comentarii

iarovici


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
fotojurnalism romanesc - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 13:29:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred ca fata de Budapesta, Moscova, Varsovia, ca sa ne comparam cu cei care au fost in acelasi sistem, fotojurnalismul romanesc este in prezent la pamint. Cauzele sunt multiple, dar cea esentiala este ca o imagine proasta, spre deosebire de o melodie proasta cintata la o vioara neacordata, nu zgirie retina cum face muzica cu timpanul. poporul nu face manifestatii ca cutare fotografie e proasta sau cutare coperta de revista e ca dracu sau ca editorialele fotografice sunt agramate, jurnalistic vorbind. Nu vad nici o solutie de indreptare a acestui lucru. Apoi, fotografii romani de presa, cu tot respectul, sunt parca nu stiu cum sa zic, nedezvoltati, eufemistic vorbind; nu au situri, nu au book-uri, sunt platiti prost si traiesc din ciubucuri cu care interzic de fapt dezvoltarea fotografiei cinstite.
Fotografia romaneasca de presa pe care o vedem este cam la pamint... este un real regres si fata de anii 70 chiar, cind exista un Mihailopol, un Prosan, un Cahane ( cine mai stie urzica din acei ani...) un Iarovici... si multe alte nume... erau timpuri grele dar fotografia romaneasca era mai in ton cu ce se facea in lume la acea ora decit ce e acum. Din 80 s-a strins surubul, dar au fost si chestii bune in acele vremuri, nu numai o tragedie infinita. Ma rog, asta e alta discutie.
Speranta mea, imediat dupa revolutie, a fost ca vor veni trusturi straine de presa, specialisti, fotoeditori; a venit dracu`, nu ii intereseaza decit sa scoata banu`, fotoreportajele se platesc foarte prost sau mizerabil, si fara o clasa de freelanceri nu se poate vorbi de fotografie de presa in ziua de azi. Cu o gashca platita la limita subzistentei faci ce vrei si calitatea va fi cea care se vede...
Exista si acum fotografi romani de presa de exceptie; Sigheti, Bogdan Cristel, Vadim, si inca citiva; dar plutonul produce cum poate ce poate, si rezultatele sunt cam catastrofale.
#4164 (raspuns la: #4158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Seara buna! - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 15:37:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stimate domn, nu am scris si nu voi scrie nimic despre fotografie. Dupa ce i-am cunoscut pe Iarovici, Emilian Cristea, Mihailopol, de la noi, sau Henri Cartier Brecon sau Pedro Louis Raota, fotografi de prin lume, si pe altii care au scris mult mai bine decit as face-o eu... ma limitez numai la a citi, la a face citeodata ceva fotografie si la a chibitza pe margine, ca tot romanu impartzial.
#4184 (raspuns la: #4180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-au fascinat in tinerete - de sanjuro la: 03/12/2003 03:12:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
fotografiile alb-negru ale lui Emilian Cristea si Eugen Iarovici...Am descoperit apoi marii fotografi din perioada de pionierat, preferatul meu fiind Ansel Adams. El a declarat candva: "-In viata mea cred ca am facut doar cateva poze de care sa fiu multumit. Una dintre ele este "Half Dome"...
Credeti ca exigenta cu tine insuti, vesnica nemultumire a artistului este alaturi de munca si talent, "cheia" succesului (si) in arta fotografica?

Daca invitatia se adreseaza celor fideli LUNETEI, sper sa fiu luni la expozitie, pentru a putea schimba cateva vorbe cu dumneavoastra.

Multumesc
M-au fascinat in tinerete - de Dinu Lazar la: 03/12/2003 07:59:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...
#5906 (raspuns la: #5883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dan Mititelu / Salut si bine te-am gasit - de (anonim) la: 06/02/2004 05:08:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
> Salut si bine te-am gasit
> #8792, de Dinu Lazar la Tue, 03/02/2004 - 11:48
> In Iasi este unul dintre cei mai buni fotografi romani ai
> tuturor timpurilor, Dan Mititelu;

Eugen Iarovici spunea cam la fel. ("Fotografia", nr. 201,
2/1992, pag. 11)

> poti sa-l cauti si sa ii
> arati imaginile tale si sa il intrebi ce si cum.

Numele "din buletin" al domnului Dan Mititelu este Petru Aron.
Evident, "Dan Mititelu" este pseudonimul artistic.

Conform revistei "Fotografia", nr. 201, 2/1992 adresa
domnului Petru Aron este:

Bd. Copou, nr. 44, bl. B-1, parter, ap. 5

Succes!
Dragos Bora
#9010 (raspuns la: #8792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adevaruri rastalmacite - Andrei - de (anonim) la: 26/02/2004 01:57:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Credeam ca fotografia este facuta de oameni, eventual de fotografi. Poate, din punct de vedere istoric, fotografii nu sunt oameni. Ar fi si asta o tema de discutie.
In paginile citite din teza cu pricina am mai inteles ca ea era facuta doar de institutii.
De institutii bune, “Generatia optzecista”, UAP, Eugen Iarovici si de institutii rele. AAF, cu o structura etatizata, in descompunere…
Din context, teza e tratata foarte convenabil din punct de vedere istoric, mai ales a unui istoric cu preocupari diverse, cat s-ar putea de lucrative. Ma refer la indrumatorul dl. M.Rotar.

Asa este arta era oarecum controlata in anii 80.
Desi sub control de stat, prin AAF si Consiliul Culturii, fotografia din Romania era de fapt vie. In nici-un caz Fotografia acelor ani nu insemna nici conducerea AAF, nici „generatia optzecista”.
Fotografia acelor ani inseamna mai degraba Aurel Mihailopol, Edmund Hoffer, Armand Rosenthal, si cei care se ridicau: Dan Dinescu si ceilalti. Acestia erau membri AAF, care faceau lucrari asa cum doreau ei, departe de asa zisa fotografie pseudo-artistica promovata de AAF.

E adevarat, erau si profitorii sistemului. Fotografii cu tovarasul, la AAF facea doar D.M, nepotul Doamnei. Da, sinistra lui sotzie.
Daca ar fi sa comparam pe dl.Kiraly numai cu tovarasul Mitru MeinKampf, ce scrie in teza nici nu se apropie de realitate.
A fost cu mult mai grav.
Dar ma tem ca nici in visele lor, lucrarile “generatiei optzeciste” nu se apropiau de cele facute de numele citate mai sus.

In National Geografic citeam ca informarea conteaza 85% din succesul unei intreprinderi. Nu si la noi, unde informarea este sublima, mai ales daca lipseste cu desavarsire.
Pe vremea Imperiului Roman, justitia se conducea dupa zicala: “Audiatur et altra pars.”
Da’ partea cealalta nu dadea bine, istoriceste vorbind, din Alba Iulia.
In fond, dl.M.E. a fost manipulat si recompensat de cei care l-au indrumat spre aceste pozitii si concluzii. Destul de trist ca dansul crede ca apara adevarul.
Poate doar un adevar favorabil pentru anume persoane.
Adica pe acele vremi grele nu era nimic. Si ce era, nici nu merita citat, ca de Partid era poluat. Noi, cei din extremul Est, acum decisiv ne trezim si istoria v-o ametim.
Destul de vesela puscarie, domnilor. Numai bine, AP.
#10632 (raspuns la: #10481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
curs universitar de Fotografie - Lucian Tudose - de andrei p la: 11/08/2004 15:18:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit cursul – cam incoerent, chiar demodat. In pagina 11 scrie: „vizoarele cele mai comune sunt cu oglinda” (TwLR ca la Rolleiflex). Nu suntem in 1960, ci in 2004. Si trist, Rollei Francke & Heidecke nu este departe sa isi depuna bilantul.
Pe mine nu ma deranjeaza sa fac aprecieri, intr-un domeniu pe care il cunosc bine. Nu pot spune ca acest curs nu are si calitati.
Mai intai ca exista si ca este accesibil.
Va las dvs. placerea sa descoperiti textul cursului, cu calitatile si defectele lui. Adresa apare - cateva mesaje mai jos.

