comentarii

idolul meu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
muzica? - de lostone la: 29/05/2005 22:04:00
(la: Ce ascultati?)
e viata mea cred!prin muzica care o ascult imi recunosc sperantele,greselile,visez si imi alin starea in care ma aflu atunci.in ceea ce priveste muzica pe care o ascult:disco,blues,rap,r&b,house,clubbin,pop,latino,chilout ,balade rock,grecesti,arabesti.cit despre artisti?sint o gramada:sade,brandy,withney houston,mariah carey,madonna,tony braxton,aguilerra,avril lavigne,laura pausini,david bisbal,usher,leann rimes,anastacia,george michael,roxette,evanascence,pink,tatu si inca o gramada care nu-mi vin acum in minte.idolul meu din adolescenta era michael jackson! acum ascult avril lavigne-i m with you.
Rene Assmunsen - de Vancea Dorin la: 28/07/2005 12:26:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Rene Assmunsen - Idolul meu in materie de fotografie. E cel mai bun fotograf pe care l`am intalnit pe net ...

Daca tot e vb de link-uri ... aici e un link cu asa zisul portofoliu ... e al meu.
http://www.fotodigital.ro/detaliuuser.php?user=19
Filmele europene si cele americane - de Tofan Ana Isabella la: 28/09/2005 11:04:52
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Filmele americane sunt pline de impuscaturi,de sex ,de droguri,de tot ceea ce se vinde cel mai usor.Filmele europene frantuzesti,italiene,spaniole,germane,chiar si cele englezesti au un farmec aparte. Ele surprind prin frumusetea,sensiblitatea si profunzimea lor...Foarte mult mi-a placut " Mostenirea familiei Guldenburg",filmele cu Alberto Sordi si Louis de Funes ma faceau sa rad,Alain Delon era idolul meu in copilarie...I
Dinu Ionescu - de LaPlusJolie la: 04/07/2006 20:26:09
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
Ce-mi sunt bunici, ce-mi sunt parintii?
Suficient de bunici si de parinti ca sa ma sustina in tot ceea ce fac. Bunica, singura care mai traieste, e la tara. Parintii sunt ambii muncitori.
Si am satisfactia ca pe cont propriu am reusit la olimpiade, la bac, la facultate, ca sunt printre primii trei chiar, ca sunt bursiera in Belgia, ca am muncit pe branci o vara intreaga in State ca sa nu fac foamea ulterior la Bruxelles in timpul studiilor. Vroiai sa stii, uite ti-am spus.
Nu vreau sa ma laud, Dumnezeu de care pomeneai stie mai bine decat mine ca am primit totul pe merit.
Si "copilasul rasfatat(la superlativ)" inca se incapataneaza sa mearga mai departe, indiferent de piedicile puse de sistemul administrativ belgian, indiferent de sacrificii. Nu am cerut in viata mea de pomana si nici nu astept ajutor de somaj...pentru moment doar ma lupt cu birocratia bruxelleza ca sa am permis de lucru.
Ciudat ca Dumnezeu pe care il intrebi probabil tu de atatea ori, nu ti-a dat putina intuitie, nici tie, nici celorlalti comentatori, ca sa sesizati ca vroiam sa isc o polemica, nici intr-un caz sa mi se rezolve dileme. Doar un singur comentariu aduce intrucatva cu ceea ce vroiam sa "aud".
Si nu te ingrijora, o sa am grija sa aleg drumul cel bun, chiar daca e vai!, atat de usor sa aleg si sa gresesc.

Mai are cineva chef sa vorbeasca despre ce mai inseamna a fi jurnalist in astazi, indiferent de ce colt al lumii sau vrea toata lumea sa ma coboare de pe presupusul piedestal pe care rezidez?


