comentarii

iarasi ploua peste sufletul meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vreau satisfactie pentru sufletul meu!!!!!!!!! - de alexaghata la: 18/06/2005 19:44:52
(la: Din dragoste....posta electronica)
Unde esti tu "intregirea sufletului meu?" Unde esti sufletul meu pereche?
De ce ma lasi sa ratacesc prin lume in cautarea ta? Sunt un mort ce umbla viu..........Lipsa ta m-a omorat! it not funy!
Marea va fi intodeauna in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 27/10/2005 10:30:52
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea va reprezenta intodeauna un balsam pentru sufletul meu.Inca din copilarie bucuria vacantelor mele era sa merg la mare. Iubesc marea cu fiecare particica a sufletului meu! Am transmis aceasta dragoste si fetitei mele , pentru care nici o vacanta nu e mai minunata ca aceea petrecuta pe malul marii. Nimic nu este mai frumos ca sunetul marii, noaptea! Marea a fost si martora dragostei mele!Pe o faleza la mare, am dansat in aer liber cu sotul meu. La mare a fost fata mea la prima ei discoteca acum doi ani.
Imi doresc sa vizitez intr-o zi Balcicul! O vara fara mare, parca nu este vara.
Sufletul meu e ‘mai real’ - de maan la: 01/11/2005 23:17:02
(la: Ce e de fapt realitatea?)
Sufletul meu e ‘mai real’ decat toate realitatile inconjuratoare, intrucat, cel putin teoretic, sunt in asa fel construita incat sa-l pot percepe la justa lui forma.
Nu pot spune acelasi lucru despre sufletele altora si nici macar despre cladiri, pe care adesea le percep diferit, astfel incat magazinul prin ata caruia trec spre serviciu, ieri mi s-a parut cu mult mai scurt decat azi.

Ce-ntelegem noi de-aici?
Ca dimensiunea magazinului difera de la o zi la alta, ca eu sunt cea care opereaza cu modificari (oricat de mare ar fi imobilul) sau ca percep realitatea in functie de cat sunt de permisiva*-n acel moment?

“grabita”, in cazul de fatza.

#83776 (raspuns la: #83287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe sufletul meu s-a conjugat - de cactus la: 18/02/2006 12:00:11
(la: De ce ucidem?)
pe sufletul meu s-a conjugat " a ucide" in toate felurile posibile...dar exista viata dupa fiecare moarte in noi, chiar simt asta.....iar Soarele....ne salutam zilnic....el imi intra in ochi cand conduc, eu il bomban usor....dar nu pun ochelarii de soare, imi este draga lumina lui.....



...non bis in idem...
#106781 (raspuns la: #106726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia, sufletul meu isi dores - de mya la: 04/05/2006 22:44:27
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Horia, sufletul meu isi doreste ceea ce-si doreste si sufletul sotului meu fiindca ne potrivim foarte bine la punctul asta, care este esential. Altfel nu m-as fi maritat ca nu sunt genul. Daca nu-l cunosteam pe el, nu ma maritam absolut sigur fiindca sunt o tipa destul de independenta, cam ca tine :).

Imi pare rau ca la tine nu a mers insa asta nu inseamna ca la altii nu se poate. E gresita gandirea asta, nu te supara. Poate mai incerci o data, cine stie...succes! Eu cred ca ai avea sanse. Acuma sigur, depinde si ce-ti doresti, poate te simti bine si neinsurat. Se poate trai si asa si inca foarte bine. Numai fara apa si mancare nu poti sa traiesti.
#120375 (raspuns la: #120368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa ma joc nitel, ca tare-i faina :) - de anisia la: 29/06/2009 00:29:39
(la: tu...)
ploua peste sufletul meu
cu pereti din flori de camp
printre sonetele lui petrarca
s-au ascuns greierii
pe etajera marginea marii din mine
tu...
in vaza astept sa intre asfintitul
covorul de iarba uda


Nu pot decat sa fiu de acord cu tine... - de nadia la: 30/01/2004 09:48:00
(la: Romani in strainatate)
Sunt absolut de acord cu tine, Camelia. Am fost plecata un an din tara, dupa care m-am intors si acum sunt iarasi plecata din tara de 14 luni. Am stat in tara un an, in care tot ce am facut a fost sa caut o posibilitate de a pleca iarasi. Ai dreptate! Este, intr-adevar ca un drog. Am spus intotdeauna: romanii, daca pleaca o data din tara, sunt dusi pe veci. O sa incerce intotdeauna sa iasa din tara, indiferent ce e necesar pentru a-si atinge scopul. Lasam parinti, frati, prieteni, doar pentru ca, dupa ce ai cunoscut strainatatea, democratia si, mai ales, respectul si dreptul de OM, viata in Ro e absolut imposibila. Am vorbit la telefon cu sora mea, in jurul Craciunului si cand mi-a spus despre preturile din Ro, despre faptul ca totul se scumpeste in preajma sarbatorilor (nu ca ar fi ceva nou; stiam de asta de cand eram in Ro), am intrebat-o: "Cum supravietuiti in Ro.? Din momentul in care am luat avionul spre Canada, am blocat amintirile despre viata grea din Ro., incerc sa nu ma gandesc la modul de a trai din Ro., cand ma gandesc la Ro., ma gandesc doar la sora mea, la nepotica mea si la prieteni... Cat despre stilul de viata si nenorocirile celor care inca mai sunt acolo, incerc sa nu ma gandesc. Incerc sa uit cosmarul de a fi roman in Romania... da-ti-i drumul si judecati-ma pentru asta; dar n-o sa puteti schimba ceea ce simt. Asta e si in adancul sufletului meu stiu ca nu sunt singura care gandeste astfel. De ce sunt atat de sigura? Pentru ca daca as fii singura care gandeste asa, as fi, de asemenea, singura romanca plecata din tara. Nimeni nu a plecat din Ro, pentru ca a avut o viata prea buna si tot ce avea nevoie. Nu am plecat din tara sa fac avere; am plecat doar pentru a avea sansa de a-mi permite ca din salar sa-mi platesc facturile, mancarea si sa-mi pot permite sa ma "rasfat" din cand in cand cu o haina frumoasa sau o iesire la un restaurant decent. Nadia, Canada.
#8628 (raspuns la: #6927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamne-Doamne,Bunul meu prieten! - de dinisor la: 05/09/2004 01:25:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal"
spui printre altele. Este foarte adevarat. Sunt putini cei ce inteleg asta!.

Nu sunt genul care sa merg la biserica in fiecare duminica sau sa plec capul cand preotul vorbeste. Credinta mea este in mine si nu in felul cum urmez traditiile batranesti. Consider ca e mai important sa ai sufletul deschis, sa urmezi sfatul Domnului si sa fii om bun, decat sa mergi la biserica in fiecare duminica cu sufletul gol si privirea stearpa. E mai important sa iti ajuti aproapele cand ii e greu, decat sa te prefaci ca esti darnic. Sa spui adevarul cand deschizi gura, decat sa iti poleesti vorbele pentru a-ti face bine. Sa nu iei ceea ce nu ai muncit pentru a avea, sa nu privesti catre omul care nu-i singur si sa privesti cu bucurie catre bucuria celui de langa tine.

Poate ca nu ai sa intelegi sau aprobi felu-mi de a crede, pentru mine insa Doamne-Doamne este Bunul meu prieten. A venit in sufletul meu intr-o clipa cand toata lumea mea se prabusise. Mi-a mangaiat fruntea si mi-a daruit liniste. De atunci , sufletul mi-e fara grija, problemele ma ocolesc si viata imi decurge in armonie. Un miracol facut de El, nu de oameni!

De aceea iti dau dreptate cand afirmi : credinta are caracter personal!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21046 (raspuns la: #21025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul nu e reciclabil... - de romanul fericit la: 02/02/2005 01:25:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
eu....ca un bun crestin ,consider ca nu pot avea viatza asa ...dintro singura molecula care a explodat acum cateva mii de ani si cred ca exista ceva divin care ma creat si mia dat aceasta infatisare si aceste caracteristici.
apoi ma gandesc mai bine si realizez ca nu sunt un bun crestin :) dar nici demnitatea mea nu ma lasa sa accept faptul ca as putea fi un accident molecular ....gandirea,simtirea si modul in care omul rezoneaza cu mediul si complexitatea si varietatea infinita a formelor umane fizice si pshice ma face sa imi spun ca indiferent ce ar fi sunt altceva decat lupii sau veveritzele pe care le vad pe discovery.dar ...-mereu exista un dar- ...poate exact aceasta demnitate si negare a caracterului originii mele ca fiind intamplatoare este defapt religia,pe care multi punem accent.indiferent care ar fi originea mea si spre ce viitor si ce lumi se indreapta sufletul meu natura mea umana refuza ipoteza unei vieti care se termina spiritual odata cu cea fizica ...dar in acelasi timp nici nu cred intro revenire pe pamant a sufletului meu ,pt ca experientele traite ar trebui sa ramana si in noua persoana ...si apoi mai exista si diferentele rasiale ...cum ar putea un suflet sa se intoarca intrun arab sau intrun negru omul detinator fiind la origine alb :).si sa presupunem ca chiar ar fi un ciclu al sufletelor ...intrebarea e :de unde au venit initial? DA!!! poate suntem ...un accident, dar sufletele noastre sunt rupte din alta lume.ma conving de asta de fiecare data cand chipul altei fiintze ma face sa zambesc si inima imi rupe pieptul ...spre ce ma indrept ?...nu stiu sigur ,dar evolutia nu a fost niciodata un lucru rau, viatza de aici e doar un alt stadiu al unei vieti mult mai complexe in alta parte ...poate un RAI ...ce pot spune sigur ..e ca sunt unic ...cum potzi macar gandi ca ar mai fi unul ca tine ? punand intrebarea asta am facut apel la increderea de sine si demnitatea oricarui om care nu se considera o copie.ce spun eu poate fi universal adevarat,...dar eu ...sunt doar om asa ca am toate sansele sa ma insel ...la fel si voi .pana in final fiecare isi vede viatza intrun mod persol si isi pune credintza in lucrurile pe care le considera el cele mai statornice si in final fiecare sio traieste dintro perspectiva proprie,dar totul e relativ... si repet,se pot insela :)
daca mesajul a fost citit de
cineva si vrea sa comenteze :a3csutz_22@yahoo.com
daca te gadesti sa copii ceva din ce am scris ...gandestete cat de sters esti tu si parerile tale daca ai ajuns sa le iei pe ale altora :)
ma gandeam la suflet - de pouffyshor la: 08/02/2005 21:28:09
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
ok.corpul trece.imbatraneste si moare.dar sufletul...ramane.cu c ramane?d cine va mai depinde?c va face?cum va umbla?cum se va exprima?si sunt atatea alte intrebari.cred k sufletul meu va zbura linistit printre nori.de fapt asa vreau sa fie.dar nu d unul singur k atunci ar insemna k nu mai e linistit, ci k sufera.un suflet, k sa nu sufere trebuie sa fie langa un alt suflet asa k nici un suflet nu poate trai sungur.cnd sunt ink in captivitate, adik in corpul omului,ele inceark sa se apropie, atunci se folosesc d corpuri...deci, corpurile se apropie.asa se realizeaza o legatura intre ele si sufletelor le place.cnd corpul dispare, moare atunci corp[ul celalalt se simte distrus, dar el ar trebui sa stie mai bine k sufletul care a ocupat corpul, va fi mereu aproape(suna k reclama d la prima:))sufletele pur si simplu nu pot fi despartite, asa k se atrag unul p altul la fel ca magnetii.la urma urmei c fac sufletele sunt sa iubeasca
asta e tot:IUBESC.asta-i toata meseria lor.dar poate fi foarte periculoasa.si totusi mai devreme sau mai tarziu ele reusesc sa se ridice din groapa intunecoasa in care au cazut si sa o ia d la inceput.asta-i frumos la ele.niciodata nu se plang d greutati...le accepta cu atata naturaletze k ai zice k fac parte din ele acele lucruri c ranesc atat d tare.sufletele zburda mereu d fericire!!!
#35697 (raspuns la: #35439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 13:21:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 14:52:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
Sufletul,cadenta divinitatii in om. - de priestige la: 18/06/2005 18:21:33
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"M-ai facut dupa chipul Tau,Doamne,si nelinistit este sufletul meu pana se va odihni intru Tine."-Fericitul Augustin.
Cred ca aceasta afirmatie presupune in mare masura nemurirea.
Consider ca eternul poate fi simtit si trait chiar si in conditiile materiale ale umanitatii.Asta prin suflet.Fiecare dintre noi cred ca a avut o stare de fericire.Sau o stare in care totul se cufunda in ceva superior fiintei umane perisabile(trupul).
Atunci cand suntem fericiti ne ridicam undeva deasupra noastra,ne situam in atemporal.Si astfel devenim constienti ca temporalitatea isi are propria finalitate.Si suntem astfel cu un pas mai aproape de eternitate.Iar mijlocul prin care accedem la aceasta coordonata este sufletul.
Sufletul presupune nemurire.
hrana sufletului meu... - de catcri la: 25/09/2005 20:57:20
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Risc de a cadea in banalitate, dar si sufletelul meu digera cu placere muzica, filmele, cartile (chiar si un whist-itel, un remu cu prietinii), amintirile placute pe care le-a conservat in sertarele memoriei (acestea sunt pline numai cu amintiri placute, pe cele neplacute le-a aruncat) si nu in ultimul rind momentele petrecute cu cei dragi (familie si prieteni) de care se imbata cu nesat pina la rezus fara a risca o indigestie. In schimb ii creaza o imensa indigestie cu acute stari de voma minciuna, falsitatea si ipocrizia.
pt. Cassandra - de wp la: 14/11/2005 10:45:32
(la: Ce credeti despre yoga)
Da,ortodoxia este diferita in privinta asta. Daca ai citi mai mult din Filocalii si nu numai, ai vedea unde apare diferenta. Apropo, la editura Humanitas se publica din nou colectia filocaliilor - 12 volume - in traducerea lui Dumitru Staniloae. Ca si "tehnici" exista asemanari si cred eu, de aici vine si confuzia precum ca yoga are multe in comun cu ortodoxia. Insa, la baza urcusului duhovnicesc in ortodoxie sta smerenia si nu tehnica. Orice tehnica, orice efort omenesc este zadarnic fara smerenie. Smerenia asta, este un concept foarte greu de definit si de inteles pentru noi, pentru ca noi ne mandrim aproape in permanenta. Din punctul meu de vedere, poate ar fi util, sa incerci sa intelegi smerenia din punct de vedere ortodox.Vorbesti de tehnica respiratiei in dobindirea rugaciunii neincetate. Se vorbeste si despre asta, dar nu este o cale obligatorie. Se poate dobandi rugaciunea neincetata si fara aceasta tehnica. Iar rugaciunea ortodoxului, nu este o mantra, ci este o marturisire de credinta si o smerire a omului in fata atotputerniciei lui Dumnezeu, prin care acesta se pleaca , se roaga, isi accepta greselile, neputinta, multumeste si cere iertare slavindu-L in acleasi timp pe Creatorul sau. In conceptia lui Eliade, rugaciunea inimii a ortodoxului, este "un fel de mantra". Insa in aceasta privinta, nu cred ca Eliade, este persoana care poate da o parerea in cunostiinta de cauza.
Poate ca, tot ceea ce spun eu, din afara pot parea ca diferite fete ale aceleasi monede. Dar nu este asa. Starea de meditatie si de contemplatie este iarasi diferita. Nu intru in amanunt, pentru ca ar trebui sa scriu prea mult si oricum ar fi o varianta mult saracita, a ceea ce au spus altii, acestia fiind mai in tema decat mine.