Autorul are o pozitie net favorabila fotografiei, ramasa cam la nivelul anilor 1970. Nu il cunosc personal. Foarte posibil, dansul este bun fotograf. Nu ar fi fost recomandat ca fotograf al Presedintelui Romaniei daca nu era.
Mi-a facut placere ca recomanda eliminarea partilor nefavorabile din cadru. Si ca acorda o atentie marita iluminarii, „ca mijloc plastic corespunzand cu continutul imaginii”.
Dar in domeniul predarii fotografiei, calitatile dumnealui lasa mult de dorit.
In afara nenumaratelor greseli de dactilografie (asa sper eu) si a greselilor de exprimare, regasim pasiunea pentru denumiri noi, revolutionare, la fel ca stimatul domn Presedinte. Camera etansa (pag.7) in loc de obscura, cutia casetelor in loc de compartiment film, etc.
Etans, conform dictionarului enciclopedic = unde nu poate intra apa, DEX.

Dl. Tudose foloseste si expresii care te lasa perplex. La pagina 19, apare:

„O data ales subiectul si compusa imaginea din punct de vedere estetic, foto-reporterul trebuie sa mai aleaga punctul de statie, care asigura incadrarea dorita a subiectului.”
Tare tipul ! Intra adanc in sinergia faptelor.
Mai intai rezolva partea estetica, pe care o compune „profund”, apoi alearga in jurul subiectului. Cauta punctul de Statie care Asigura.
Poate n-am inteles bine. Punctul din care statie si pe cine asigura (Alianz-Tiriac).
Dupa toti ceilalti autori, compozitia este legata de punctul de statie.
Inainte de a decide pozitia din care faci declansarea, nici-o speranta sa rezolvi ceva si sa compui „estetic”.
Mai ar fi de mentionat, dintre alte expresii profunde:
„Cerul este un alt element important in fotografia de peisaj, care ocupa o mare portiune dintre cer si pamant” (pag.29)
„Lumina de Contrajure” la portret. (pag.31) Corect era lumina de Contur (sau de Ajur).
„Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.”

Pe gustul meu, in text sunt prea multe expresii gaunoase. Si prea putine pareri proprii despre fotografie.
Sunt reproduse pagini intregi (mai discutabile) din cartile regretatului Iarovici sau din alte carti compilate, depasite.

Oricum, felicitari domnului Tudose, pentru ca a facut public acest text.
Numai bine, Andrei
#19582 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Chiar si pe vremea “abuziv - de Dinu Lazar la: 01/09/2004 16:10:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Chiar si pe vremea “abuziv impuscatului” AAF era condus, e drept cu dibacie, in favoarea gruparii Comanescu."

Cred ca aici problema ar trebui nuantata.
Cei mai multi dintre cei care stiau cum era atunci la AAF si ar putea fi mai impartiali sunt acum in ceruri sau in borcanul cu cenusha.
In conducerea AAF, pe linga nume azi necunoscute si care ajunsesera intimplator pe corabie, erau totusi unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, sau personalitati, oameni seriosi si care doreau cu adevarat sa se implice in fotografia romaneasca.
Domnul Napoleon Frandin nu a fost un mare fotograf, dar ca presedinte al fotoclubului medicilor, a organizat niste saloane ale fotoclubului respectiv absolut senzationale; si tot asa, erau multe nume cu greutate in domeniu care chiar faceau ceva.
Multi faceau ceva constructiv.
Caci distructive erau si atunci citeva figuri, cum ar fi onorabilul domn Iarovici, caruia i se spunea Javrovici sau Iagovici, si care dupa fiecare congres al culturii si educatiei socialiste voia sa bage cite un material la revista Fotografia.
ALtfel scris cu litere foarte mici, la un rind, ar trebui multe zeci de pagini ca sa se scrie tot ce s-a facut la AAF, saloanele, participarile, actiunile, si tot asa.
Altii sa faca alte lucruri bune in domeniul fotografiei si sa dovedeasca ca-s mai buni organizatori in Ro eu nu stiu sa fi fost.
Ar fi extrem de multe lucruri de spus, dar cum indeobste naturii umane dimbovitene ii este mai simplu sa amestece cu facaletzu` in oala cu rahat decit sa construiasca o statuie si un piedestal...
Sunt mai multe texte ale mele despre AAF pe la badorgood si pe lista de discutii Fotomagazin, cine e interesat le poate citi acolo.

"Si pe site Fotomagazin erau 2 personaje ce incercau sa-l foloseasca in propriul avantaj."

Da, este absolut adevarat.
Nu stiu cine e al doilea personaj, dar unul probabil sunt eu; avantaje, ce-i drept, am avut foarte foarte multe, mai ales materiale, o multime; la fiecare postare pe grupul de discutii boierul Ara dadea cite 150 de dolari, si dublu, daca spuneam mai mult de 66 de cuvinte; toti importatorii foto ma chemau zilnic la ciolhane, saptaminal la petreceri cu dans subacvatic, si dadeau zeci de aparate la testat, pe care nu le cereau niciodata inapoi; de lazile de filme si de cadourile de protocol, nu ai spun nimic pentru ca le-am uitat sirul.
A fost foarte frumos.
Tot ca membru la Fotomagazin facultatile se bateau sa ma invite sa predau la cursuri de fotografie, si guvernul, parlamentul, senatul, nu miscau nimic fara sa intrebe cu smerenie cum devine cazul.
Nu mai zic nimic de vilele primite ca sediu pentru Fotomagazin, pe care le-am vindut extrem de profitabil.

"Gurul s-a suparat pe sat, si-a luat jucariile si a plecat. A gasit un loc cu o pozitie mai buna. Nu?"

Absolut.
Acolo despotul Ara ma platea la litera, aici boierul Daniel ma plateste la pozitie, cum bine remarca domnul Andrei.
Este mai mare placera sa stiu ca scriu, nu scriu, timpul trece si boierul, shefu` din Franta, ne baga in cont niste sume astronomice, pe care nu le pot dezvalui, din cauza numarului foarte mare de zerouri.

Cine vrea sa stie insa pe bune cum devine cazu`, am explicat pe la inceputul acestor conferinte cum devine cazul cu Fotomagazinul, caruia ii port o grozava amintire, dar pentru care nu eram facut, din pacate.
#20776 (raspuns la: #20763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de peisaje - de Dinu Lazar la: 30/05/2005 16:10:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"O alta discutie despre cersetorie: http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=61162 sau cum sunt unii mai smecheri ca altii."

Pai, problema e mai ampla, si are radacini adinci, cauze multiple, forme diverse de manifestare si leacuri, deocamdata, inexistente.

Pe de o parte, in Ro nu exista nici o asociatie sau o uniune sau un sindicat al fotografilor, care sa dea un ucaz, o epistola, o norma, o judecata de valoare, si sa spuna ca in cutare caz o poza costa atit si in cutare caz, atit.

Nu exista nici macar citiva fotografi in Ro care sa apere partea economica a meseriei, si discutii despre asta pe web-ul romanesc, ioc, zero, vid; vid absolut; sigur, nu exista nicaieri in Ro de fapt nici un fel de discutii despre meseria asta, dar trecind peste asta, senzatia mea e ca ai batrini care au fost se dusera si in locul lor nu au aparut alte figuri, deci se dusera personalitatile creatoare, culturale, pivotii oricarei culturi ale unei natii in ale imaginii, asa cum erau la vremea lor Mihailopol, Ghe. Serban, Edmund Hoffer, Heddy Lofler, Iarovici, etc - adica oamenii care sa faca si poze, dar sa si scrie despre fotografie, sa motorizeze breasla, sa monitorizeze creatia, sa spuna si sa jaloneze, sa fie elemente de baza ale unei arte, cred eu, respectabile.

