NU cred ca e din nastere.


Cat despre afirmatia ta ca femeile gasesc dezgustator actul sexual anal intre barbati, sa stii ca esti prima femeie pe care o aud ca spune asa ceva.
Pai poate tu le cunosti mai bine... Eu , din ce-am vazut si-am cunoscut , dincolo de fatada politicoasa, nici o femeie n-ar avea sex cu un barbat care a avut sex anal (fie ca e gay sau nu). NICI UNA.

Baietii, macho, dand cu huo, dar nepierzand nici o frama din film, gagicile mai potolite.

Asa, din curiozitate, mai esti prieteni cu acei machos care huiduiau? Sau pe ei ii iubesti, indiferent cat de homofobi sunt? Pentru ca sunt... chiar daca nu-si luau ochii de pe ecran.

Insa ELE s-au opus si au stat o ora intreaga s-o urmareasca si sa discute. Si nu despre despre chestii "subliminale", nici despre barbatul dominat care dezgusta orice femeie, ci despre cat o are ala, ce ochii albastrii are celalalt, uite cat de ingrijiti sunt, toti rasi si jos, oare nu-i doare, pai se pare ca le place, doar si noua ne place, uite-l iar pe-asta cu ochii astia superbi albastri, dar vai ce mare o are asta inaltul...

Si tu ce ai dedus de aici???Vecinul meu gay e foarte aratos, si interesant si bine imbracat, si cu ochii albastri (prin alte parti nu l-am controlat). Nu mi se pare insa sexy. Cu alte cuvinte nu ma excita sa mi-l imaginez in nici o situatie care ar implica sex. De nici un fel. Si asta e valabil si pentru fetele respective. Ti s-au parut excitate cumva?



Ma "confuzionezi" total, nu pricep ce pricepi tu prin prietenie. Iata ce pricep eu, academic spus: "sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; atitudine plina de bunavointa fata de cineva"

Inca o data te intreb ce-ai sa faci tu daca descoperi ca toti prietenii tai hetero au acelasi dezgust fata de actele homosexuale , ca cei din povestea ta? Ca au... Ai sa-i parasesti?

'ga-mi-as chicioarili!:)))) - de maan la: 25/09/2005 17:47:55
(la: ai carte, ai parte (?!))
eu in locul tau mi-as baga picioarele, dar te admir si mai mult daca n-o faci.
nu m-admira, rogu-te, ca n-ai de ce, indiferent de perspectiva.
daca m-as sti capabila sa ma dezvolt in alta parte, nu m-as uita-napoi.

oriunde-n altundeva (am plecat odata, recunosc) m-as simti ne-mplinita si searbada, oricata pretuire-as primi, oricat de mult s-ar transforma ea-n bani sau alte avantaje... habar n-am ce-i aia 'integrare' si nici n-am chef s-o-nvat.

preferatul meu era proful de mate, un omulet de 1.60, cu o minte grozava si o replica acida tavalita prin bonomie. ne-a zis ca "acum elevii nu mai sunt interesati sa invete, au alte preocupari, dom'le". si daca spune el, il cred. ciudat e ca nu imbatranise deloc, era neschimbat, doar ceva mai trist.
nope, nu mai nimeni interesat sa-nvete ca atunci.
nici oamenii nu se mai distreaza ca pe vremuri.
vrem din ce in ce mai mult, dar dorintele ne sunt superficiale, din pacate.
claustrarea la care eram supusi a crescut in noi dorinta de evadare si-atunci ne-am dus la carti - ele ne-au deschis orizonturi pe care-am stiut sa le-apreciem cand le-am atins, fizic, mai tarziu.

cand manaci inghetata de doua ori pe luna, o apreciezi altfel decat de-ai avea-o in fiecare zi.
de-aceea copiii nostri-s altfel si nu-i putem condamna.
ce ma va durea mereu va fi insa neputinta parintilor de-a-i duce, macar o ora pe saptamana,in lumea lui Coltz Alb si-a lui Rémy, copilul singur pe lume...
putem combina fericit computerul si Alba-ca -zapada, doar ca ne-ar fi de folos nitzel timp liber si-un pic de efort, pentru copiii nostri.
altfel, n-ar trebui sa ne miram cand intalnim orizonturi atat de limitate-n minti ce-ar trebui sa debordeze de fantezie.
"si crezi tu ca va exista obiectivitate la testele astea? ca rezultatele nu vor fi contrafacute? ca directorul nu poate fi mituit sa favorizeze anumiti profesori ? mafia sau doar mica gasca va functiona cu succes, mai ales ca e vorba de o afacere interna. atunci cand e vorba de coruptie, cel mai bine functioneaza echilibrul natural, legea cererii si ofertei. de-asta, ai elevi multi, poti plati bine profesorii, atragi profesori buni, atragi elevi multi. cercul se inchide. "
vorbesti ca o americanca pe care-am incercat candva s-o conving ca reusitele scolare nu se vor masura niciodata-n cifre si ca-n raportul asta cerere-oferta e un echilibru cumplit de fragil, intrucat nu se stie niciodata cine ia si cine ofera.
in ce ma priveste, de-ar fi sa cuantific ce primesc, ar trebui sa vin cu bani de-acasa, sa pot echilibra balantza.:)

dar, pentru ca-s printre fericitii care nu traiesc doar din leafa de dascal, mi-e probabil mai usor sa vorbesc despre banii lipsa, decat i-ar fi unuia care nu are cu ce-si harni copiii personali si care face, la scoala, tot atat de multa treaba ca si mine ...sau poate-n plus...

fireste, intr-o lumea-a banului, un profesor sarac, ajunge, daca-i bun si-o demonstreaza, sa castige simpatia oricarui elev.
imagineaza-ti ca-ntr-o zi ploua cu galeata, ca te grabesti spre casa cu umbrela rupta de vant... langa tine opreste-o masina simpatica: "haideti ca va duc io acasa, domnule profesor, sunteti ciuciulete" ...il refuzi, fireste, pe elevul Popescu dintr-a XII-a, asa cum ai refuzat inca vreo doi, pana la el ... te-ntrebi de ce nu meriti si tu o masina, de ce-ti platesti atat de greu chiria si te-apuca dracii gandindu-te ca poate-o merita si plodul tau un parinte ca al lui Popescu...Popescu, care-n loc sa se hraneasca cu iluzii, ca tine, vinde paine la taraba din colt, ca sa aiba Popescu cel mic motiv sa-l dispretuiasca pe fiul profului de treaba care i-a-nvatat carte si pe Popescu senior, si pe nevasta-sa si pe ... pe toti, 'ga-mi-as picioarele-n ea de constiintza.
din perspectiva aceasta (si numai din aceasta!) iti dau, cu umilinta, dreptate.

exista uscaturi peste tot.
sunt medici care-si mutileaza pacientii, brutari care fac paine proasta si frizeri ce-ti strica parul.
ma-nfurie al dracului cand mi se-arunca-n ochi povesti cu profesori care nu-si merita leafa, ca scuza pentru proasta salarizare a tuturor.
ni se spune ca lucram doar 6 ore/zi, dar habar n-are nea vasile cate ore petrec eu acasa, sa corectez lucrarile ori caietele de teme a 400 de elevi, sa-mi pregatesc 'lectiile de maine', sa concep exercitii de grade diferite de dificulltate sau cat dureaza de-ar fi macar sa le caut...
ma tem ca respsonsabilitatea porfesorului e mai mare decat a unui chirurg - ok! ala omoara un om intr-o zi, din nestinta, din neatentie ...va fi dat afara pana la urma, pe cand un dobitoc de invatator ar putea nenoroci generatii intregi de copiii, si-ar iesi la pensie nepedepsit.

#74611 (raspuns la: #74114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in ceea ce priveste clonarea - de oanalaur la: 23/10/2005 19:43:09
(la: Clonarea: demonul ingineriei genetice?)
in ceea ce priveste clonarea pentru prelevare de organe cred ca discutii asemanatoare au fost si cand s-a vorbit prima oara de transplanturi sau fertilizarea in vitro. probabil in timp se vor limpezi lucrurile si oamenii vor lua ce-i bun.
iar in ceea ce priveste clonarea reproductiva, sa fim seriosi. nu suntem destui pe planeta? e ceva in neregula cu modul clasic de reproducere? unii ar spune ca e chiar placut. :-). stiu. e problema homosexualilor care vor copii, a parintilor care si-au pierdut copilul... dar sunt atatia copii orfani in lume care asteapta o familie!
lasã-ti la o parte nedumerir - de latu la: 08/11/2005 00:05:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
lasã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi
Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi.
#85664 (raspuns la: #85406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asã-ti la o parte nedumeriri - de cosmacpan la: 08/11/2005 01:14:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
asã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi
Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi.

tu sti ca ne jucam si-aveam trei gheme:
cel alb, apoi cel negru si cel rosu;
iar panza ce-o tesuram Ariadno
ramase in razboi cand a cantat cocosu'
#85675 (raspuns la: #85664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lasã-ti la o parte nedumerir - de gaga la: 08/11/2005 13:11:48
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
lasã-ti la o parte nedumeririle,
adunã-ti în soare privirile
si norii-i îndepãrteazã...
caci dupa furtunã, soare urmeazã!

si plânsul se stinge în râs de copil...
nu m-alunga... e ruga ce suna docil,
aproape de mine, mai bine sa stai
scaldati in lumina, purtand al sau strai

stam si ne privim in al nostru colt de rai
iar eu vrajita de-amorul ce candid mi-l dai,
nedumeririle, privirile, frumosii salbatici cai
pornesc catre tine, necunoscut alai!
nu stii ce e acela, pagâne fara grai??!

dar chiar de sti, priveste! si nu da inapoi
chiar de esti ursitoate, tu ghemu-l ai la noi.
Iar firul de-l depeni cu ura, il vom trage-napoi
Caci noi suntem culoarea, si ghemu-i tot la noi.

tu sti ca ne jucam si-aveam trei gheme:
cel alb, apoi cel negru si cel rosu;
iar panza ce-o tesuram Ariadno
ramase in razboi cand a cantat cocosu'

dar Penelopa deşiră pânza purpurie
în noaptea ce neagră, fără să ştie,
căci noi, vom ţese-n continuare
o altaâă pânză, cu multă răbdare.
#85750 (raspuns la: #85675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ceea ce ma priveste... Car - de laura_ la: 09/12/2005 12:15:50
(la: In curând Craciunul..)
In ceea ce ma priveste... Carciunul este sarbatoarea preferata !!!!!
Nu stiu daca asta este o rezultanta a traditiilor din familia mea... ori a amintirilor din copilarie....inca vii in sufletul meu....
In familia mea... este stiut faptul ca de Craciun si/sau Pasti ... ne strangem toti:parinti, copii, bunici,nepoti si... mai nou....stranepoti...
Din copilarie imi aduc aminte de mirosul cozonacilor, prepararea carnatilor, caltabosului, de invelitul salmalutelor... si altor astfel de bucate traditonale... Imi aduc aminte de bucuria pregatirii atelor si infiptul cu acul in ciocolatelele, bomboanelor aduse de mama,impodobirea bradului... si nu in ultimul rand... de asteptarea sosirii tuturor... eram asa de fericita... ca-i vad pe toti ... ca toata lumea-i vesela... si ... asa de nerabdatoare sa vad ce-mi aduce Mosul...
Craciunul... ca si atunci... acum pentru mine... are aceeasi semnificatie.... aceeasi bucurie...
Apropo de post.... imi aduc aminte... ca... bunica mea era cu "responsabilitatea " asta... ne punea pe toti copilasii familiei sa tinem post cel putin trei zile... si inainte de Craciun eram toti impartasiti...
Acum... incerc... macar cele doua posturi mari de peste an sa le tin... sa ma bucur de sarbatoare la sfarsitul acestora...
in ceea ce priveste versiunil - de Calypso la: 21/03/2006 11:16:33
(la: Bach, Mozart, Chopin ?)
in ceea ce priveste versiunile interpretative, dupa parerea mea nimeni
inca nu-l egaleaza inca pe celebrul Chef d'orchestre Herbert Von KARAJAN;

Pasagere: "de cind a pus mina Clayderman pe Fur Elise, s-a transformat in kitch :("

de accord!
#112585 (raspuns la: #112499) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
te rog doar sa-ti privesti po - de byon la: 30/03/2006 18:47:12
(la: Rece)
te rog doar sa-ti privesti poza de pe site si priveste poza oricarei sfinte! gasesti vreo diferenta? eu pur si simplu nu pot gasi! ai grija, eu un drum prea greu, dar nu imposibil, continua,,,si bafta!!!
priveste atenta in jurul tau! - de anca_si-atat la: 25/05/2006 21:03:41
(la: Am uitat cine sint …)
priveste atenta in jurul tau!oare ei stiu cine esti?!...in caz ca da,inseamna ca habar n-au cine sunt ei!
Mea culpa in ceea ce priveste - de Cristi.Radu la: 14/06/2006 11:45:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mea culpa in ceea ce priveste colajul daca fotografia e intr-adevar reala .
Raman la parerea ca e de prost gust insa. Dar desigur, fiecare cu perceptia sa iar a mea din pacate nu poate fi tocmai impartiala.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...