De ce spun ca in cazul yoghinului este vorba de mandrie? Pentru ca in hinduism si yoga urcusul duhovnicesc este bazat pe propria persoana. Totul este intors spre sine. Omul sta in centrul atentiei si nu Dumnezeu. Si aici ma refer atat la pozitia corpului in starea de rugaciune cat si la atitudine. Ortodoxul nu crede in eforturile sale,ci asteapta mila lui Dumnezeu. Cei care ajung la masuri mai inalte in ortodoxie, se contempla mai adanc pe sine si vad in propria persoana cat de profunda este catastrofa spirituala a firii omenesti, socotindu-se pe ei insasi cei mai rai dintre toti. Acestia nu isi atribuie nici un merit, ci cred ca toate se lucreaza in ei prin puterea lui Christos. Despre practicanti avansati ai yoga - guru - te rog pe tine sa le observi atitudinea si sa o compari cu cea a ortodoxului.
In mandrie sta caderea omului din harul lui Dumnezeu. Sunt multe pacate care indeparteaza omul de divinitate, dar cel mai grav dintre toate este mandria. Iar mandria a aparut ca rod al imaginatiei. Poti sa verifici acesata afirmatie in Scriptura. Intelegand rolul imaginatiei, in declansarea sentimentului de mandrie si comparand meditatia ortodoxului cu cea a yoghinului vei realiza diferenta cu usurinta intre cele doua meditatii.
Pentru sfarsit, doresc sa aduc in prin plan credinta si inchinarea, peste care se trece foarte usor. Prea usor, dupa parerea mea. Cele doua sisteme cred si se raporteaza la divinitati diferite, deci cred eu, noi nu ar trebui sa fortam nota si sa zicem ca nu este important daca vorbim de monoteism personalist sau de panteism.

Referitor la poezie, am o mare problema. Nu mi-au placut niciodata poeziile. De nici un fel. Nu pot nici eu sa-mi explic de ce. Cred ca tine de impietrirea inimii. Iar daca esti mai in tema cu privire la cauza impietriri inimii, din punct de vedere ortdodox, iti dai seama cam pe unde sunt...
Vai mie...si sufletului meu imburuienit.

Paul
#87313 (raspuns la: #87303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latutz... - de Intruder la: 17/11/2005 10:10:41
(la: mister)
Sinceritatea poate fi folosita cu fatarnicie, cu inversunare sau diabolic.

sinceritatea nu face casa buna cu fatarnicia...cu inversunare, da!...diabolic, iarasi da!

A-mi cere sa-mi adaptez ritmul sufletului meu la cel al tau, inseamna a-mi cere sufletul pentru a mi-l modela.

a-mi cere sa adaptez ritmul sufletului meu la al tau, inseamna a-mi cere luna de pe cer...aaaaa! ca pot ele, sufletele, la un moment dat, sa cante pe aceeasi voce, asta-i altceva!
daca te hotarasti sa-ti pui sufletul pe tava, e bine sa stii cum s-o faci...la fel de bine, trebuie sa stii cum sa primesti tava-ncarcata...


















#88220 (raspuns la: #88074) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a pune sufletul pe tavă - de rac la: 17/11/2005 14:43:28
(la: mister)
Este o expresie ce se tot foloseşte - asta, cu pusul sufletului pe tavă, care înseamnă într-un final, a fi sincer, a te "dezgoli" în faţa celuilalt. Văduvindu-l astfel de misterul ce i-l datoram, de farmecul acestuia, al misterului...

Din punctul meu de vedere,a-ţi pune sufletul pe tavă înseamnă a-ţi dezvălui porţiuni din trecutul tău în care erai slab, în care ai pierdut; a-ţi recunoaşte unele greşeli, a te pune într-o lumină dezavantajoasă în faţa celuilalt; a-i dezvălui secrete, intimităţi, a fi vulnerabil; a vorbi cu celălalt cum ai vorbi cu tine însuţi.
Toate astea, în detrimentul păstrării unei umbre de mister, sub umbrela căruia ne-am simţi mai tari, mai protejaţi.

Invariabil, de câte ori am făcut asta, am regretat. Întotdeauna, interlocutorul căruia i-ai prezentat pe tavă chiar şi numai porţiuni din sufletul meu, mai devreme sau mai târziu, m-a atacat într-un fel sau altul.

"Cat de necesar e misterul in relatiile interumane, intreb", pui tu problema. Este necesar, cred eu. Însă de la caz la caz, şi numai să nu cădem în extrema cealaltă.

"Câte capete, atâtea judecăţi."
SUFLETUL MEU - de emil48 la: 25/02/2006 00:33:03
(la: dar sufletul meu il vrei?)
NU STIU DE UNDE VII NU STIU UNDE MERGI NU STIU CE CAUTI TU ACUM SI AICI SA ARUNCI SCANTEI IN CALEA MEA SI-A NOASTRA . SUFLET CALATOR CE ESTI CE SANT O MISIUNE AVEM SI EU SI TU SI EL ......PE ACCEST PAMANT CU IUBIRE PE O TREAPTA MAI SUS .........TE ASTEPT........SI EU SI EL.
o zi frumoasa cu primavara in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 09/03/2006 14:43:35
(la: Hai sa scriem si despre satisfactii)
A fost o zi frumoasa cu multe, multe flori, mici daruri, telefoane si mesaje. Fiind libera de la servici a fost o zi lipsita de stres. Mi-am revazut un coleg din facultate pe care nu l-am vazut de multa vreme, am petrecut o zi in familie cu o atmosfera destinsa. Deie domnul sa fie cat mai multe zile asa! Am invatat sa pretuiesc bucuriile care poate altora le par simple, sa ma bucur in primul rand de fata si sotul meu, de sanatatea noastra, de o carte buna, de un film bun. Stiu sa ma bucur si atunci cand fac eu altora bucurii, si atunci viata poate fi mai frumoasa!


P.S. La controversele politice am renuntat de mult, ei fac circ si noi ne incarcam negativ.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: