|
te provoaca sa gandesti
iarna frumoasa
uichend placut si vreme frumoasa, vorbim luni :) pana atunci o sa citesc materialul si daca mai am ceva comentarii iti dau pe e-mail :)
sa-ti traiasca si sa te bucuri de ea :)
mai suntem cativa pe-aici cu copii de 16 ani (al meu peste 10 zile si inca cineva de-aici peste o luna) si stim ce spui... frumoasa descriere. pai da fato, pe la 4-5 decembire il ametesc si eu. M-ai zapacit cu auriul anul asta si cred ca am sa merg si eu pe auriu..ca ma tot bate gindul asta..eu il aveam pe rosu si argintiu, dar o schimbare e binevenite ca in ultimii 3 ani toti brazii mei de craciun au fost la fel...:-))) Te uiti la poze si ne faci deosebirea..decit daca is si eu in ele..hehe..ca au trecut anii si la mine se vad...:-)))
Cu casa, deh..si mie mi-a luat ceva timp pina am intzeles cum si in ce fel..si acu, de citiva ani a devenit o traditie..e frumos rau...:-)) imi tremura mie.....sufletelu' cind imi vad sotzu cind pe scara, cind pe casa...blah, blah..dar la sfirsit totul e frumos... Ia pune de un project in iarna asa si amenajeaza casa pe dinafara...ca poate ma pocneste sa te vizitez fato. si vreau sa vaz casa decorata...efff dracie..sau macar decoreaza decuuuulllll..ca sa stam pe deck..:-)))) sa bem din ala..cum se cheama tu, egg nok? asa se speluieste?? sau egg-nock..habar nu am.. Trebuie sa ma duc sa winterize locusorul meu de acolo:)) Vine iarna:((
Si daca tot sunt acolo, de ce sa nu pescuiesc ceva? TRebuie sa am o ocupatie:) The things that come to those who wait are what's left behind by those who got there first. cum sa nu-mi amintesc ufffff ... singurele de care-mi pare rau sunt ornamentele vechi de cand era mama copil. chestia e ca si pe aici am vazut niste ornamente asa de frumoase (si-asa de scumpeeeeee) da' am trecut pe langa din cauza pisicilor, impodobirea bradului si-a casei e musai sa fie cat proof.
daca tu zici ca albastru merge la tine in sufragerie chiar mai bine... mi-era teama ca poate nu merge si incercam sa ma gandesc la alta culoare, iar cu wal-mart nu dai gres ;) O blonda calatoreste spre Montreal, avand bilet la clasa economic.
La un moment dat, se satura de stat pe locul ei si isi schimba locul cu unul de la clasa business. Dupa un timp, o insotitoare de drum observa ca aceasta si-a schimbat locul si vine sa o roage sa se intoarca la locul ei. "Domnisoara, fiti draguta, stiti...dumneavoastra aveti bilet la clasa economic, aici este clasa business.....ar trebui sa va mutati". Blonda: "auzi cucoana, eu sunt blonda, frumoasa si merg la Montreal, scuteste-ma". Insotitoarea disperata, vazand ca nu o scoate la capat cu blonda nebuna, se duce la copilot si ii spune:"domnule copilot, este una nebuna, nu vrea sa se mute de pe locul de la clasa business". Copilotul se ridica si se apleaca spre blonda:"domnisoara, fiti amabila, dumneavoastra aveti bilet la clasa economoic, nu aveti ce cauta aici, nu ati platit pentru acest loc"..la care blonda:" auzi dom'le, eu sunt blonda, sunt frumoasa si merg la Montreal, nu discut cu tine". Disperat copilotul se duce la pilot si ii spune:"chiar am dat de belea cu blonda asta, nu o putem muta", la care pilotul zice:"lasati-ma pe mine, eu sunt casatorit cu o blonda, stiu cum sa vorbesc cu ea". Se duce pilotul la scaunul blondei, se apleaca la urechea ei si ii spune ceva incet, fara sa-l auda nimeni. La un moment dat, blonda sare de pe scaun ca arsa si se muta pe locul ei la clasa economic. Toata lumea curioasa intreba:ce este, ce este, ce ati spus de ati reusit sa o mutati???? I-am spus :" domnisoara, clasa business, nu merge la Montreal!" floarea de ghiatza ? frumoasa comparatie. da-mi voie sa merg mai departe cu imaginatia. ghiatza...cristale de ghiatza...diamante...unicitate...raritate...
floarea de coltz este rara, dar nu numai la propriu ci si la figurat. este greu de atins, dar odata ajuns la ea nu te poti indeparta. te fascineaza tocmai acea "raceala", "indiferenta" care iti lasa clar sa vezi dincolo de ea, dar nu iti da asa de usor voie sa-i patrunzi taina. te uiti la ea si astepti sa-ti spuna povestea ei. cuvintele nu vin insa... floarea de ghiatza...da...imi place comparatia... multumesc! Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.
De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata": 1 Nu sufăr vorba spusă cu emfază - Sinceritatea nu suportă falsul, Timid şi molcum îi răsună glasul Iar Adevăru-i stă mereu de pază. În sufletul curat găsesc oaza De sentimente mari, când sună ceasul, Poruncitor chemându-mă Parnasul Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază. Acolo-mi este raiul de lumină Spre care tind cu inima senină Când Poezia-n suflet se pogoară... Acolo râd şi plâng precum îmi place, Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface, Sunt simplă ca o strună de vioară. 2 Sunt simplă ca o strună de vioară, Deşi exprim şi culmea şi abisul, Conţin în mine iadul, paradisul, Speranţa, ura, dragostea de ţară . Moldova mea! Iubirea mea amară, Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul, Cu viitorul tău nutrescu-mi visul, Prin tine Universul mă-nconjoară... Ce dragi îmi sunt aceste sate albe Cu case ca mărgelele în salbe, Privite de pe deal în toi de vară, Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite, Băieţii tăi şi fetele smolite, Admir aroma crinului, fugară... 3 Admir aroma crinului, fugară... Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea Petala-i albă - pură ca iubirea, Ce frageda juneţe o-nfioară, Dar fii atent - prea multe, te omoară Aceste flori, deşi uimesc privirea Şi par să-ţi dăruiască fericirea Prin frumuseţea lor sublimă, rară. Un paradox cum se întâmplă-ades, Deşi e mult prea lesne de-nţeles : Aşa-i natura - veşnic ne şochează... Ci uneori îmi pare o trădare - Perfidia aceasta crunt mă doare Şi inima de dor mi se cabrează. 4 Când inima de dor mi se cabrează, Speranţa-mi ca un abur se topeşte, Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază... Patriotismul? Nu e doar o frază Cu care un popor se amăgeşte? Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte De cancerul verbal în metastază! Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine, Că dragostea ce-o port în piept la mine Pentru poporul meu - ea mă salvează... Cu ea mă simt păşind în nemurire - Mă las cuprinsă de nemărginire, Vibrând cu Universul într-o fază. 5 Vibrez cu Universul într-o fază Şi simt că sunt mai sigură de mine Când beau din energiile divine - De parc-aş trece-n altă ipostază. În alt diapazon îmi luminează Şi soarele din cer; Atunci, în fine, Micimile vieţi-mi sunt străine, Pământul neclintit îmi stă la bază. Sunt gata să împart cu toţi misterul Acestei stări de forţă... Efemerul Se sparge-n stânca asta solitară. Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă, Arunc calvarul grijilor din viaţă, Absorb din lut esenţa mea primară. 6 Absorb din lut esenţa mea primară, Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume - Naiadă în a valurilor spume, Driadă în pădurea seculară. Cu arborii renasc în primăvară Şi dau cu ei în floare - fără glume! Aceste mici minunăţii anume Îmi fac senzaţia vieţii clară. În miezul codrului mă simt acasă, Ating cu geana cerul de mătasă Şi fruntea mi se mistuie în pară... În arşiţele verii cu mirare Din cupele ei pline cu vigoare Sorb adierea vântului de vară. 7 Sorb adierea vântului de vară, Ce poartă rodul lanului în spate - Cu boabe de polen, înmiresmate El fecundează grâul şi secara. Această pâine-i dulce şi amară, Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate, Ea scoase din nevoi nenumărate Şi neamul, şi familia, şi ţara. Nu voi să iau nici cea mai albă pâine Din alt pământ, din mâinile străine, Căci maica noastră glia se-ntristează. Mi-a-mprumutat orice atom din mine Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine - Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza... 8 Eu prind cu gura ploaia, roua, raza - Orice-mi trimite cerul şi destinul; Suport plăcerea, umilinţa, chinul, Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează. Eu le accept pe toate, cât durează Această viaţă, căci urăsc suspinul. Dulceaţă şi venin - aşa e vinul, Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază! Să joci, de ai intrat cumva în horă - Ai de trăit un an, o zi, o oră? Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate... Dar am oricând o scumpă mângâiere - Să simt Frumosul până la durere Mă bucur pururea, că mi se poate! 9 Mă bucur pururea, că mi se poate Să simt căldura ţarinii străbune, Când bat călcâiu-n horă, să răsune Ecoul peste văi şi peste sate. În glia asta inima-mi se zbate, Din ea răsare versul meu pe strune Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade! Va spune Moartea, - vino, hai cu mine... Şi voi pleca spre zările senine Primindu-mi şi osânda, şi tainul. Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă! Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă, Să beau licoarea vieţii, ca rubinul... 10 Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul, Vrăjită de sclipirile-i solare Şi beată de aromele-i amare - Nedespărţit de trandafir e spinul. Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul, Deşi am tras necazuri, şi mă doare, Dar am avut tărie şi răbdare - Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul. Greşit-am des, dar nu din rea voinţă, Am fost senină chiar şi-n suferinţă Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul. Păşind mereu cu fruntea ridicată Am stors din rodia vieţii toată Dulceaţa, şi tăria, şi veninul! 11 Dulceaţa, şi tăria, şi veninul Fac existenţa noastră precum este - Haină, sau frumoasă ca-n poveste, Sau neagră, sau mai albă decât crinul. Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul - Cad în abisuri şi mă urc pe creste, Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste, Ci tot câstig în lupta cu destinul! Câstig această boltă azurie, Toloacele în puf de păpădie Şi primăverile înmiresmate. Acestea le ador la nebunie Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie Aş vrea să mă dizolv încet... În toate! 12 Aş vrea să mă dizolv încet în toate - Să alăptez cu dor întreaga fire, Turnându-i dureroasa mea simţire În toate florile, în orice vietate. Spre ea înalţ aceste mâini crispate, Spre ea îndrept sfioasa mea privire, În muta rugăciune de iubire Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate. Extaz şi chin... O sete mă sfâşie De-a tinereţii apă veşnic vie, Deşi-mi coboară iernile în plete. Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie, Dar voi întoarce sacra datorie Când potoli-se-va această sete... 13 Când potoli-se-va această sete De Dragoste, Frumos şi Poezie? Atunci doar, când în inima pustie Se va-ntrona răceala... Nu pot crede Că osteneala cu mişcări încete Din ochi va şterge râs şi veselie, Că stelele vor înceta să-mi fie Prietene fidele şi discrete. Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară, Tot ce iubesc acum va fi să piară, Că e zadarnic visul unei fete... Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă Fără dureri şi fără de regrete. 14 Fără dureri şi fără de regrete Voi părăsi această lume tristă, Trecându-mi viaţa toată în revistă Prin minte-mi trec imagini cete-cete. Ştiu tainele-i şi micile-i secrete - Ascund ades un zâmbet în batistă, Având eu însumi suflet de artistă Îi iert această farsă. Să se-mbete Cu comedia azi jucată-n scenă Cei obsedaţi de-o patimă obscenă - Pe mine nada nu mă mai tentează. Arunce-n aer fraze dulci, pompoase, Pe mine doar în pace să mă lase - Nu sufăr vorba spusă cu emfază. 15 Nu sufăr vorba spusă cu emfază, Sunt simplă ca o strună de vioară, Admir aroma crinului, fugară, Şi inima de dor mi se cabrează. Vibrez cu Universul într-o fază, Absorb din lut esenţa mea primară, Sorb adierea vântului de vară Şi prind cu gura ploaia, roua, raza... Mă bucur pururea, că mi se poate Să beau licoarea vieţii, ca rubinul, Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul! As vrea să mă dizolv încet în toate Când potoli-se-va această sete - Fără dureri şi fără de regrete... Cu sincere salutari, Adela Vasiloi gras si somnoros, sa hibernez toata iarna...sa mananc mure si miere...sa mormai blajin iar cand mai intalnesc oameni rai ca Bombonel, sa dau cu laba...:)
Mario Gandesti sau cel putin scrii ca o fata si poate de asta e atat de minunat.Fetele sunt frumoase
de cand am vazut aceasta conferinta am inceput sa caut incarti, in internet, in caiete poezii ce mi-au placut. surpriza ce am avut-o este extraordinara: mi-am adus aminte multe lucruri despre Romania si despre cat de frumoasa e limba noastra. am gasit poezii cunoscute si o multime de poezii noi...
va multumesc pt aceasta conferinta.... cu stima... Ion Minulescu -------------------------------------------------------------------------------- Celei care pleaca Tu crezi c-a fost iubire-adevarata... Eu cred c-a fost o scurta nebunie... Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut sa fie Noi nu vom sti-o poate niciodata... A fost un vis trait pe-un tarm de mare. Un cântec trist, adus din alte tari De niste pasari albe - calatoare Pe-albastrul razvratit al altor mari Un cântec trist, adus de marinarii Sositi din Boston, Norfolk Si New York, Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii Când pleaca-n larg si nu se mai întorc. Si-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt'data un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cersea iubirea blondelor cochete... A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cântat-o, poate, niciodata... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?... Eu cred c-a fost o scurta nebunie! "Una vita senza ricerca non è degna di essere vissuta." Traducind din limba lakota,in engleza inseamna"vision quest".Fiecare fiinta umana isi are un corespondent in Creatie prin care este reprezentata,pt. ca Indienii americani nu au zodiac,numele lor exemplifica relatia lor cu Creatia si cum fiacare este unic ca suflet,la fel devine relatia intima prin care Creatia face parte din el.
Numele iti este dat,nu ti-l alegi.Ca sa afli cine esti,trebuie sa treci prin vision quest de unul singur timp de 24 ore.Altadata in trecut am scris despre asta,nu mai repet aici. Eu am trecut prin acest ritual sacru si stiu cine sint.Doar un Wicasa Wakan(Vraci, Medicine Man)stie precis cine esti cu adevarat si prin ce sau cine se manifesta sufletul tau in Creatie. Numele meu pe scurt este Wichincala(in lungimea lui este Wichincala Magha Chaule Shice)si inseamna"Little Eagle Who Cries".Deci sint in conexiune cu Creatia prin fratele meu cu aripi,vulturul.De mic fiind mi-am dorit sa fiu cal,un mustang eventual,salbatic,neimblinzit.Reala soarta insa a fost sa fiu vultur. Dar asta nu inseamna ca nu iubesc fratii cu aripi sau 4 picioare,ori cei cu frunze,in fapt iubesc mult mai mult natura decit omul.O vad vie de la praful de nisip la tot ce este in Creatie,este o femeie f. frumoasa ce trebuie aparata si mereu ocrotita.Azi plinge mult de atitea rani singerinde ce i-am facut de secole,curind nu va mai rabda.....time is short! Ieri la amiaza a venit in gradina un vultur,f. frumos.Ne uitam unul la altul de la nici 3m distanta.Dupa o vreme a scos 2 tipete si a zburat.Din nou m-am regasit pe mine insumi.M-am uitat dupa el si parca simteam ca zbor prin el insusi. Un alt animal ce respect f. mult este lupul,mi-as fi dorit sa fi fost lup,dar asta in viata urmatoare.Poate... LOVE&PEACE, Ozzy The earth does not belong to us.We belong to the earth. Sitting Bull Pentru mine banii nu conteaza.Viatza e mult prea scurta ca sa te "sacrifici" langa un "mos"imposibil" sau langa un tip bogat dar cu multe fitze .De obicei barbatii care au multi bani sunt inganfati si zgarciti,foarte zgarciti.Chiar mi-am intalnit ,acum cateva zile, o fosta colega de facultate care e casatorita cu un tip foarte bogat.Toate prietenele o invidiaza pentru averea sotului.Chiar si eu o invidiam pana acum 2 zile.
Am intrebat-o daca e fericita,daca sotul o rasfata cu flori,bijuterii,parfumuri .Stiti ce mi-a raspuns? Mi-a spus ca nu ii cumpara nimic.Abia ii da 100 000 de mii/zi ca sa faca piatza ,iar cand vine acasa ii cere chitantele,bonurile.Decat asa,mai bine aleg un tip cu o situatie financiara modesta.Daca suntem inteligenti vom face bani impreuna si nu vom muri de foame. Oricum eu astept de la un barbat tandrete ,respect ,sinceritate si foarte multa iubire pentru ca "daca dragoste nu e,nimic nu e". Cum voi stii ca el e alesul? Eu cred ca viatza e o loterie ,casatoria e un "loz in plic".Voi stii daca am tras lozul castigator abia la sfarsitul vietii ,cand el,sotul meu indoit de greutatea anilor ,va avea aceeasi stralucire in ochii in momentul in care imi va spune ca ma iubeste,ca sunt cea mai frumoasa "babuta",ca sunt "babuta " lui :)
Libertatea constiintei si intolranta
- de
(anonim)
la: 16/11/2004 14:58:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR) Sunt Adela. Un ultim mesaj pentru Manuela-Hipatia.
“Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?” Eşti confuză. Ce să verific la acea adresă. În ce chestiune ai spus adevărul? Care-i sensul frazei “dacă un lucru atât de simplu de verificat nu vă este credibil”? UN LUCRU SAU ESTE CREDIBIL, SAU NU. Ce are asta cu mine personal sau cu oricine altcineva? Dar fiindcă a fost ultimul tău mesaj, adresat mie, nu insist să-mi răspunzi. Între noi într-adevăr există o barieră de comunicare, cum aexistat întotdeauna între omul, care vrea să creadă cu dinadinsul în ceva (tu ai spus într-un mesaj: “…minte-mă frumos”), pe de o parte, şi omul, care nu acceptă minciuna sub nici o formă, oricât de consolatoare, romantică şi frumoasă, care nu acceptă să fie manipulat, ci doreşte să înţeleagă până la capăt raţiunile unui îndemn din afară, de a proceda aşa sau altfel, verificându-le cu propriile principii morale şi propriile raţionamente. Ceea ce tu consideri, că este un afront, un comportament periculos şi antisocial. “Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum".” Fraza lui Descartes a fost înţeleasă greşit de tine. Eu o interpretez altfel, şi cred că această interpretare este mai aproape de ceea ce a vrut el să spună. Semnele de punctuaţie sunt cam limitate în posibilităţile lor, pentru a reda nuanţele unui gând atât de profund, de aceea îmi permit să folosesc unele simboluri matematice, pentru a transcrie această frază astfel, ca să fie mai aproape de sensul, pe care i l-a dat Descartes: “Dubito -> cogito, cogito => ergo sum” Adică din faptul că mă îndoiesc rezultă că cuget (raţionez), iar faptul că cuget (raţionez) este egal cu aceea că exist (sunt conştient de existenţa mea), iar semnul > indică o oarecare relativitate a egalităţii dintre raţiune şi conştiinţă. Anume: din faptul că cuget reiese cu certitudine, că eu exist (am conştiinţa de sine). Ceea ce ne sugerează următoarele: - noţiunea de “conştiinţă” îi este anterioară noţiunii de “raţiune - este mai amplă, decât noţiunea de “raţiune” şi o conţine în interiorul său. Iată de ce am spus, că expresia “raţiune conştientă” este o tautologie. Raţiunea este într-atât de conştientă, încât nici nu face să vorbim despre aceasta. Este cam acelaşi lucru ca “raţiunea raţională”. Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru? “Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?” Odată ce sunt ateu, problemele interne ale bisericii îmi sunt total indiferente. Dar din câte ştiu eu, şi în sânul bisericii ortodoxe au luat naştere şi continuă să existe mai multe secte, în special în Rusia, unde încercările lui Petru I de a reforma biserica ortodoxă rusă, apropiind-o de contemporaneitate au generat o amplă răzvrătire religioasă. “Tradiţionaliştii” erau exilaţi în Siberia sau fugeau de persecuţii înspre hotarele statului rus –astfel au apărut în Basarabia, Bucovina şi în delta Dunării “lipovanii”, purtătorii unei ortodoxii de modă veche –“starover”. În afară de aceasta, mai erau şi alte secte, dintre care îmi amintesc cu certitudine de secta “scopeţilor”, ceea ce în traducere înseamnă “castraţi”. Aceştea se castrau într-adevăr, pentru a deveni “puri” şi “sfinţi” – uite o aducere la absurd a ideilor creştine despre păcatul de a întreţine relaţii sexuale. După cum vă daţi seama, această sectă nu era sortită să prospere, odată ce sectanţii nu puteau să aibă copii. În România de asemenea există ortodoxie “de stil vechi” şi “de stil nou”. În general, consider diversificarea opiniilor un lucru normal şi natural, de aceea consider că apariţia sectelor este un rezultat al evoluţiei religiilor – cum se poate observa, acest termen este aplicabil şi aici. E vorba de principiul universal al dezvoltării (de la simplu la complex), care generează procese evolutive nu numai în lumea fizică, dar şi în sfera spirituală. “Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri.” Am subliniat acest pasaj ca să-ţi atrag atenţia, cât eşti de subiectivă – dacă o carte este atee, îi refuzi dreptul de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific. De ce adică, “nu din cauza ştiinţei”? Toţi acei, care au căzut victime ale Inchiziţiei, au fost denunţaţi, pârăţi, denigraţi de cineva, în cele mai multe cazuri, de oameni cu influenţă, adică aproape sigur “din păturile bogate”. E clar, că denunţurile nu erau “construite” pe motivaţii personale, ci pe considerente ideologice (religioase). Erau învinuiţi de erezie, de ocupaţii “oculte”, care de multe ori erau ocupaţii ştiinţifice (chimie, fizică, medicină), de afirmaţii nerespectuoase faţă de cler etc, etc. Nu văd de cum faptul că erau pârâţi ar putea să justifice religia (instituţia ei judiciară – Inchiziţia). “…trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.” Ştiu. Norocul acestor astronomi, că l-au găsit în duţi buni şi nu l-au dat pe mâna inchiziţiei. Datorită acestui observator Giordano Bruno a putut să-şi facă descoperirle, dar el a avut mai puţin noroc. “Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. “ Şi de Copernic ştiu. Mulţi călugări aveau posibilitatea să facă ample cercetări astronomice, să se ocupe studii în alte domenii ale ştiinţei. Cei mai valoroşi dintre ei aveau şi cele mai multe probleme, de îndată ce studiile lor ieşeau din sfera mult prea strâmtă a religiei în sfera cunoştinţelor general umane, dacă îmi permiţi să le zic aşa. De obicei, mai întâi li se făcea din deget, iar dacă nu se supuneau, până la urmă ajungeau să fie persecutaţi. “Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei…” Hipatia nu era “apărătoarea păgânismului”. Era păgână în sensul direct al cuvântului, adică nu era creştină, dar nu se ocupa de politică şi nu promova decât ştiinţele cu care se ocupa. În special, preda matematica şi astronomia. De asemenea, era liderul şcolii de filosofie din Alexandria şi adeptul filosofiei platonice, acel Platon, care mai târşiu a intrat în graţiile bisericii creştine, deşi post mortem. Îţi înţeleg rezerva în privinţa celui care a instigat mulţimea să o omoare – de ce nu spui, că acel cineva era chiar arhiepiscopul Alexandriei Chiril, canonizat ulterior şi cunoscut sub numele de “Sfântul Chiril”. (Poate ar trebui să scriu cu K, dacă am greşit, îmi cer scuze, dar numai pentru aceasta!). Motivele, în general erau politice. Arhiepiscopul dorea să fie el unicul, care să aibă putere şi influenţă asupra spiritelor, nimeni nu trebuia să strălucească şi să-l eclipseze, pentru binele bisericii şi al religiei creştine, bineînţeles. Dar oficial i s-a imputat anume faptul, că predă matematica, care se considera o parte a filosofiei. Şi anume datorită inteligenăei neordinare şi a ştiinţelor sale s-a pomenit Hzpatia de-a curmezişul căilor prea sfinţiei sale. Dacă te interesează cu adevărat acest subiect, caută pe Internet articolele filosoafei din Grecia Kristina Voco. Dânsa e precaută, nu-şi afişează convingerile personale, ci a făcut studii ample la acest subiect şi le expune cu destulă rigurozitate ştiinţifică. “…tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.” Nu crezi că ţi-ai luat o sarcină peste puterile tale? Nu e prea tare spus? După cum am subliniat mai sus, anume acei savanţi, care ne-au lăsat descoperiri importante în ştiinţă, adică aveau multă ştiinţă, se îndepărtau de Dumnezeu… şi erau îndepărtaţi de biserică. Iar cei mai aproape de Dumnezeu, după cum a spus Isus Christos, sunt “cei săraci cu duhul”, adică acei care au mai puţină ştiinţă. “Iata ceva si pentru Adela: Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22: “Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.” “Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.” “Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.” Hypatia P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt. “ Acest pasaj, evidenţiat de mine prin caractere italice, este luat în întregime dintr-un mesaj, adresat altei persoane, dar care mă priveşte pe mine. Aşadar, în afara ultimului tău mesaj ai hotărât să mă împroşti din nou cu “umpluţi de răutate”, “ameţiţi de neştiinţă”, n-au trezvia sufletului“, “cea mai mare boală a sufletului”, “să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor”, “pofta cea păcătoasă” , folosindu-te de ajutorul sfinţilor părinţi, ca să nu fii învinuită de atac la persoană. Bun şiretlic. Dar observ, că propriul tău stil nu se prea deosebeşte de acest stil “teologic”, în care frazele sunt construite nu conform logicii, ci într-un fel sucit, căci premisele şi deducţiile se confundă şi deduc unele din altele, iar argumentele, de cele mai multe ori, lipsesc cu desăvârşire. Dacă un astfel de proces mintal-verbal poate fi numit “cugetare”, I’m sorry! Mai slăbeşte-mă cu asemenea soi de înţelepciune, în care ocara, blestemul şi afurisirea ţin loc de argumente şi care pot convinge doar pe cei slabi cu duhul. Şi însfârşit, în post scriptum-ul tău iarăşi lansezi flamura intoleranţei, încercând să interzici altora să discute pe anumite teme. Sau le interzici să discute doar atunci, când vezi că nu ai câştig de cauză? Atunci declari senin, că cineva atentează la drepturile tale la liberatatea conştiinţei, şi gata! Dar este numai o discuţie! Fiecare îşi expune liber opinia şi nu constrânge pe nimeni să-i fie acceptată. Dimpotrivă, încercarea de a interzice cuiva să-şi expună opinia este un atentat la drepturile lui. Nu văd în judecăţile tale acea “trezvie a minţii” care vrei s-o impui tuturor, dar în special mie, odată ce secvenţele respective sunt “pentru Adela”. În încheiere, vreau să-mi iau rămas bun de la tine, odată ce ne-am trimis deja “ultimele mesaje”, în continuare mă voi adresa altor persoane, sau tutror acelor, care vizitează acest site. Adio, Manuela Acestea nu sunt poezii. Putem sa ne lipsim de rime, putem sa ne lipsim de ritm, de alte caracteristici formale, dar nu ne putem lipsi de candoarea sufletului, de gratia limbajului poetic, de eleganta expresiei.
In poezie nu au ce cauta cinismul si limbajul infect al strazii. Nu intrati in templul poeziei cu cizmele murdare, dar mai ales cu sufletele patate de vicii. Este opinia mea, dar daca toata lumea va ajunge la concluzia, ca nu am dreptate, inseamna ca Poezia nu mai exista.
pentru destinderea atmosferei, un banc de sezon si la tema:)))
- de
Hypatia
la: 16/11/2004 18:13:13
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?) Un episod din jurnalul unui emigrant roman in Canada.
12. Aug. -Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat. Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia astept sa ii vad acoperiti de zapada. 14. Oct. -Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada. 11. Nov. -Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici. 2. Dec. -Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita! Iubesc Canada! 12. Dec. -Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid. 19. Dec. -Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru. Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada (lopatarie). Din nou masina aia blestemata. 22.Dec. -Cacatul asta alb nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se ascunde dupa colt si numai asteapta sa termin de curatat in fata curtii. La naiba. 25. Dec. -Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe obsedatul ala cu masina il omor. Fu.. le ...... ca nu arunca mai multa sare (pt. topit zapada) pe sosele. 27. Dec. -Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada. 28. Dec. -Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm nu 30 cm. Daca se continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau in cap cu lopata. 4. Jan. -Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta? 3. Mai -Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa topeasca zapada si tot degeaba. 10. Mai -Ma mut inapoi in Romania. Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta!!!!!!! de la bancuri @federal.ro Hypatia
Religie
- de
Grettel
la: 16/11/2004 18:15:56
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?) Pe vremea cand religia nu se preda in scoala si nu se puteau purta discutii pe acest subiect, minteam acasa ca sunt la colegi sa facem lectiile impreuna, ca sa fug la orele de religie de la biserica. Si acolo preotul din sat ne dicta rugaciuni si ne explica, asa, ca pentru copii, una si alta ca sa avem instrumente minime de cunoastre in sensul constientizarii nevoii de apropiere de divin. Era tare frig in biserica si eram asa mici si ne chinuiam totusi sa scriem rugaciunile alea... si aveam mare grija sa le transcriu acasa pe un caiet (parca il vad) pe care il incuiam in birou langa oua frumoase ramase de la paste...
Cand am auzit ca se preda religia in scoli, am crezut ca fiecare scoala are mai multi profesori de religie pentru fiecare cult, sau ca din respect pentru fiecare fiinta exista optiunea de a alege ce vrei sa studiezi... e urat, foarte urat ca tocmai persoanele care ar tebui sa propavaduiasca pacea si buna intelgere ajung la intoleranta, impunere fortata, discriminari... Stiti la ce ma gnadesc? ma gandesc la faptul ca o credinta puternica ar trebui sa fie izvor de intelepciune, iubire, bunatate si toleranta, si nu izvor al dreptului de a-ti judeca semenii, de a ii manipula, de a-i pedepsi in numele unui Dumnezeu care propavaduieste exact opusul... Credinta nu trebuie impusa, e un dar care se ofera. Pentru cine il stie aprecia. Si atat. E ca si iubirea, vine din suflet, cum o constientizezi, e o chestiune de educatie. ...La ce bun sa fi toba de religie daca niste copilasi sufera, in loc sa primeasca alinare?! unde e locul sufletelului in toata disputa asta? Daca nu vezi asta, se cheama ca ai trait degeaba... esti un teoretician si atat, un teoretician strain de propriile tale teorii...adica un demagog...
persoana de langa tine
- de
(anonim)
la: 17/11/2004 13:09:40
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?) parerea mea este ca viata toata este o adevarata loterie. niciodata nu stii ce alegi. aparentele, in general, sunt frumoase dar dupa ce treci de acestea descoperi lucruri care nu-ti convin. atunci ai 2 posibilitati: te resemnezi (in lmita bunului simt) sau dai bir cu fugitii. o data am ales si eu a doua varianta. nu a fost bine...
UB40 au preluat si "Falling in love with you" al lui Elvis...
Mie imi place muzica reggae, iar UB40 sunt printre favoritii mei... Referitor la original si preluari, stau si acum si ma intreb care dintre versiuni ale cantecului: "Knock'n Heaven's Door" este mai frumoasa: Originalul lui Bob Dylan? Cele doua versiuni cantate de "Gun's & Roses"? Sau versiunea reggae cantata de Eric Clapton alaturi de jamaicani? Greu de spus... " I got you babe" este cantat in versiunea originala de "Sony & Cher"
|
 loading... |
(la: Interzis interzisul)
Pace voua!
Despre teenager-i si teenager-itze:
Sunt mandrul proprietar al unei fete de 16 ani fara o luna.
Este ce-a mai frumoasa si desteapta fata din lume, ea este singura persoana de pe pamant care ma poate jigni sau impaca, sa ma faca sa ma simt iubit dincolo de limite sau urat cu ferocitate, sa rad si sa plang in decursul a cinci minute!
Pentru mine ea reprezinta ce-l mai elocvent exemplu de VIATA.
Despre graffiti
Toata viata am luptat prin orice mijloace pentru si am fost un "fan" al libertatii.
Este lucrul pe care il respect cel mai mult si cred ca este elementul care il reprezinta cel mai bine pe Dumnezeu si mai ales pe Isus.
Opinia mea: Graffiti este o forma de INGRADIRE a libertatii si nu o forma de exprimare a ei. Este o implementare cu forta a unui mesaj in campul vizual al membrilor societatii.
Pe langa aspectul moral, apare si aspectul etic, nu stiu cum v-ati simti sa va faca cineva un desen pe peretele casei, si prin extensie in domeniul public pe orice suport care nu este destinat acestui lucru.
Libertatea umana se manifesta in contextul societatii si in relatie cu aceasta, conform regulilor stabilite de comunitate acord.
Intradevar detinatorii puterii abuzeaza de prerogativele functiei lor si tind sa ingradeasca libertatea membrilor societatii pentru a raspunde intereselor lor personale, de clan sau politice - dar asta este un alt subiect.
In concluzie, cu toate ca apreciez Graffiti atat dpdv al mesajului cat si artistic, nu sunt de acord cu modul de manifestare al acestui fenomen.
Inchei cu un citat din Sorescu:
"Libertatea este un lucru atat de frumos incat merita inramat."