comentarii

idealizezi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anib - > eu nu traiesc prin comparatie - de Simeon Dascalul la: 20/04/2005 16:42:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
> eu nu traiesc prin comparatie si furtul nu se explica cu 'si altii fura'' e chestie de civilizatie pe
> care noi care am avut doar putintica inainte de a deveni colonie rusa am pierdut-o definitiv

Dar nu pricep de ce ar fi trebuit să ne fi dovedit noi mai cu moţ ca alţii, când comunismul a dat aceleaşi roade peste tot. Să-ţi ţii mâinile acasă, când furtul e necesar şi tolerat e prostie foarte nocivă, nu civilizaţie. Oamenii se adaptează. Am fost plasaţi cu forţa într-un sistem şi am încercat să supravieţuim. Dacă am ajunge să trăim în condiţii în care munca ar fi recompensată şi furtul prea riscant, ne-am adapta şi la astea.

> ce forma aberanta si represiva vorbesti? eu nu am fost membra de partid ca nu am vrut si nu
> mi-a facut nimic, am primit catedra la 3 scoli

Aberant – mă gândeam la demolări, la lipsurile din ultimii ani ai comunismului - lipsuri pe care le admite toată lumea, deşi cei mai nostalgici susţin că ar fi fost aşa numai până se plăteau datoriile. Şi cel mai mult la sovietizarea extremă a economiei care ne-a plasat chiar înapoia celorlalte ţări ex-comuniste.

Din câte povestesc cei ce au trăit atunci nu erai deloc obligat să intri în partid, dar era o condiţie sine qua non pentru a urca pe scara ierarhică. Iar la demonstraţii lumea mergea ca să nu aibă necazuri în plus. Oricum, spre sfârşit, când după semnele din afară se vedea că sistemul stă să pice se spune că se instaurase o stare de lehamite, în care se închideau ochii la multe „evaziuni” pasive din vechea disciplină comunistă.


> bine zici ca nu stii ptr ca eu am prieteni polonezi si cehi si stiu ca au murit pe capete de la ei
> ca nu l-au omorit pe walesa si havel, acestia erau persoane importante de renume
> international,

Nu mă pronunţ pentru că nu am citit deloc despre lupta anticomunistă din ţările respective şi în concluzie nu pot să emit aprecieri despre cât au stat cei în cauză la puşcărie, cât de contondent le-a fost tratamentul aplicat, cât s-a băgat vestul, Vaticanul, etc.
Dar continui să cred că o poliţie politică ce lasă vii şi nevătămaţi nişte dizidenţi ţapeni seamănă mai mult cu nişte poliţişti occidentali încercând să-i mute din drum pe manifestanţii Greenpeace, decât cu securitatea noastră descrisă ca o organizaţie omnipotentă şi omniprezentă.

> sustinuti din afara ptr ca au dovedit ca erau oameni integri care se luptau ptr poporul lor,

Sigur o fi fost ceva susţinere externă, poate decisivă. Dar n-aş povesti nici pruncilor de grădiniţă că ăia s-or trezit să treacă la acţiune de dragul esticilor obidiţi. Aşa ai putea să spui că ne-or dat pe vremuri în custodia lui Stalin crezând că ăla o să aibă mai bine grijă de noi.

> ca ne-am dorit sau nu probleme am avut girla, macar sa ne fi impotrivit nu sa colaboram cu ei
> si sa zicem mersi ca la bucuresti era mincare

Păi dacă nu-ţi plăcea şi nu-ţi plăcea regimul ce puteai să faci? Să-i trimiţi o scrisoare de protest lui Ceaşcă sau să-ţi încerci norocul forţând graniţa? Parcă-i de preferat să faci comenzi de aprovizionare când mere vreo cunoştinţă la Bucureşti. La noi era o oarecare bişniţă de graniţă, poliţia nu se băga – oricum sistemul îşi trăia ultimele zile - şi ţin minte, când mergeam la Arad sau la Timişoara cum îmi cumpărau ai mei de la bişniţari gumă ungurească cu abţibilduri. Poate că într-adevăr erau oraşe mai bine sau mai prost aprovizionate. Dar fiecare încerca să profite de ce avea, dacă la bucureşteni era mâncare mai multă, la noi era în schimb trafic de frontieră.

> nu e dovedit nimic si ai vazut ce s-a intimplat cind am iesit in strada, si nu toti

Mă gândesc că era nevoie de câteva victime de bună credinţă ca să se simuleze o mişcare internă spontană.

> nu-i adevarat. daca nimeni nu da se dezobisnuiesc
> ma faci sa rid si sa-mi aduci aminte ca in tara in care sunt nu merge sistemul de educatie si
> fiecare da vina pe faptul ca nu au ba computere ultimul racnet ba aia ba ailalta
> de standarduri morale si disciplina nu pomeneste nimeni asa si tu cu cresterea veniturilor

Teoretic sună foarte frumos să nu mai dea nimeni şi nu va mai fi şpagă. Dar hai să luăm nişte aplicaţii practice. Să zicem că tu (dacă vârsta nu o mai permite pune-o pe fiica ta în ecuaţie) urmează să naşti într-un spital din România. Ai avea curajul să te duci fără nici un ban pentru infirmiere, asistente, doctori? Ai merge la noroc cu viaţa ta şi a copilului ca să respecţi principiul anti-şpagă? Sau un exemplu nu chiar atât de dramatic – tră să-ţi depui actele pentru facultate. Preferi să ai timp să toceşti pentru admitere sau te distrează să stai pe la coadă? Coadă de douăzeci, spre sfârşitul perioadei de înscriere ajungând la cincizeci de oameni, repetată că n-ai reuşit să înţelegi cum vor actele doamnele extrem de politicoase de la secretariat? Plus drumurile sau cazarea când stai în alt oraş. Sau mai bine vii cu cafea / ciocolată şi discuţi afară cu cunoştinţa, ţi se explică pe un ton relativ urban dacă-i nevoie de matricolă sau numai de media de la bac, dacă actul cutare trebe în copie legalizată sau numai un xerox, ce format de poze, ce declaraţii pe propria răspundere tră să dai, etc.. Predai actele complete tot afară şi în aceeaşi locaţie primeşti în ziua următoare tot ce-ţi trebuie ca să te prezinţi la examene. Foarte civilizat.

Partea cealaltă, „primitorii” pot argumenta că sunt plătiţi prea prost ca să refuze ce mai pică pe alături. Câtă vreme nu vor fi venituri decente nu poţi opri oamenii să şi le completeze cum pot. Iarăşi dacă nu vor fi pedepse consistente şi des aplicate n-or să se dezobişnuiască să ia.


> inteleg ca 3 tari care formeaza romania nu au multe in comun afara de limba

Întâi că diferenţele nu-s cine ştie ce şi în al doilea rând ce propui? Să dăm restul Moldovei la ruşi, mă rog, ucraineni, Transilvania la unguri, restul Banatului la sârbi, Oltenia, restul vechiului regat şi Dobrogea vecinei din sud ca să fie ca pe vremea ţaratului protobulgar?

> ba era, ca daca generatia asta nu face nimic de la cine sa asteptam?

Tră să mărturisesc că atunci când am dat la facultă m-am gândit exclusiv la viitorul meu, nu la propăşirea neamului. Dacă pe când termin or să fie salarii ca acum, va trebui să plec în afară. Nu cu plăcere, nu imediat, dar va trebui să plec. Sau cum zice un prof de-al nostru „noi producem pentru Canada”.

> poate a fost virsta de aur in bucuresti. intreaba-i pe cei carora l-i s-au luat paminturile, casele
> si cei din puscarii ce virsta de aur a fost, dar ai grije sa nu-ti dai numele

Din cei bine situaţi înainte mulţi au fugit din ţară sau au fost exterminaţi la canal şi prin puşcării. Generaţia de azi provine în mare măsură din cei pe care comunismul i-a „adus de la sapă” şi nu au de reproşat sistemului un prejudiciu familial concret, ci doar ce ar putut fi azi dacă ţara s-ar fi dezvoltat altfel. Dar ăsta-i un raţionament prea întortocheat pe care puţini îl realizează.
Pentru cei mai mulţi perioada „şi bani, şi produse” aproximativ din anii ’70 a fost cea mai bună pe care-au trăit-o. Probabil e o imagine subiectivă, care câştigă mult din tendinţa de idealizare a trecutului. Oricum pentru prea puţini a adus revoluţia foloase vizibile.

> cum sa schimbi ceva si sa progresezi daca nu muncesti, furi si zici bravo la toate nulitatile?

O să muncim când va merita să munceşti, n-o să mai furăm când va fi mai rentabil şi mai puţin riscant să fii om cinstit.
#44520 (raspuns la: #44308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tinere domn, - de Lascar Barca la: 02/06/2005 15:27:37
(la: MULTICULTURA CANADIANA (editie re-re-revizuita))
Cred ca nu faci decit sa-ti proiectezi problemele tale asupra altora.
Te-ai informat doar ca sa idealizezi o imagine si ,deh,n-a mers.Adica nu
ti-ai facut suma.Deci totul iti pute si mai ales minoritatile sunt de vina.
Esti un om inca in vigoare(adica putin tolerant)asa ca fi sincer si recunoaste ca marea ta problema esti tu insuti.Asta pina nu devi cronic.
adevarul - de irma la: 30/06/2005 10:16:25
(la: 100 de fetze ale adevarului si minciunii)
Swamy a scris tare frumos, dar cred ca a idealizat adevarul.
La urma urmei ce e adevarul?
Daca citesc definitia din DEX ("Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire") ma intreb: ce e aia realitate obiectiva? De exemplu daca cineva imi spune ca sunt urata, este asta o realitate obiectiva? Nu stiu si cred ca nimeni nu stie. Dar persoana care-mi spune asta crede ca asta e adevarul.
Cat despre utilitatea adevarului...Are vreun rost sa-i spun bunicii mele de 85 de ani ca am cancer? O ajuta la ceva? (e un exemplu pur imaginar, cam sinistru...sorry)
#57480 (raspuns la: #57174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Radu - de cico la: 18/07/2005 10:14:06
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
imi cer mai intii scuze ca, aproape fara sa-mi dau seama, m-am trezit vorbind atita despre tine la persoana a treia. Ti-ai dat poate apoi seama ca si reprosurile pe tema dialogului au fost pe undeva si-o provocare, o invitatie de a comunica mai mult direct cu noi. Provocare pe care am regretat-o imediat, ca ma tem sincer ca banalul conversatiilor pot altera creativitatea, relativa detasare de cele lumesti si refugiul spre psihanaliza sau poezie. Indiferent de calitatea argumentelor.
Frumos ai spus ca nu esti poet, ca esti ...un gind. Sint oameni ce se exprima natural prin poezie, si nu as crede ca n-ai fi constient de asta :)
Eseul tau este in esenta o reflectie, in pofida asa-zisei invitatii la dialog.

Mie-mi apare oarecum evidenta "problema" dilemei in care te-ai gasi : e distanta enorma intre conceptul idealizat de prietenie (sau de iubire) si manifestarea lui concreta. In "scrisori" ai utilizat o analiza bottom-up, pornind de la observatii si cautind concluziile. Eseul de fata incearca (fara succes, mi-as permite sa spun) o abordare top-down, inaltind notiunea\conceptul de prietenie pe piedestalul cel mai inalt (ce poate fi mai presus decit "Dumnezeul" cuiva?) si cautindu-i materializarea in viata concreta. Esecul si deziluzia sint iminente.

Despre prietenie si iubire (si as adauga, mai general, etica si morala) ar trebui sa ni se predea inca din scoala, poate pe la-nceputul anilor de liceu. Un curs serios si consistent, predat nu de vreun preot, nici de vreun poet, nici de vreun 100% psiholog sau sociolog. Tinerilor ar trebui sa li se predea notiunea de iubire ca acumulare a unor sentimente de noblete mai ales, nu atit de "indragosteala" (cum bine ai scris). Nobletea iubirii si a prieteniei se manifesta abia cind depasim stadiul propriilor sentimente primare (asortate primordial de posesivitate sau egoism). Poti sa iubesti, dar de fapt esti victima slabiciunii propriului sentiment primar. Poti sa fii prietenul cuiva, cind de fapt prietenia vine mai ales din nevoi personale. Puritatea prieteniei si a iubirii se-atinge nu cind sint privite posesiv, si nici cind sint idealizate cu narcisism, ci tocmai cind le detasezi de-aceste doua posibile capcane.

Referitor la "poet" sau "omul" din spatele lui, eu asta spuneam : ca ma atrage "poetul", dar inca si mai mult "omul" de sub haina lui. Accepta-ti statutul de "persoana publica" si nu te lasa prea afectat de perturbatori. Cind scrii ca din cauza unora ca ei "te-ai cam linistit cu tendinta ta naturala de a comenta", nu faci decit s-accepti senin triumful mediocritatii. Chiar daca (ma repet) nu scriu asta nici din dorinta de-a te vedea mai implicat acum. Prefer s-astept cu mult interes un nou ciclu de scrisori...

Eu sint cel care iti multumesc foarte mult pentru comentarii.
#60058 (raspuns la: #59540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sint detectivi si sint detectivi... - de Pasagerul la: 17/08/2005 22:13:28
(la: SHERLOCK HOLMES)
James Bond e mai mult spion decit detectiv si e un produs al societatii de consum si al Hollywoodului.
Am pierdut multe ore delectindu-ma cu Sam Spade, Philip Marlowe sau Sherlock Holmes, nici unul nu mi s-a parut idealizat, ba dimpotriva.
N-as pierde nici un minut pe James Bond.
In carti sau filme vezi numai actiunea, femeile, barurile.
Nu vezi orele nesfirsite petrecute asteptind "clientul" , in soare, ploaie, frig.
M-ar atrage exercitiul intelectual a la Sherlock Holmes, nu si restul.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
Irina - de cattallin2002 la: 12/09/2005 17:31:38
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Draga Irina,

Iti raspund acum putin in graba. E adevarat ceea ce ai scris. Apocalipsa de fapt nu inseamna sfirsitul si distrugerea, inseamna sfirsitul lumii acesteia si venirea unei lumi idealizata, mult mai buna. Inseamna de fapt o bucurie. Asa e, Biserica e divino-umana, dar umana este numai ierarhia si credinciosii, restul e divina (ma refer doar la biserica ortodoxa).
Sint de acord si cum ai incheia, Dumnezeu e Unul singur si nu-L putem cunoaste cum e cu mintea noastra limitata. De aceea S-a facut cunoscut in Biblie si apoi sfintilor din era crestina, ca si Biblia a fost scrisa in relevarea si relatarea celor sfinti. (primele carti ale lui Moise, profeti, apostoli).
Sa revenim la subiect si sa-mi scrii despre ce vrei sa discutam in continuare.
Numai bine
#71562 (raspuns la: #70956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hey! - de maan la: 01/11/2005 22:30:03
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
iaca si pa filosoafa forumului!
ati uitat ca durerea de cutit in inima-i la fel de mare la 14 ca si la 41, asa-i?
as vrea sa va imaginati mai mult de-o secunda ca asta micu-i odrasla voastra si sa-ncercati sa parcurgeti cap-coada sentimentul care v-ar incerca la aflarea vestii ca fiul vostru n-are-ncredre-n voi si cauta sfat la adulti nebuni, pe net...

tavonetzului!

povestea e tare frumoasa si m-a induiosat, pe cuvant iti spun.
la vasta ta eu trozneam baietii-n curtea scolii si n-am simtit asa ceva niciodata.
esti un suflet sensibil si-ar fi pacat sa nu afli ca in conditiile in care iubesti o fata asa cum ne-ai povestit, incepi s-o idealizezi, fiindca hai, recunoaste, tu nici n-o cunosti cu adevarat pe Diana, iar in putinul timp petrecut cu ea, n-a fost vreme decat sa te bucuri...

n-ai gresit cu nimic, multi dintre cei de varsta ta scriu scrisori si poezii fara sa le trimita.
mai multi decat ti-ai putea vreodata imagina sunt adultii care fac acelasi lucru, fara s-aiba curajul sa o recunoasca - eu iti multumesc ca ai avut curajul sa spui ce te doare!

iti pot spune ca, pe la varsta asta (mda)fetele viseaza mai mult decat baietii.
sunt mofturoase, se cred mai mature decat sunt, isi imagineaza iubiri imposibile si tragedii ca-n telenovele unde ele-s salvate si iubite ...stii scenariul...

eu una-s convinsa ca diana se gandeste la ce i-ai povestit si ca se simte extraordinar (eu una asa m-as simti) ...:)

in sufletul tau e rezolvarea, fiindca, in probleme de inima toti ne pricepem, dar numai doi stiu cu-adevarat ce se petrece - in cazul asta tu si ea!
daca iesi un pic din vraja poeziilor privind-o pe Diana asa cum e (nu cum ti-ai dori tu sa fie) ai sa stii cu siguranta ce trebuie sa faci.

te-ai gandit ca-i posibil sa existe-n lumea asta o fata (mult mai valoroasa ca Diana) care sa scrie poezii pentru tine, dar pe care n-ai remarcat-o, obsedat de o iubire care ... zic si eu ... e intretinuta doar de suflletul tau gingas?

las' ca stiu, tu pe Diana o vrei.
atat te rog: fii sigur ca-i asa si ca fata merita.

ei, si daca merita, daca a spus ca te-a asteptat si ea, candva, ceva tot misuna prin capul ei frumos ... afla ce!
cum ti-a spus deja lumea pe-aici, la varsta asta prieteniile nu tin mult ... si daca tot zici ca ai asteptat atat si daca tot crezi ca merita...ce mai conteaza cat ... ???
daca-i iubire adevarata, precum zici, nu va conta.

inima-i inima, toceala-i cu ale ei.
scoala sa fie pe primul loc, indiferent cat suferi.
numai asa demonstrezi ca esti matur.



M-ai pus pe ganduri - de TeodoraPA la: 11/01/2006 17:23:06
(la: Stiti sa folositi "bisturiul"?)
In primul rand vreau sa iti zic ca nu sunt de acord cu faptul ca copiii nu au inca raul crescut in ei. Cred ca ne nastem cu mult rau si mult din el se duce datorita disciplinei si a educatiei.

Si ma gandesc acum ca bisturiul asta... nu poate fi folosit fara oglinda avand in vedere ca omul lucreaza "pe sine" si Doamne fereste, daca oglinda nu e buna se poate mutila, poate taia prea adanc, mai la dreapta, mai la stanga. Si astfel avem in jur victime ale unor principii prea inalte, ale unor asteptari exagerate, ale unor imagini mult prea idealizate...
.... deci tot gandindu-ma te intreb - la ce ne raportam? Ce oglinda folosim?

Raspuns la intrebarea ta: prin autodisciplina, continua invatare, rabdare cu mine, calcat pe mandrie, gura inchisa, tinut inima sa nu zburde, si alte bisturiuri de diverse forme si dimensiuni.
Cristache Gheorghiu - de clody la: 20/01/2006 23:18:59
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Iti multumesc pt raspunsul tau. Ai spus lucruri pe care le constientizam deja si pe care nu le-am exprimat pe de-a-ntregul. Dar as vrea sa fac o mentiune la comentariu tau. Nu vorbeam de asteptarea printului pa cal alb, ci tocmai de contrariu, de faptul ca uneori iti doresti sa iubesti si sa fii iubit atat de mult incat nu mai tii seama de persoana in cauza, de defectele ei, ci o idealizezi si vezi ce vrei sa vezi.
#101415 (raspuns la: #101300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex boldea - de latu la: 14/02/2006 19:24:09
(la: Povestea unei zdrente)
dar daca vrem si o urmare (eu stiu ca vreau) atunci hai sa nu ne facem nevoile pe sperantele oamenilor
Foarte frumos scris!
Ca si restul necrutatoarei analize a Zarazei. N-am gasit din pacate referirea la dreptul parerii personale, dar probabil ca ai omis-o doar pentru ca te-ai repeta.

In ce priveste textul, mi se pare multa bunavointa indaratul cuvintelor. Mi se pare si ca gandurile izvorasc dintr-un suflet bun. Si mi se mai pare, ca sperantele de viitor nu sunt deloc neindreptatite daca ramanem la nivelul pamantean al descrierilor epice.
Orice mesaj ma atinge sau nu, in masura in care imi patrunde sub piele. Pentru asta n-am nevoie de inflorituri stilistice, dupa cum n-am a multumi autorului pentru faptul ca mi-a atras atentia asupra unui ideal.
A chema un cershetor in casa pentru a-l hrani e o imagine idealizata, desi a-i da ceva de mancare cand il intalnesc pe strada, e o experienta.
Asta mi-a reamintit textul...

Iar discutiile de pe margine mi-au reamintit contributii prin diverse conferinte, in care cu totii am fost de acord ca unul din drepturile fundamentale de care ne bucuram, este libertatea parerii...

Last but not least: Oare pe a_lex_is o intereseaza mai mult incurajari paushale decat o parere sincera, mai ales cand e si fundamentata?
#105878 (raspuns la: #105212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ne invaluim iubirea in tacere - de isis84 la: 16/02/2006 19:45:30
(la: de ce iubim in tacere)
Ne invaluim iubirea in tacere pt k tinem la orgoliul nostru k suntem in stare sa iubim kiar si cand circumstantele ne sunt adverse (sau cel putin traim cu impresia k ne sunt adverse), k avem capacitatea de a suferi din si pentru iubire, k putem "arde" neconditionat, gratuit, indiferent de reciprocitatea sentimentelor. Pe scurt, cautam o arta de a iubi care sa ne innobileze prin faptul k e dezinteresata, care sa ne permita idealizarea propriei noastre persoane si sa ne imbogateasca viata cu trairile intense pe care le visam si pe care le investim intr-un obiect intangibil tocmai pentru a putea sa visam la experimentarea lor mai departe.De fapt, tot acest martiraj al pastrarii secretului, al indoielilor legate de mutualitate si al nesfarsitelor sperante pe care ni le facem in legatura cu persoana niciodata abordata e o inventie a crestinismului (vezi persecutiile care au incercat sa anihileze crestinismul din fasa, dar care, in calitate de obstacol, l-au incitat sa le depaseasca)- ne place sa pozam pt noi insine in sfinti ispasitori, avem voluptataea masochista a suferintei doin care speram sa renastem complet schimbati la fata. Ne place sa fim misteriosi, sa hranim inn piepturile noastre o iubire tainuita ( tocmai pt k nu are sanse de a fi impartasita) care sa ne dea un aer aparte, precum cel al cucoanelor lui Dostoievski, emanat de tragismul existentei lor.
mao - de zaraza la: 27/02/2006 01:45:57
(la: de ieri, a inceput masacrul cainilor fara stapan)
Nu au fost luati cu japca din curti, au fost otraviti de oamenii primariei din prea mult zel sau din rautate, pur si simplu, aruncandu-li-se bucatele de carne otravita. Este o practica obisnuita in tara. Din fericire nu am vazut personal acest lucru, pentru ca altfel ti-as fi scris de dupa gratii...

asta e regretabil. inca o aberatie romaneasca, dar nu stiu de ce, nu ma mai surprinde. culmea, in ultima vreme m-am tot interesat de ce se intampla in romania, am citit ziare, m-am uitat la tv-uri. pana acum pastram oarecum o imagine idealizata despre romania, si cand mergeam acolo traiam in cercul meu stramt si nu ma interesau decat familia si prietenii. insa de cand sunt oarecum la curent cu stirile am o stare de lehamite si convingerea ca tot ce i se intampla poporului astuia i se intampla pentru ca o merita.

Sunt mai bine de o suta, din care peste 50% sunt muscati de proprii lor caini. De ce? Pentru ca nu au nici cea mai mica idee cum sa se comporte cu un caine. In cele mai multe cazuri cainii au devenit in casa masculi alfa, adica dominanti, "pedepsind" nesupunerea celorlalti din haita (familie). Vina este EXCLUSIV a stapanului (omului) pentru ca a crescut un caine fara a se informa ce presupune acest lucru.

haide, haide. eu am un caine, si chiar daca nu am luat lectii inainte despre cum sa ma comport cu el, nu m-ar musca nici in vis. depinde si cum te porti cu cainele tau. daca il tii in lant si il bati ca sa "se inraiasca" si sa "te apere mai bine", nu-i de mirare ca ti-o trage cand prinde ocazia.

Disculparea omului fata de problema cainilor fara stapan seamana cu cea a individului care, dupa ce s-a usurat in mijlocul drumului, priveste inapoi mirat si striga in gura mare: "Care-i nesimtitu'?!..."

cred ca intereseaza mai putin a cui e vina. important e sa se rezolve situatia, sa poti merge pe strada fara teama de da ochi cu o haita agitata. oricat as iubi animalele, mi se pare aberant ce se intampla in bucuresti cu cainii vagabonzi. faza cu boschito si paula iacob a fost de un penibil atroce. chiar ca n-aveti ce face, oameni buni.

zaraza
#108404 (raspuns la: #108238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si-uite-asa-ntr-o zi, ce se v - de klepsy la: 06/03/2006 13:52:50
(la: "La Marche de L'Empereur"...)
Si-uite-asa-ntr-o zi, ce se vor fi gandit s-aleaga pinguinii: hai sa ne kkam pe noi de frig la poli de-acu’-nainte, ca précis vine-ntr-o buna zi f’un frantuz-ceva sa ne transpuna calvaru’n poema, amen.

Asta precis fu o decizie luata-n deplina cunostinta de cauza de catre pinguini, drept pentru care dumneaei-decizie nu ne poate decat trezi admiratia macsima.

Nu mai am nici un soi de rabdare in ce priveste idealizarea unor fals-definite “alegeri”: ca de ex intre plaje-n Caraibe vs. “troux-de-cul” - wherever they might be and for whatever reason, if any.

Peace! :)
mda... - de lullabye la: 16/04/2006 11:11:57
(la: Indispensabili sau intersanjabili?)
Am citit "Iubirea fata de aproapele" a lui Bruckner, iar mie personal mi-a lasat senzatia a ceva mai mult decat niste "experiente erotice ale unui mascul de 30 de ani", dar asta poate ramane doar opinia mea. Cat despre subiectul atins de tine in aceasta conferinta, cred ca suntem singurii care decidem cum dorim sa iubim... Multe amoruri surogat - si una care sa fie "marea dragoste" - sau poti alege sa iubesti adevarat, cu toata fiinta, cum spui tu, de fiecare data cand viata iti ofera aceasta posibilitate... Tine numai si numai de noi, de generozitatea cu care ne oferim dragostea, din placerea unor sentimente autentice... Personal, cred in "marea dragoste", pentru ca am trait-o de atatea ori, si nu cred in "marea dragoste" pentru ca inca nu am gasit-o pe ... mica dragoste... Desigur, daca ar fi sa idealizam un pic lucrurile, s-ar presupune ca marea dragoste sa fie acea persoana langa care sa traiesti vesnic indragostit - fara nici o deterioare a sentimentelor pe parcursul traiului in comun, desigur - si amorul acesta sa dureze pana iti dai duhul, evident!... Doar ca lucrurile s-au mai schimbat ceva intre timp, caci mintile s-au mai luminat. Pupici!
Despre prieteni.............. - de sarsilovici la: 20/04/2006 07:10:09
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
pai da ce inseamna un prieten? Sa fac acu filosofia chibritului nu are nici un sens. Simplu, acea persoana care intelege cine esti ce spui, ce vrei de la viata. Bine asta intr-o proportie sa zic de 70%. De ce avem nevoie de a ne vedea prietenii si de a sta de vorba cu ei 'face to face'? Pai cred ca e deductibil Pentru ca daca afirmam ceva, un gand, orice ne uitam in ochii celui cu care vorbim De ce? Pentru ca avem pornirea sa apreciem daca respectivul isi da seama de ce spunem noi. Pe Net prieteni? Da,nu ne vedem dar putem schimba randuri ani la rand. Poate privesc dintr-un unghi mai ciudat problema numai ca nu-s genul de soarece de tastatura care sa stea si sa scrie 'in draci' cuiva in 'eter'... Am curiozitatea de a cunoste persoana respectiva 'in carne si oase'..
Daca am astfel de prieteni, adevarati prieteni nu surogate? Nu... Si atunci nu scriu niste prostii...Nu, pentru ca la fel ca mai toti cei de pe aici, credem in chestii oarecum idealizate... Prezentul, societatea noastra nu ne ofera nici pe departe asa ceva... Si atunci care e solutia? Netul..... As vrea 'sa raman la toate rece' asa cum a zis Cineva dar chestiunea e ca de voie de nevoie ies din casa si lucrez si ma misc printre cei multi care nu-si bat capul cu asa probleme existentiale si care raman reci pentru ca asta e 'cheia' lor spre 'stricta existenta'....
incercare - de Guinevere la: 25/04/2006 21:40:37
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Poate pentru ca de la prietenii reali asteptam mai mult, si chiar atunci cand primim mult nu ne surprinde, caci ii cunoastem, in timp ce de la cei virtuali suntem surprinsi cand primim mai mult decat asteptam, tocmai pentru ca in general nu asteptam foarte mult. Iar cand primim cat de putin peste asteptari, tindem sa lungim picatura, sa o exageram. In realitate idealizarea are termeni de comparatie prea palpabili ca sa nu ni se sparga imediat balonasele de sapun! :o)

Asta e ce cred. Ce simt, e cu totul alta poveste! :oP
Deocamdata preocuparea mea e sa lungesc picaturi, adica ma joc de-a gravitatia! De-aici si o oarecare dependenta... damn!
#118910 (raspuns la: #118906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmik - de zaraza la: 03/05/2006 00:54:15
(la: Confesiunile unei mame)
intelesesem, critica mea se referea la "confesiunile unei mame (1)", dar n-am fost prea clara. cind spuneam de sinceritate, nu vroiam nicidecum sa exclud fictiunea sau imaginarul. insa tonul scrierii trebuie sa-mi sune mie (cititorului) sincer, uneori brutal de sincer. pentru ca citesc un jurnal ca sa aflu gandurile intime si dezbracate de conveniente ale autorului si nu ca sa-i admir imaginea idealizata.

ti-am spus toate acestea pentru ca tu ai o mare delicatete dar si o mare teama de a te dezvalui (pentru ca implicit, scriind despre mama ta, te dezvalui pe tine). cred ca ar trebui sa faci eforturi sa scapi de teama asta, macar in acest jurnal, macar in fata cititorilor acestia fara chip de pe aici.

zaraza
#120035 (raspuns la: #119843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
kinetix - de zaraza la: 20/05/2006 01:50:40
(la: Politete in halat...alb)
deci tu (kinetoterapeutul) ai fost ofensat de un radiolog grobian. inteleg, nu e placut deloc si un suflet mai sensibil se poate simti chiar ranit. insa nu e chiar un subiect de opera literara. adica amploarea sentimentelor din textul tau depaseste cu mult importanta obiectiva a evenimentelor. ca sa dau un exemplu asemanator, m-as apuca eu sa scriu un roman despre cum m-a ros pantoful cand am iesit ieri in oras si de aici sa ating adanca problema sociala a meseriasului cizmar care nu mai e ce-a fost candva, a imaginii idealizate a femeii cu picior mic promovata azi in media, in care nu ma regasesc (ceea ce ma complexeaza in-gro-zi-tor), sau a globalizarii economiei care de fapt si de drept m-a facut sa port pantofi chinezesti. concluzie, sunt o victima a societatii actuale! ei, ce zici, cum ti s-ar parea problema mea?

zaraza
irisz , - de Dora_10 la: 05/06/2006 20:38:30
(la: Despre patriotism)
Ai dreptate , patriotismul e de multe ori un sentiment neconştientizat .
Am observat că mă încearcă brusc acest sentiment atunci când dau în discuţiile pe net peste străini care fac afirmaţii total nefondate şi generalizatoare despre români şi România sau chiar lasă să li se ghicească tonul superior , asta doar în momentul când află ţara de unde sunt eu . Şi de cele mai multe ori este evident că respectivii vorbesc în necunoştinţă de cauză .
Am spus că patriotismul meu e mai degrabă neconştientizat , pentru că eu nu prea idealizez "românismul" aşa , cu orice preţ . Avem şi noi multe "lisuri"... (adică lipsuri )
#126278 (raspuns la: #126179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Dora_10 la: 11/06/2006 20:23:49
(la: Nebunia aviara)
N-am pretenţia că sunt specialist în domeniu , dar eu cred că la aceste cazuri de apariţie a suspiciunii infectării cu virusul aviarei ar trebui să lucreze echipe internaţionale , din ţări cât mai diverse . Eu nu zic să vină străinii să adune din curţi găinile românilor , ci doar să fie implicaţi şi străini în procedura de luare şi expediere a probelor pentru analize , iar aceste analize să se facă în mai multe locuri , nu doar la Londra .Ar fi metoda cea mai bună pentru a se lucra la maxim de profesionalism posibil şi a se evita manipularea şi isteria . Am înţeles că , la ultima "reizbucnire" , guvernul a refuzat oferta de ajutor venită de la echipe de specialişti "de afară" . Oare de ce ?

tenebrum :
Normal că unul care a studiat îşi dă cu părerea , dar măcar se bazează pe ceva atunci când face nişte afirmaţii . Cei care "au sădit ceva la viaţa lor" sau "au crescut o pasăre de curte" pe ce se bazează ? Pe înţelepciunea populară , pe tradiţii sau pe ce ? Se ştie că majoritatea celor cu păsări în curte nu le închid , că le aruncă grăunţele pe jos şi că nici condiţii igienice nu prea le asigură . Aşa că eu zic să nu mai idealizăm "ţărănimea , una din clasele conducătoare ale societăţii" - ţi-aminteşti cine spunea asta , nu ?- şi să ne grăbim a taxa ca fiind neinteligente afirmaţiile unora care "au absolvit universităţi" .
Au trecut vremurile când intelectualii erau din start bănuiţi de atitudine "dispreţuitoare şi duşmănoasă" ...
#127320 (raspuns la: #127132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...