Conditiile fiind alea care sunt, in fotografie cultura in general fiind in aer si cea financiara, sub pamint, este deci normal sa apara tot felul de oameni, clienti, intreprinzatori care sa aiba pretentia sa primeasca poze gratis pentru a le folosi in diverse feluri, de la realizatori de situri gen spirit la consulate, centre culturale romanesti, care saracele nu au fonduri, numai niste amarite de sute de miliarde de lei, ce sa mai ramina si pentru fotografia de Pasti sau de Craciun, care tre` sa arate gigea, ca doar ajunge la masa la Putin si la Casa Alba.
Pe bune.
Asa ca in loc sa se nasca o generatie de manageri care sa isi foloseasca energia in realizarea unui proiect cultural de genul mai petrom, mai renault, mai medicamente, mai orange, mai statule, mai uniune europeana, vrem sa facem un sit cu poze bengoase romanesti si finantati-ne sa putem plati fotografii, oha, se naste o generatie de shmecheri care zice mai fotografilor, voi tot faceti poze gratis, ca uite, n-aveti nici o treaba, ia dati si mie niste poze gratis si tara va va fi recunoscatoare, imaginea ei va fi grozava si te vei face cunoscut.

Pur si simplu - dar sunt si cauze obiective - in mintea romanului normal poza e ceva asa, care nu costa nimic, care o faci din pasiune si atit, care nu are nici o valoare si care e un adaus pe care nu merita sa dai nici un ban.

Si, la avalansa de poze comerciale si editoriale dar nu numai, timpite, care ne inconjura, nu pot decit sa fiu de acord mie in suta cu aceasta asertiune.

Orice am zice si orice am face, la noi se vor gasi mereu criminali care sa dea poze pe de-a moaca, shmekeri care sa le ceara si sa le foloseasca, nu vad nici o solutie in clipa asta sa vedem si la noi niste baremuri de pret in fotografie cum sunt la alte bresle si in alte tari.

Dar, vina cea mai mare pentru ca s-a ajuns la aceasta faza este lipsa de cultura economica a fotografilor, lipsa de personalitate si de unitate, si inexistenta unor analize ale "cost of doing business" in acest domeniu.

Cit ar costa o poza, daca un fotograf nu ar avea aparate si accesorii ciordite sau aduse sub fusta, ci platite aici cu factura si accize, daca ar folosi un computer cu toate programele cu licenta, daca ar plati toate taxele si impozitele la zi, daca ar dori si el si un salariu decent din fotografie?

Asa ca, parerea mea e ca cel putin 90% din imaginile pe care le vedem si pe care s-a dat ceva sunt facute prin ocolirea legilor si impozitelor bune sau proaste pe care le avem, si peste 75% din fotografi - dar nu le pot spune fotografi, hai sa le spunem persoane care orbiteaza in jurul fotografiei - sunt intr-un fel sau altul pe linga lege.

Pai atunci ce sa ne mire ca se intimpla ce se intimpla si ca vedem ceea ce vedem.

Daca o imagine nu valoreaza nimic, atunci o poate face oricine, si atunci se pot cistiga bani de la fraieri.

Cum ar fi: toate ciorile zboara, toate ciorile `s negre, si atunci logic, tot ce e negru zboara, sau tot ce zboara e negru.

Aplicat in fotografia in Ro: toate pozele e bune ca e multe si nu costa nimic si se pot folosi si ciordi in liniste.
#52327 (raspuns la: #52317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gratuit vs bani - de Dinu Lazar la: 25/03/2006 01:18:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Expozitie de fotografie? 50 euro poza? In ce tara?" #113106

Eu nu ma prind daca sunteti surprins ca e asa de putin sau asa de mult.

Daca sunteti surprins ca de ce asa putin, nu pot decit sa va dau dreptate;
asa un pret ar insemna culmea decaderii si a ridicolului
pentru cine vinde o imagine de expozitie la pretul asta.
O fotografie bine facuta, cu tonuri si semitonuri, cu tot ce trebuie,
pe tot ce trebuie, facuta argentic sau inkjet ori prin ori ce procedeu,
ar trebui sa coste macar cit costurile de realizare; in costurile de realizare
intra si pretul infinit al anilor de incercari si formare, miile de ore de studiu
si de incercari, si o chestie complicata care se numeste partea aristica.
Pentru ca exista imagini fata de care ti se rupe si imagini care te coplesesc.
Am cunoscut acum foaaarte mult timp, un mare critic de arta, un geniu in felul sau -
Petru Comarnescu.
Acesta spunea ca exista in arta ca si in viata capodopere dar si mult gunoi.
Capodoperele le recunostea aproape organic, simtea in fata lor o atractie,
o salivatie, un gol la lingurica.
La noi piata de arta fotografica nu prea exista, si cind exista e coplesita
de multe rebuturi; si totusi exista si imagini bune si chiar putini care fac fotografie
de expozitie cum scrie la carte, pe suporturi nobile si scumpe, pe hirtie garantata
sute de ani, cu mijloace muzeale aproape.
Pretul unor fotografii bune de colectie ar trebui sa fie de cel putin citeva sute de euro bucata.
Stiu de cineva care bate tirgurile de vechituri si cumpara poze cu sacul la zece dolari chilu`;
asa a facut rost de citeva lucrari de Carol Popp de Szatmary, pe care le-a dat cu trei, patru mii
de euroi bucata unde trebuie, dar tot asa a facut rost de imagini de exceptie,
calotipii, chiar daguerotipii care costa peste zece mii de euro bucata.
Revenind la fotografia recenta, sigur, nu exista o cota, dar...
Si la noi au fost expozitii de fotografie prin anii 2000, cu rasunet, in care colectionari
au cumparat imagini cu trei sute de dolari bucata.
Fotografii impecabile, semnate de autor, facute de Mihailopol, de Hedy Loffler,
de Edmund Hofer, de Armand Rosenthal, si chiar de Iarovici sau Cahane,
ar costa cel putin citeva sute de Euro - poate mai mult.
La noi in prezent toti ciucaletii au aparate digitale, dar nu realizeaza
ca in zece ani hard discurile pe care sunt imaginile de acum vor fi la topit
si CD-urile sau DVD-urile poate vor mai putea fi citite, poate nu.
Foarte putini printeaza imaginile, si dintre astia, o infinitate microscopica
o fac si bine; nu atit estetic cit tehnic si din punct de vedere al conservarii.
Cred ca la momentul asta pentru investitori o privire asupra fotografiei romanesti
ar fi extrem de profitabila.
Daca o miime din energia cheltuita de fotografi ca sa se injure unul pe altul sau ca sa
isi traga unul altuia cadelnitza ar fi cheltuita pentru a cladi o chestie solida,
un postament pentru fotografia romaneasca, toti ar avea de cistigat.
Asa ca eu nu fac decit sa ma distrez de nu exista vazind pe unul sau pe altul
vinzind poze cu o juma de dolar bucata. Dintr-un punct de vedere, ala e gunoi, si
la pretul asta sa vinzi gunoi e o chestie senzationala.
Sa vad si eu o imagine de juma de dolar marita impecabil, pe un suport
care sa urle in mina la pipait, cu negruri profunde si alburi detaliate,
o imagine care sa faca sa te apuce clabucii de invidie, vinduta cu o juma de dolar
- atunci ar fi cu adevarat o problema.
Adevarata imagine e aia pipaibila, scortzoasa, tinuta cu evlavie intre degetele care
pipaie structura hirtiei, rotita sa prinda lumina si sa se vada catifeaua
matului adinc...
Dar vremea aia a detronarii nu va veni curind.
Ce e al Cezarului ramine asa inca o vreme, cred.
Timpul trece repede.
Cind pe astia care dau poze ieftin acu` nu o sa-i mai tina babacii,
cind nu o sa aiba de unde ciordi o friptana si un colt de pat,
cind vor avea cheltuieli si vor avea nevoie de masina, casa, bani de pensie
si de asigurari, cheltuieli cu copii si nevasta, cind vor apare primele boli,
isi vor aminti ce timpiti au fost ca in tinerete si-au batut joc de timpul lor
si nu au inteles cum devine cazul; dar va fi prea tirziu.
Adevarata arta fotografica va supravietui si acestui val.
Ma tem ca ei nu vor fi pe valu` asta.
#113299 (raspuns la: #113106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: