comentarii

idila


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ooo! Ce frumos subiect, Manole! - de Alice la: 08/10/2003 00:45:51
(la: Sa inventam cuvinte)
Mesajul tau e pentru mine prajiturica lui Proust.Aveam candva un prieten de suflet care-mi trimitea periodic mesaje din cuvinte inventate, al caror sens nu-l stiam nici eu, nici el! Textul parea insa atat de profund si serios incat toti banuiau o idila nemarturisita lumii. Cuvintele astea nu supravietuiesc decat prin mister, nu-i asa?
De altfel, ce-i suparealismul, al carui debut e marcat de-o fraza conceputa intr-un joc: "Le cadavre exquis boira du vin nouveau"? Fara sens, zic unii: jocul si fraza.
Alice - de ofemeie la: 14/10/2003 09:58:03
(la: Dragoste)
Alice draga ,si daca totusi vedem ceea ce nu ne e dat sa zarim spre a deslusi...etc. etc. etc.,cu ce rezolva asta idila noastra:cum sa facem pt. a ne deschide inima fara a trece prin buzunare?!Alexandra
#1297 (raspuns la: #1277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?
vicul ca calitate!! - de (anonim) la: 27/01/2004 19:33:56
(la: Preoti homosexuali?)
Este o eroare voita dar necesara in subiect.

Homosexualitatea este un viciu. Nu este o calitate sau o optiune hormonala.
Inainte de biserica a fost natura care ales sexul ca mijloc de perpetuare.
Daca sintem mamifere avem femele si masculi.
Daca imperecherea se face altfel decit natural este evident ca este o eroare.
Daca insa ridicam aceasta eroare la rang de normalitate atunci de ce zoofilia nu este acceptata in acelasi spatiu gay?
De ce discriminarea aceasta?
Oaia, calul, ciinele sau gaina de ce sa fie scoase in afara legii?

Abia astept o "love parade" in care ea sa vina calare pe armasarul cel focos, iar el sa fie inconjurat de turma de mioare!

Imaginea este aproape idilica, pastorala.

Trista lume gretoasa.
Homosexualitate proscrisa - de Filip Antonio la: 01/02/2004 14:57:13
(la: Preoti homosexuali?)
"Homosexualitatea este un viciu. Nu este o calitate sau o optiune hormonala".

Sa intelegem ca nu poate fi predeterminata genetic?

"Inainte de biserica a fost natura care ales sexul ca mijloc de perpetuare.
Daca sintem mamifere avem femele si masculi".

Si nu exista exemple de homosexualitate la animale?

"Daca imperecherea se face altfel decit natural este evident ca este o eroare".

Repet: chiar daca e predeterminata genetic?

"Daca insa ridicam aceasta eroare la rang de normalitate atunci de ce zoofilia nu este acceptata in acelasi spatiu gay?
De ce discriminarea aceasta? Oaia, calul, ciinele sau gaina de ce sa fie scoase in afara legii?"

Pentru ca relatiile homosexuale sunt in interiorul aceleiasi specii.

"Abia astept o "love parade" in care ea sa vina calare pe armasarul cel focos, iar el sa fie inconjurat de turma de mioare!

Imaginea este aproape idilica, pastorala.

Trista lume gretoasa".

Si ce propui concret?
#8715 (raspuns la: #8520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate domn, Dinu Lazar - de Dinu Lazar la: 09/03/2004 16:04:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea!

Ce pot sa spun, e ca interventia Dvs mi se pare foarte buna, dar am avea cu totii de cistigat daca ati da si ceva amanunte, unde e expozitia, care expozitie, cine a facut imaginile... si unde vin numai oameni de cultura.

Ca sa va spun sincer, eu colind mult pe la tzara; fac si 800km pe zi pe drumuri de tara, prin sate uitate si vad foarte multe, dar nu fotografiez tot ce vad; caut un anumit tip de peisaj, mai putin lumesc.

Acum, daca fac o fotografie mirifica cu un copac inflorit pe cimp si un cer sidefat, nu pot sa nu vad ca drumul pe care merg e ca dracu` desi s-au luat milioane bune din fonduri europene ca sa-l reabiliteze, nu pot sa nu vad mizeria si uritenia gardurilor putrezite, cocinile imputzite, casele cu tencuiala fleshcaita, shantzurile de la marginea drumurilor, pline de gunoaie, si miliardele de gunoaie de pe cimp.

Privit la rece, spectacolul satului romanesc contemporan e dezolant; aceasta imagine nu denota saracie, ci delasare, nesimtire, nepasare; poate ca taranul roman merge asa, cu vaca, pe marginea drumului, si recita in gind Luceafarul, si nu vede mizeria din jur; nu stiu.

Cu banii dati altfel pe citeva sticle de tzuica se poate spoi si aranja un gard, se poate face macar curat, ca asta e gratis, si cite se mai pot face; dar nu le pasa.
Nu cred ca nu au bani cind eu vad atitea masini bengoase in curti.

Si atunci fotograful, care este, sa nu faca poze la baligi?
Sa faca portete semanatoriste la hora de duminica ( atent sa nu ii suteasca flacaii rotile la masina) si sa fotografieze floricelele din lunca si nu mizeriile aflate peste tot?

Cred ca nici un set de imagini roz si pashuniste despre un sat nu ar fi insa in regula, nici numai mizerii si cai morti; daca cineva ar vrea sa spuna ceva cu ajutorul imaginilor, unu` la mina, are dreptul sa spuna orice, doi la mina, ar trebui sa foloseasca cu discernamint puterea imaginii.

Nici mie nu imi place sa ma duc la google si sa caut imaigni din Romania si sa vad numai rahat, mizerii, tzigani mizeri, cersetori, copii ai strazii, pentru ca stiu ca sunt si alte chestii pe lumea noastra, nu toate facind parte din acea multime.

Nu neg ca exista multe nasoleli vizuale in jurul nostru, cauzate in principal de incompetentza celor ce ar trebui sa faca ceva, nesimtirea generala si degradarea generala a unui etalon de viatza; baietii de dupa blocuri te fac sau iau iarba si li se rupe de mizeria ajunsa la etajul unu.

Dar a arata, cind se face o imagine de ansamblu, numai chestiile astea, care, repet, sunt dureroase, exista si nu pot fi negate, mi se pare cam shpanchiu, mie personal.

Un artist are dreptul - poate si chiar obligatia - sa faca orice crede si ce il inspira si ce ii place; daca vrea sa faca o serie cu cerul vazut in gaura de la latrina, asta este, ceea ce face, daca face, este, fara indoiala, arta, si omu` poate face o expozitie si poate fi chiar remarcat de Le Figaro ca fiind creatorul unei viziuni mai putin idilice asupra unui spatiu mioritic.

Istoria artei este plina de intimplari de acest gen.

Buba este in titlu.
Niste tzigani jegosi nu sunt "Romania, 2002" si o balega nu e un sat.

Dar, sa vedem ce zic ceilalti cafegii.
#11710 (raspuns la: #11668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si iarasi tiganii - de Andreas la: 27/06/2004 12:58:15
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Am vazut deja un comentariu cu nume cunoscute. nu stiu cum este acum dar pina in '90 un procent mare din orchestra filarmonicii G.Enescu era format de tigani. alte comentarii releva faptul ca au ajutat pe unul sau altul. imi aduce aminte de comentarii mai vechi apropos de cum ne descurcam pt a trece podul( deci ....cu dracu'si cu fratele) cert este ca din pacate tarafurile de tigani plecau in strainatate ( unde reprezentau "poporul romin" ) in timp ce orchestrele simfonice sau de camera, solistii, nu primeau "aprobarea". doar daca era un tigan ( bulibasa sau nu) care sa-i ajute. ca muzicieni i-am respectat pt talentul deosebit asemenator cu cel al negrilor. nu i-am putut respecta insa pe MAJORITATEA celorlalti si asta cred ca este punctul principal. aceasta majoritatea se ocupau cu bisnitzarii si furtisaguri. amicul cu singe de tzigan(eventual) povesteste perfect de ce un om civilizat nu-i poate suferi. am trai din pacate ultimii ani din Ro la doua case, in bucuresti central, de o satra cred de tigani. cind am ajuns in germania am respirat adinc si si mi-am spus uuuf macar de astia am scapat! ce naivitate! nu-mi pusesem problema provenientei lor pina atunci. ii consideram ca pe orice paraziti mai mult sau mai putin prezenti in orice societate. locuiam foarte idilic mai la tara si trebuia sa-mi cistig piinea pt familie inclusiv cu munca mai bruta, groba. pt prima oara am stat la masa de prinz (in pauza) cu niste turcoaice. am venit acasa total stupefiat si i-am spus sotiei: avem tigani in vecinatate. pina sa realizez ca sunt turci a trecut ceva timp. asta apropos de tiganii indieni si cei turci. in ce priveste tendinta genetica la agresiune povesteste si colegul mentionat cum erau de inarmati. da, am vazut cum au atacat tiganii pe romini, am vazut cum au atacat turcii pe nemti dar am vazut si acele capete rase si goale de neo nazisti cum au atacat trecatori care nu erau nici negri si nici turci. procentul lor insa este mult mai mic si sunt destul de idioti sa o faca pe fata. turcii si tiganii insa se organizeaza in bande si numai atunci se simt tari si ataca lumea (sau intre ei, ce bine!!!) indienii cred ca reactioneaza sub alt aspect. sa nu uitam: indienii au fost del a bun inceput maltratati, ucisi sau deportati in rezervatii. si asa cum urmasii primilor sclavi negri americani nu pot uita ce "datoreaza" omului alb, cred ca nici indienii nu uita ca aceste meleaguri, nu mai departe de 300-350 de ani le-au apartinut in totalitate. noroc ca isi mai scot pirleala cu cazinourile din rezervatii pt care nu platesc nici un impozit... Bon, eu cam atit am avut de scris deocamdata, sunt de parere ca este in avantajul tiganilor daca se mai scrie prea mult despre ei. si madalin voicu nu se poate decit bucura ( oare a uitat vremurile cind conducea o banda care spargea masini? nu primea bani de buzunar destul de la maestru' sau... este genetic???) numai bine
Andreas
interesant foc - de AlexM la: 16/08/2004 22:51:59
(la: Romanii din Italia - emigranti sau navetisti?)
multsumesc de informatie. Adicatelea acesti italieni, vorbind o limba foarte apropiata ( cum se zice ) de limba româna, dupa 160 de ani tot nu si-au parasit limba lor natala si o vorbesc binemersi chiar daca stiu si limba româna. Dom'le, e fantastic ce inseamna un experiment unic din care se poate trage o regula. Ai dreacu tracii aia, si special veri lor mai nordici.. ce repede shi-au schimbat ei limba. Repede , repede de tot au schimbat-o. In mai putin de 160 de ani si nu de trait in pace da cu o gramada de razboaie pe capul lor. Imi povestea mie cineva de o idila cum ca acei copii de daci ziua se duceau cu capra si seara se duceau la shcoala unde invatsau latina clasica ( nu cea vulgara, dar cea clasica).Iar dacii cari mai ramasese, ziua se duceau la plug si seara, dupa ce dadeau apa la vaci, se ashezau la pomul din mijlocul satului si impreuna cu legionarul de serviciu care era adus din Siria, Palestina, Irlanda sau ce mai stiu eu de lucru, invatsa Latina. Femeile dace, ce sa mai vorbim, ele oricum erau toata ziua acasa unde despleteau la câltsi si tot felul de ... fire cu "detashamentul" care aduce "cultura romana" ( din care , iertata sa fiu, valahul nu are nimic, da chiar nimic).
Mda.... asa e cu regulile care se trag dintr-un singur experiment, presupus si ala. Multsam de informatie.

AlexM
#19884 (raspuns la: #19881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casatorie - de rodiana la: 23/08/2004 18:26:25
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
"Casatoria impune sau presupune o dezamagire. Inainte de a o incheia esti tentat sa-ti imaginezi viata in doi ca pe o idila ce se conserva cu aceeasi intensitate , mereu pe o scena lipsita de miscare, decupata parca din univers si incremenita pentru o vesnicie intr-un anumit moment mereu fericit. Nu intrevezi decit dragostea coplesitoare. Abia mai tirziu descoperi ca viata in doi se compune din prea putine momente de dragoste si prea multe obligatii, ingaduinte, indatoriri, renuntari, conficte ..... Nici o obilagtie nu e prea dulce. Orice renuntare doare. Iar conflictele iti releva ipostaze noi, necunoscute ale omului iubit. Din prea dese revelatii poti descoperi intr-o zi ca nu stii nimic despre el. Ca s-a produs , inexplicabil pentru tine, o confuzie regretabila. Ca idealul tau de viata s-a regasit deformat intr-un strain pe care intimplator si inconstient ti l-ai asimilat. Trezirea aceasta vine insa incetul cu incetul , astfel incit uneori nu-ti mai ramane timp nici sa regreti."
acasa - de (anonim) la: 27/08/2004 12:59:44
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ACASA
pentru mine si familia mea ACASA inseamna Bucuresti-Romania. Suntem mandri sa spunem ca suntem romani si incercam sa ii invatam pe 'straini' (prieteni de altfel) despre poezia romaneasca, muzica, istoria si chiar geografia. ce bine ma simt cand vad un englez minunandu-se: 'aveti tarm la mare????? care mare????' DA, ma simt bine, pentru ca eu stiu despre tarile europene mai mult decat stie el despre propria tara! si ca suntem toti simpli oameni cu lipsuri si defecte, dar si cu parti bune, cu totii insa 'victime' ale istoriei: ei nu stiu despre noi pentru ca inaintasilor nu li s-a parut necesar sa aiba astfel de cunostinte, noi avem cunostinte care in propria tara nu prea ne folosesc...
trebuie sa precizez ca intamplarea a facut sa mi se ofere un post aici pentru 5 ani, post de expertiza in domeniul meu; mai mult, parte din 'pachet' a fost sa am si familia cu mine... a fost un noroc, o intamplare fericita, nu un pas pe care l-am dorit neaparat sau la care sa ma gandesc prea mult. e important, pentru ca iti influenteaza foarte mult gandurile viitoare despre tara gazda; daca pleci cu gandul de a ramane o viata, atunci iti impui sa vezi in roz si lucrurile mai gri. la noi insa situatia a fost alta - am plecat cu gandul ca e temporar.
inainte de a veni aici, aveam o imagine idilica despre occident. din primele luni insa mi-am dat seama ca birocratia de aici e mult mai stricta si mai anevoioasa, ca serviciile medicale lasa de dorit in ciuda tehnologiei de top (desi, e drept, fara spaga, in schimb cu sume foarte mari platite societatilor de asigurari atat de catre angajator cat si de mine), ca eram mai in siguranta acasa mergand noaptea pe strada din cartierul meu, decat sunt aici in centrul orasului, ca cersetorii ca si vanzatorii de droguri (si nu sunt romani!) sunt foarte agresivi, ca pensionarii n-ar avea nici ei bani suficienti daca n-ar avea pensii private, ca politicienii sunt in buna parte corupti, ca poti sa favorizezi angajarea unor prieteni (pile)..... ca localnicii profita de faptul ca suntem straini si ne cer chirii mult mai mari si incearca sa ne pacaleasca cu contracte avantajoase doar de parte lor, ca oamenii sunt reci si se mira ca-i inviti la tine la masa si le dai tot ce ai mai bun, ca.... multe lucruri pe care le credeam posibile numai in tari sarace ca a noastra le regasesc in aceste tari 'bogate'. cei bogati sunt mult mai zgarciti, asa fac sa fie bogati, nu?
vin acasa aproape lunar pentru cate un sfarsit de saptamana, si lucrurile se schimba incet incet, vad diferente de fiecare data si ma bucur; diferentele le fac oamenii care stau acolo si muncesc pentru asta, dar si noi putem contribui aducand idei, impartasind experiente, invatand de la norocosii cu istorie si incercand sa schimbam viitorul nostru! Oamenii se trezesc incet incet din cosmarul comunist si devin din ce in ce mai deschisi la schimbare. spre deosebire de occidentali, carora le e teama de schimbare, le e teama ca realitatea in care traiesc, pe salarii bune si preturi mici (apropos: preturile pe care le platesc aici in supermarket sunt la fel cu cele pe care le platesc acasa la mega image, doar ca aici salariul e de 10 ori mai mare...), o sa se sfarseasca in curand... ei simt asta si se tem! noi simtim ca schimbarea de acasa e in bine, si ne bucuram! Noi, cei care traim in tari diferite de cea in care ne-am nascut, avem un mare avantaj fata de ei: avem mereu un loc unde sa ne intoarcem...
La fel ca expatriatii din Romania - cei pentru care viata e foarte buna acolo, ca si pentru noi aici: 'pachete salariale' mai bune, scutiri de taxe, case platite de companie etc...

Trebuie sa recunosc: vreau sa mai traim si sa mai muncim in alte tari decat acasa pentru cativa ani inca; e o experienta foarte buna, desi nu intotdeauna placuta, avem multe de invatat de la alte culturi. dar nu am face-o daca nu am avea posibilitatea sa ne intoarcem suficient de des!

Desi au trecut 3 ani si jumatate de cand am venit aici, gandesc la fel in privinta asta intoarcerii acasa!

revenind la milion, cu banii astia pe aici nu poti sa iei mai mult de o casa suficient de mare, confortabila si cu curte, intr-o zona decenta, poate si o masina noua daca renunti un pic la confortul din casa, sau poate ceva mai mult daca te multumesti cu un apartament intr-o cladire cu mai multe...
pe cand acasa ai mai multe oportunitati! iar acolo nu trebuie sa faci exercitii de integrare. numai acasa prietenii sunt cu adevarat si total prieteni!
Banii sunt insa suficienti doar pentru a-ti asigura un anume comfort. mult mai important e restul! Oriunde pe lumea asta, pentru a-ti fi bine pe toate planurile, trebuie sa faci compromisuri, depinde insa in ce tara compromisul pe care trebuie sa-l faci te satisface cel mai mult, e cel mai usor de trecut... Pentru noi a fi departe de prieteni vechi si buni, parinti, rude, casa, e cel mai greu de suportat.

Realitatile noastre - de (anonim) la: 14/09/2004 19:22:40
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Recomand celor care au posibilitatea o vizita la muzeul Memorialul Durerii de la Sighetul Marmatiei in Maramures.Pentru mine (am 25 de ani, am trait in comunism destul de putin ca sa pot emite judecati) a fost ceva extraordinar. Am simtit ca si cum am fi trait intr-o lume paralela. Este impresionant cum a reusit aparatul comunist sa ascunda toate acestea. Te face sa te gandesti la marimea minciunii in care am trait. Asa incat nu reusesc sa-i inteleg pe unii de pe forum. Nu inteleg cum reusesc sa gaseasca lucruri de care sa le fie dor. Este adevarat ca aveam mai mult timp sa stam cu familia sau mai mult timp pentru concediu (imi aduc aminte cum mergeam cu parintii mei.Nu imi aduc aminte in schimb sa fi fost extraordinar de bine sau curat. Dar asa suntem noi. Inghitim orice. Recomand celor celor care au uitat o vizita si la Geoagiu Bai sa vedeti batranii nostri in ce conditii - neschimbate , de altfel- isi trateaza bolile. Sau in ce conditii mananca.) Dar eu cred ca noi romanii nu reusim sa ne adaptam la schimbare cu prea mult succes. Familia mea si acum gasim timp sa stam impreuna, sa facem picnicuri, sa mergem la sapa la tara, sa chemam prietenii la masa duminica, sa facem un remi. Am gasit de lucru toti, nu suntem someri. Nu traim idilic dar nici nu ne dorim prea multe.Reusim si sa avem bani pentru un film la cinema ca si altadata, si de flori la balcon, chiar si timpul necesar pentru curatenia de primavara din fata blocului. In ce ma priveste lucrurile bune de pe vremea comunisului (dpdv uman) nu le-am pierdut. Am castigat pentru copii nostri dreptul de a alege.De a alege unde sa lucreze, ce si cat sa manance, daca sa stinga becul sau nu, sa asculte muzica straina, posibilitatea de a emite pareri despre tara, conducatori sau strainatate, de a evolua sau involua. Din pacate nu putem fi toti egali pt ca viata nu ne ofera aceleasi posibilitati si observ ca multa lume e frustrata din aceasta cauza si nu reuseste sa inteleaga (o alta mostenire pacatoasa a ideii "toti suntem egali"). Si probabil nici nu stiu cum ii sa muncesti pentru ceea ce ai.

Cu respect
Delia
Biblia vorbeste despre dragostea dintre barbat si femeie AlexM, - de DESTIN la: 26/09/2004 05:44:52
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Nu stiu cat de multumitor este comentariul ce urmeaza?

tu intrebi:

"Cum se face ca in Biblie nu se vorbeste nimic despre dragostea dintre barbat si femeie?"

Eu spun ca intalnim aspecte despre dragostea dintre barbat si femeie.

O poveste idilica, Cantarea Cantarilor lasa o impresie de text dificil si incurcat, de lipsa a sperantei si a maturitatii.

Un studiu amanuntit ne reveleaza mai multa seriozitate in sentimente la iubit decat la iubita.

Ea spune:
“Deosebindu-se din zece mii... Cerul gurii lui este numai dulceata si toata fiinta lui este plina numai de farmec.” (5:10-11)

Cu toate ca este indepartat, el ne inspira incredere pentru ca nu isi va abandona niciodata logodnica.

Ea, dimpotriva, este impetuasa si da frau liber emotiilor, neparand pe de-a-ntregul demna de incredere, obisnuita mai degraba sa actioneze dupa capul sau si in libertate, decat dupa restrictiile de la palat.

Ea isi descrie bronzul datorat soarelui, si recunoaste ca nesabuinta ei i-a umplut de manie familia:
“Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa
caci m-a ars soarele.
Fii mamei mele s-au maniat pe mine si m-au pus pazitoare la vii.
Dar via frumuseti mele n-am pazit-o.” (1:6)

Ea insista sa afle unde va trimite iubitul sau turma la pascut, pentru a putea sa-l intalneasca:
“Spune-mi tu, pe care il iubeste inima mea,
unde iti pasti tu oile, unde te odihnesti la amiaza? “ (1:7)


Mai tarziu, ea se plange de doua ori ca este “bolnava de dragoste”, (5:8), ca si cum ar fi incapabila de a se stapani, si ezita mult timp sa deschida usa iubitului sau:
“Mi-am scos haina, cum sa ma imbrac iarasi?
Mi-am spalat picioarele: cum sa le murdaresc iarasi? “ (5:3)

Cand ea isi da seama ca iubitul a plecat, se grabeste sa-l caute, il striga si se lasa batuta de paznicii de la vie, (5:4-7).

In sfarsit, ea este avertizata, facandu-i-se o aluzie la infidelitatea si “gelozia sa este neanduplecata ca locuinta mortiilor”, (8:6).


Cum se integreaza aceasta poveste la restul Scripturii? Dupa cum s-ar presupune este o poveste adevarata intre doua persoane, de exemplu Solomon si o pastorita.

Pentru a se raporta Cantarea Cantarilor la Biblie, este nevoie intai sa intelegem mesajul spiritual pentru Solomon, ca si pentru noi insine.

Rolul sau in aceasta poveste de dragoste este important:

era vorba de un indragostit sau de un observator?

Cantarea Cantarilor pare un vis, diferite fraze derulandu-se pe fragmente, cand vesele, cand inspaimantate, referindu-se uneori la Solomon, la pavilioanele si apartamantele regelui si la lectica lui, la ziua plina de bucurie a nuntii lui, (1:4-5; 3:7-10; 3:11).

Alte aluzii la anumite aspecte din viata lui Solomon arata teama si tristetea sa: cei saizeci de luptatori din garda lui Solomon vegheaza pentru a indeparta atacul din: “timpul noptii”, (3:8).

Via lui Solomon de la Baal Hamon “a incredintat-o unor pazitori”, (8:11).

O alta aluzie in sens mai obscura este aceea prin care se compara iubita cu “iapa inhamata la carul lui Faraon”, (1:9; 2 CRONICI 1:14-17; DEUTERONOM 17:15-16).

In concordanta cu aluziile din povestea de dragoste, pare rezonabil de a conclude ca Solomon nu era indragostitul, ci observatorul, si ca el visa, impartind sentimentele si emotiile indragostitiilor, in subconstientul sau adaugandu-se si teama si amintirile personale.

Sa amintesc ca in Biblie apare pentru intia oara, ce Marin Preda prin joc de cuvinte a exprimat:"Unde dragoste nu este nimic nu este"(am citat din memorie).

Porunca iubirii trebuie respectata, pentru ca ea duce la fericire.

Exista o legatura intre iubire si fericire.

In epistola I catre Corinteni, Sf.Apostol Pavel spune:

"De-as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste, nimica nu sunt."

lubirea e fericire.

Cei ce iubesc sunt fericiti. Cei ce nu iubesc,nu au fericirea iubirii.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23408 (raspuns la: #23401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"In fond sintem o comunitate - de Daniel Racovitan la: 12/10/2004 23:19:44
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"In fond sintem o comunitate virtuala si importante sint ideile ce le schimbam."

Nu e chiar asa de simplu; desigur se chimba idei, dar din pacate nu inteotdeauna lucrurile sunt chiar atat de idilice. Unii de exemplu ar vrea sa poata afla cine e individul care raspandeste calomnii despre persoana lor si ii ataca murdar pe la spate. Sau inchipuie-ti ca altii prefera sa discute cu persoane care se prezinta inainte de a deschide gura, nu cu simplu identificator anonim, si vor de asemenea sa fie siguri ca nu au de-a face cu un impostor.

Exista preferinte diferite si fiecare are dreptul sa poata alege sa discute in modul care ii convine cel mai bine.


___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
#24876 (raspuns la: #24870) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Izvorul Nopţii - de (anonim) la: 31/10/2004 12:30:58
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Izvorul noptii



L. Blaga a trait intre anii 1895-1961 si a fost unul dintre cei mai mari poeti care inbina armoniaos in opera sa filosifia si literatura. Geneza poeziei face parte din volumul de versuri al poetului ‘Poemele luminii’ publicat in 1919. L.Blaga considera ca iubirea repr. o cale de cunoastere, de descifrare a tainelor universului. In poezia sa ‘lumina’ este sinonim cu ‘cunoasterea’. Ca gen apartine genului liric,ca specie este o idila. Tema o constituie iubirea vazuta ca o cale de cunoastere.titlul se constituie intr-o metafora revelatorie care sugereaza ‘ochii negrii ai iubitei’. Izvorul de fapt un sent. de iubire pe care-l traieste poetul.
Op.lirica este opera in care autorul isi exprima direct ideile,sent.. Discursul liric este alcatuit dintr-o fraza ampla si dintr-o propr.dezvoltata cu rol de concluzie. Fraza expr. admiratia poetului pentru frumusetea iubitei. Discursul liric I-a forma unei adresari directe,poetul expr.-usi admiratia fata de frumusetea persoanei iubite. Acest sent. este evidentiat si de vocativul care deschide discursul poetic ‘frumoaso’ si care in acelasi timp sublinieaza o trasatura fizica a persoanei iubite. Cuv. ‘cheie’ al poeziei il constituie subst. ‘achii’ care apare de 3 ori in poezie pe parcursul poeziei. Asocierea subst. ‘ochii’ cu adj. ‘negrii’ la gradul superlativ precum si cu adj. ‘adancii’ care capata in text valoarea subst. are rolul de a amplifica starea de extaz pe care o traieste poetul la vederea iubitei sale. Enumeratia ‘peste vai’,‘peste munti’ si ‘peste sesuri’ evidentiaza faptul ca frumusetea iubitei se rasfrange asupra naturii,acesta preluand cateva din atributiile fiintei iubite. Negrul ochilor iubitei fac din aceasta un adevarat mister care nu poate fi descifrat decat prin iubire. Ideea de mister este amplificata de epitetul adverbial ‘tainic’, de subst. provenit din adj. cu functie de apozitie simpla ‘adancii’precum si de metafora ‘o mare de intuneric’. Vb.dubitativ ‘a parea’ care se constituie intr-un singur vers sug. faptul ca emotia puternica pe care i-o trezeste frumusetea iubitei il determina s-o confunde la un moment dat cu intregul univers incarcat de mistere. Inversiunile prezente in poezie ‘tainic curge’,‘asa-s de negrii’au menirea de a scoate in evidenta impresia puternica pe care i-o produce e-ul liric frumusetea iubitei dar si misterul iubirii.
A doua secventa a discursului liric se constituie intr-o concluzie a versurilor anterioare. Omagiul adus in prima sec. iubitei atinge acum apogeul fapt subliniat de oximoronul ‘asa-s de negrii/lumina mea’. Reluarea adj.‘negri’ la superlativul absolut pentru a expr. consecinta pe care o are asupra e-ului liric,vraja datorata frumusetii ochilor iubitei are in acelasi timp rolul de a acc. trairea poetului. Prozodia poeziei este in deplin acord cu ceea ce vrea sa transmita poetul.Avem versuri albe,fara rima cu masura variabila.Rima interioara realizata cu ajutorul asonantei.Muzicalitatea este data de pauzele impuse de discursul liric in desfasurarea lui intr-un accent al versurilor.





#27063 (raspuns la: #12954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru LMC si Monica Draga L - de (anonim) la: 09/11/2004 00:55:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Pentru LMC si Monica
Draga LMC!
Se pare, ca ai avut noroc sa intalneasti o exceptie. Norocul tau, draga! Viata ta de familie e o idila! Dar nu generaliza, caci tu, se pare, cunosti doar o mica parte din realitate - cea care ti-a revenit tie personal. Fericirea este egoista si incapabila sa inteleaga nefericirea. Crezi tu, ca din orice barbat poti face ceea ce ai facut tu din Fat Frumos al tau? Te inseli, draga mea. Tu doar l-ai ales de barbat, precum zici, datorita calitatilor lui, iar acum te lauzi, ca ai putea face din orice barbat acelasi lucru? Daca e totuna, puteai sa-ti iei altul, la intamplare. Dar n-ai facut-o. De ce oare? Orice barbat, draga mea este o personalitate formata, cu defectele si calitatile lui. Mare lucru nui se poate de schimbat, asta o afirma psihologii. Unicul lucru, pe care poti sa-l faci, este sa te adaptezi si sa-l determini si pe el sa se adapteze. Ai ales o tactica corecta, poate, dar sa stii ca nu se potriveste tuturor femeilor. Unele femei sunt mai sirete, altele nu sunt, unele - mai "papusele", altele - mai serioase. Si barbatii nu sunt la fel. De aia las-o mai moale. Fericirea nu se invata, din pacate. E nevoie si de un pic noroc, si de o "configuratie" anumita a celor doi si de multe altele.
Cele bune! Adela
P.S. Imi cer scuze, ca ii rasund si Monicai in acelasi mesaj, dar nu ii puteam gasi mesajul la care vreau sa-i raspund. Sper ca nu te superi

Dragă Monica! Sunt tot o moldoveancă, dar din cealaltă parte de Prut. Pe la noi ăn Basarabia mentalitatea bărbaţilor e cam tot aceeaşi, ca în zona Satu Mare, dar totuşi ceva mai “europeană” – asemenea scene, când toţi bărbaţii stau la masă, iar femeile îi servesc doar, nu cred să întâlneşti. Se mai aşează şi ele, din când în când. Dar mulţi bărbaţi, chiar dacă nu o spun, tot una consideră, că femeia nu-i om, ci muiere.
Tu eşti o femeie cu caracter puternic şi ai avut noroc să întâlneşti un bărbat cu un caracter un pic mai puţin “al dracului”, decât tine. Dar dacă era el puţin mai “al dracului”? Cine ar fi câştigat această luptă inegală? Şi cât ar fi durat? Cu ce se putea termina?
Vreau să te întreb: ai stat vreodată faţă în faţă cu un bărbat înfuriat, cu faţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind, urlând ca o fiară, fără să-i pese de copiii, vecini şi oricine altcineva? Şi aceasta doar pentru că n-ai dovedit să-i pregăteşti cina, sau nu i-a plăcut borşul, sau ai avut altă opinie într-o problemă. Nu te-ai gândit, că e în stare să te lovească, să te sugrume, să te ucidă? Nu crede, că exagerez. Nu pot să numesc nici măcar aproximativ procentul familiilor, în care au loc asemenea scene, dar ştiu că e suficient de mare, ca să ne îngrijoreze. În SUA şi alte ţări există statistici, care vorbesc despre gravitatea situaţiei, la noi nu s-au făcut încă asemenea cercetări.
Deoarece nu am statistici pentru Basarabia, voi aduci unele cifre despre Rusia, doar ceea ce ţin minte exact, fiindcă nu am materialul respectiv sub mână. În Rusia, în anul 2003 au murit, ucise de soţii lor, 14 mii de femei, tot atâtea, câţi soldaţi ruşi au fost ucişi în războiul din Afganistan pe parcursul a 3 ani de zile.
Acuma te rog să-mi spui, cum ar putea lupta acele femei, singure în faţa unei brute cu asemenea apucături, şi care e vina lor? Povestea asta cu “noi singure suntem vinovate” am mai auzit-o, dar nu toate femeile sunt la fel de curajoase, şi aproape toate sunt mai slabe şi mai mici decât soţii lor. Cred că toate femeile trebuie să lupte pentru schmbarea mentalităţii bărbaţilor, dar şi a mentalităţii femeilor, care s-au format sub influenţa tradiţiilor şi cutumelor patriarhale, dar trebuie să ne susţinem între noi şi să solicităm susţinerea legii şi a instituţiilor statului, care trebuie să vegheze la respectarea drepturilor omului în egală măsură pentru femei şi bărbaţi.
Sunt de acord, femeia dispune de multe resurse, pentru a se ajuta singură, dar nu întotdeauna ele sunt suficiente. Şi nu întotdeauna, într-o familie, şansele sunt egale, mai des ele sunt în favoarea bărbatului, pentru care forţa fizică, ca regulă, este cea mai sigură cale pentru a obţine ce doreşte şi argumentul forte în orice dispută.
Adevărat, există şi excepţii, poate chiar destul de multe, dar situaţia e destul de gravă.


Cu urări de bine, Adela
#28134 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imaginatia ta - de (anonim) la: 23/11/2004 11:39:21
(la: Iubita lui Antonio Vivaldi)
Ce gasesc interesant este doar ideea de femeia care , in sfirsit , recunoaste ca nu stie unde este si cum ar putea spune mai bine ca doreste un barbat .E adevarat ca totul pare aproape..." idilic ": dincolo de toate astea , a gasit oare ea curajul sa treaca si la FAPTE ?
HMM ... ma indoiesc de capacitatea intelegerii profanului .Toate spun ca sint in cautare de sacru si vorbesc despre el ca si cind l-ar cunoaste din totdeauna , si ... iata cum inca o data citesc dovada vie a lasitatii femeii de recunoastere , chiar daca cruda , a tot ceea ce EA ar fi trebuit sa cunoasca mai din timp. Ar fi mai multe de spus.
Desigur ca nu comentez calitatea oarecum artistica a prozei ; ci trecind dincolo de perceptia literara , ma indrept inspre tot ceea ce noi numim inconstient . Mda , ma astept sa gasesc si indivizi care sa comenteze .
Insasi faptul in sine , ca eu aduc oarece ...comentarii la ceea ce am citit , presupune faptul ca a reusit sa trezeasca ceva in mine .Placut sau neplacut ramine sa descopar .
Unde este "acasa" ? - de (anonim) la: 24/12/2004 21:27:36
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
M-am intors in Romania dupa 8 ani de absenta, in okt. 2003. Am revenit bine imbracat la volanul unei masini familiale impreuna cu baiatul meu cel mic. La granita (2000 de km nu am mai dat de asa ceva), m-a intampinat un vames lingusitor aplecat de spate "poftiti la ghiseu cu pasapoartele va rog... nu deranjati baietelul..." dupa ce in fata mea urlase ca disperatul la doi romani care veneau cu un Audi mai vechi din Italia: Ba, n'auziti???!!! Intoarceti-va ca va ia mama dracu".
Mizerie, disperare, groaza, asta este pe drumurile romanesti, de la Arad la Bucuresti. Baiatul meu a zis in Arad: "aici e mai rau ca in Afganistan dupa bombardamentul americanilor", si am ramas impietriti cum o locomotiva traversa strada prin Arad, fara bariere, fara semnale, ..am izbucnit intr-un ras isteric. L-am rugat sa nu faca nici un fel de observatii de genul asta, care i-ar putea jigni pe cei dragi si care este si o lipsa de politete...
Am asteptat ca in orasul meu natal de munte, care exista idilic in memoria mea, sa ma linistesc, dar cand am intrat pe bulevardul cu castani, cu zeci de Dacii parcate in toate directiile, plin de gropi, case in culori tipatoare care te izbesc in cap, lume alergand in toate directiile fara nici un rost, am avut un soc, stare de cosmar: "Doamne ce caut eu aici? Eu nu am nimic in comun cu locurile astea..."
Apoi, Bucuresti, orasul in care la fel ca pe vremea lui Ceausescu daca ai tupeu sa treci peste banda continua cu 80 la ora in fata echipajelor de politie, la bordul unei limuzine, nu are curajul nimeni sa te opreasca...Am intalnit la un avocat, bun prieten si fost coleg, un personaj important de la directia circulatie. Ne-a relatat suparat cum a urmarit un Jeep care fugea cu peste 120 la ora pe DN1 in zona Ploiesti nord - centura. Dupa o alergare ca in filme a blocat jeep-ul. Se deschide geamul, si in el, secretarul Guvernului X, poreclit si Miky Spaga... Speriat, a luat pozitia de drepti si a strigat: "Ma scuzati, eu sunt vinovat"... Daca pentru asta trebuie sa-mi fie dor de Romania, daca pentru asta ma puteti acuza ca nu sunt patriot, atunci, nu-mi este dor. Casa mea e acolo unde sistemul ma ajuta, imi ofera posibilitatea sa arat ce pot, cine sunt, acolo unde la radio ascult muzica ce-mi place si unde copiii mei sunt fericiti si au viitor.
Daca pentru unii in comunism nu a fost bine, in capitalism nu e bine, atunci e o problema cu ei... In plus, fara sa fiu acuzat de ura de rasa, romanii s-au "tiganizat" in loc ca tiganii sa se "romaneasca". Toata lumea fura, minte, cumpara lucruri de furat fata nici o jena sau remuscare, devenind astfel partasi la crimele odioase ale clanurilor de analfabeti care conduc Romania. Pacat, mare pacat... Trebuie remarcat ca un raspuns la aceasta intrebare este greu de dat si tine de nivelul intelectual si de intelegere al fiecaruia, de integrarea in tara de adoptie, de cartierul sau orasul in care locuieste sau munceste, de caracterul lui si educatia de acasa si nu in ultimul rand de religie. Ma refer la religie pentru ca ortodocsii sunt mult mai legati spiritual de comunitate, de familie, etc. Catolicii au alt comportament, total diferit de musulmani sau indusi spre exemplu. Asa ca , personal, consider o intrebare grea. Da, ma bucur sa ma pot intoarce in Romania, dar ca turist pentru a exersa limba romana, pentru ca desi vorbesc sase limbi astazi, romana ramane limba materna pe care nu o poti uita (daca ai invatat-o, desigur). In ultima instanta visez uneori la o pajiste insorita pe terenul bunicilor, in munti, unde nu vine nici un postas cu facturi zilnice, nu am telefon, fax, computer, internet, autostrazi, playstation, etc. Dar asa cum zice sotia si copiii: "si cat timp poti rezista asa?"... Probabil pana mi s-ar termina banii din cont... oricum nimeni nu ne cere sa revenim in Romania in functii de conducere in ministere sau mai stiu eu ce consilieri prezidentiali. Nimeni nu are nevoie in Romania de cunostiintele noastre care fac atatia bani in alte tari, deci unde este "acasa"?
#32217 (raspuns la: #32125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la #33255- Jorj - de carapiscum la: 19/01/2005 06:57:49
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Intr-un anume fel mi-ai dat o mica gura de aer, nimic de zis, dar nu trece mult si iar ma apuca disperarea. As vrea sa strig din toate puterile mele dar ma tem ca astia or sa ma bage pe undeva pe la cei cu probleme la cap... As vrea sa pot zice cu seninatate ca nu e sfarsitul lumii (si asa este), dar daca lumea mea s-a naruit inseamna ca restul e egal cu zero. Ce sa fac, necugetat si pripit cum sunt am distrus ceea ce semana cu o idila iesita din comun la inceput. Cu toate astea cred ca blestemul si in acelasi timp atu-ul meu este faptul ca sunt un sufletist, pun mult suflet in tot si ca urmare am pus si in relatia asta. Insa m-am rezumat doar la a pune suflet- in sensul ca iubesc o femeie careia TREBUIA sa-i ofer protectie mai ales dpdv social, nu numai sentimental, asa cred. Si daca a vazut ca nu-i pot oferi aceasta siguranta... Apoi increderea pe care am distrus-o... Poate au dreptate cei care aduc aminte de vorba proverbului: "lupul paru-si schimba, dar naravul ba." Pana la urma cred ca la asta se si rezuma in buna masura toata tarasenia: la acordarea sau neacordarea increderii. Pt. ca m-am gandit mult in ultima vreme si mi-am dat seama ca asta este cel mai important aspect intr-o relatie de lunga durata: INCREDEREA. Daca unul sau celalalt isi pierde increderea, automat isi pierde si rabdarea, si interesul in comunicare, si dorinta de a mai face vreun compromis. Intr-un cuvant isi pierde interesul pt. consoarta. Si iata cum omul iubit dinainte, omul fara care nu putea nici dormi, nici visa, nici sta treaza, acest om i-a devenit dintr-odata nesuferit si antipatic. Asa cum se spune e usor a trece de la iubire la ura, dar de la ura la iubire e f. putin probabil si aproape imposibil.
In ce priveste iesirea in afara razei de actiune a acestor ganduri, ca sa zic asa, in cazul meu nu prea e la indemana fiindca am emigrat intr-un loc in care pt. a te intalni cu cineva trebuie sa-ti faci programare. Nu am pe nimeni alaturi de mine si tocmai in asta consta tragedia mea, ca unicul om pe care il aveam alaturi la bine si la rau, care-mi era cu adevarat prieten neconditionat, era sotia mea. Traiesc pot spune ca un pustnic dar plecat in lume, ceea ce-i aberant privit din toate unghiurile. Pe de-o parte atunci cand o vad imi vine sa ma sui pe ea, s-o devorez pur si simplu de draga ce-mi este, pe de alta parte trebuie sa ma port cu ea ca si cu un strain si, pe langa asta, nu ma atrage nici o alta femeie din nici un pdv. Intre aceste coordonate mi se desfasoara zilele si infernul noptilor. Pasiunea pe care am facut-o pt. aceasta femeie aproape nu are margini, cu atat mai mult acum cand am reusit sa inteleg ce si cum s-a intamplat, cu atat mai mult cu cat ea ma respinge dezgustata. Multi mi-au spus ca prima data e mai greu, dupa aia... Asa o fi pt. unii, dar la mine nu prea cred ca e tocmai asa. N-am fost si nu cred ca sunt un om usuratic, adica muieratic, chiar daca trebuie sa recunosc ca intorc si eu capul dupa cate o femeie care are ce arata. Asa precum am mai spus mi s-a intamplat sa ma uit la alte femei si aproape intotdeauna s-o vad pe ea de fapt. Nu pot explica asta, pur si simplu se intampla la mine.
Acuma dincolo de toata vorbaria asta o sa trebuiasca totusi sa iau niste masuri concrete. Am cateva in minte si sper sa le aplic intocmai pe viitor. Am o mare dorinta de-a indrepta pe cat posibil unele rele, sau macar sa-mi recastig increderea pierduta cu atata usurinta.
Sper sa ai dreptate, de fapt ma rog la Dumnezeu sa se intample asta: "candva o sa stam de vorba..." Spune multe aceasta fraza si sincer sa fiu cred ca tocmai asta a fost fraza care mi-a dat gura de aer.
Multumesc pt. tot si sper sa ne reauzim pe aceleasi coordonate.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33756 (raspuns la: #33755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traiul dupa un cistig elocvent "1mil de bagabontzi" - de maico la: 01/02/2005 00:58:34
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
buna seara.un subiect intradevar ff.excitant nu-iasa?dar sa cochetam un pic...eu,adica muncitorul de rind din mult rivnitul vest (lucrez de peste 15 ani,sofer pe autotransportoare actualmente)pot sa spun ca mi-au trecut fisurile de vest si idila visului american si cred ca ma incadrez in barajul impus ca si comentator a ideii!in viatza de zi cu zi nu poate sa fie roz totul si nu va fi nici cind ai atitzi bani...odata cu instaurarea clara a ideii despre viatza,dupa un anumit timp cred ca ai stii ce e mai bine pentru tine ca individ in societatea in care o alegi pentru a traii si anume pe ce criterii alegi locul unde vrei sa traiesti.daca a-r fi sa aleg Romania a-r trebuii sa ma gindesc ce e mai bine pt. mine si pt. familia mea,pt. securitatea mea si a celor care ma inconjoara,pt. anonimitatea de care trebuie sa ma bucur avind sansa sa traiesc in continuare in sigurantza...desigur poate ca unii a-r prefera party-urile,femeile,drogurile,si alte"afrodiziace",depinde de mentalitatea si inteligentza formata de-a lungul timpului...avind in vedere ca viatza nu e constituita doar din"lapte si miere" nu astea sint considerentele(care le-am enumerat).dupa cistig ai doua versiuni ale vietzii:1.sa traiesti linistit fara sa faci nimic calculind o viatza indestulata si fara ff.multe excese sau 2. sa-tzi hranesti lacomia abia nascuta cu anumite afaceri pt. a spori ceea ce deabea ai dobindit(ceea ce cred ca o mare parte din indivizi a-r face-o).depinde de fiecare...eu in schimb as prefera sa stau in banca mea cu banii si sa traiesc fara grijile zilei de miine!despre locul cu pricina cred ca mai bine a-r fi sa stau tot in occident nu neaparat in schwabo-land(adica Austria).de ce?ei bine poate ca avetzi dreptate voi patriotzilor ca mai bine e acasa ceea ce tind sa cred si eu in definitiv,dar exista un dar,si ala "dar" bata'l norocu' e mare cit ochiul boului!!!ce sa faci in Romania?sa stai nu-i asa?e totul bine si frumos,da cind te gindesti ca te plimbi cu jeepanul si vezi numai jupini si stecheri care itzi ocheste casetofonul,femeia sau casa...apoi lumea care se inghesuieste la economat sa vada ce se mai da?si de lumea vedetismelor nu mai ai loc,ca de ala are asta ,ala asta,si tu numa' asta?de pantofii aia scumpi care ii portzi nu le mai plingi de mila cind calci in baltzi ca de asta e!!!apoi dac mergi si tu ca omu' de rind la un restaurant si speri sa ai si tu o seara faina,cind te straduiesti sa faci abstractzie de anumite discutzii ca de ex:bagamia-s... in ala ai vazut,gusteru' dracu' ce are,sau a crezut ca ma face eu care sint asa si asa...sau vino in mortzii mati' mai repede cu supa aia ... sau discutzii pline de aventuri traite din cine stie ce excese de nesimzire cotidiana,si nu in primul rind cind tu stai cu gagica,nevasta sau si cu copilul... e cunoscut de undeva cliseul nu-i asa?apoi campioni la tzepe unde se afla daca nu pe tzinuturile mioritice..!si apoi discutzile cu asa zisii "prieteni" despre "nu stiu frate ce sa mai fac', e naspa totu', e scump,sa vezi ce sa mai scumpit in ultimul timp,etc, etc" ce mai zici? cind pe tine te doare undeva de toate astea?e atragator nu-i asa?mi-am dat seama...nu pot sa zic ca in schwabo-land e perfect totul,iar in alte latinotzari la fel nu e roz totul de asemenea,dar cel putzin itzi confera un confort de care nu te potzi satura prea repede daca ai ceva in cap...si nu in ultimul rind hobby-uri!aici sint destui bogati care duc o viata linistita fara riscuri si complicatzii inutile.te simti strain sau nu te implinesti in occident?suferi de sindromul fff.des intilnit in Ro. si anume GRANDO-MANIA?atunci nu ai ce face in occident!!!poate ca itzi trebuie mingiierile lingusitoare ale cunostintzelor care te invidiaza?atunci ego-ul tau te indeamna inspre Ro!pai de !de ce sa faca copilul tau o scoala beton si sa fie ceva in viatza cind poate sa fie un tragator de performanta la lungimea liniilor de praf?si in Ro se poate dar probabilitatea de a ajunge o lichea e mult mai mare...gresesc? poate...vezi cazurile "rare" autohtone!si apoi sa traiesc ziua cind copilul e rapit,sau batut pt. 100 de euroi?sau masina e palmata?ha ha !iar gresesc nu-i asa?sau femeia e scuipata pe strada ca de e imbracata ca o "...da" si nu-i place aluia care e jupin si nu crede ca nu e o curva,complimentata cu dese epitete?hmmm iar nu am dreptate!si apoi patriotismul nu se manifesta platind darile la stat sau facind bisericutze in locale,atunci de ce sa stau in Ro unde trebuie sa platesc tva pina ma clampesc?numai din patriotism?ciudat mod de a judeca logic!am o tzara frumoasa cu tot ce vreau nu-i asa ?da si munte si mare si potzi sa faci concedii marfa nu?inafara ca pot sa merg cu water-skate-ul,sau expeditzii enduro (atita timp cit nu inventam noi legi,precum aia desteptzii din west!)mai am si certitudinea ca pot sa am surpriza sa platesc si pretzuri mai a'naibi de exagerate ca de sint acasa!intre timp pot sa profit de pretzurile westului mai mici si mai cu nobile conditzii...iar gresesc....poate din cind in gind sa vin acasa sa imi aduc aminte ce bine era in copilarie si frumos ...asa da dar nu prea mult,ca poate imi vede unu' chetz jeepanu'!!!!!hai sa traim!fiecare cu ale lui si sanatosi!p.s.:nu mi-o luatzi in nume de rau asa sint unii care nu sint ca altzii!!!:))
ampop şi cele două amoralităţi - de Simeon Dascalul la: 18/02/2005 12:03:59
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
A nu se face confuzie între amoralitatea internă a indivizilor şi amoralitatea statului. De fapt statele sunt entităţi firesc pragmatice şi amorale.

Dacă eşti un stat/popor slab - cum suntem noi - e indicat să fii măcar şmecher, asta dacă intenţionezi să supravieţuieşti. Cu cine ar trebui să fim oneşti, cu ăia ce ne invadează sau ne împart teritoriul ca pe-o pizza?

Alianţele politice nu-s cununii, se schimbă cum se schimbă şi interesele. În Evul Mediu eram aliaţi cu bulgarii şi ne-am bătut cu sârbii, apoi ne-am bătut toţi trei cu turcii fără mare succes. Rusia, duşmanul cel mai rău de azi, era la început de secol al nouăşpelea marea salvatoare ortodoxă. Am luptat împreună la sfârşit de veac împotriva turcilor, iar la când ne-am despărţit au luat ca amintire nişte judeţe să-şi completeze Basarabia pe care o aveau deja. În al doilea război balcanic noi, sârbii şi turcii am sărit la gâtul bulgarilor. În primul război mondial sârbii ne-au luat jumătate din Banat, etc.

În 1914 de ce ar fi trebuit să ne băgăm din prima în război, mă rog? N-aveam ce face, o duceam prea bine, aveam un excedent de bani şi de soldaţi? Şi de ce ar fi trebuit să fim de partea cuiva anume? Nu există state bune şi rele în mod absolut, doar state cu interese contrare şi state cu interese asemănătoare. De ce ar fi fost Aliaţii neapărat buni şi Puterile Centrale hotărât rele? Nu zicea Brătianu în 1915 „când vezi tonul cu care Aliaţii ne vorbesc regreţi timpul când Germania deţinea puterea în Europa”?

În ciuda avertismentelor care s-au dovedit în timp foarte adevărate - „lăsaţi-i pe ăia, că mai rezistă ei cumva, de ăştialalţi îi mai rău” - s-a preferat să se ia Transilvania, mai mare şi mai bogată, nu Basarabia. Nici măcar bonusul Bucovinei pe care austriecii sugerau că ne-ar da-o înapoi dacă ne purtăm frumos n-a fost destul de motivant..


Răul moral al comunismului a fost, după părerea mea, că a suprimat vechile valori morale, fără să pună nimic în loc. Realizase o ordine mulţumitoare după câte povestesc cei ce au trăit atunci, dar cotropită de bacşişuri şi relaţii şi menţinută cu cnutul. Când dictatura a dispărut a luat cu ea şi ordinea ei impusă.
Moştenirea detestabilă a comunismului nu constă numai în elitele lui, elite integral păstrate, complet convertite la economia de piaţă, rapace, sufocante şi caracatiţoase, ci şi în restul populaţiei pauperizate. O masă amorfă, plecată de la sat, dar neajunsă la oraş, lipsită de tradiţii, de identitate, nesolidară şi amorală. La urma urmei nici nu prea avea de unde să facă rost de morală, nici regimul comunist, nici cele ce au urmat nu s-au deranjat să-i furnizeze aşa ceva.

Bineînţeles, şi într-o ipotetică Românie postbelică liberă, s-ar fi erodat pe măsura modernizării moravurile şi mentalitatea rurală. Poate că viziunea prezentă asupra lumii închise a satului interbelic e cam idilică. Dar tot e o diferenţă imensă între ce suntem azi şi cum eram acum şaizeci de ani.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...