P.S. LaPlusJolie=Cea mai Draguta(!), e de fapt un joc de cuvinte care aduce omagiu idolului meu, Angelina



I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#131576 (raspuns la: #130875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de nina_sovre la: 21/11/2006 20:35:20
(la: De atata timp)
am 21 deci nu stiu cat sunt de tanara sau nu pt tine.Si am citit mult mai multi autori decat Eminescu, care chiar nu este "idolul" meu in materie de poezii.Imi place mai mult Bacovia si Stanescu in care ma regasesc de foarte multe ori si nu stiu de ce ai tu impresia asta cum ca eu as citi numai Eminescu.Nu e primul mesaj in care imi scrii despre acest poet si cum ca ar trebui sa-l mai las de o parte...
#158510 (raspuns la: #158447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
plete de dama - de Homo Stultus la: 13/12/2006 00:06:18
(la: de ce noi....? suntem doar rockeri!!!!!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Ok ...ce e un rocker? E, in primul rand, un neica care poarta plete, cercei, tatuaje si piele? Daca da atunci mai bine la costum si cravata. Daca insa e un neica care isi da ultimii bani pe noul album al trupei cutare si cunoaste tot ce misca in materie de muzica se schimba socoteala. Am intalnit multi indivizi care se bateau cu boltarul in piept ca ei "e roacheri si stie sa dea din cap". In discutii insa ...tabula rasa.
Se pune problema ce fel de rock asculti. Nu este doar rock si atat. Exista rock de calitate si rock varza (cartofi si alte legume). Deci nu vorbim la general. Sunt genuri de rock care pot fi foarte greu digerabile. Unul care asculta power nu o sa fie entuziast la heavy, unul care asculta black metal o sa fuga de hard-core, trash, grunge, gothic etc. La un moment dat intr-o discutie am auzit ceva de genul "le cunosti pe bleacaritele alea?" (inteleg prin asta doua tanti care asculta black metal). Eu personal "nu halesc" multe trupe. Un rocker este unul care accepta fara pretentii muzica rock? In acest caz seamana foarte bine cu un simplu moftangiu. Ma imbrac ca un rocker si pun acasa ac dc si toti vecinii o sa vada ce "suparat" sunt eu. Mofturi dupa cum spuneam. Daca ascult Bob Marley se presupune ca nu trebuie sa ma spal pe cap nu stiu cati ani ca sa fac paduchii pe care idolul meu ii avea? Sa zicem ca fac asta. Iti dai seama ca ceilalti vor fugi (daca nu din cauza faptului ca put atunci de frica sa nu ia paduchi de la mine).
Mai este si tipul roackerului fanatic. Adeca domne` eu ascult sepultura si in consecinta nirvana sau megadeath sunt "nashpa". Deci tovarasi ce e rockul? Sa lasam american idol deoparte ca daca ti-ai luat o jawa nu inseamna ca ai harley, si daca ai pleata si stii sa canti doua melodii la chitara nu inseamna ca esti Cobain. Cred ca mult timp roackerii din romania (ma refer la tzanci) s-au complacut cu ideea de baiat rau. Ultima data am fost la un concert iris si cargo acum cateva saptamani. Era plin de lume. Erau mame si copii si oameni cu parul alb (tuns scurt) care dadeau din cap de mama focului. Irisii nu "e roackeri"? Cargo nu e "roackeri"? Daca "e" atunci cum se face ca sunt apreciati? Oare pentru ca lumea intelege mesajul (muzical si nu numai) si pentru ca ei nu isi "fabrica" acea faima de "bad boys with long hair"? Cred ca nu se pune problema la modul "cum ma percep ceilalti" ci "cum imi convine mie sa se creada despre mine". Oricat de roacker ai fi omul isi da seama cu cine sta de vorba. Daca sub parul ala se ascund doar tampenii te va ocoli pe viitor cu multa gratie. Florian Pitis e pensionar si are si pleata, ciocate si geaca de piele. El este de asemenea un tip foarte destept, un neica pe care multi ani l-am ascultat la teleenciclopedie, un "vocal" foarte bun si in plus mai este si "om de cultura".
Cu alte cuvinte in loc de vaicareli roackerul nostru ar putea sa faca ceva ca sa fie apreciat.
maan si picky - de esteu la: 09/06/2007 13:23:29
(la: sfîrşit de partidă)
beckett este... - cita siguranta e pe cale sa se reverse - idolul meu. cu ale sale texte de (sau despre, nici eu nu mai stiu) nefiinta. cu pauyele intre respiratii cedate unei alte lumi, inexistenta sau paralela. imi place spatiul asta neprecizat sau insuficient conturat.
in momentul asta am alaturi o carte deschisa si ma amuz: Ziua facerii si omul viitorului.
idolul meu este pe cafenea - de Giordano Bruno la: 13/08/2007 12:55:01
(la: aveti un idol si-l intalniti)
Si chiama "maan" :). Hai inverzeshtiti :))
irma - de Alexandros la: 13/08/2007 20:08:38
(la: aveti un idol si-l intalniti)
hai sa punem problema serios.
daca ai avea un idol, ai sta la o discutie cu el si ti-ar propune sa lucrati impreuna la ceva, sa-l ajuti cu ceva. ai zice da? ti-ar fi frica sa nu-ti dezamagesti idolul?

Categoric da. Cum sa-l refuz? Dar fata noastra intreba dexpre sex. Eu nu as face asa ceva cu idolul meu.
#226919 (raspuns la: #226846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandros - de irma la: 14/08/2007 09:20:18
(la: aveti un idol si-l intalniti)
Eu nu as face asa ceva cu idolul meu.

nici eu :))
(mick de care spuneam mai sus e doar un barbat extem de atragator, nu un idol).

de fapt cred ca eu si cleo dam termeului "idol" sensuri diferite. :)
#227000 (raspuns la: #226919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu as picta-n pofida tuturor - de maan la: 18/08/2007 21:48:35
(la: ce ideal in viata aveti?)
da' parca tot ii mai buna o partida de sex cu un fotbalist.
idolul meu era bumbescu, da' n-am apucat...
#228035 (raspuns la: #228014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Protagoras - de oldrembrandt la: 29/05/2008 06:22:18
(la: GayFest 2008)
Hai ca deja-ncepi sa ma amuzi.

"Homosexualitatea e un comportament deviant dar care TREBUIE tolerat"

TREBUIE tolerat? :))) Esti bestial, omule! Idolul meu! :))

#313776 (raspuns la: #311862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
addenda 1 - de Intruder la: 11/11/2009 21:15:08
(la: "Mana-ntinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana!")
Anul trecut, apărea ultima carte despre maestrul Dinică. În "Un actor pentru eternitate - Gheorghe Dinică", scrisă de Mia Pădurean, marele actor vorbeşte despre copilăria marcată de divorţul părinţilor, adolescenţa în care a mâncat film pe pâine şi întâlnirea providenţială cu Gabriela (foto), femeia vieţii sale.


"În familie mi se spunea Gigi. Colegii şi prietenii îmi spuneau Gheorghe, doar Ştefan Iordache, Marin Moraru şi Radu Beligan îmi spun Gigi. Gabi (n.n. - soţia) îmi spune Gheorghe", mărturisea maestrul.

Copilăria i-a fost marcată de divorţul părinţilor. "Am avut o copilărie foarte amestecată. Asta pentru că familia mea s-a destrămat. N-am avut familie, şi atunci totul se împrăştia. Perioada era tulbure şi căutam fiecare să răzbatem. Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă şi de prieteni decât de familie, dar sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani."

Despre băieţii din Giuleşti, cartierul în care s-a născut, spunea: "Eram copiii străzii. Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. Strada m-a învăţat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau pe noi, cei de vârstă mai mică. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului... Eram liber, părinţii mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viaţa în funcţie de cum gândeam şi de posibilităţile de atunci. Am avut o şansă şi am depăşit momentul".

În bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944, casa bunicilor din Bucureşti a fost făcută una cu pământul. A crezut că bunicii i-au murit sub bombe. Cu ajutorul prietenilor, şi-a regăsit rudele care, la rându-le, îl credeau pierdut pentru totdeauna: "Viaţa după război era foarte întortocheată, totuşi mi-am regăsit rudele. Când eram elev, mergeam în comuna Cochineşti de lângă Stolnici, judeţul Argeş, unde s-a născut tatăl meu. Datorită fraţilor şi sorei tatălui meu, am avut vacanţe extraordinare. Când mergeam la ei, mă primeau foarte frumos, cu o mare bucurie. Eram singurul băiat din neamul Dinică, asta îi cucerea".

A descoperit filmul american la cinematografele de pe Calea Griviţei, unde mergea să-i vadă pe Charlie Chaplin, John Wayne, James Stewart şi Cary Grant. "Când eram copil şi vedeam filme americane mi s-a creat apetitul. Pentru istoria filmului american am avut tot respectul. Humphrey Bogart a fost idolul meu din tinereţe... M-au influenţat foarte mult filmele care rulau nonstop, cum s-ar zice mâncam film cu pâine."

Pentru maestrul Dinică, "scena este ceva senzaţional - seara ai spectacol, în ziua aceea ceva din tine îţi spune să te menajezi, să te dedici cu toată fiinţa. De fapt, scena este sacră... Viaţa în teatru este oarecum inexplicabilă, dar nu este inexplicabilă pentru că o avem în sângele nostru. Este o calitate de interpretare, de trăire. La un moment dat este ca o intoxicaţie... Este normal să treci cu uşurinţă de la un rol la altul, să simţi că viaţa pe stradă e una şi când ajungi în teatru, unde trebuie să te implici absolut, ca să serveşti momentul acela, uiţi problemele personale. Cine nu are capacitatea asta, nu are ce căuta pe scenă".
Idolul meu,Iubirea... - de camisan-07 la: 14/06/2010 20:44:37
(la: Iubirea...)
E placut sa mai vezi (inca) vorbindu-se despre adevarata iubire care uneste doi oameni pe viata. Chiar si numai gandul la un astfel de sentiment,te poate tine in viata si-ti un sens.Speranta ca intr-o zi, o veti intalni negresit.Dar s-o mai si traiesti ! Cred ca-ti trebuie curaj,sa iubesti cu adevarat ! Este ca si cum ai arde ca o flacara,zi si noapte ! Te face sa te simti nemuritor...Of,Doamne! Da,visatori mai suntem...
modigliani - de morgothya la: 23/05/2011 22:00:20
(la: Exerciţii de rebeliune)
nu am zis ca - pe mine cel putin - nu ma intereseaza; am zis ca e exagerat sa crezi ca un comentariu sau altul e un "sut in cur" pt autor. un sut in cur pt autor e, sa zicem, atunci cand merge la un individ care ii e model, idol, samd, si respectivul ii arata ca a scris o carte de kkt. pana una alta, nu e cazul. nu stim prea multe unii despre altii. ar putea cineva de pe aici sa fie idolul meu, sau nu.
#613999 (raspuns la: #613964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabita este numele meu propri - de (anonim) la: 29/08/2003 05:43:04
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Gabita este numele meu propriu! vrei o copie dupa buletin?
#79 (raspuns la: #77) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din punctul meu de vedere car - de Flory la: 10/10/2003 07:40:42
(la: Paulo Coelho?)
Din punctul meu de vedere cartile lui Coelho sunt carti care i-ti pot raspunde la unele intrebari,au o nota mare de optimism si sunt in spiritul ca nimic pe lume nu este intamplator si totul te poate inalta si raspunde la diverse intrebari(fireste daca le cauti).Este o lectura usoara(cred ca asta a fost intentia scriitorului) asa cum spunea un coleg de pe forum, dar cred ca lucrurile simple sunt menite de cele mai multe ori sa fie mai pline de adevar decat orice lucru complicat.Coelho nu vrea(cred eu) decat sa ne dezvaluie principiile lui de viata si lucrurile importante din ea.Nu trebuie sa uitam ca oamenii prin natura lor complica lucrurile, si trebuie sa scapam de acest mare defect.

Cred ca ne face o invitatie sa ne uitam sincer in adancul sufletului nostru si sa ne punem intrebari,de aceea cred ca aceste lecturi creaza fiecarui om o impresie total diferita pentru ca fiecare dintre noi ne identificam cu personajul mai mult sau ,mai putin(lucru pe care un roman nu prea il face).
Asa ca eu indemn pe oricine sa citeasca aceste carti.
Rondelul meu - de Madalina la: 15/11/2003 20:03:37
(la: Poezii !!)
Rondelul meu

Când am fost ura am fost mare,
Dar, astazi, cu desavarsire
Sunt mare, ca mã simt iubire,
Sunt mare, cãci mã simt uitare.

Esti mare când n-ai indurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ti-este inima iubire,
Când ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem în nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.
Copilul meu vorbeste si romaneste - de roko la: 30/11/2003 15:51:58
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Copilul meu vorbeste si romaneste cu toate ca locuim in strainatate.In primul rind copilul vorbeste limba mamei si cum eu sint romanca va dati seama ce limba vorbeste el.
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: